492 matches
-
pe zăpada netedă, după care porniră țăranii, ca să-i dea de urmă. Dar comandantul batalionului nu mai revăzu vânatul, căci lupul rănit se pierdu pentru totdeauna într-un mărăciniș de nepătruns, după ce lăsase la răspântii, în zăpadă, câte o groapă înroșită, unde se ghemuise ca să-și lingă rănile. „Dormitorul meu era la pușcărie. Astfel hotărâse comandantul batalionului. Plecam de acolo dimineața și mă înapoiam seara, târziu, condus de un soldat bătrân, cu baioneta la armă. Dormeam pe jos, pe rogojină, alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
uitat. Dar silueta lui înaltă și deșirată, tot mereu grăbită și care părea că zboară mi-a rămas în minte în cele mai mici amănunte. Ca pe oapariție angelică, așa îl vedeam, mai cu seamă că ochii lui în permanență înroșiți, chiar și atunci când supravegheau lucruri profane precum împărțirea rației de pâine, păreau a o privi pe Fecioara Maria. Pe lângă asta, de funia care-i înconjura călugărului mijlocul atârna o legătură de chei care semnaliza venirea și plecarea lui preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
câteodată ne apropiam prea mult: „Ca și când mergea cu vântul puternic în față. Aplecându-se morocănos de umeri, pe când intra în încăperi închise, în atelierul plin de elevi. Fruntea și maxilarele cocoșate, totul însă cizelat cu finețe. Părul rar, moale. Ochii înroșiți, fiindcă pe vremea aceea vântul bătea din față. Delicat în jurul gurii și al nărilor. La fel ca desenele lui în creion, pudic...“ Și cam tot așa, schițat în contururi, vag desenat în interiorul acestora - deși cu douăzeci de ani mai tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lacrimi numai ceruri de liniști. Prin demonii urâcioși și bâlbâiți pășeam cu luare aminte împiedicându-mă de multe întrebări. De ce luceferii au picioare de fluturi și se încolăcesc în străfundul vinețiu al depărtărilor? De ce-mi tremură în surdină cerul înroșit al despărțirii? Nici un om nu se mai întoarce din grăbirea necuvântătoare a văzduhului. Între două respirări sufletu mi simțea primejdia aventurii nedorite. Între două respirări pădurile-și odihneau bocetul lor. Toamna parcă-mi vorbea de pe alte tărâmuri. Un vânt de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
jos de pe bicicletă, mânerele ghidonului erau alunecoase din cauza transpirației, cămașa de noapte stătea lipită de mine, iar eu mă simțeam aproape fericită. M-am întors la mine în cameră și m-am întins pe pat. Kate mi-a privit chipul înroșit și cămașa de noapte udă leoarcă, dar n-a părut extrem de interesată de ele. Mi-am așezat fața în flăcări pe perna răcoroasă și am știut că acum aveam să pot dormi. A doua zi dimineață m-am trezit foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
povestind În Jurnal despre Întîlnirea sa cu Rudolf Steiner, care era Îngrozitor de răcit, Kafka i se plîngea dezgustat că el (Franz) este un artist Împotmolit În munca de asigurări. Se lamenta În timp ce observa cu silă nasul care curgea Întruna, nările Înroșite, scuamele, ochii umflați și inacceptabila batistă ezoterică a Întemeietorului antropozofiei. Misticul austriac i se părea incapabil să interpreteze În mod accesibil creștinismul artistului Înnămolit În munca de asigurări. Astfel Încît zbuciumul, Împotmolirea kafkiană, teama lui incontrolabilă de-a nu lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
purta altfel, din moment ce atunci i se părea Își probabil că așa și era) dezamăgirea încercată doar începutul - și încă unul pe care nu-l imaginase niciodată - al unui lanț de greutăți și umilințe? Probabil că se dusese inutil, cu ochii înroșiți, în audiențe până a avut inspirația să scrie într-o cerere despre pachetele pe care le dusese comuniștilor la Jilava și a izbutit să obțină altă casă pentru ea și pentru copii; la parterul acestui bloc ce fusese al Băncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
plecat calm, fără o vorbă, pe urmele ultimului armăsar căruia îi pusese potcoave și pe care nu se știe cine îl adusese, în orice caz nu o femeie, un armăsar negru, cu părul strălucind, mușchii vibrând, dinții de fier, privirea înroșită, și atunci s-a îndepărtat pentru prima oară faurul de atelierul lui, de unde nimeni nu-l văzuse mergând mai departe de o sută de pași, cât să treacă drumul, la brutar, pentru pâine, sau la măcelar, pentru carne, sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în patul larg, încălzit de propria-i febră și ud de propria-i transpirație, nu reușea să adoarmă, în ciuda morfinei. A fulgerat-o o durere ascuțită, aproximativ în dreptul operației, care ar trebuit să fie vindecată de-acum, ca un fier înroșit a fost, i-a cuprins pânteceele, stomacul, a urcat spre piept, în lungul esofagului, ca un tăvălug gata s-o zdrobească, abia reușea să respire, era ca o gheară nevăzută ce scormonea sub pielea ei, îi venea să țipe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
