1,138 matches
-
căci avea un caracter frumos, era Îndrăgostit nebunește de o copiliță. Dar Într-o bună zi - deși se stăpânea și ocolea orice Întâlnire cu ea -, pe când se odihnea după ce băuse și dansase, tânăra Îi sări În brațe și se Împreunară. Înspăimântat și tulburat, preotul alergă la Oracol și Îl Întrebă pe Zeu cum ar putea să-și ispășească păcatul și să-și răscumpere greșeala. Iată răspunsul obținut: „Pe toate le-ngăduie Zeul de-i musai să fie făcute”. Iar dacă să
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
of William Blake, "Pictor Ignotus", dar epitetele ornante individualizează descrierea altminteri clișeizata: "Stând, într-o seară, lângă ușa dinspre grădină să din Lambeth și ridicând, întâmplător, privirea, el văzu o figură îngrozitoare, "solzoasa, pătată, teribilă", coborând scările către el. Mai înspăimântat decât oricând, fugi imediat din casă" (1880, I, p. 128). A doua viziune pare a se desfășura în trena precedentei, este narata de Blake însuși și este citată în Lives of the Most Eminent British Painters, Sculptors, and Architects (1830
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
această însușire a lui, ca în aceea în care apare ca armăsar biruitor în multe întreceri, care aleargă în galop peste câmpie. Dar cea mai cumplită împrejurare de acest fel este urmărirea lui Hector de către Ahile. Ahile aleargă după Hector înspăimântat, amândoi sunt asemeni unor armăsari care gonesc la jocuri funerare, să câștige un premiu. Dar premiul de la capătul acestei întreceri este viața sau moartea. Ahile aleargă ca un câine de vânătoare care urmărește un căprior și, când acesta se adăpostește
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
era vorba de o imperioasă urgență militară, ci de nerăbdarea lui de a-l ucide pe Hector, de flacăra care îl mistuia. Mai târziu, când, înaintând impetuos în fruntea aheilor, ajunge printre cadavre chiar la porțile Troiei, prin care troienii înspăimântați, istoviți, morți de sete, plini de praf, se retrăgeau în cetate, pierde ocazia unui atac decisiv pentru că, îndârjit să-l omoare pe Agenor (chip sub care se ascundea Apolon însuși) și absorbit de urmărirea lui, se îndepărtează în câmpie, de-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Nica, speriată, a rămas sub așternut, iar eu am fugit afară să mă ascund. Ce spaimă a fost pe mămica, atunci când a auzit detunătura ! A fost străfulgerată că am umblat la pușcă, și că amândoi copiii suntem morți. A intrat înspăimântată în casă, a alergat la pat și a găsit pe Nica înghemuită sub a șternut. A alergat afară să mă găsească, socotind că sunt rănit. Când s-a apropiat de mine, am fugit ca să nu mă prindă. Cu mare greutate
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
desenându-le pentru prima dată conturul/ [...] nemaivăzut de clar, de frumos și de viu // va veni acea ultimă zi, seara aceea albastră/ prin care voi trece tăcut [...] și numai puțin înspăimântat când voi simți/ marea lingându-mi picioarele” (Numai puțin înspăimântat...). De la volumul Țintă vie - titlul e o metaforă a poeziei într-un timp ostil, „pândită de noaptea rece ca țeava unei arme cenușii” -, precumpănitor devine un lirism al poeziei despre poezie și despre harul revelator al poetului. Cartea de maturitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
nu mai sunt. Ele nu trăiesc Însă mai puțin În aura lor, căci „secretul” a reverberat deja triplu. Tot triplu este și eșecul celor care l-au urmat postum pe Zerlendi, Hans fiind numai ultimul, iar naratorul e deja puțin Înspăimântat că ar putea urma. Dar „tot ce-mi spuneți (...) nu mă descurajează deloc” (40). Da, dar Zerlendi dispăruse, În noaptea de 10 septembrie. Dovedind o stranie flexibilitate, naratorul Își va contrazice inteligent propriile presupoziții, devenind sceptic-alarmat ca un istoric pozitivist
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
structura lor, apoziția poate fi analitică sau sintetică. În apoziția analitică, termenul secund, realizat structural ca termen multiplu, analizează în elementele componente planul semantic al termenului-bază: „Numeroasa lui familie - băieți însurați, fete măritate, magistrați, profesori - îl însoțea cu un alai înspăimântat.” (T.Arghezi, IX, 80), „I-am spus că aș vrea să fiu cum i-ar fi plăcut mamei, adică așa gras, frumos...” (M.Preda, Viața..., 346), „Asta, însă, poate însemna două lucruri, ori că nu putem cunoaște niciodată realitatea ultimă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-te-ncoace” Descântecul are un efect neașteptat, de proporții, cosmice, într-o viziune fabuloasă, a unei furtuni dezlanțuite din senin (figura 5). Prin actul magic al descântecului s-au dezvăluit forțe obscure ale naturii, ale întunericului: căpcăuni, joimărițe, muma pădurii. Înspăimântat, copilul fuge acasă, părăsind melcul. Acesta, ieșit din cochilie sub influența descântecului, îngheață. Întors la locul unde-l lăsase , copilul descoperă consecințele nefaste ale cuvântului său și plânge amar, cu un acut sentiment al culpabilității. Momentul de culminație al poeziei
