699 matches
-
de actual. Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi... Cine ne-a împătimit atât, încât să ne amendăm sinceritățile și fragilitățile, transformându-ne educația în slogan și cultura în incredibilă adunare de fonduri, ifose și coagulare de frustrări? Suntem tot mai însingurați, în ciuda faptului că investim enorm în comunicare, facturile noastre pe comunicare, media și securitate sporind pe zi ce trece. Iar crizele legate de faptul că nu știm să ne respectăm cuvintele ne costă enorm ca popor, tinerețea fiind prima vârstă
Azi avem becuri, malluri și coșuri pline de „produse”. Pe unde mai este sufletul nostru? () [Corola-blog/BlogPost/337866_a_339195]
-
de lumină dispar încețoșate și-n sufletul-grădină de flori înrourate te caut cu privirea iar peoapele-mi plecate regretă rătăcirea rămân înlăcrimate căci asta mi-e menirea DEZAMĂGIRE Am așteptat un semn dar nu mi-e dat Să-mi bucur sufletul însingurat de vreme Ce-i ferecat de nu știu ce blesteme Iar tot ce mă-nconjoară e trist și-nnegurat. Demult, când totu-n jur se năruise M-am cufundat într-un ocean de-amar Și chiar de-aș vrea să scap e în
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
seară. N-aș fi crezut, că-n nopțile cu stele, De multe ori, eu voi rămâne trează Și voi așterne gândurile mele, Sub raza celei ce mă luminează. În nopți târzii, alături de a mea, Pe 'nalta boltă, mai lucește una - Însingurată și uitată stea, Pe-același loc, de mult..., dintotdeauna. Să fie steaua ta, aceea ce apare, În serile târzii, pe bolta înstelată? În licărul ei palid, mi se pare Că-s ochii tăi, aceiași..., de-altădată. Amintire albastră Pe ceașcă
POEME de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344352_a_345681]
-
diverse „colaje”? Omul contemporan trăiește sub presiunea urgenței. Cartea îi oferă un refugiu, un moment de relaș și pe vreme bună, și pe vreme rea; ea vindecă stresul, în timp ce calculatorul îl accentuează. Multele obligații fac, din omul de azi, un însingurat și un înstrăinat. Cartea este, pentru el, un asociat, un tovarăș, creează o relație de proximitate; calculatorul, mult mai rezervat, este numai un mjlocitor și ne este infidel, prin natura lui mereu schimbătoare. Cartea este prietenul discret care la nevoie
ANGELA MONICA JUCAN ISI GASESTE UN REFUGIU IN CARTILE PE CARE LE RISIPESTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344300_a_345629]
-
diverse „colaje”? Omul contemporan trăiește sub presiunea urgenței. Cartea îi oferă un refugiu, un moment de relaș și pe vreme bună, și pe vreme rea; ea vindecă stresul, în timp ce calculatorul îl accentuează. Multele obligații fac, din omul de azi, un însingurat și un înstrăinat. Cartea este, pentru el, un asociat, un tovarăș, creează o relație de proximitate; calculatorul, mult mai rezervat, este numai un mjlocitor și ne este infidel, prin natura lui mereu schimbătoare. Cartea este prietenul discret care la nevoie
ANGELA MONICA JUCAN ISI GASESTE UN REFUGIU IN CARTILE PE CARE LE RISIPESTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344300_a_345629]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > POEZII DE GEORGE IONIȚĂ Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 624 din 15 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Poezii de GEORGE IONIȚĂ Autumnală pe alei însingurate pașii mei caută drumul înapoi dar urmele sunt șterse de frunzele căzute de nesfârșite ploi și nici chipul tău în gând nu mi se-arată tăcerea e de plumb secunda nemișcată în jur e-atâta toamnă că mă întreb au
POEZII DE GEORGE IONIŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343903_a_345232]
-
Acasa > Eveniment > Anunturi > CONCURS DE CREAȚIE LITERARĂ - ,,STEAUA SEVERINULUI"- SECȚIUNEA POEZIE- PREMIUL I Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului ÎNSINGURARE -sonet- Însingurată mă strecor în zare, Cât mai departe să-mi conduc tristețe, Cu dorul iubirii din tinerețe Ce zace-n muribundă așteptare. În tihnă să îmi duc pe culmi semețe, Înarapări de gânduri roditoare, Cu elegie eliberatoare, Pe lacrimi în condei
SECȚIUNEA POEZIE- PREMIUL I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342886_a_344215]
-
traume insuportabile. Saul și ...Pavel este romanul conștiinței eșuate. Blestemul este trilogia destinului tragic al ființei: Jocul destinului, volumul I, este călăuzit de ideea insuportabilității condiției finite a individului; Paradisul nefericiților, volumul al II-lea, simbolizează condiția tragică a ființei însingurate; Cybill, volumul al III-lea, este expresia condiției tragice a întemnițatului, o metaforă a vieții ca o temniță. Diavolul din Vermont semnifică triumful răului asupra binelui într-o lume care trăiește la nivelul simțurilor. Diavolul este simbolul sistemului totalitar, iar