norme! Și a continuat încă multă vreme, pe același ton, admonestându-ne când părintește, când aspru-moale, cu unduiri, suișuri și coborâșuri ale vocii exact în ritmul în care-și bălăbănea mâinile lungi, mijindu-și ochii mici, dar bulbucați, cu pleoape înroșite și umflate, străduindu-se să-și îmbrace gândurile în vorbe cât mai frumoase, să ne cucerească, dar să ne și convingă, în același timp, prin lozinci sau vorbe aspre sau amenințări directe sau subtile amenințări, pentru că nu-i era greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
le, vii aici să te fuți cu femeia mea și mai și dai în mine?“ Voia să fie impunător, Andrei Vlădescu îl vedea mic și îndesat, cu umeri lați, brațe groase și palme butucănoase, clătinându-se nesigur pe picioare, ochii înroșiți îi sclipeau, Andrei Vlădescu i-a îndepărtat mâna, dându-se un pas înapoi. „Iar vrei să dai? Iar vrei să dai, dom’le?“, zicea bărbatul, sprijinindu-se cu o mână în tăblia mesei, cu cealaltă făcându-și avânt și ajungându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Parcă le vedeam pentru prima dată. Sub cerul de un albastru palid imposibil, o groază de oameni făceau plajă la ora prânzului, supunându-se arșiței sale nemiloase; ici și colo, articole de îmbrăcăminte în culori primare țipătoare le ocroteau trupurile înroșite, în timp ce capetele le zvâcneau arse de soare, în ritmul asurzitor al difuzoarelor de ghetou și al aparatelor stereo personale. (Era un vacarm de muzici amestecate.) Pubelele dădeau pe-afară sticle, doze de băuturi și ambalaje de sandvicuri. Părea o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bănuiam. Fiona spuse: — Deloc. — Câți ani crezi că are? am întrebat eu încet, în timp ce-l vedeam cum intră, fără să șovăie, în apa mică înghețată. Șaptezeci, optzeci? Peste o clipă, se scufundase și nu i se mai vedea decât scăfârlia înroșită săltând. N-a stat mult în apă, doar vreo cinci minute, începând cu câteva bătăi lejere de brațe, apoi trecând la un crawl viguros pe aceeași întindere de apă, de zece, douăsprezece ori și încheind pe spate pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Încă una, zise ea tresărind. Nu mai sta la fereastră. Oricum n-are sticlă. — Știu, dar... Întinse brațul. Oricum, hai Înapoi. Julia dădu drumul draperiei. — Așteaptă o clipă. Se duse la șemineu și ținu un sul de hîrtie deasupra cărbunilor Înroșiți pentru a-și aprinde țigara. Apoi se Îndreptă și trase un fum, Își dădu capul pe spate savurînd gustul tutunului. Era aproape goală, stînd cu un șold săltat - relaxată și fără jenă În lumina flăcărilor de parcă s-ar fi aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În caz extrem, tatăl fetei Înnebunite după cai. Dar cînd trase zăvorul și deschise ușa, apăru o mînă care reținea ușa de teamă ca ea să n-o Închidă iar. Apoi apăru mîneca aceea kaki, umărul, bărbia nerasă și ochii Înroșiți. — Domnișoară, spuse el. Își scosese chipiul. Vreți să mă ajutați? Controlorul e pe drum. Mi-am pierdut biletul și o să mă nenorocească... — Ies imediat, zise ea, dacă-mi dați voie. El Își scutură capul. O reținea să Închidă sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Cel puțin cîinele o să se bucure că sînt acasă - dacă mai e pe-acolo. Se sfătuiau să-l Împuște, ultima oară cînd am fost. Ziceau că statul la coadă pentru carne de cal le dărîmase. Își mai frecă o dată ochii Înroșiți, și-și trecu mîna peste bărbie. — Trebuie să fac o baie, zise el, trebuie să mă bărbieresc. Pe lîngă cherestegii de-acolo, arăt ca nenorocitul de Charlie Chaplin. Dar, oricum... Ezită, apoi zîmbi. Oricum, m-am blocat Într-o Încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Învîrtă prin cameră, mușcîndu-și degetele. Le mușca Înnebunit, scuturîndu-și mîna cînd o bucățică de piele sau unghie era roasă, trecînd apoi la alta. Își fixă privirea, dar nu asupra unui obiect anume. Fața i se albi din nou și ochii Înroșiți Îi ardeau ca ai unui nebun. Duncan se gîndi din nou la taică-său. Își imagina ce-ar zice taică-său dacă l-ar vedea pe Alec În halul ăsta. Băiatul ăsta afurisit e țicnit de-a binelea, i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
