904 matches
-
ar fi fost de acord iar eu aș fi trecut totul în contul prieteniei procuratorului cu Seiano complotistul! Un timp nimeni nu spuse nimic. -Nu se poate să fi fost vinovat cu ceva mărite guvernator! Trebuie să fi fost o înscenare josnică. Guvernatorul clătină din cap. -Îți respect și înțeleg tristețea Marcellus! spuse Vitellius, însă acum e prea târziu să mai facem ceva. Când vom putea vom merge în Cezareea Palestinei și la Ierusalim atunci îl vom cerceta pe procuratorul Ponțiu
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
nu era practic o înviere ci era vorba doar despre un caz de supraviețuire, dar recunoșteau că torturile îndurate de condamnat și răstignirea acestuia erau elemente care nu prea lăsau șanse de supraviețuire. Unii vorbeau despre înviere ca de o înscenare pusă la cale de adepții învățătorului după ce furaseră trupul mort al condamnatului. Erau și oameni, puțini însă, care erau convinși de învierea Fiului lui Dumnezeu. Genarius Muso nu-și mai găsi noul stăpân pe afară în toiul nopții privind stelele
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
ca suveran, alături de foștii regi". Copiii din școli, profesorii, întreprinderile sînt mobilizate. Diferitele grupuri sociale sînt chemate să participe cu mîndrie colectivă la sărbătorile Femeilor, Tineretului, Pionierilor, Minerilor, Aviatorilor, Ziariștilor... Istoricii, unii scriitori s-au angajat în mare măsură în înscenarea unei romanități ceaușiste. Anii 1977-1978 au fost bogați în lucrări asupra independenței și asupra comemorării momentului decembrie 1918. Textele publicate sînt lucrări colective rezultînd dintr-o planificare eficace în cadrul unor echipe ierarhizate: Editura Academiei, Editura Politică, Editura Militară, revista Pagini
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
1989. Confruntarea în comisia drepturilor omului a ONU pune față în față pe ungurul Gyula Horn, care denunță violarea drepturilor omului în România și cere să fie numit un raportor, și pe românul Gheorghe Dolgu. Acesta pretinde că este o înscenare a Budapestei și declară: În loc să deformeze realitățile din România și să susțină contra-adevăruri și fapte inventate, reprezentantul Ungariei ar trebui să se refere la politica maghiară vizînd lichidarea minorității române din această țară și la acțiunile antiromânești duse de cercurile
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
forță politică conducătoare a societății". Gorbaciov ar fi declarat în repetate rînduri că partidul trebuia să rămînă la locul lui, dacă nu, ar fi apărut haosul... El ar fi afirmat că nu se va amesteca în afacerile interne ale României... Înscenarea este pregătită. Brucan revine la București. Pe 10 martie 1989, este chemat la Londra de Misa Glenni de la BBC. El confirmă că scrisoarea este autentică, că a contrasemnat-o. Convorbirea telefonică este întreruptă și Brucan declară: "Dădusem lovitura". Mesajul critic
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cuvinte spun că nimic nu va mai fi niciodată ca înainte. Aceste cuvinte vorbesc de libertate, de sfînta libertate, de greutatea de a fi eroi, de venerarea martirilor. Prin ele este strigată indignarea. Această indignare imensă a făcut suportabilă extraordinara înscenare a morții și înfrățirii realizată de noii veniți la putere în decembrie 1989. Adevărul, adică realitatea morții victimelor tirurilor armatei și Securității, a fost amestecat cu falsul, adică exagerarea numărului victimelor și ridicarea responsabilității ucigașilor încrîncenați, anonimi, necontrolați. S-a
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
am apăsat plexul și mi-am aprins țigara. Cerul era plin de stele... Cerul, deasupra noastră... De ce rîzi? Păi, ce fel de berbant ești? Să fi urlat măcar după un polițai. Da, ai dreptate. Dar dacă era doar o simplă înscenare, un scenariu? Lasă, hai să bem un Wembley! 15 aprilie Foarte duios: dl. Iliescu face o vizită în Statele Unite, pentru a asista la inaugurarea unui memorial al holocaustului. Duios și nu prea, dacă avem în vedere ce bănuț propagandistic mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sceneta cu bățul care-i arată prezidentului macheta, cum stau realizările, nu e bine. Nu dă bine, cum se zice. Dar, la urma urmei, e oare doar chestiune de gust? Credem noi, naivii, că-i. La mijloc e o bine-pusă-la-punct înscenare, de proveniență sovietică, cu ajutorul căreia regimul comunist de la noi a reușit, prin insistentă perfidie, să îndoape, aproape jumătate de secol, mulțimile aduse la ordin. Nu contează că mai nimeni n-a crezut, nu crede în astfel de scenete cinic-mincinoase, totu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aș putea adormi. O iau pe lîngă Voievozi și m-afund în cărarea ce duce-n Gane. În fundac, mă opresc. El, cu păr lung, în coadă, o ține îmbrățișat pe la spate. Ce îmbrățișat! O gîtuie. O fi doar joc, înscenarea unei nebunii adolescentine. Da' de unde: fata începe