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
foc și sabie,/ Bătută, ca vita, pe spate,/ Cu biciul legii strâmbate,/ Cu lanțul poruncitoarelor strigăte!/ Ridică-te! Ridică-te! Ridică-te! Lili Bobu Întreaga viață, întreaga dumneavoastră energie creatoare au fost puse în risipirea hotarului dintre frați... Grigore Vieru Însingurat, Prutul pare să curgă printre două maluri străine. Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul. De-ai curge tu, Prutule,/ De-ai curge pe Mureș,/ Ca liber să
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
foc și sabie,/ Bătută, ca vita, pe spate,/ Cu biciul legii strâmbate,/ Cu lanțul poruncitoarelor strigăte!/ Ridică-te! Ridică-te! Ridică-te! Lili Bobu Întreaga viață, întreaga dumneavoastră energie creatoare au fost puse în risipirea hotarului dintre frați... Grigore Vieru Însingurat, Prutul pare să curgă printre două maluri străine. Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul. De-ai curge tu, Prutule,/ De-ai curge pe Mureș,/ Ca liber să
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
veți simți lumina bătând în ferestre pe când veți fi îndurerați și singuri, pe când veți pleca la-ntâlnirea cu moartea ori poate la-ntâlnirea cu gloria totuna fiindu-vă care din ele vă va fi mai aproape de inimă. Așa-mi vorbi, însingurat, soldatul și-așa-mi vorbiră într-o noapte-n taină arcurile și săgețile lui pe când se-auzeau revoltându-se în fierul dinlăuntrul acelor unelte atomii-nlănțuiți ca niște bărbați la galere și fără putere eram fără de alții eram să poată
OBSESIA PĂSĂRII (POEME) de FLORENTIN POPESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344023_a_345352]
-
lui favorite, Georgeta Resteman, descoperită întâmplător în librăria comunală: Aripi de înger, Fâlfâind în albastru Așterni liniști Alină doruri În dansul minunat al inimilor... Covor de iarbă crudă, Susur de izvoare Și flori de lămâiță Alintate de fluturi, Înmiresmează sufletul însingurat... Picuri de mir, Lacrimi de cer, Binecuvântări de Dumnezeu, Îmbrățișări de copil drag, Mângâieri de mamă, Toate - dorurile strânse-n cununi Și spălate-n mărgăritarele ochilor tăi... ... și continuă să recite pe un ton mai glumeț, un text improvizat adaptându
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343483_a_344812]
-
e mai în vârstă decât mine cu aproape 30 de ani. De câte ori mă duc la București îl vizitez... sau vorbim destul de des la telefon. Am avut și mai am multe de învățat de la dânsul! Păcat că a rămas singur și însingurat. Nu pot să nu o menționez pe fosta mea profesoară de arta actorului, Zoe Anghel-Stanca. Domnia Sa, mi-a deschis o fereastră spre a vedea lumea în culori... și în bune maniere! (Mi-a spus că restul e balastru și trebuie
INTERVIU CU POETUL ŞI ZIARISTUL GEORGE ROCA de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 1832 din 06 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340075_a_341404]
-
cu singurătatea ca o minge de foc pe insula lui Ovidiu dragostea sapă cu ghearele în poeme care își prind aripile de lumină iar insula devine tot mai mică pentru soarele care crește din mare și dispare în cer suflet însingurat între ape Referință Bibliografică: Timpul cu solzi de pește / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1682, Anul V, 09 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
TIMPUL CU SOLZI DE PEȘTE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377325_a_378654]
-
imaterial, rătăcit-am fără sens Ca un urs polar prin ghețuri, căutând să se oprească Pe un bloc solid să-l țină, în ocean arctic, imens Istovit, cedează sorții, liniștea să și-o găsească... Ghiocel plăpând, ce zace sub zăpezi însingurate Așteptând unica rază, ce să-i dezvelească cerul Mângâierea de lumină, prin petale tremurate Să absoarbă tot din Tine, veșnicii și efemerul Tainele Divinității, înălțarea prin iubire Viață nouă naști-n mine și erupe dintr-o dată Ca o apă spargi
PRIMĂVARĂ SPULBERATĂ de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377406_a_378735]
-
n-am iubi pământul, de parcă doar în ură Ne-am hotărât să ne trăim iluzia, din ale noastre vise. Ce ni se- ntampla oare, suntem mult prea puțini Sau sufletul deloc nu este cu noi în asta lume? Am devenit însingurați, am devenit ades străini, Măi toate visurile noastre rămân uitări postume, Piroane-nfipte în mâinile copiilor născuți la infinit, Cărarea nu ne străduim până la a noastra-ne pieire Să o lăsăm ceva mai bună decât ceea ce- am primit Și respirabila
DUMINICA E ZI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379041_a_380370]
-