izbucnire de nervi, arse un șut În valiza de care se Împiedicase. — Fir-ar a naibii... — Doctor Hamilton... Credeam că e... — David Hennessy? Dumnezeule mare, cît timp petreci tăvălindu-te prin pat cu el? (Își frecă Încheieturile, scuipînd pe pielea Înroșită.) La cît de neîndemînatic ești, ai ceva forță. Cred că Frank se-ntrerupea de multe ori din treabă, cu tine prin preajmă. — Paula, nu mi-am dat seama că tu erai. Toate luminile erau stinse. — Nu-i nimic... cînd m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Estrellei de Mar. O a doua domnișoară de onoare Își făcu apariția - o femeie la patruzeci și ceva de ani, cu părul platinat, sulemenită zdravăn, cu corsajul pocnindu-i peste țîțele de barmaniță și cu pielea de pe gît și decolteu Înroșită de cu totul altceva decît razele soarelui. Înaintă clătinîndu-se, de unde am presupus că făcuse un ocol prematur dinspre biserică spre cel mai apropiat bar. După ce se despuiară pînă la lenjerie, cele trei femei se așezară Împreună pe marginea patului, odihnindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Ce treabă?! Femeia care iubește Spală noapte și cârpește Se scoală de dimineață Și-și dă buza la roșeață Sprâncenele la albeață. De unde! Le punea tot pe ele, pe fete, să spele și să gătească, încît mâinile lor erau veșnic înroșite, în timp ce pe ale ei și le păstra albe și catifelate. Iar "împăratul" cu pantalonii rupți în fund le făcea teoria sărăciei. "Trăiește-ți viața, Victore, și nu te lua după ăsta, rupse ea tăcerea. Copiii!? Ce sânt copiii? Numai ponoase
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
iubiți, pe care farmecul ei îi subjugă..." Îmi înfundai fața în troiene. Cred că ațipisem, mă trezii zgâlțâit. "Trezește-te, Victoraș, nu dormi, că nu e timp de dormit!" Foarte energică, Suzy, cu schiurile în spinare, înfrunta un amurg iarăși înroșit de a doua tentativă a soarelui de a asfinți... Pe creastă zării un individ nemișcat, cu picioarele desfăcute, care parcă ne aștepta... XI Nu parcă, chiar ne aștepta. Silueta lui arogantă, în felul cum își ținea picioarele, era elocventă: avea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce-i durea mai tare: „Trăiască Partidul Comunist Român!“. Uneori, salvatorii operau în echipe (ca trio-ul Horia, Cloșca și Crișan, ce amintea de-atacul de aur al „Universității“ Craiova: Crișan, Cămătaru, Cârțu), gata să fiarbă pe câte-un tron înroșit sau să se lase jupuiți de vii pentru binele patriei. (ala cu tronul era gheorghe doja, iar cu jupuirea... ? sa fie egala cu trasul pe roata? de vf.) Astfel de aventuri prin timp și spațiu, care cerșeau respect și duioșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o familie de bunici, multiplicată la nesfârșit. Represiunea se declanșa instantaneu, brațul lung și corecțional al vârstei a treia se întindea cu viteză și precizie. Trebuia să fii masochist ca să stai. Urechile se lungeau, plecai acasă cu lobii calzi și înroșiți, ca un homar. Cum spuneam, începuturile simpaticei mele descoperiri de sine n-au avut loc nici pe străzi, nici în casa nu știu cărui prieten dornic să-și prezinte melcul tuturor celor interesați. Mă instalasem confortabil în fotoliul din sufragerie și, frunzărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
le recunoaște dacă erau furate de rustlers. Nu era prea plăcut pentru un animal să fie brand-uit, în schimb, azi, în contextul competiției globale, este vital ca produsul să fie înfierat (to brand înseamnă, literal, a face semn cu fierul înroșit). Termenii de brand și brand-ing s-au impus și în limba română în contextul general al americanizării și globalizării într-o asemenea măsură încât până și o frunză verde, care altă dată putea fi ușor obținută dintr-o creație populară
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
au putut auzi de la el nimic. De aceea, atât guvernatorul cât și chinuitorii s‑au Înver‑ șunat foarte Împotriva lui Încât, nemaiavând ce să‑i mai facă, i‑au lipit de părțile cele mai plăpânde ale trupului plăci de aramă Înroșite. Carnea sfârâia, dar el rămânea neînduplecat, neînfrânt și statornic În mărturisirea lui, răcorit și Întărit doar de izvorul cel ceresc al apei vieții care țâșnește din coasta lui Hristos (Ioan 8, 38 ; 19, 34)”166. Fericita Blandina a fost spânzurată
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]