1,406 matches
-
dumnezeirii. Deși este o metaforă, rostirea nichitiană exprimă sintetic viziunea lui Theodor Răpan asupra creației: profundă, înaltă, pură, în stare să depășească efemerul și să pătrundă în eternitate, o cale de împlinire a dorului de absolut al omului, un spirit însetat de infinit, o modalitate de cunoaștere și autocunoaștere, care generează o permanentă luptă interioară, trăiri contradictorii care mistuie omul, dar îl și purifică, înălțându-l. Poetul și poezia, acestea sunt cele două jumătăți care se caută până își găsește fiecare
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
Refăcând atmosfera de început de secol 19, păstrând pentru viitorime una dintre cele mai vechi arhitecturi urbane valahe, Constantin Cantacuzino ne restituie un spațiu istoric, cu sala de bal, întâlniri culturale, loc de evenimente teatrale și muzicale. Pentru orice călător însetat în miez de vară, grădina, restaurantul și crama pot crea momente de răgaz reconfortante. Fiindcă, viața nu se măsoară în ani, ci în clipe, cum spunea cineva, să ne găsim timp pentru a privi în jur, pentru a ne crea
ELISABETA IOSIF UN PRINŢ LA HANUL LUI MANUC de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364198_a_365527]
-
subliniază că persoana este mai presus decât ideea. Doar întâlnirea cu Dumnezeu ca o comuniune supremă de iubire a Persoanelor, determină o depășire a abordării exclusiv conceptuale a tainei dumnezeirii. Persoana nu se reduce la idee, la concept, întrucât este însetată mereu de o relație vie și iubitoare cu alte persoane. În comunicarea dintre persoane ideile reprezintă doar ceva parțial. Plinătatea comunicării se realizează în cadrul întâlnirii și a comuniunii de viață între persoane. Părintele Dumitru Stăniloae arată că întrucât setea de
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363188_a_364517]
-
deschis ochii, ca și celălalt mare scriitor evreu-român din perioada interbelică Max Blecher, cu care se aseamănă... Scriitor pe nedrept uitat. Domnul Aberman este ceea ce am denumi un scriitor al „sufletului”, un poet al sufletului, un acuarelist al sufletului, un însetat de cunoașterea de sine, de profunzimile fenomenului uman, de răspunsul la marile întrebări ale conștiinței în existența aceasta. Pe tot parcursul romanului încercarea lui de a pătrunde în zonele insondabile ale psihologiei umane seamănă cu zborul fluturelui care înconjoară lampa
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
lui de a pătrunde în zonele insondabile ale psihologiei umane seamănă cu zborul fluturelui care înconjoară lampa de milioane de ori, fascinat și hipnotizat de lumină... Iată ipostaza sufletului aplecat ca o ființă care stă în genunchi asupra lui însuși, însetat de profunzimea sinelui său: „Sufletul. Încerc să-l mint, să-i spun că se înșeală. Nu-i o soluție, e prea târziu... Oare, nu și tu te vei preface-n scrum? Vei avea timp de a fi din nou prezentul
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
personal din anul 1956) că genialul poet Adrian Păunescu a fost „Flacăra vie a generației de aur” a fost Omul de înaltă omenie, purtătorul stindardului culturii românești, a fost prietenul tuturor românilor, bardul care a a-călzit inimile și sufletle nostre însetate de libertate și adevăr. A fost un patriot desăvârșit care a luptat cu puerea minții și forța fizică pentru Unirea Basarabiei cu România. Adrian Păunescu și-a iubit cu nețărmurită dragoste patria și poporul. Vasta sa operă (din care amintesc
FESTIVAL NAŢIONAL DE MUZICĂ FOLK ADRIAN PĂUNESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368564_a_369893]
-