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sociale, moment după care situăm apariția schimbului economic. Oamenii ce procedau la acest tip de schimb nu erau oameni cu alte nevoi în afara celor primare. Conduita religioasă magică precede celei economice 191, pentru că omul a fost mai întâi o ființă înspăimântată și mai apoi o ființă cu nevoi sau interese. Schimbul pre economic este un schimb fără interese materiale, chiar dacă funcționează, așa cum spuneam, reciprocitatea 192. Apariția schimbului neeconomic 193 este semnalul că omul a ajuns să fie preocupat de sine și
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
o considerăm ca fiind apărută pe o treaptă de dezvoltare a umanității caracterizată prin: - conștiența omului ca om, individ singular în comparație cu alte animale sau specii de animale; - conștiința omului ca individ alături de alți oameni, în mijlocul naturii, alături de care se află înspăimântat și pe care caută a o subjuga sau măcar să-i reziste; - conștiența organizării omului și asocierii sale, care-l pune în situația de a rezista mai ușor la presiunile externe; - conștiența unor nevoi speciale, diferite de cele ale animalelor, care
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Andrew! turnată în pâlnia urechii unui copil usucă lujerul speranței că va fi vreodată plăcut celorlalți prin înfățișarea lui. Altă dată, un predicator care poposește la casa tatălui său insistă ca acesta să dea Chinei un predicator. Părinții sunt oarecum înspăimântați, iar copilul se teme grozav de eventualul răspuns pozitiv al tatălui. Din această temere prelucrată îndelung va ecloza o decizie fermă: va pleca în China să predice Evangheliile. Sensibilitatea lui Andrew se modelează pe o suprimare a dorințelor, pe o
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
arpegiile, nici variațiunile cu notele repetate, nici acele adorabile treceri din semiton În semiton care-i sunt atât de obișnuite, pentru a reveni la Întâiul său motiv. Barbu Lăutarul cânta cu amănunțime pe scripca sa toată improvizațiunea pianistului ce asculta Înspăimântat opera, care cu un moment mai Înainte o cântase pe clavir pentru Întâia dată și pe care poate o și uitase. Taraful său Îl urma cu preciziune, observând nuanțele și uitându-se drept la Barbu care mergea cu cântecul Înainte
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
Voi pleca singur fiți liniștiți, chiar mâine se vor îmblânzi ca leii. Nelegiuiții nu vor intra aici cu gânduri intrigante. Iată îți las sceptrul de pontif și coroana sacră de hierofant. -Ce ai de gând să faci, întreabă bătrânul preot înspăimântat. -Mâine domnia sângeroaselor bacante va înceta. Zeii cerești vor triumfa și vor învinge, și bine știți, voi ce tremurați în robele hierofante. Bătrâne te-ai îndoit de mine, conflictul se va stinge. Plec să mă întâlnrsc cu zeii din cerul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
invincibile la gloanțe, paznicul devia gloanțele care veneau asupra sa. Andrei strigă un avertisment: -Aruncați armele. Ridicați-i. Cei douăzeci de profanatori au fost ridicați sus, deasupra cimitirului de forțe nevăzute. Erau la peste cincizeci de metri înălțime și urlau înspăimântați. Andrei comandă: -Lăsați-i. Mafioții profanatori cădeau ca bolovanii zdrobindu-se de pământ. Masacrul din cimitir făcuse orașul celebru, alunga profanatorii și sataniștii, iar lui Andrei fostul paznic, îi aduse celebritatea și promovarea. Acum era directorul cimitirului. Morții și-au răzbunat
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
pe care personajul îl folosește spre a-și lua viața nu numai că nu taie, dar e tocit de-a binelea: "[...] și-a înfipt briciul în gât de două ori și s-a prăbușit la picioarele noastre. Eu am țipat înspăimântat și, aruncându-mă peste el, am încercat să mă omor cu același brici. Dar Giton n-avea nici urmă de rană, iar eu nu simțeam nici o durere. În teaca slujitorului fusese un brici grosolan și tocit într-adins, bun pentru
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lor. Viitorii istorici politici ai secolului al XX-lea vor aminti, sperăm, cele mai bizare cazuri ale acestui potențial de violență extremă al (așa-zișilor) oficiali ai statului modern: violarea sistematică a femeilor de către soldați, adesea de față cu bărbații înspăimîntați ai acestora, forțați să fie martori; mutilarea rituală a victimelor, precum tăierea nasului, a sînilor, a urechilor sau a penisului, precum și practica de a forța membrii unei familii, amenințați cu cuțitul sau cu pușca, să se ucidă unii pe alții
