1,882 matches
-
foșnete, mestecenii și plopii. Culorile din curcubeie țipă, Căldura verii-și netezește snopii, Iar ploaia își trimite stropii Să spele zbor de fluturi și aripă. Când murmurul și-l contenește marea, Valul se face stâncă, fără briză Și soarele întârzie-nserarea, Iar aurora-ngheață pe banchiză. Și amintirea luptă cu uitarea, Când de iubire iarăși este criză. ÎNGER PĂZITOR A venit o armată de îngeri Să mă scoată din somn și din vise, Să mă-ntrebe de clipe ucise Și de
SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384531_a_385860]
-
De foșnete, mestecenii și plopii. Culorile din curcubeie țipă, Căldura verii-și netezește snopii, Iar ploaia își trimite stropii Să spele zbor de fluturi și aripă. Când murmurul își contenește marea, Valul se face stâncă, fără briză Și soarele întârzie-nserarea, Iar aurora-ngheață pe banchiză. Și amintirea luptă cu uitarea, Când de iubire iarăși este criză. Referință Bibliografică: CÂND TE APROPII / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1581, Anul V, 30 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
CÂND TE APROPII de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384543_a_385872]
-
mâinile cerșesc Un bătrânel înnoadă-n două chinul, În traista lui s-a strecurat veninul Din ochii străvezii râde destinul. Și are haina strâmtă, ruptă, ponosită, De mult banale amănunte nu-l irită Pașii târăsc agale parc-o umbră, Nici înserarea nu poate să plângă. Prea multă frunză cade resemnată De parcă verde n-a fost niciodată, Mai țipă clopotul tăcerii printre noi, Doar lacrimile toamnei cad șuvoi. foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Prin ploi / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PRIN PLOI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384622_a_385951]
-
drum prin țarini multe, ei mai fac câte un ocol și opresc să înopteze pe la stâne, la ciobani, să-și vorbească, plan să-și facă, despre atacul ce urmează vorbesc stânile între ele,flăcările urcă în cer timpul este pe înserare, planuri multe se creează noaptea e un sfeșnic bun, buciumul cântă în eter, moții se adună în noapte, pe la stâni, și la răscruci trece Iancu să-i adune să le spună planul său apele șoptesc pe vale, nucile trosnesc în
COBOARĂ IANCU de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382455_a_383784]
-
divin, Tu m-ai lăsat să umblu peste plaiuri. Ți-am scris cu slove arămii pe frunze Că ochii mei pierduți încă privesc în zare Și încă freamătă iubiri și-ascultă muze Chiar de nu-mi ești în prag de înserare. Ți-am scris să știi că dorul mă ucide Nu-i vinovată toamna, nu-s vinovată eu Dar nu-nțeleg un lucru, deși te simt în sânge De ce nu-mi ești în brațe, de ce nu ești al meu? Ți-am
ȚI-AM SCRIS PE TOAMNĂ de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382448_a_383777]
-
cumpere suflarea Umilința ne apleacă, toate-s prefăcute-n scrum Și manipulați de vremuri, nu știm ce e îndurarea Timpul trece, timpul vine, timpul vindecă dureri Face loc la alte chipuri, altor doruri sau nevoi Altor zile însorite, altor triste înserări Timpul trece, timpul pleacă, timpul se zidește-n noi Referință Bibliografică: Timpul se zidește-n noi / Camelia Florescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1613, Anul V, 01 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Florescu : Toate Drepturile Rezervate
TIMPUL SE ZIDEȘTE-N NOI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382648_a_383977]
-
o lectură cu adevărat agreabilă, interesantă, de a descoperi valențele unei poezii venită din altă lume - mai ales în vremurile când nu orice vers cu rimă însemnă poezie - și de a transforma filele acestei cărți în candelă aprinsă, în pragul înserării. Parafrazându-l pe Erich Fromm, fără a dovedi o dragoste imatură, care ar spune Te iubesc pentru că am nevoie de tine, putem răspunde poeziei, recitând versurile acestei cărți, cu o dragoste matură, spunându-i: Am nevoie de tine pentru că te
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
a trupului este convertită în atu al sufletului. O întreagă lume, cu siguranță, mai bună... Poete,/ fă să răsară/ mărgăritare/ pe câmpia inimii mele/ însetate!// Întinde-ți/ dulceața slovei/ pe pâinea sufletului meu/ flămând de tine!// Te-aștept/ la marginea înserării/ în fiecare anotimp/ să-i culegem roadele!... CĂLĂTOR PRIN SUFLET reprezintă o subtilă invitație pentru călătoria în imaginar, fiecare bătaie de aripă deschizând noi orizonturi, conturând noi cromatici, apropiind spiritul de cosmic-sacral, împlinind și, de ce nu, desăvârșind. Autoarea nutrește - astfel