privirea udă printre genele de jar Ce-mi numără globulele ce aleargă printre vertebre Transpirând senzații de celeste verbe. N-am timp pentru a mea nemurire, Mă simt dator s-o las moștenire, Dar sângele-mi zvâcnește din apa vie, Însetat după vibrațiile din copilărie. Aș curba timpul ca s-o iau de la capăt, Să mă nasc, să zbor și să uit de cumpăt Fiindcă acum știu cum trăirea s-o-mpac, Slobozindu-mi fluturii agitați din stomac. de Gabriel Todică
INEL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368053_a_369382]
-
din 01 martie 2015 Toate Articolele Autorului M e d a l i o n Marin Sorescu (29.02.1936- 08.12.1996) O punte invizibilă (Plouă cu îngeri la răscruci) Serile își poartă luceferii pe umerii goi, timpul e însetat, bea sângele mieilor calzi. Zeii cântăresc flori și femei rătăcite pe talere de argint, își întorc buzunarele pe dos în fiecare stație de tramvai, au coborât simandicoși și țicniți: să fluiere în stații săraci și câini vagabonzi, parcă au pierdut
MEDALION MARIN SORESCU (29.02.1936-08.12.1996) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367425_a_368754]
-
lucrează în așa fel încât să îi cheme pe toți cei de sub soare. De aceea, cred că inițiative de genul celor întreprinse la Paris nu pot fi considerate decât rourări de har într-o lume care este, chiar dacă nu recunoaște, însetată de comuniunea cu Dumnezeu. Stelian Gomboș: - Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Iosif, mulțumindu-vă în mod deosebit pentru acest interviu și dialog, acum, după această succintă introducere, v-aș ruga să faceți o scurtă radiografie a comunităților și parohiilor românești
INTERVIU CU MITROPOLITUL IOSIF POP... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366825_a_368154]
-
Cu toate trăirile lui Alungându-ți tristeți Și chemându-te tainic În feeria dragostei eterne Sunt vie, iar vinul din mine Se revarsă-n cupa plânsetului tău Inundându-l cu puritate Dar tu rămâi același Eternul pribeag Și-atât de însetat de libertate... - Ce zici? Îți place? - Mă pui pe gânduri, draga mea Deea, răspunse fata. Nu știam că ești și poetă. Că vei deveni un bun medic eram convinsă, dar că te mai interesează și arta cuvintelor folosite meșteșugit precum
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
și dragostei creștinului este realitatea Trupului și Sângelui lui Iisus Hristos și că în această credință creștinul găsește viața: Eu sunt pâinea vieții; cel ce vine la Mine nu va flămânzi și cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată (In. VI, 35). Euharistia nu se poate săvârși fără mărturisirea credinței. Dintotdeauna, numai cei botezați, deci cei care-L mărturiseau pe Iisus Hristos, s-au putut împărtăși. Pentru Euharistie este necesară în primul rând unirea prin Cuvânt, prin cunoaștere
DESPRE FRMUSETEA SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366928_a_368257]
-
sintagmele Elenei Armenesu, Foamea de Cer , e foame de Cunoaștere, Foame de Sine , acolo unde citiorul află cu credință efortul unui suflet ales pentru aflarea unui singur adevăr, NIHIL SINE DEO. Poemul acesta este o Predica Literară a unei poete însetată de adevărul fundamental. AUTOAREA ACESTEI CARȚI POATE FI BUCUROASĂ, SFÂNTUL ION SCĂRAUL, A PRINS-O DE MÂNĂ ȘI A MAI RISDICAT-O CU ÎNCĂ O TREAPTĂ. Referință Bibliografică: Aurel Anghel despre Elena Armenescu / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
AUREL ANGHEL DESPRE ELENA ARMENESCU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367510_a_368839]
-
