1,969 matches
-
al unei religii proprii, închnindu-se mai mult jurnalului său, decât oricărui text sacru - cum singur recunoaște - știe bine să spună ce simțim, ce gândim și nu știm spune. Vocea lui fermecător degradată, ca de fumător împătimit, e înfășurată pe vântul înserării, plutind printre noi, între șoaptă și poveste de bunic primăvăratec, are farmec unic și e mai frumoasă decât însăși vocea lui de când era tănăr și frumos, și iubit, și înșelat... S-a căutat pe sine permanent și, spre deosebire de atât de
CUVINTE DESPRE LEONARD COHEN, CÂND SOARELE A INTRAT IN MARE... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1479124602.html [Corola-blog/BlogPost/367614_a_368943]
-
cu fața înspre moarte. Nu curgea apă în țevi! Guguștiucii izgoniți din teii cimitirului, cei doborâți și prefăcuți scânduri, întindeau ciocurile la cer. În așa vremuri numai de boală nu mai aveam nevoie, dar avea ea nevoie de mine. Venise înserarea. Avea să cânte Maria Șalaru pe scena buhușeană. Avea să aducă o pală de răcoare și o gură de mângâiere! Avea să aducă așa de frumosul ei cântec și așa de albaștrii ei ochi! Era să ne omoare cântecele aduse
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 by http://confluente.ro/_maria_salaru_ce_merita_suf_aurel_v_zgheran_1373284283.html [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
din 05 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului DOAR PENTRU TINE Pentru tine ce-i mai scump în lume Aș cumpăra la orice preț, Fericirea mea n-ar avea nume Și totul mi-ar părea măreț. Iar tu surâzând în lumina-nserării Timidă nu știu din ce motiv, Curând poate o să mă dai uitării Și totuși mi-ar părea splendid. Dar nu uita că undeva O inimă bate pentru tine Cuprinsă de un dor, de ceva Sau poate de visări senine. Fălticeni
DOAR PENTRU TINE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Doar_pentru_tine.html [Corola-blog/BlogPost/355692_a_357021]
-
frumoasă și sfântă natură,/ de tine, sufletu-mi este legat./ ascultând a ta menire, sublimând a ta culoare/ in pictura te-am fixat.” (Cântec) Poeta zugrăvește în versurile sale și un crepuscul tulburător, nuanțând sentimente și gânduri care rup tăcerea înserării într-un spectacol de culoare și emoție: “ soarele roșu/ reflectă bolnav/ superbul curcubeu/ de fiece dată-n lac,/ sfârșit de spectacol.../ în fiecare zi aceeași undă!/ apoi,/ dispare într-un somn greu,/ rupând sentimentul nopții”. (Crepuscul) Un tablou mirific de
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1460294223.html [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
sfințit de iubire. Iată cât de sugestiv își zugrăvește descrierea, lăsând natura să grăiască în cea mai senină manieră: “sunt Dunărea/ cu lacrima albastră/ și Bărăganul,/ îngălbenit de soare./ sunt vântul adiat/ al florii din fereastră,/ balada pământului/ cântată pe-nserare!/ sunt răsăritul spulberat/ din delta stufului;/ și strigătul de păsări/ brodat în zări -/ sunt geamătul de piatră/ din albia fluviului-/ și pasul Chiralinei,/ dincolo de mări./ sunt strigăt rătăcit,/ ca punctele-n eter/ și florile din câmp/ și iarba cea uscată
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1460294223.html [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
treaba ei, nu-i dau solie, Nici slova mea sub pană plânsă. Ce e al meu, nu se va trece, Mă va înconjura cu drag. Iubirea mea nici nu se trece, Dar nici jelește pe un prag. NĂZUINȚĂ LA POARTA ÎNSERĂRII Cu chip senin și glas molcom de apă Ce odihnesc a zilei trudă-n unde Și-adapă setea de frumos și-agape, Pășește Buni printre vremi ... Făcându-ți loc în sufletul ei darnic Te-nalță cu un zâmbet de om
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 by http://confluente.ro/daniela_popescu_1459160337.html [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