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > IARNA DIN SUFLETUL MEU Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului pictură: Mihai Olteanu Pe uliți depășite de-nserare Agonizează viața în pustiu Fereastra înghețată-n crengi mai are Putere să răzbată somnul viu Și-n nepăsarea plumburie Mai merg urme de pași peste-o-nserare Și-mi pare iarna asta o-actorie În rolul meu de-o clipă
IARNA DIN SUFLETUL MEU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383937_a_385266]
-
25 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului pictură: Mihai Olteanu Pe uliți depășite de-nserare Agonizează viața în pustiu Fereastra înghețată-n crengi mai are Putere să răzbată somnul viu Și-n nepăsarea plumburie Mai merg urme de pași peste-o-nserare Și-mi pare iarna asta o-actorie În rolul meu de-o clipă-i vindecare Albastre răsuciri îmbracă timpul Povești înzăpezite stau să frigă Atunci când din pământ mai suflă gerul Trosnesc litere albe într-o verigă Doar cerul parcă se-
IARNA DIN SUFLETUL MEU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383937_a_385266]
-
mea albastră, printr-o femeie, să le cunosc pe toate! Și astăzi știu, cum zidul rece știe când o fereastră piatra lui străbate, de vei iubi, întreg în armonie, într-o femeie, le vei găsi pe toate! Când fi-va înserare de tăciune și-n zid vor fi ferestre ferecate, lumina dinlăuntru îți va spune: într-o femeie, tu le-ai iubit pe toate! 23 februarie 2016, București Referință Bibliografică: ÎNTR-O FEMEIE... Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ÎNTR-O FEMEIE... de ION MIHAIU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383953_a_385282]
-
ușor și semnalizând intră repede în colona interminabilă a autovehiculelor. BMW albastru este al cincilea în fața lui, are parbrizele fumurii, iar Ștefan nu a observat dacă ea s-a urcat lânga șofer sau pe bancheta din spate. Între timp umbrele înserării au căzut pe neașteptate fie din cerul înalt, albăstrui închis, fie și-au scos mantiile imateriale din pavajul negru ca smoala. Urmăritul schimbă vitezele cu dexteritate și cotește pe Nicolae Bălcescu, al doilea mare bulevard, Ștefan caută să fie cât
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
redevine dragon alb în miezul cărții nescrise pe când jocul umbrelor, pe când? albul rădăcinilor prinde culorile toamnei în fiecare secundă aceiași ochi privesc același copac printr-un alt con de lumină la răsărit în miez de zi la apus în amurg înserare totul își schimbă armura de taină iar codurile saltă în șaua anului potcovit cu încă un vad de vise Anne Marie Bejliu, 23 octombrie 2014 Referință Bibliografică: rostogolire pe văile cuvântului / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ROSTOGOLIRE PE VĂILE CUVÂNTULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384120_a_385449]
-
făcut omul, Cu simțiri și rațiune, Și de mii de ani încearcă, Taina vieții să ne-o spună... Stau și cuget cu durere, Că puțin am înțeles... Sunt pe lume multe lucruri Cu folos sau fără sens... În apus stă înserarea... Într-un nor de praf, furtuna... Într-o clipă stă uitarea... Într-o vorbă stă minciuna... Într-un om găsești iubirea, Într-un altul dușmănia. Unu-ți cântă fericirea, Altu-și varsă calomnia... Într-o floare-i sănătate, Iar în alta
LUMEA ASTA-I ÎNCURCATĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383420_a_384749]
-
de pe chipul ce-ți piere pe iederi de vânt să te legeni desfrâuri. Te slobod uitare pe un pat de măceșe în volburi de iarbă să te strângă doar timpul șă-ți cânte a toamnă ruginită sub lese să-ți plângă-nserarea dintr-o iarnă argintul. Te slobod uitare în cântare de valuri din tine să muște arcușuri căscând să-ți soarbă veninul blestemat prin pocaluri săgeți de mărgeanuri să te muște dansând. Te slobod uitare în hrisoave de ceață cerneala să
TE SLOBOD UITARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383594_a_384923]
-
FURIE AMARĂ Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Furie amară Este sfârșit de primăvară. Cu voaluri scurse din petale, Într-un amurg, mă las ușoară Printre tărâmuri abisale. Cerul își scutură-nserarea, Mângâierile-s de catifea, Iar zarea-si revarsă culoarea 'n-ochii mei, ca bobul de cafea. Căderea în abis mă doare, O mană caldă mă cuprinde, Mă las condusă-n alinare Când luna de pe cer se-ascunde. Pe bolta răsună
FURIE AMARĂ de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383595_a_384924]
-
