407 matches
-
pe care l-ar fi ales aceasta pentru a se întoarce de la studiourile din Shepperton. Gesturile sale pe jumătate conștiente, felul grotesc în care stătea cu brațul atârnat afară din mașină, voind parcă să-l deșurubeze și să arunce membrul însângerat sub roțile mașinii din spatele nostru, rictusul gurii sale când simula sugerea unui sfârc, păreau a fi repetiții particulare pentru o dramă înspăimântătoare care i se derula în minte, actul sexual pe care-l vedea drept punctul culminat al propriei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
scăzându-i, organele îngreunându-se de fluide nepuse în circulație, o mie de delte arteriale stagnante formând un blocaj oceanic al râurilor circuitului sangvin. Mi-am închipuit-o stând întinsă pe un pat metalic în secția de urgențe, fața-i însângerată și puntea nasului sfărâmată semănând cu o mască purtată într-o seară obscenă de Halloween, într-un ritual inițiatic al propriei morți. Și mi-am imaginat graficele care înregistrau scăderea temperaturilor rectale și vaginale, gradienții tot mai mici ai funcției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nu o să facă lumea mai bună, zic. Îi zic Monei că, dacă se ajunge la așa ceva, o să am nevoie de ajutorul ei. S-ar putea să trebuiască s-o omorâm pe Helen, zic. Și Mona dă din cap deasupra ruinelor însângerate de pe prosopul de la motel. Zice: — Deci vreți să puneți capăt atâtor crime cu alte crime. E vorba doar de Helen, zic. Și poate și de Nash, dacă teoria mea în legătură cu moartea manechinelor e corectă. După ce-i omorâm, ne putem întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-neci, nici ură să m alungi... Cerneala roșie Ce noapte caldă și ce liniște-i afară... În mine vântul bate, Perdeaua sufletului se tot zbate Și tocmai mi-am luat o călimară. Cred c-am greșit cumva, Cerneala-i roșie! Însângerează foaia albă Și-o rană tot se-apropie... O pată pe un colț de foaie, În stânga, sus...Ce mare-i! Parcă se mișcă, parcă se îndoaie, O văd că merge, se apropie! Mă-ntreb...cu ce s-o șterg? Dar
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se hrănesc cu vise de-o zi Iar pleoapele amorțite Refuză somnul nopților încă nefurate. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Mahler. Îngerii au uitat cu ce se hrănește liniștea Zburând haotic printre grădinile inodore Însângerându-și aripile în gândurile Pământenilor ce lăcrimează mereu Când vine ploaia peste trupuri și case. Doar pescărușii adorm în văzduh Când cireșii înfloresc și se scutură-n iarnă. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Wagner
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se prelingea sînge. Un oval avînd deasupra două liniuțe oblice. - După pescăruș, crabul, murmură Ryan. Evident. - O spui de parcă ar fi vorba de o continuare logică. - Oarecum, răspunse el. În ajunul morții lui Gildas, Marie Kermeur a găsit un pescăruș Însîngerat În vălul ei de mireasă. A doua zi dimineață, ea descoperea corpul fratelui ei pe care pescărușii tocmai Îl sfîrtecau. Arătă spre menhirul Înconjurat de banderolele puse de poliție. - Și menhirul avînd simbolul păsării a Început să picure sînge. - O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În clipa aceea, o rază de soare căzu peste ochiul de sticlă al păpușii. Un ochi rotund, cu gene pictate. Marie nu mai văzu nimic altceva. Doar fulgerul din privirea fixă a ochiului larg deschis. Totul pieri din jurul ei. Valul Însîngerat din coșmarele ei reapăruse și o Învăluia cu totul Într-o fracțiune de secundă, ea văzu iarăși totul: părul lung al lui Mary În apa agitată, valul care o azvîrle În golf, luminile torțelor, Împușcăturile, nisipul plin de sînge, mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rândul lui să Îl târască spre ușă, pentru a se pune În siguranță. Sub strânsoare, mânerul dăgii ascunse Îi apăsa coastele. Dante o Înșfăcă și o apăsă pe beregata adversarului său. — Ai cuteza... așa ceva! În casa vicarului lui Dumnezeu! Să Însângerezi pragul casei lui Petru! murmură cardinalul cu glasul Întretăiat de gâfâială și cu vârful dăgii peste mărul lui Adam. Nu vei ieși viu de aici... niciodată! — Nici domnia ta nu vei ieși din Florența! șuieră Dante, Încercând să Îi muște o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a Uriașilor, care se născuseră din oasele Îngerilor și stăpâniseră Pământul asuprindu-l cu puterea lor. Despre o epocă a Profeților, care primiseră darul de a vedea și muriseră orbiți de ceea ce Întrezăriseră, și a Anticilor, care ridicaseră monumente nemăsurate, Însângerându-l cu bătăliile lor. În sfârșit, despre epoca Celor din Urmă, care aveau să moștenească Pământul, dacă aveau să știe cum să evoce puterile nemăsurate ale celor dinaintea lor, ale căror trupuri dormeau În subsol, În așteptarea deșteptării. La acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
