669 matches
-
cromatică. Unii autori socotesc că Anemonele din 1908 sunt în opera sa ceea ce a fost Simfonia a IX -a în opera lui Beethoven dobândirea unei mari bucurii peste suferințele ce-l măcinau, triumful vieții asupra bolii, cântecul duioșiei care-i înseninează tristețea. Cele cinci anemone de un roșu intens, ca o văpaie, descriu un arc grațios, și prin ritmul lor ascendent sugerează bucuria vieții. Acestui cântec strălucitor, pe care-l ridică cele cinci anemone roșii ce încunună buchetul îi răspund tonurile
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
nici nefiresc, dar nu mai puțin uimitor soi, e o întâmplare unică, exaltantă, irepetabilă. Sunt, fără merit, unul dintre cei trei sau patru cărora le-a fost dăruită întâlnirea cu Dan Verona la începuturile lui. Întâmplarea aceasta, care m-a înseninat la un ceas târziu și deșert al vieții, o datorez slujbei mele de editor și entuziasmului comunicativ ai Anei Blandiana și al lui Dan Laurențiu. Aceștia doi, fiecare de partea sa, dar cam în același timp, mi-au vestit venirea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în pozițiile sale publice dintre cele mai riscante, în resentimentele și în obtuzitatea ce continuă săl însoțească și să-l chinuiască toată viața; după cum e absolut în iubiri și în atașamentele sale generoase care nu reușesc aproape niciodată să-l însenineze, iar în final chiar îl rănesc. Pasolini este altfel, la nivel existențial și cultural, e profund intempestiv și prin aceasta - așa cum rezultă în mod exemplar din Scrierile corsare - se află mereu în luptă cu vremea sa și cu semnalele cele
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
salvare decât fuga în închipuirile pe care și le plăsmuiesc, evaziunea într-o utopie ce merge spre absurd și grotesc. Având în față două modele celebre (I.L. Caragiale și Eugen Ionescu), I. se descurcă bine, inteligent, cu haz și har, înseninând într-o oarecare măsură tragicul din „râsu-plânsu” specific și trăgând comedia, adică petrecerea cu vorbe, spre zona de umbră și suferință, acolo unde s-a instalat pe neobservate tragicul existenței. I. a publicat și un savuros dialog cu Fănuș Neagu
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
Nici măcar n-avem o casă În care să le punem. Și i-am dat toți banii lui Luke, fiindcă... mă rog, am vrut să-l ajut și eu cumva. Măcar un pic. Vestea bună e că lucrurile par să se Însenineze oarecum pe frontul slujbei lui. Și partea cea mai bună din toate e că Iain Wheeler a fost dat afară! Luke n-a pierdut deloc timpul - a doua zi după ce s-a născut Minnie, le-a făcut o vizită șefilor
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ei. Versurile ușurele ale lui G. (printre care și sonete, pasteluri, cântece „în formă populară”), din periodice și din volumul Flori de câmp (1909), sunt de o nedezmințită sărăcie a inspirației. Fără noroc în iubire, melancolicul, care eminescianizează impudic, se înseninează rareori. Amarul îl apasă și, cu „visurile spulberate”, e mereu gata să izbucnească în plâns. Și proza, chiar atunci când evocă întâmplări crunte și nenorocite răsuciri de destin (ca, de pildă, în nuvelele din Mărin ocnașul, 1923), e moleșită într-un
GIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
haină nobilă” experienței imunde. S. are sobrietatea dicției unui Ion Ioanid, nu însă și fluența lui narativă. Notabil ca literatură e registrul memorialistic al vocii narative. Într-un gen saturat de scriitură horror, S. preferă, ca și N. Steinhardt, retrospecția înseninată de spiritualizare. Așa cum titlul cărții evocă parcursul inițiatic al suferinței, narațiunea ei focalizează nu fiziologia durerii, ci procesul moral al experiențelor-limită, „eshatologia detenției”, cu întreținerea reflexelor demnității și reedificării interioare în proximitatea morții, sub umilință și tortură. Prozatorul are simțul
STATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289885_a_291214]
-
și a iluziilor sale, pribegia silită, starea jalnică a Moldovei după 1711 fac din cronicar un om resemnat, cu o atitudine schimbată față de istoria internă, mai puțin implicat, preocupat pe largi spații de evenimente externe. Doar spre final se mai înseninează, consemnând domnia ceva mai bună a lui Constantin Mavrocordat, care, între altele, a reorganizat școlile și a creat condiții de învățătură pentru fiii de boieri. În general, Letopisețul... evocă vremuri de restriște, pline de războaie, invazii, fărădelegi, omoruri și jafuri
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