sunt secat la ochi de lacrimi, vă plânge sufletul rănit Momentelor de suferință le-aș aloca sicrie grele Din pâinea clipei de tăcere, mă simt din nou puțin hrănit De am chiar buzele lipite, vorbeste timpul abraziv Iar de sunt însetat de viață, voi bea din sângele speranței Momentele de disperare mă invadează abuziv Destinului cel plin de ură îi cer mărirea toleranței Ființă de-i paralizată, mă voi mișcă prin sentimente Iar inima de va ceda, mă va salva doar
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
scrie umbră palmei meleDe sunt secat la ochi de lacrimi, vă plânge sufletul rănitMomentelor de suferință le-aș aloca sicrie greleDin pâinea clipei de tăcere, mă simt din nou puțin hrănitDe am chiar buzele lipite, vorbeste timpul abrazivIar de sunt însetat de viață, voi bea din sângele speranței Momentele de disperare mă invadează abuziv Destinului cel plin de ură îi cer mărirea toleranței Ființă de-i paralizată, mă voi mișcă prin sentimenteIar inima de va ceda, mă va salva doar rugăciunea
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
Lumina celor drepți vine din noapte Bogăția în casa lor rămâne Peste toate stau suflete stăpâne Să strângă din spirit roadele coapte Bun este bărbatul care se-ndură Își leagă vorbele cu judecată Pomenirea veșnică dă căldură În inima lui însetată de mit Ce-n puterea sfântă e aplecată Până când trupul său va fi adormit PSALMUL 112 Tineri numele Domnului lăudați Binecuvântat de-acum și până-n veac Spre cele smerite să vă fie leac În gândirea Sa sfântă să-l căutați
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
hirotoniți preoți pentru ei înșiși. Și-și oferă asceza... Postul este jertfa lor, privegherea le este rugăciunea. Penitența și credința-altarul, Meditațiile lor sunt arderea de tot. Inima lor curată este arhiereul, Contemplația, preotul slujitor. Neîncetat buzele lor aduc jertfă: Rugăciunea însetată de odihnă..."Al doilea text ce evidențiază relația dintre liturghia lăuntrică și slujirea exterioară este al Sfântului Grigorie Sinaitul: "Inima eleiberată de toate gândurile și mișcată de Duhul Sfânt Însuși devine templu adevărat, încă înainte de sfârșitul veacurilor. Sfânta Liturghie este
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
lucrurilor este inaccesibilă unei minți robite de fascinația argumentărilor discursive, a demonstrațiilor analitice ce nu pot sesiza viul creației, caracterul iconic al lucrurilor. Lumea este o icoană ce se cere contemplată, nu explicată prin legi științifice, iscodită cu o minte însetată de a cuprinde exclusiv rationalist arderile incandescente ale materiei îndumnezeite. O rațiune care caută să stăpânească creația prin forța unei minți neînduhovnicite provoacă și generează gânduri moarte, închise în limitele propriei neputințe, interpunându-se astfel ca o barieră în fața unei
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
subliniază că persoana este mai presus decât ideea. Doar întâlnirea cu Dumnezeu ca o comuniune supremă de iubire a Persoanelor, determină o depășire a abordării exclusiv conceptuale a tainei dumnezeirii. Persoana nu se reduce la idee, la concept, întrucât este însetată mereu de o relație vie și iubitoare cu alte persoane. În comunicarea dintre persoane ideile reprezintă doar ceva parțial. Plinătatea comunicării se realizează în cadrul întâlnirii și a comuniunii de viață între persoane. Părintele Dumitru Stăniloae arată că întrucât setea de
DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
-
Cântare veche/ Înveșmântată în alb./ O carte uitată/ În deal la izvor./ Și mă-nvârt,/ Și dansez/ În cântec de clopot.” („Ceva”) Natura, oamenii și sacrul dau mărturie despre armonia desăvârșită a căutării și evocă patimile și năzuințele unui suflet însetat de lumină și mântuire. „Trebuie/ Să ajung/ La/ Gândul pur,/ La/ Gândul pur.../ Cuvintele mele/ Au încetat să mai fie./ Totul îmi cântă/ În privire și glas./ Eu plutesc în muzica din mine,/ Și privesc,/ Și privesc/ Și mă-nalț