întinderii fără hotar. De la răsărit la apus, privirea îi alunecă încet, fără a întâlni nici cel mai mic obstacol, de-a lungul unei curbe perfecte. La picioarele ei era orașul arab, cu terasele albastre și albe îngrămădite unele într-altele, însângerate de petele de un roșu întunecat ale ardeilor ce se uscau la soare. Nu se vedea țipenie, dar din curțile interioare urcau, o dată cu aburul aromat al boabelor de'cafea puse la prăjit, voci vesele sau tropăieli nedeslușite. Ceva mai încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
către capacul cerului de un albastru tăios, sprijinit pe marginile căldării. Eram acolo, în genunchi, în scobitura acelui scut alb, cu ochii mâncați de săbiile de sare și de foc care izbucneau din toate zidurile, palid de oboseală, cu urechea însângerată de lovitura pe care mi-o dăduse călăuza, iar ei, înalți și negri, mă priveau fără un cuvânt. Era amiază. Sub loviturile soarelui de fier cerul răsuna prelung, foaie de tablă încinsă de foc, era aceeași tăcere, și ei mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
a sufletului, dăruit creștinului frate, spre bucurie duhovnicească. Te caut Te-ai afundat în umbrele din noapte ... Te caut rătăcind pe lungi poteci, în luna mută cuibărită-n șoapte Și-obscure stele, palide și reci. Trec pașii tăi pe-alei însângerate De visul tău, devreme asfințit Și în sclipiri de gând îndurerate O lacrimă de jar mi-a încolțit. Te caut peste munți și-adânc de mare ... De dorul tău mi-e sufletul rănit; Tânjesc după fierbintea mbrățișare, Petală din fiorul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
acolo, la hotel Divisidero. Sunt în discuții cu polițaii din TJ. Russ crede că tatonează terenul, doar-doar or găsi un țap ispășitor pentru uciderea Daliei. Mi-a trecut prin minte imaginea lui Lee alergând după demonii pornografiei. L-am văzut însângerat la picioarele mele și m-am cutremurat. — Ceea ce-i curată tâmpenie, continuă Hillard, fiindcă Meg Caulfield a smuls de la Martilkova adevărata identitatea a tipului cu filmul. E un alb pe nume Walter „Duke“ Wellington. I-am verificat cazierul de la Moravuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de la tot ce fusese pentru mine acasă. Am părăsit dragostea, pentru că nu aveam să mă mai oglindesc niciodată în ochii mamelor mele. Dar n-aș fi putut să mai trăiesc în mijlocul lor. Am plecat în noaptea fără lună, mi-am însângerat picioarele și mi-am distrus genunchii pe potecile dintre văi, dar nu m-am oprit până la porțile Salemului. Aveam o imagine înaintea ochilor. Aveam să-mi îngrop bărbatul și să mă îngrop și eu cu el. Trebuia să-i găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
împrumutasem o mașină și, amândoi beți, am gonit, cu farurile aprinse, pe șosea până ce am călcat un iepure care alergase orbit, înnebunit, ca să scape. După ce l-am călcat și am oprit, ne-am dat jos, am văzut bucata de carne însângerată de pe șosea, apoi m-am dus în spatele mașinii ca să urinez și acolo am vomat cu silă. Când am revenit, am observat că Emilia vomase între timp lângă roata din față; fiecare ne ferisem de celălalt ca să nu ne arătăm miloși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cătun? — Împușc ciori, mi-a zis el, ridicându-se brusc. Hai să mergem. La întoarcere, am trecut prin dreptul cafenelei fără să ne mai oprim acolo. Când am ajuns la baltă și ne-am suit în barcă, soarele cobora și însângera apa neagră. Nu se auzea decât zgomotul vâslelor. La un moment dat l-am întrebat pe Dinu ce credea despre mine. Nu înțeleg, făcu el. — Crezi că sunt anormal? A râs atunci. Nu, deloc. Eu sunt anormal În noaptea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tăioasă. Mi-a trecut prin minte că unul dintre pescarii mai tineri, gelos din pricina Martei sau pus pe harță, putea să aibă chef să le dea celorlalți un spectacol; să mă lase, de pildă, gol pușcă. Soarele cobora dincolo de cătun, însângera pădurea de sălcii, iar din direcția mlaștinei vântul aducea miros puturos de noroi dospit. Nu era departe până acolo. Din locul unde ulița își vărsa praful în iarba măruntă de la