dovadă de un calm care nu este de suprafață. Într-adevăr, atitudinile lor au fost observate și când erau în grup și când erau singuri, atât la lucru, cât și în locuri mai intime. Datorită calmului lor reușesc să-i însenineze pe cei din jur. Persoanele senine au vocea liniștită și știu cum să evite cele mai negative bucle energetice. În momentele de mare stres, nu se lasă înghițite de un anturaj care funcționează într-o modalitate energetică mult prea greu
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
este nici idilică, nici catastrofală, doar cenușie. Dintr-o „amară mizantropie”, se distilează o acceptare stoică, ușor olimpiană. Printre armele de apărare, povestitorului nu-i este străin în primul rând, umorul. În cele dintâi scrieri, acesta este cam încruntat, neguros, înseninându-se treptat și dobândind dezinvoltură, precum în Călătorului îi șade bine cu drumul. Printre elementele care definesc arta lui de povestitor este și predilecția pentru melodramă. O parte dintre situațiile epice imaginate conțin ireductibilități în exces, cel puțin ca premisă
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
sudoare, semăna cu un ciob de cuarț, când lăptos, când translucid. Interveneam, știind foarte bine că toate injecțiile alea erau bune doar pentru a prelungi încă o dată acele negocieri absurde. I-am spus acest lucru. Chipul lui de cuarț se însenină sub umbra unui zâmbet: „Știți, aici, în Orient, se practică adesea medicina în așteptare...“. Am avut iarăși impresia că mă aflu în fața unui om dintr-o altă epocă. Nu atât din pricina francezei lui, care era cea din cărțile mele, cât
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
coborî privirea și văzu. În colțul poienii, în lumina tulbure de dinaintea nopții, capetele acelea care ieșeau din pământ și, mai aproape de tufișuri, dezordinea trupurilor întinse pe jos. Într-un prim elan, Nikolai făcu stânga-mprejur, gata să plece și aproape înseninat de descoperire, oricum mai puțin primejdioasă decât o întâlnire cu ființe vii. Dar, o clipă mai târziu, se gândi că ar fi o treabă inteligentă să cerceteze modul de execuție și să vadă astfel pe cine risca să întâlnească pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o filă), cât și libertățile stilistice oferite ziaristului ne îndeamnă să spunem că, în acest caz, inspirația este mai importantă decât organizarea textului. Feature. Gen mult mai liber și mai literar decât știrea, feature desemnează un text lejer, menit să însenineze, să amuze cititorul. Nu se confundă cu genul umoristic (bilet, ecou), în ciuda anecdotelor, a constatărilor ironice. Chiar dacă suportă cu greu o definiție, fiind un gen atipic, să reținem măcar o distincție esențială, oferită de Karen Elliott House (1977): Dacă știristul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
încercările pentru teatru în care s-a încumetat, unele s-au păstrat în manuscris. Cu ecouri ale unui eminescianism diluat, B.-C. compune într-o gamă minoră, cântând - în „doine”, în câte un sonet - bucuria dragostei, mai rar amarul ei, înseninându-se în gestul cucernic al închinăciunii. Alternând lacrima promptă cu zâmbetul inocent, mai și căzând pe gânduri, în cogitații de album, stihuitoarea se simte fericită în cadrul rustic, în vreme ce față de orașul păcătos ea face alergii sămănătoriste. O notă de asprime se
BOTIS-CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285839_a_287168]
-
și sufletul și l a pus pe tavă. Dar l-a refuzat. N-a vrut nimic de la el. A avut acces doar la exteriorul și la vaginul ei. Viața lăuntrică și-o apără cu ferocitate. Pentru Tiberius al ei! Se înseninează și plescăie încântat. Dacă reușește să o acuze public de adulter, nici blegul de Nero nu va mai putea face nimic. Cel mult s-o urmeze în exil. Ducă-se învârtindu-se! Vipsania n-o să mai aibă dreptul să contracteze
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Se stinge-atunci o vieață de durere, Privirea-mi arde, sufletul îmi crește. III Când însuși glasul gândurilor tace, Mă-ngînă cântul unei dulci evlavii - Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei? Din neguri reci plutind te vei desface? Puterea nopții blând însenina-vei Cu ochii mari și purtători de pace? Răsai din umbra vremilor încoace, Ca să te văd venind - ca-n vis, așa vii! Cobori încet... aproape, mai aproape, Te pleacă iar zâmbind peste-a mea față, A ta iubire c-un
