1,702 matches
-
merităm încrederea acordată de Creator de a fi stăpânii ocrotitori și mângâietori așa cum ne place și nouă să fim ocrotiți de proria divină, cerească. Închei cu poemul : Pământul nostru vrea iubire Dumnezeu ne-a lăsat moștenire aleasă Pământul cu plaiuri însorite, pădure deasa Apele ce izvorăsc din munți, apoi coboară Spre mari, oceane, văzduhul le-mpresoară! Dar, dragul de cunoaștere ne-a aruncat Începând cu Adam în strămoșescul păcat De încălcare a Legilor Divine, în neascultare Tot “progresând” așa, acum trăim
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92342_a_93634]
-
Într-o zi însorită de noiembrie ne-am pornit prin București într-o aventură culinară unică, una care avea să ne poarte până departe, până pe malurile însorite ale mării Adriatice, pe tărâmuri istroromâne. Restaurantul „Torna Frate” este o Mecca a tot ceea ce înseamnă mâncăruri românești — adunate de pe oriunde se află români. Pentru noi, relevant este faptul că „Torna Frate” este singurul restaurant din România, și poate chiar
Aventuri culinare istro-române – un interviu de Bogdan Banu, Washington DC [Corola-blog/BlogPost/92995_a_94287]
-
al Mediteranei spaniole. Orașul Cartagena i-a devenit de câțiva ani casă, i-a oferit „masă”, printr-un job bine așezat și apreciat și a adoptat-o ca pe mulți alți străini ce își doresc un viitor in această zonă însorită a Peninsulei Iberice. Ramona Lache este șefa Departamentului de administrație al unui important edificiu hotelier din rețeaua turistică a orașului Cartagena, municipiu cu peste 200 de mii de locuitori. De mai bine de patru ani, se ocupă de toate problemele
Se spune că „nu aduce anul, ce aduce ceasul” [Corola-blog/BlogPost/93383_a_94675]
-
obsesiv. Prețul unui litru de ulei extravirgin de măsline la raft poate porni de la 6 euro și poate ajunge chiar la 50-60 de euro (variînd în funcție de numeroși factori greu controlabili precum cantitatea de precipitații dintr-un an, numărul de zile însorite, temperatura medie etc). Uleiul extravirgin poate fi falsificat fie prin adăugarea de ulei, tot de măsline dar de calitate mai slabă, fie prin adăugarea altui tip de ulei vegetal fără gust și miros care să preia culoarea și gustul uleiului
UE a decis:uleiul de măsline falsificat este legal [Corola-blog/BlogPost/93513_a_94805]
-
devastatoare, se apropie de călugări. Nu era grasă; cutele pe care le făcea rochia masiv croită mărturiseau prezența unor mușchi activi; pieptul peste măsură de bogat avea aceeași direcție cu privirea, adică paralel cu solul; coloane să fi fost în însorita Grecie și gambele ei n-ar fi putut sugera mai multă solemnitate. Neverosimila femeie se opri în fața celor doi. — Fratelli? întrebă ea cu blândețe. — Si, fratelli - răspunse intimidat Metodiu. — Da dove? — Da Sucevizza - zise Metodiu. — Mamma mia! - exclamă venețianca. Di
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și alea pline de fum și sânge... Episodul 221 CĂPITANUL GEORGIOS Pe vasul grecului, numit „Lesbos”, bunul nostru Metodiu primi cabina secundului, care la Beci părăsise echipajul pentru o slovacă nurlie, renunțând - poate prea ușor, după opinia unor mateloți - la însorita Grecie, la o familie numeroasă și la asuprirea turcilor. După ce-și curăți hainele și ațipi vreme de vreo trei sferturi de ceas, Metodiu ieși pe punte. Soarele trecuse de crucea amiezii, coborând spre Habsburgi. Vasul luneca încet pe Dunăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
verandă. Era vreme frumoasă pentru luna martie și părea să se fi lăsat o noapte de vară. În josul văii nu se simțea vântul, dar pe dealuri îți puteai da seama când venea luna martie. Era atunci când pinii șuierau pe vreme însorită, iar lutul se usca și zbura sub formă de nori cenușii peste cenușă, până când nu îți mai dădeai seama că a fost acolo. Însă în aprilie, când ploua și lutul se înmuia, cenușa se vedea din nou și te bucurai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