marginea cătunului mai era foarte puțin. N-am mai putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se apără neîncetat. Nectarul încolăcindu-se, ori nectarul ce se încolăcește este chiar dulcele nectar prin care gâzele zboară. Cumințile bâzâiri prin crângul de flori, albastrele ce sunt iubitele, prețioasele și micuțele flori. Floricelele cu petale din sânge făcute sunt însângerate și micile flori cu petale. Bătute flori de liliac, plăpânde, firave lăcrămioare, lascive orhidee joacă hora oglindindu-se pe luciul cerului, reflectându-se în stele. Cuvinte șoptite pe înserat sunt o mostră din viile și scumpele lacrimi ce din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se zvârcolea cu șoldul străpuns, ca de o săgeată, de dantura incompletă a deșiratului. Bestia în raglan îi strângea între fălci carnea șoldului, buzunarul, prin care lepădătura deslușise pâlpâirea cubului și însuși cubul de chilimbar. Muchiile ascuțite ale cubului îi însîngeraseră degeneratului mucoasa bucală. L-am izbit, fiecare cu ce-am putut. Efect contrar. Cubul îi dispăru complet sub pielea elastică a obrajilor. Necunoscuta, zbătîndu-se, îi izbea hoitul de carcasa de lemn a pereților. Terchea-berchea l-a pleznit de trei ori
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Deggle transpiră din greu. TREIZECI — Valhalla, spuse Virgil Jones. Valhalla: locul unde războinicii care muriseră continuau să trăiască în desăvârșită splendoare, purtându-și în fiecare zi bătăliile trecute, retrăind momentul de glorie în care au căzut, prăbușindu-se încă o dată însângerați pe podeaua strălucitoare și renăscând în dimineața următoare pentru a-și relua eterna luptă. Valhalla, firmament al gloriei, muzeu viu al eroismului trecutului. Valhalla, aproape de izvorul cunoașterii, de unde a băut Odin, la umbra Marelui Frasin Yggdrasil, Copacul-Lumii. Când frasinul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe toți ăia care-și rod unghiile așteptînd să devină membri. L-am urmat spre ieșire, iar În prag s-a Întors și mi-a adresat zîmbetul lui cel mai triumfător, apoi mi-a apucat fața Între palme, lăsîndu-și amprentele Însîngerate pe obrajii mei. 24 Psihopatul pe post de sfînt — Domnul inspector Cabrera...? M-am oprit În pragul biroului meu de la clubul sportiv, surprins să-l văd pe tînărul polițist așezat pe scaunul meu. — Îl așteptam pe domnul Crawford. — E greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că pământul se învîrtește. Au înțeles că, în fapt, puneam în cauză toată ordinea lor. ― Au înțeles și altceva. Că frica te va cuminți. ― Aseară mă gândeam că, într-o zi senină, soarele apune frumos până și pe un câmp însîngerat de război. N-am dreptul, oare, să văd doar soarele care apune pe o asemenea câmpie, evitând sîngele? ― E cam trist acest drept, Galilei. Dacă nu ești de partea celui ucis, vei fi de partea celui care ucide. ― Uneori, mi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
am trezit, soarele dogorea nemilos și tot trupul meu ardea ca o rană. M-am sculat și am vrut să pornesc spre colinele care se vedeau în zare, dar m-am izbit de același zid. Am mers până mi-am însîngerat picioarele prin nisipul fierbinte, uitîndu-mă la măslinii și chiparoșii care se clătinau umbroși, dincolo de zid, și, deodată, am observat că acest zid se înălța puțin înaintea mea, pe unde mergeam eu. Sclavi cu trupurile scăldate de sudoare îl ridicau, biciuiri
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Bîlcu, care se prăbușise cu capul pe masă: - Cumetre, am iubit și eu la viața mea una, of! și-i venea să plângă. Apucă un pahar și-l mușcă în margine cu dinții lui puternici. Sticla se sparse și-i însîngeră buza. Nașa sări cu gura pe el: - Te-ai îmbătat, Ghițișor! Masa se mai rărise. Zestrea mirilor creștea. Aglaia tot mai striga pe rând numele unora. Se mai oprea la câte unul: - Masă bogată! Nae Dragavei, aici de față, picior
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
veacului trecut, să-și proclame independența și să distrugă podul care-i lega de continent. Aveau din ce să trăiască, exportând ulei, lână și stafide, dar curând a izbucnit un război civil între diversele clanuri, crimele ținându-se lanț și însângerând toată insula. Treptat, orice urmă de autoritate s-a risipit. Lucrul ăsta nu-l împiedica totuși pe Abbad să facă escală acolo cât mai des cu putință. — Haosul se potrivește atât de bine cu bucuria de a trăi! observa el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]