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Și se-nalță din călcâie să-ți ajungă pân-la gură, Dăruind c-o sărutare acea tainică căldură, {EminescuOpI 160} Ce n-o are decât numai sufletul unei femei... Câtă fericire crezi tu c-ai găsi în brațul ei! Te-ai însenina văzîndu-i rumenirea din obraji - Ea cu toane, o crăiasă, iar tu tânăr ca un paj - Și adânc privind în ochii-i, ți-ar părea cum că înveți Cum vieața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț. Și, înveninat
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ne primblam prin văi și lunci, Te ridicam de subsuori De-atîtea ori, de-atîtea ori? În lumea asta sunt femei Cu ochi ce izvorăsc scântei... Dar, oricât ele sunt de sus, Ca tine nu-s, ca tine nu-s! Căci tu înseninezi mereu Vieața sufletului meu, Mai mândră decât orice stea, Iubita mea, iubita mea! Târzie toamnă e acum, Se scutur frunzele pe drum, Și lanurile sunt pustii... De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? {EminescuOpI 236} KAMADEVA Cu durerile iubirii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
limba, solii n-au luat parte la aceste dezbateri. Din castelul friguros de la Santa Severa, au aflat de la mine cum se desfășurau lucrurile. Doar atât și nimic mai mult. Oricât de luminoase ar fi fost previziunile, ele n-au putut însenina chipurile întunecate ale lui Tanaka și Hasekura. Nici nu era de mirare. Japonezii trecuseră de prea multe ori dintr-o dezamăgire în alta. Nishi avea fierbințeală mare. Chiar și tânărul acesta care își dăduse toată silința să pară vesel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trebuie să vă purtați ca și cum călătoria n-ar fi avut loc niciodată.” Își amintea limpede cuvintele rostite cu milă de Matsuki Chūsaku. Să uite, să creadă că n-a fost nimic. Fără îndoială că nimic altceva nu i-ar putea însenina sufletul disperat. Ei n-au fost soli de neprețuit, ci doar momeli menite să înșele țările străine, dar acum nu mai avea nici un rost să se gândească la acest lucru. În Sfatul Bătrânilor fuseseră neînțelegeri între seniorul Shiraishi și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu știu unde să fie. La Colțul Obiectelor Găsite ai fost? Ochii Sorinei se îndreaptă, ca atrași de un magnet nevăzut spre locul care îi salvează pe mulți uituci. Minune mare! Umbreluța ei se ohihnește leneșă pe un raft. Fața Sorinei se înseninează. Pricepând totul, educatoarea îi dă voie să meargă la Colțul Obiectelor Găsite. Fetița și-a luat umbrela și a sărutat-o de mai multe ori, ca pe o prietenă mică și neastâmpărată pe care o regăsești când nu te-ai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Printre lacrimi, îl imploră: — Iertare, părinte sfânt! Penitență! Supune-ne la penitență! Purifică sufletele noastre mizerabile și primește-ne. Ai milă de noi! Ai milă de noi! Cu fruntea încruntată, Canzianus o cercetă pentru câteva clipe. Apoi, chipul său se însenină; trecu o privire rapidă peste fețele confraților săi, înțelese că îl aprobau. Mai mult, în ochii lor citi o duritate care, dintr-un exces de zel, părea să o întreacă până și pe a sa. La urmă, însă, întâlni privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Iar femeia să fie adorată de el ca o icoană? Poate că oaspetele sosit din alte galaxii se simțea În lumea lui atât de singur și Înstrăinat de toți, Încât venise pe Pământ să caute un suflet care să-i Însenineze gândurile și să-i aline durerea. Gândindu-se la toate aceste lucruri, ochii femeii se Înduioșară pentru o clipă. Apoi teama și suspiciunea puse din nou stăpânire pe inima ei. „Poate-i un simplu terchea-berchea care, umblă de ici-colo, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și nechezând ursulețul Mișa și căluțul Garbunoc. Cât timp s-a scurs de atunci? „Probabil, o Întreagă veșnicie“, Își spunea Mașa. Trecutul ei s-a dus pe apa sâmbetei și, odată cu el, și oamenii cei mai apropiați ce i-au Înseninat copilăria. Numărul morților creștea În fiecare an. În jurul ei oamenii se răreau Încetul cu Încetul. Dintre cei pe care-i cunoscuse În copilărie mai trăiau câțiva. Vremurile se schimbaseră și ele. Mai Întâi veniseră invazia de ciori și colectivizarea, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vocabularul pentru asta. Insultase vreun cod atavic de loialitate familială specific clasei muncitoare. Au tăcut amândoi o vreme, iar apoi Sheba a început să-l întrebe despre experiența lui sexuală de dinainte. Credea că acest subiect lubric îl va mai însenina. Connolly încercase să evite subiectul cu fraze de tipul: — Asta îți dai tu seama din ce știu eu. Dar Sheba insista: Nu, hai, spune. Te-ai mai culcat cu multe fete? Femei? A tăcut, apoi a ridicat o mână. — Cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]