sus, apoi încet picioarele, cu multă artă și siguranță. Mișcările lui se gravau în aer, ca și cum toate aceste exerciții l-ar fi pregătit treptat să se metamorfozeze în pasăre și apoi să-și ia zborul pentru totdeauna. Într-o zi însorită, la începutul primăverii, au venit la noi doi oameni ca să ne repare ferestrele. Sucki era, bineînțeles, pe undeva prin sufragerie. Oamenii au deschis ferestrele una după alta și chiar ușa de la balcon. Aerul tare al primăverii l-a trezit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ba noapte, ba zi, deși regizorul, pe nume John Johnatan Johnson, de mult uitat de altfel, exagerase atât de mult, încât aveai senzația că trec mii de ani. Totul era exagerat. Această nebunie se opri brusc într-o zi extrem de însorită, când vântul încetă. Personajul se uită mirat în jur, cu ochii mijiți, apoi se culcă la loc. La un moment dat i se sculă pula și rămase așa, dreaptă, ușor strâmbă, nici nu știai, cât casa. Bogdan râdea de se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în care până și cei mai puternici oameni au pierit, pentru mine s-a sfârșit cu bine? Cât de nerecunoscător pot fi? Când am să mă-nvăț minte? După ce, datorită luminii, am ajuns să văd din nou, cu bucurie, cerul însorit? Trebuie să-mi vin odată în fire și, măcar acum, în al miilea ceas, să aleg în fața acestui om sfânt lucrul care mă va face să trăiesc. Ce mai aștept, așadar? Ei bine, am să aleg pentru tot restul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care pînă atunci Îi căzuseră drept pe față, acum pieriseră, poate zăvorîte de vreun portic nevăzut de el. Trupul i se odihnea pe pielicelele de miel, iar izul lînii Îi umplea nările ca și mireasma chiparosului, ca și adierea zilei Însorite și calde, ca și boarea mării. Cum pînă atunci moțăise ca-ntr-un leagăn, scuturat de scîncetul roților, trupul său vlăguit, cu oasele-i firave, cu măruntaiele-i secătuite, cu inima-i tihnită, cu pielea-i veștejită se lăsa acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
l-am lăsat la intrarea clădirii am plecat pe jos ușurat. Străzile Parisului mi-au adus din nou bucuria în suflet și am început să privesc cu ochi zâmbitori oamenii care se grăbeau încoace și încolo. Ziua era frumoasă și însorită și simțeam în inimă o bucurie mai profundă de a trăi. Nu mă puteam stăpâni. Mi l-am scos din minte pe Stroeve cu necazurile lui cu tot. Voiam să mă bucur din plin de viață. XXXVIII Nu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și, de aici, să-și croiască drum spre Samoa sau Tahiti. Nu știu cum îi intrase în cap ideea de a se duce în Mările Sudului, dar îmi amintesc că imaginația lui fusese multă vreme obsedată de o insulă toată verde și însorită, înconjurată de o mare mai albastră decât se vede în latitudinile nordice. Presupun că se ținea gaie de căpitanul Nichols pentru că acesta cunoștea părțile acelea ale lumii și chiar căpitanul l-a convins că se va simți cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
iubire. Nu mai aflase nimic despre ei de când plecase pentru a se dedica luptei politice din orașul lui. Iar acum reveneau, În compania morții. Moartea. De multă vreme devenise tovarășa lui de drum. Îi simțea pasul tăcut atunci când străbătea străzile Însorite ale Florenței, Îi simțea suflarea atunci când părul i se zburlea fără motiv, ca blana unui câine. Trăia În fiecare vers al viitoarei sale opere. Marele poem despre cer și pământ. Dialogul unui pelerin cu marile suflete din vechime, unde avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Refectoriul avea încă aceeași destinație, celulele rămăseseră celule. Mai fuseseră adăugate niște gratii, uși, zăvoare și, pe ziduri, țăruși de metal și sârmă ghimpată. Lumina nu prea intra în această mare clădire. Înăuntru, era mereu întuneric, chiar și în zilele însorite. Iar când intrai, nu îți doreai decât să ieși cât mai repede posibil, în fugă dacă se putea. Le spusesem gardienilor că judecătorul mă trimisese. Nu era adevărat, dar nimeni nu ceru să verifice. Mă cunoșteau cu toții. Când gardianul deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Înfățișa acum drept un anticlimax obositor. La și jumătate terminase cu Îmbrăcatul, așa că s-a așezat lângă fereastră, simțind că baierele inimii Îi erau mai Încordate decât ar fi crezut. Ce batjocură ironică i se părea dimineața asta! Strălucitoare și Însorită, plină de parfum din grădină. Auzind vocea doamnei Borgé În solariul de jos, s-a Întrebat unde era Isabelle. Cineva a bătut la ușă. Mașina vine să vă ia la nouă fără zece, domnule. Revenind la contemplarea naturii, a repetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vocile studenților din primul an i-au Învăluit și apoi s-au uitat unul la altul, cu lacrimi ușoare În ochi. — La naiba. — La naiba. Ultima geană de lumină pălește și plutește peste pământ - peste pământul plat și lung, tărâmul Însorit al turlelor. Fantomele serii Își acordează din nou lirele și hoinăresc cântând - o orchestră plângăreață, pe lungile coridoare formate de copaci. Focuri străvezii se fac ecourile nopții de pe un vârf de turn pe altul. O, somnule care visezi, o, vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se pregătea pentru somnul ritualic de peste zi, Contesa își inspectă cu atenție picioarele, mâinile, pufușorul de deasupra buzei de sus, își pulveriză o amintire de parfum în părul nerușinat de bogat și se întinse leneș și inocent în cel mai însorit pat al Palatului. Heruvimul ei o va găsi tresărind sub povara dulce a unui vis bun. * Sunt vie sau sunt moartă? Marianei îi era frică să deschidă ochii. Doamne, dacă am murit, dă să fiu în Rai! Auzea Baby, take