de in și....și..Vor picura iubire-n fiecare ziTe vor împresura mereu în timpCe-n păr îți va mai crește-un anotimp!... XVII. COLIND, de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1818 din 23 decembrie 2015. COLIND Se lasă înserarea pe-un colind Sub cer toți îngerii se-adună Prin orice suflet curge un izvor De datini și de voie bună Se cântă lerui-ler,florile dalbe Lângă bradul cu cetina bogată Împodobit cu praf de stele Și bucurie pentru lumea
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
cu praf de stele Și bucurie pentru lumea toată Pe umăr Moș Crăciun își duce sacul Miros de cozonaci respiri abia-abia Chiar dacă, azi, lipsește zăpada cea pufoasă O-ntreagă sărbătoare se-ntinde-n fața ta ! Citește mai mult COLINDSe lasă înserarea pe-un colindSub cer toți îngerii se-adunăPrin orice suflet curge un izvorDe datini și de voie bunăSe cântă lerui-ler,florile dalbeLângă bradul cu cetina bogatăîmpodobit cu praf de steleși bucurie pentru lumea toatăPe umăr Moș Crăciun își duce saculMiros
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
-nchină Se duce clipa ca un vis! (NE)CUVÂNT Mă-îmbată primăvara de verde și lumini Deasupra-mi liniștea se înfiripă Doar vântul bate lin dintr-o aripă Sub ochii mei albaștri și senini Voi sta de strajă și-acestei înserări ... Citește mai mult SE DUCE CLIPA CA UN VISSe duce clipa ca un visVeselă,tristă sau deplinăMereu aștepți alta să vinăîn sufletu-ți mereu deschisPe-un petec de hârtie linăPoete,singur vei fi scrisSe duce clipa ca un visVeselă,tristă
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
un gând ne-nchisPrivește cerul și te-nchinăSe duce clipa ca un vis!(NE)CUVÂNTMĂ-îmbată primăvara de verde și luminiDeasupra-mi liniștea se înfiripăDoar vântul bate lin dintr-o aripăSub ochii mei albaștri și seniniVoi sta de strajă și-acestei înserări... XXXIII. , de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1701 din 28 august 2015. Activitate literară: Antologiile: Dor de Dor (2011-2013); Anotimpuri Românești (2015); Volume publicate: ”Pe urmele pașilor mei” (2014-versuri);”Fii tare inimă” (2015-versuri); Colaborări cu publicațiile: Dor de Dor
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
numai nu veni din nou, cu-același colț de rai strivit pe buze, cărări adânci se-nșiră-n părul tău, o toamnă-ți trage clopotul prin frunze! Doar umbra ți-o mai simt foșnind adânc, în patul fără urme de-nserare, se stinge luna când spre cer eu plâng, cerându-ți să te-ntorci cu disperare. Mă răstignesc tăcerile din mine, pustiu-și face zid la umbra mea, eu scrijelesc cu coji de dor spre tine, să pot găsi un ciob
IUBITO NUMAI NU VENI DIN NOU! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382950_a_384279]
-
noul eon post-creștin, „new age”, „the age of Acquirius”, o perioadă de deconstrucție sistematică a bazelor morale, sociale și spirituale pe care s-a ridicat milenar civilizația creștină. Granițele dintre secular și religios s-au estompat precum orizontul mării la înserare. Mediul social, cultural și politic sunt fluide, tulburi, destabilizante, relativiste, în ceea ce privesc legea, regula și conduita morală. Biserica ordodoxiei, a celebrării liturgice a tainelor divine; a catolicității, a autorității religioase; dar și biserica protestantă și neoprotestantă în varietatea acestora
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > PROASPĂTA NINSOARE Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2192 din 31 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Te iubesc, cînd ninge, ca pe-o înserare, Te iubesc, cînd ninge, ca un om de nea, Plouă pe noi fulgii ca-ntr-o sărbătoare Și lumina iernii cade dintr-o stea. Ninge fără grabă, cu răbdarea ceții, Parcă alb pămîntul vrea să fie-n veci Pentru noi
PROASPÃTA NINSOARE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383053_a_384382]
-
Acasa > Poezie > Credinta > EU AM NĂDEJDE Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Captiv într-o țară străină, Mă-ndrept spre un mâine incert, Transform înserarea-n lumină, Dar trupu-i aproape inert, Mă zbat ca să trec de vâltoare, Abisul pândește rânjind, În luptă, chiar zâmbetul doare, Dar drumul spre cer urc zâmbind, Mă mustru-n a mea slăbiciune, S-alerg nu mai pot chiar de vreau
EU AM NĂDEJDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383127_a_384456]
-
s-au transformat în ploaie,Iartă-mă! E tot ce îți mai cer.... XVII. LACRIMA UNEI AMINTIRI, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2023 din 15 iulie 2016. A lăcrimat o amintire În care te-ai adăpostit Și-n înserarea din privire Cu lacrima te-am învelit. Doar cerul îți ședea sub frunte Brodând cuvântul ce l-am scris, Zăpezile păreau mărunte Iar ochii tăi de nedescris. Cântam cu îngeri la vioară Un cântec cum n-a fost vreodat` Și-
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]