să se zbată tot mai horcăit și cade-n genunchi. Băiatul n-o lasă, o ridică, ea scoate un țipăt, primul țipăt, și-ncearcă să scape, ajunge pînă la colț, el după ea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe același sclipitor regizor să facă din O vară de neuitat o emblemă, la urma urmei, falsă și nedreaptă, a totuși armoniosului Regat al României aici, în această zonă geografică pestriță? Zelul neostoit al cineastului continuă, recent, într-o altă înscenare, Terminus Paradis, la fel de morbid răvășitoare de pubele. Pericolul acestei pasiuni în negativ stă în faptul că artistul are acces fără limite la vitrinele Occidentului. O fi România asta chiar atît de abjectă? Nu mai are ea de arătat lumii, nouă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
piațeta cu statuia lui Goldoni, mă văd în oglinda pizzeriei: același facies de maniac al deambulării. Rictusul jovialului dramaturg, pișicher-galant, mă deconectează. Doar pînă reintru în halucinantul șuvoi. S-aprind luminile la Ponte Rialto. Canal Grande e acum o magnifică înscenare: apa forfotește de ambarcațiuni mari și mici, strălucitoare cutii de sardele, terasele de pe chei, multe și elegante, gem de lume. Nu flămîndă, nicicum, ci doar cu chef. Un chef dezmățat, de omenire aflată parcă în ultimul ei ceas. Marele regizor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cinci gondole auriu-negre. Pline cu bătrînei nordici, gălbui-pufoși, în veselă transă vesperală. Din ultima lor gondolă, dintre acești copii bătrîni, un tuciuriu rotofei, cu mari favoriți albaștri, vocalizează sfîșietor: O, sole mio... Înfiorîndu-și acordeonul fanat. În urma lor, implacabilă, rumoarea anonimei înscenări. Pictorul care, dimineața, sub umbrelă, lucrează pe trotuar, la Santa Fosca, și care a deprins deja de la mine un "bună dimineața" extrem de trilat în gura lui, își instalează seara, noaptea, șevaletul în plin San Marco, între ultimii pelegrini, sub luminița
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al artistului. Doar certitudinea unicității fiind, se înțelege, condiția sine qua non care decide finalmente. De revăzut mintal spectacolele burlești ale avangardei secolului trecut, pentru a reconstitui, cronologic, sindromul. Dadaiștii, suprematiștii, cu osebire suprarealiștii începutului de secol au excelat în înscenări care frizau grotescul. De Chirico își amintește, în Memorii, cum provocării sale șocante cu ocazia propriului vernisaj, ceilalți confrați suprarealiști i-au replicat printr-o scabroasă scenografie în chiar vitrina sălii de expunere. Stilul era generalizat. Și obligatoriu în perioadele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din toate punctele de vedere. Și tot atît de discreționar în hrănirea egolatriilor. Printr-o delimitare netă și eclatantă de rest. de văzut și cît de convingătoare în durată. La ce distanță enormă e acest internaționalizat "new age" față de romantic-desuetele înscenări ale vechilor boeme locale! Așa că gestul junelui care anunța, preventiv, propriul vernisaj ca Eveniment cert nu e decît întîrziatul reflex al acelui benign teribilism ce a dat totuși culoare unei întregi perioade romantice, atît de nostalgic-simpatice. Și atît de definitiv
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să țîșnească în țepi de arici: George Călinescu. Fotografia e una deja celebră. Într-o mînă, bruionul prins nervos, cealaltă prelungind volutele ascendente ale stentorului. Sau ale comedianului antic. Sau doar ale regizorului diletant (care-și tiraniza, superior, ciracii în înscenările de-acasă sau de la Institut). Fețele tinere din amfiteatru, în cunoștință de cauză, încearcă schime perplexe ori respectuos-amuzate. Și nu-s greu de ghicit iambii suitori, troheii, ori săltărețele dactile, vocalizate și mimate de inhibantul dar și, în egală măsură
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
despuiatei între cei doi domni îmbrăcați: ei, bine, e aceeași materialitate a pastei ca la Rafael, ca la Giorgione. Poate un pic mai... Mai cum? Dar nu asta, sigur, i-a scandalizat pe filistinii juriului, ci doar (exterior picturii) teatralizarea, înscenarea nerușinată, lipsită de moral și de prințip. La întoarcerea în atelier, recuperatoriu, voi deschide rosul album și voi regăsi în el, reprodus, pe acel Manet care îmi părea mult mai modern decît, iată, este. Iertare pentru insolență! Ne revedem pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în vămuirea trăpașelor ce traversau, pe la vecernie, Piața, notele obținute de acestea făcînd parte, firește, din rigorile meseriei. Ce fascinante erau foaierele Teatrului, candid cotropite în pauze de adorabila faună a junelor și junilor aflați aici nu atît pentru vreo înscenare de piesă moscovită, cît pentru însăși parada unui unic fashion pe puncte. În plin stalinism, impozantul edificiu din preajma Pieței Unirii, în veche structură baroc-neoclasică, numit nu 1 Mai (nici, vai, 2 Mai), ci, spăimos, 7 Noiembrie, adăpostea (cum oare!) sub