Și-am plâns pe versuri de rondel, Destinului m-am dat în pază, Rememorând câte-un pastel. În tine mi-am găsit refugiul, Mă-nalți când, lent, mă prăbușesc, Sau mă salvezi din naufragiul În valuri aspre, ce-mi lovesc Însinguratele crâmpeie Din sufletul de împrumut, Abandonat azi pe-o alee A vidului necunoscut. M-alinți, mă cerți... Mă redescopăr, Urmându-ți pașii, zi de zi. Cu vălul muzei mă acopăr, Pierzându-mă în reverii. Și-n ceasul care o să vie
REFUGIU de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379090_a_380419]
-
străin și drumul plin de noroi unde tu apari strălucind iluzie acoperită de ceară...” Nu am întâlnit nicio ostilitate, nicio aversiune, în fața fatalității, doar melancolie, resemnare și suferință, nicio revoltă, ci doar asumare și mers mai departe printre meandrele destinului însingurat, înjumătățit: “în creierul meu nu-i decât vântul că nu mai știu nici măcar dacă mor sau poate-am murit...” Ubicuu, sentimentul însingurării are ceva molcom, poate ca linu-i lin de Mureș printre colinele Hunedoarei, locuri pe care autoarea le invocă
LETIȚIA VLADISLAV- VIAȚA ÎNTR-UN PUMN DE LACRIMI, GRINTA 2016 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379125_a_380454]
-
doar cu mine, singur, undeva departe, pe o insulă tropicală pustie ? Această deviere de la subiectul anterior mi-a adus o adiere de bine. Nu-mi făcea o deosebită plăcere să vorbesc cu cineva despre tendințele mele de a sta retras, însingurat, undeva la periferiile societății. Mai ales că eu, fiind născut într-o zodie feciorelnică, aveam un fel de a gândi pe care tot eu - dar nu numai - îl consideram foarte logic, rațional. Doar Mariei nu-i plăcea de mine. Mă
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
Poezie > Afecțiune > ACASĂ Autor: Georgeta Musca Oana Publicat în: Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cu pas nerăbdător revin Spre locuri de-altădată, Dar cât de tulburat devin Când casă mi se-arată! Din sufletu-mi însingurat, Tristețea crâncen taie; De amintiri mă las furat, Iar doru-mi e văpaie. Pe-alei ce așteptară vești, Nici urma de culoare; În pragul casei părintești E-o liniște ce doare. Îmbrățișând bătrânul trunchi, Simt mărul cum pulsează. Înlăcrimat, cad în
ACASA de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379839_a_381168]
-
martie 2016. Ești plantă carnivoră femeie! Cine spune doamnă că numai noi greșim, Când disperați în spini de trandafiri pășim. Poate sunt dăruiți de cei care ne părăsesc, Ca răzbunare, geloși și răi ne pedepsesc. Cine spune doamnă să plângi însingurată Să te usuci ca floarea crudă neiubită, uitată. Nu poți să fi un singuratic trăind fără folos, Și să lași iubirea,viața,trupul de timp ros Cine spune doamnă să nu trăiești versatil, Și să nu simți polenul, parfumul iubirii
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
toate, știi Dar nu din toate se culege Viața Și nu zidesc din flori de păpădii Mai mult ce-n mine am numit 'speranța'... Oprit e pasul, dansul încurcat, Mă-ntorc în sine când orchestra tace- Privesc la drumul alb, însingurat Și zău..., nu știu dacă mai am ce face! Cum suflă vântul, stele-mi risipesc O prea-curată Ana plânge-n mine În gând la tine luuung mă oglindesc, Să fiu când pleci, eu,...ziua ta de mâine! Shanti Nilaya Referință
TU ȘTII... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382022_a_383351]
-
sperietura din senin, o zdreanța, peste care timpul a trecut la fel ca peste sufletu-mi durut. Din albul pur, imaculat, cu care în copilărie cearșaful falnic m-a speriat, a rămas doar frică de pustie, într-un suflet prea însingurat. Azi când iarăși încercai să-mi sperii sufletul tăcut cu albul florilor de mai pe un cearșaf aproape rupt mă-ntreb, tu, viața ce sperai, când în copilărie m-am temut de-o simplă zdreanța, ce în ani pe-un
CEARŞAFUL ALB de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379488_a_380817]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > PRIMĂVARA Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017 Toate Articolele Autorului Eram însingurați și întristați, izolați în propia durere, eram chiar pierduți în lumea mare, concentrați pe adaptare, viețuire! Apoi, umilința gravă ne-a trezit, unul pe altul ne-am văzut ne-am unit, înfrățit! Doamne, ce mulți eram! Așa că ne-am pornit
PRIMĂVARA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381018_a_382347]
-
poezie care fac ca acestea să aibă ecou.La mulți ani tuturor!MinipoemPetale de gânduriOrbite de frumuseți,Elevate în rostire,Miresme-corole, cuElan aruncate în visare.... IV. PRIMĂVARA, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. Eram însingurați și întristați, izolați în propia durere, eram chiar pierduți în lumea mare, concentrați pe adaptare, viețuire! Apoi, umilința gravă ne-a trezit, unul pe altul ne-am văzut ne-am unit, înfrățit! Doamne, ce mulți eram! Așa că ne-am pornit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]