-n unde Și-adapă setea de frumos și-agape, Pășește Buni printre vremi ... Făcându-ți loc în sufletul ei darnic Te-nalță cu un zâmbet de om între oameni, Frumoasele vacanțe prind viață ca prin farmec Și năzuință la poarta înserării sameni. Și înflorește liliacul chiar când plaja-i tristă Și râde marea-n colț de plajă aburindă. Și prinde viață iar o epocă proscrisă, Prin pana-i sau prin vorba tremurândă. Se strâng solvegii de cântări uitate, Să cânte melancolic
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 by http://confluente.ro/daniela_popescu_1459160337.html [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 988 din 14 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului imagine: Vladimir Kush încearcă să cânți cu ochii legați de privirea plină de frică a unui gând se trezesc diminețile odată cu tine apusurile devin răsărituri înserările devin nopți fără pragurile blânde ale trecerilor într-o pădure plină de urzici alergi plin de voioșia întâmplărilor de cruzimea fără margini a cuvintelor noaptea totul pare atrăgător misterul înflorește în pielea ta transformând-o în pielea crocodilului culorile adorm
GÂND DE DIMINEAŢĂ 14 SEPTEMBRIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Gand_de_dimineata_14_septem_anne_marie_bejliu_1379149100.html [Corola-blog/BlogPost/365035_a_366364]
-
Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului mai spune-mi o dată cum se dezleagă pustiul când sângeră lumina sub pleoape cu tâmpla lipită de noapte mai spune-mi o dată cum încolțește luna clocotul înserării când sufletul intimidat de ani c-un dor intrigant se leagă mai spune-mi o dată cum se transformă apusul când zorii îți tulbură simțirea c-un cuvânt rostit la tinerețe mai spune-mi o dată cum încifrezi ascunsul când jocul ielelor
MAI SPUNE-MI O DATĂ… de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/agafia_dragan_1491038630.html [Corola-blog/BlogPost/380554_a_381883]
-
o bună zi...) în „vibrația particulelor Universului”... „Dragostea supremă”este cea care i-ar putea aduce liniștea mult visată, ar umple de culoare și cântec toate „întristările”... mai ales atunci când toamna coboară pe munte și soarele se îmbracă în purpura înserării... Cuvintele, izvorâte dintr-o conștiință calmă, alteori răzvrătită, aduc la lumină sensibilitatea, profunzimea trăirilor, această „tainică simfonie” a sufletului, adesea, neînțeles... Poetul George CĂLIN, „veșnic îndrăgostit visător”, ascultă susurul izvoarelor, descoperind întreaga armonie a universului cu care ar dori să
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1424644518.html [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
tulburătoare, incendiară ( adesea), metaforele stilizate, în plină floare, răsfățându-se pe ramurile atâtor gânduri împovărate cu iubire, distanța dintre primul fior și rană... putând fi „măsurată” cu o singură vocală - cea în care toate fulgerile, naufragiile, bucuriile, tristețile, diminețile și înserările „eului” prigonit din EDEN - își au loc! „ ceruri sfâșiate durerile ne-mbătrânesc/ai rostit ultimul cuvânt - / ecou râșnit de suferință/cel ce te topește în lumi pierdute.../ sângerezi în vers plângând, / pe umerii inimii mele/vulcan de lacrimi - turmă de
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1424644518.html [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
zvâcnesc spre libertate”; „îmbrăcându-te cu suave umbre de fluture...”; “călători stelari - /pribegi într-un Univers nemărginit,”; „înmugurind Clipa,/ înnobilându-ne zborul,”etc., accentuiază dorința poetului de a evada din această lume supusă degradării și efemerului. În momentele în care „înserările alunecă în adâncă tăcere,”stările sufletești ale poetului, purtătoare de expesivitate și transmise pe calea sugestiei, sunt ( de cele mai multe ori) incerte, confuze: când pline de speranță, lumină și magie, „Tu ești culoarea din care/ se adapă hulpav sufletul meu,/bolnav
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1424644518.html [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