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fapt, începutul tragediei, iată că subconștientul nostru tăinuiește cu încăpățînare umorile frustrării. Nu-ul românilor frustrați istoric și-a găsit un surprinzător pandant în gestul demn și tranșant al Țărilor Baltice și al Georgiei, care chiar au și lipsit de la înscenarea moscovită. Și aveau toate motivele: peste jumătatea de secol acum aniversat a însemnat ocupație, sovietizare. Nu doar impunere de regim aservit, așa cum s-a întîmplat cu România. Dacă celor două absente li se adaugă încă una de o subțirime diplomatică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
partidului? Răutu știe, că se ocupa de sectoarele acestea atunci. Pentru ce motiv s-au organizat acele demascări, pentru că aceștia discutau despre Lica, că este o incapabilă și că nu este artistă ș.a.m.d. și a trebuit să facem înscenarea aceea cu intelectualii, care este o rușine pentru noi, sau să dizolvăm un Comitet pentru tehnica nouă, pentru același motiv. Hai să discutăm lucrurile așa cum sunt. Ce activitate contrarevoluționară a depus comitetul acela pe care l-am dizolvat? Să spună
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
și timp de doi ani au durat cercetările. Până la urmă a fost reabilitat, întrucât s-a constatat că nu a avut nici o vină. Dacă organizația de partid s-ar fi uitat la acest caz înainte, ar fi putut sesiza această înscenare. Adică, sunt și asemenea aspecte inverse. În legătură cu ceea ce spunea tovarășul Lupu, să avem grijă de oamenii valoroși, cred că din cuvântarea rostită de tov. Ceaușescu la plenară rezultă că aceeași grijă trebuie să fie față de orice cetățean al țării. Tov.
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
detalii semnificative, le proiectează. Omul, opera și epoca sunt reprezentate în interferențele lor permanente, portretul final fiind o suprapunere de schițe creionate succesiv. Abilitatea autorului de a scoate în relief resorturile psihice ale diferitelor atitudini și reacții, ca și harul înscenării epice a unor fapte controlabile, desprinse dintr-o documentare amplă, conferă narațiunilor o convingătoare veridicitate, încât până și aspectele inevitabil aride capătă cursivitatea tensionată a trăitului. Biograf autentic, A. își domină subiectele de la înălțimea unei viziuni coerente despre om și
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
stăpâna izbucnește În țipete, iar burghezul exclamă „Vai! Ticăloșii! În loc să muncească, ucid pisici”. Stăpâna conchide: „Oamenii aceștia răi nu-i pot ucide pe stăpâni, așa că mi-au ucis pisicuța” (R. Darnton, 2000, pp. 92-94). Avem de-a face cu o Înscenare carnavalească, În care lucrătorii manipulează diverse coduri simbolice și reguli ceremoniale pentru a se răzbuna pe stăpâni. Batjocorirea sau pedepsirea pisicilor era o ceremonie veselă (și crudă) destul de răspândită În Europa postmedievală (R. Darnton, 2000, pp. 77-79). Pisica avea o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sunt justificate prin prezentarea călătoriei presărate cu obstacole către tărâmul celor morți, În riturile calendaristice, În care prezența agresivă a figurilor mascate reprezintă invazia În lumea celor vii a figurilor malefice din celălalt tărâm, sau În riturile de inițiere, prin Înscenarea morții simbolice și revelarea „tainelor” legate de universul chtonian. Miturile sfârșitului lumii Ca și miturile cosmogonice, aceste constructe culturale se bucură de o răspândire universală. În India, Mahabharata prezintă viziunea grandioasă a unui război Între zei, În care, după ce frații
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tradus în limba germană de Max Hochdorf, va fi pus în scenă de Heinz Goldberg și la Neues Theater am Zoo din Berlin, aici rolurile principale fiind jucate de Conrad Veidt și Else Heim, soția lui Max Reinhardt. Dar ambele înscenări nu vor înregistra decât un succes de stimă. Câțiva ani mai târziu este secretar de redacție și scurt timp director la „Mișcarea literară” (1924-1925), revistă condusă o perioadă de Liviu Rebreanu și la care colaborează E. Lovinescu, Tudor Vianu, Pompiliu
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
jurnalul intim și documentarul-anchetă, apelând energic la tehnicile literaturii. Un filon puternic reactivat este literatura interbelică a „autenticității”, cu recurs la transcrierea-colaj de documente (memorii, corespondență, dosare de arhivă) și depoziții verbale neprelucrate stilistic. „Romanul nonfictiv” Cazul Nichita Dumitru reconstituie înscenarea judiciară din procesul Canal Dunăre-Marea Neagră (1952), prin a cărui sentință un muncitor a fost condamnat la moarte și executat din rațiuni terorist-propagandistice: „stârpirea sabotorilor” regimului, „sabotori”, de altfel, reabilitați, tot propagandistic, de N. Ceaușescu în 1968. Dincolo de radiografia unui
DOINA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286814_a_288143]