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
aburii zilei pe o șosea Care ne unește și ne desparte Tu erai... nu puteam să-ți confund Mersul grațios, legănat, nostalgic Respirind o lumină de borangic Ce îți luneca mîngioasă din străfund Și de fundulețul tău îmi era dor Însetat de curburile lui excitante Tu te tot duceai aproape departe De unduirile lui gratioase și-acum mă-nfior Si, apoi, stelele catifelate Mi se topeau argintii peste peoape Noi doi risipiți între noapte și ape Aprindeam orele ninse de șoapte Tu
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
departe, Că-s raiuri ce ne-așteaptă, nu dincolo de moarte, Ci, zi de zi, în suflet, în forme ancestrale.” (înveșmântat cu tine ...) O, Anne, iubita ascunsă în colțul neuitat al iubirii statornice, o, Anne ce aștepți mângâierea reală, reamintită, mereu însetată de vorba-ți din degetele lui Will neplimbate pe tine, o, Anne, nici nu știi că departe, în timpuri neapucate, o mână te caută, o mână ți-e strânsă, o mână ți-e sărutată cu patimă de un neștiut îndrăgostit
CUVINTE AŞTERNUTE CUVINTELOR, PAUZE, CONVERTIRE-N SONATĂ de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368557_a_369886]
-
stăpînul vostru, le-am spus sălbăticiunilor apropiindu-mă de ele, dar voi nu mă cunoașteți. Chiar acolo, între coarnele voastre, unde stelele își dau mercurul sunător a oală veche în clocot, mama mi-a proptit leagănul, și-n alergarea voastră însetată de apă, însetată de iarbă ori de sînge, voi m-ați legănat ca niște moașe și ca niște ursitoare, aruncîndu-mi în spatele sorții frunzele grele ale norilor pămîntului și cerului, meduzele cele mai bătrîne și grele ale mării, cochiliile uriașe din
NOUĂZECIŞICINCI PLUS UNU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368597_a_369926]
-
am spus sălbăticiunilor apropiindu-mă de ele, dar voi nu mă cunoașteți. Chiar acolo, între coarnele voastre, unde stelele își dau mercurul sunător a oală veche în clocot, mama mi-a proptit leagănul, și-n alergarea voastră însetată de apă, însetată de iarbă ori de sînge, voi m-ați legănat ca niște moașe și ca niște ursitoare, aruncîndu-mi în spatele sorții frunzele grele ale norilor pămîntului și cerului, meduzele cele mai bătrîne și grele ale mării, cochiliile uriașe din peșteri, pline cu
NOUĂZECIŞICINCI PLUS UNU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368597_a_369926]
-
dorul tău mamă Mă-ntreb de voi plânge de dorul tău mamă, atunci când de clopot mă leagă apusul, atunci când pământul în pântec mă cheamă, atunci când secunda își deapănă fusul, nu văd nici un rost atunci să-ți plâng sânul, să mor însetat de laptele-ți sfânt, căci pasul meu calcă în urmă-ți tărâmul și-oi duce cu mine durerea-n pământ, cum pot să-ți mai strâng de pe buze sărutul? cum pot să adorm la pieptul tău drag? îmi spune și
13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368735_a_370064]
-
il sugeau era infectat cu e- colli , sau poate că nu mai erau destui câini în Stana care să îi apere ....pentru că DĂ , leii au uitat un trist adevăr al vieții , în jurul lor , al leilor , viermuiesc șacali și hiene , hulpavi , însetați de sânge .În fața lor LEUL nu știe cum să se apere , el lupta față în față , colț pentru colț , gheara pentru gheara , pe când HIENELE sunt multe și lase , se adună în grupuri și te atacă când te aștepți mai putin
TACEREA LEILOR de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363583_a_364912]