de dragoste,/întinzând emulsia culorilor/pe pânza nedefinită a Vieții.../ în căușul palmelor tale, /s-au adunat roiul viselor mele,/pierzându-se-n parfumul ce răsare / în urma pașilor tăi... Tu scoți stele din lacrimile-mi de dor,/pleci vremea spre înserare,/ pui capăt ostenelilor/ ce-mi încătușează trupul /până la istovire,/ modelându-mi nopțile de Dragoste...”( până la istovire...) când umbrite de tristețe, neîncredere, renunțare. “răscolindu-mi sufletul, tristețea înnegurărilor/alunecându-mi visele amețitoare, /seară de seară, în pântecele pământului/pentru a zăvorî
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1424644518.html [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
cuvântului, cu care sunt investiți. Un poet este tot timpul și oriunde, din simpla pricină că este.” ( Nichita Stănescu) Aș dori să închei cu un fragment dintr-un poem semnificativ, reprezentativ pentru structura poetică ilustrată în acest volum: în sărutul înserărilor mele... „te-am căutat,/te-am căutat fără-ncetare,/te-am căutat brăzdat de / Puterea Luminii/ închide ochii,/ nu-ți cer nimic,/învinge-ți teama,/ alunecă prin visele mele de /Dragoste/îngemănându-te cu Eternitatea,...” „ te caut,/ te caut fără
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1424644518.html [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
strecurate, piezișe și seci, vorbire obtuză de buze lipită să plece departe, să-și ia și durerea stăpână-n adâncu-i de trup decrepit, să pună lăcate, să-și urle tăcerea cu gura închisă, în hău tăinuit să rămână acolo până când înserarea s-o-ndura de părinte, s-o-ndura de bătrân, se închide-un capitol, se înfundă cărarea și doar timpul rămâne peste toate stăpân ... Citește mai mult vine o vârstă când părintelui-i vinesă plece departe, undeva în pustiu,să
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dora_pascu/canal [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Un fluture , sunt , O caldă adiere de vânt , Un licăr de lumină , O floare de cireș . Port nemurirea-n mine , Dar sunt efemerida , Mă duc , cănd înserarea Mă cheamă către cer . Un strop de viață , sunt , Un zâmbet șăgalnic , De mac în lanul copt . Un fir de praf de stele , Pe care universul , L-a așezat în țină . Sunt strângerea de mână , Fierbinte și miloasa , Sunt lacrima
SUNT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/florina_emilia_pincotan_1461175813.html [Corola-blog/BlogPost/381737_a_383066]
-
arzânde, căci roșul cel aprins rescrie povești trăite în alte vremuri care îi stârnesc poetului profunde amintiri. “ În seara când se scuturau salcâmii” se scuturau și amintiri printre miresmele lunii și, rătacind printre petale tainice, poetul se cufundă în vraja înserării plutind pe valuri de lumină. Luna îi cântă la fereastră, iar “ norii vânt vălătucesc” și, printre brazii care oftează, poetul își odihnește simțurile lăsând doar tăcerile să murmure o iubire veșnică, asta fiindcă “nimic ca și iubirea nu mă-mbată
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1448901078.html [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
des prădate. Mai facem o potecă chinuită, Scăriță infinită salutându-l, De păsări și jivine ocolită, Dar să o urce, să tot urce gândul. Pe bolta catedralei siderale Vom semăna vibrații de mistere, Ecoul stins al imnurilor sale Pe fondul înserării care piere. De înșirăm prin gârlă pietricele Și punem păstrăvi ageri să înoate, Mai cufundăm în nopți senine stele, Spălăm apoi în apa vremii toate. A șaptea zi vom admira decorul, Vom savura înalta măiestrie Cum a făcut odată Creatorul
CREAŢIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Creatie.html [Corola-blog/BlogPost/356878_a_358207]
-