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
colecție de pastile care semăna aproape cu un tratament veterinar. Bucurându-mă de priveliștea fundului ei bombat și de felul în care i se balansau sânii când se mișca, am privit-o cum trage draperiile pentru a dezvălui o zi însorită și mi-am dorit să-și fi dezvăluit la fel de ușor și corpul dezbrăcat. — Ei, cum te simți în această zi minunată? am întrebat-o. — Groaznic, răspunse ea cu o grimasă pe chip. — Marianne, știi prea bine că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ca nu cumva să-i contaminez cu unele dintre atitudinile mele anarhice de investigație polițienească. Sau poate speraseră că spiritul meu neobedient ar putea fi înfrânt dacă mai întâi aș fi înjosit în mod dramatic. Chiar și într-o zi însorită cum era asta, biroul meu avea un aspect întunecat, deprimant. Biroul din metal verde-oliv avea mai multe margini în care te puteai agăța decât un gard din sârmă ghimpată și singura lui virtute era că se asorta cu linoleumul tocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
priveam prin geamul vărgat de lujeri, vara, Ori scris de colții iernii cu sterpe flori de ger, Cum pe tipsia luncii, biet arbore stingher Își frânge vreascul veșted sau clatină povara, Dar pârtia sticloasă mi se părea înceată; Iar calea însorită, prea lungă pîn' la el. Și-am stat să-nnod întruna - inel lângă inel - Din sfoară, mreji; și vârșii, din salcie tăiată. Și totuși cât de dornic eram să-i fiu aproape Să-nclin spre el urechea trudindu-mă să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
purtat copii. Zbârnâit de piatră, însă, vâjâia... Nici gând să tacă... Din ce praștie scăpată stăruiește în auz? Silnic, ochi deschizi la soare și-n văzduh zărești buimacă Urâciunea cu aripe prăfuite, de sacâz. Un zigzag mai mult - și tihna însorită ți se curmă Cherlăi scurt, îți clatini capul, laba scarpină mereu: Blestemata de albină solul toamnelor din urmă, Ți-a împuns urechea neagră cu-un cercel de-aramă, greu. SELIM El a venit când, singur și mic, în pragul ușii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
răzvrătirii - nici nu mântuie, nici nu nimicește. Pare-un avertisment-extaziere a clipei de taină, a contopirii (pentr-o clipă) dintre sufletul „creat” și cel „increat”. Cel de-aici, al concretului și cel de dincolo, al dulcelui vis; între yang - locul însorit, activ, al acestui prezent învolburat și yin - locul întunecos, pasiv, al „nepătrunsului ascuns”. Și-n această verticalitate, vocea lirică se simte în falnică (re)devenire: „marea s-a deschis”, „a căzut zdrobit /întunericul”, iar lumina a triumfat. Pașii antitetici: aici
SEMNAL EDITORIAL: „NUNTA CUVINTELOR” de LIVIA CIUPERCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364315_a_365644]
-
răzvrătirii - nici nu mântuie, nici nu nimicește. Pare-un avertisment-extaziere a clipei de taină, a contopirii (pentr-o clipă) dintre sufletul „creat” și cel „increat”. Cel de-aici, al concretului și cel de dincolo, al dulcelui vis; între yang - locul însorit, activ, al acestui prezent învolburat și yin - locul întunecos, pasiv, în „adâncimi de întuneric” (L. Blaga). Și-n această verticalitate, vocea lirică se simte în falnică (re)devenire: „marea s-a deschis”, „a căzut zdrobit /întunericul”, iar lumina a triumfat
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
Voința Domnului era întocmai cum dorise El. Prințesa era cea mai frumoasă fată dintre toate fetele din Țara Lalelelor. Când era în preajma lalelelor, acestea se înclinau în fața ei. Văzând oamenii și animalele acest lucru în fiecare zi, într-o zi însorită și plină de veselie, cineva spuse: - Ce-ar fi dacă i-am spune Prințesei, Prințesa Lalelelor? Ea este cea mai frumoasă fată din țara noastră. Și nu numai, dar de câte ori ea se apropie de ele, lalelele se înclină în fața ei
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]