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
organele genitale ale victimelor lor și le-au forțat, cu arma îndreptată spre ele, să le mănînce înainte de a le executa? E posibil ca voința soldaților de a forța mamele amenințate cu armele să-și împuște în cap propriii copii înspăimîntați, în fața unei mulțimi, pentru ca după aceea să le împuște și pe ele și întreaga mulțime, este posibil ca astfel de fapte să dovedească că noi, oamenii, avem o necesitate înnăscută de a fi violenți? Ce altceva explică plăcerea perversă și
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
cer pieri. Inspăimîntați, mezii o luară la fugă, în vreme ce lidienii, avertizați, se luară după dușmani nimicindu-i. O altă eclipsă s-a produs în timpul asedierii Siracuzei - 310 î.e.n., de cartaginezi. Siracuzanii au vrut să deschidă porțile și să se predea înspăimîntați. Comandantul, tiranul lor Agatalos, s-a arătat la fel de mare psiholog, pe cât era de războinic. El a afirmat în fața întregii oștiri, că astrologii i-au explicat situația: eclipsa este un semn rău pentru asediatori, nu pentru asediați. Ințelegînd că zeii sunt
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
parteneri în proiectul comun al menținerii balanței stabile, ceea ce presupunea multă încredere și întelegere reciprocă. Printre lucrurile admise de regulile invizibile și în parte nescrise ale balanței terorii erau demonstrațiile de forță, la care asista o omenire întreagă ce protesta înspăimântată, și care constau în experiențele nucleare în subteran, pe sol, în aer și sub apă. Altă demonstrație paralelă, mai puțin periculoasă, dar mai spectaculară, era cursa în cucerirea cosmosului. Cine explodează cea mai puternică bombă? Cine va fi primul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
pas. Fară urmă de echivoc nuvela aduce în fața cititorului două... Ana. Nici una nu mai amintește prin nimic de cealaltă. Ana cea dintâi e o femeie care se năcăjea și se temea văzându-și copilul pus de Ghiță în spatele câinelui, țipă înspăimântată, grăi jăluindu-se, strigă speriată, apoi pentru a readuce zâmbetul pe fața soțului își purtă (copilul) fricoasă pe Cula. Această femeie își depășeste propriile temeri, nu fără urmă de tremur interior, dintr-o dăruire și o dragoste care emoționează. Ghiță însuși
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
cu moartea de care îi era atât de teamă. Frica populează acum locurile aflate cândva sub stăpânirea "sângelui cald", "a plăcerii", "a urii" sau "a mâniei oarbe". Ni se pare tare departe momentul când Lică îi spunea lui Ghiță cel înspăimântat: Înțelegi tu acum că acela care ține cu mine nu are să se teamă de nimic, iară acela care vrea să mă doboare trebuie să stea mereu cuprins de îngrijare, pentru că, de ar fi mai nevinovat decât copilul de trei zile
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
păcatele noastre”. Cumplita dramă n-a durat decât un sfert de ceas, după spusele unor martori oculari. Deci, mai Întâi a căzut capul vistiernicului Ianache Văcărescu, apoi pe rând capetele celor trei copiii, până la ultimul și, cel mai mic, care Înspăimântat de ceea ce a văzut a ezitat și a spus că se va face musulman. Această ezitare a fiului cel mic a fost un tremur al ființei sale, acea neliniște pe care a avut-o Hristos când a spus: ,,Dumnezeul Meu
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mariana Iuliana Oproiu; Magdalena Carmen Drăgușin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92321]
-
această însușire a lui, ca în aceea în care apare ca armăsar biruitor în multe întreceri, care aleargă în galop peste câmpie. Dar cea mai cumplită împrejurare de acest fel este urmărirea lui Hector de către Ahile. Ahile aleargă după Hector înspăimântat, amândoi sunt asemeni unor armăsari care gonesc la jocuri funerare, să câștige un premiu. Dar premiul de la capătul acestei întreceri este viața sau moartea. Ahile aleargă ca un câine de vânătoare care urmărește un căprior și, când acesta se adăpostește
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
era vorba de o imperioasă urgență militară, ci de nerăbdarea lui de a-l ucide pe Hector, de flacăra care îl mistuia. Mai târziu, când, înaintând impetuos în fruntea aheilor, ajunge printre cadavre chiar la porțile Troiei, prin care troienii înspăimântați, istoviți, morți de sete, plini de praf, se retrăgeau în cetate, pierde ocazia unui atac decisiv pentru că, îndârjit să-l omoare pe Agenor (chip sub care se ascundea Apolon însuși) și absorbit de urmărirea lui, se îndepărtează în câmpie, de-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]