aș atinge Dar stăpânit de-o lene suverană Cadânele ca un balsm pe rană Și un păcat spre ele m-ar împinge Dar vin pirați cu săbiile curbe Se clatină seraiuri în oglinzi Și tremură păienjenii pe grinzi Și cade înserarea peste urbe Și-atunci femei frumoase de hașiș Se estompeză-n baia de lumină Și se grăbesc să moară pe retină Ca apele molatecului Criș Referință Bibliografică: femei frumoase / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 537, Anul II, 20
FEMEI FRUMOASE de ION UNTARU în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 by http://confluente.ro/Femei_frumoase_ion_untaru_1340254880.html [Corola-blog/BlogPost/357614_a_358943]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOAMNA UNUI VIS Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Se pleacă frunza la pământ Răpusă de-nserare Eu mai citesc un legământ Și-o lacrimă ce doare Mă plânge ruginiul ei Și zborul ne-mplinit S-au scuturat și flori de tei Furate de-asfințit Doar gândul tău ce-l prind acum Mă umple de lumină E toamnă
TOAMNA UNUI VIS de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Toamna_unui_vis.html [Corola-blog/BlogPost/359288_a_360617]
-
Acasa > Poezie > Cantec > NINGE PESTE CIȘMIGIU Autor: Corina Diamanta Lupu Publicat în: Ediția nr. 1077 din 12 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ninge peste Cișmigiu; Înserare - Umbre rare. La ruinele Cetății pași de vrajă sună stins. Pe ponton Zăpada-și licărește jarul neatins. Ninge peste Cișmigiu; Noapte - Albe șoapte. Felinarele se-mbracă în paiete de cleștar. Luna-și crește plină unda Peste lacul deghizat în patinoar
NINGE PESTE CIŞMIGIU de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ninge_peste_cismigiu_corina_diamanta_lupu_1386844698.html [Corola-blog/BlogPost/363285_a_364614]
-
mustul se preface-n vin, Așteaptă-mă la cina dintre stele În ceasul hărăzit când o să vin. E vară, încă august, ce lumină! Se înalță ciocârlia-n trilul ei Și-amiaza mea de voia ta mi-e plină, Amână-i înserarea, dacă vrei... Referință Bibliografică: August... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 220, Anul I, 08 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
AUGUST... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/August_0.html [Corola-blog/BlogPost/373062_a_374391]
-
care trup de floare-ndoaie. Nu am multe-n lumea asta, dar ce am, vă dăruiesc... Zâmbete înseninate, cănd pe-un val brodat al mării Plutesc cu priviri flamande, răsăritul să-l privesc Ca apoi s-alint apusul, savurând clipa-nserarii. Nu am multe-n lumea asta, dar ce am, vă dau cu drag... Versul înșirat cu grijă pe fir de matase albă Când din tainic scrin răsar, impletindu-se-n șirag, O silaba, un cuvânt, stropi din a inimii salba
NU AM MULTE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 by http://confluente.ro/corina_negrea_1465229663.html [Corola-blog/BlogPost/373449_a_374778]
-
unde cresc stafii Zorzoane aurite pentru fete Și gesturi care-ncet să le desfete Cu pana dulce de la pălării Ele-s trecute prin purificare La o dimensiune oarecare Ce le crează purele orgasme Si uneori și stelele visează Clipind către-nserarea noastră trează Dar au avut aievea doar fantasme Să ne destrăbălăm duioasă doamnă Să ne destrăbălăm sfioasă doamnă Cît sîntem tineri, prinși de nebunii În caruselul de făcut copii Acum, la ceasul verii către toamnă Tu, dulce și fierbinte ca
CIT SINTEM TINERI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Cit_sintem_tineri_ioan_lila_1347533297.html [Corola-blog/BlogPost/343642_a_344971]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > TREI POEME Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2098 din 28 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Singurătate Privești în gol, în înserare, Când cupa dorurilor plină Ți se revarsă cu-ntristare. Privirea ta, demult, senină Se zbate palidă, cum ceara Topindu-și trupul, dă lumină. Ești singură în înserare, Afară plâng stele-n grădină, În carne simți o-nfiorare. Un cânt răzbate în
TREI POEME de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1475052048.html [Corola-blog/BlogPost/381533_a_382862]