529 matches
-
necuprins, forța dă forță și formă deplină tuturor ce sunt, în clipa lor și în veșnicia lor. Soarele arde, pământul este rodnic și mănos, marea geme de pești, plantele sunt pline de sevă și animalele vânjoase, râurile curg reci și înspumate izbindu-se de stânci, focul este năprasnic, iar ce piere renaște și se primenește mereu. Până și în perindarea zilelor și a nopților, a luminilor și umbrelor se simte respirația puterii care stăpânește lumea, fiind lumea. Iar ce iese din
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lucruri pe care le stârnește și le mână vântul: un nor negru și furtunos adus dinspre apus peste întinderea mării, departe întâi, apoi mereu mai aproape; sau valurile nenumărate ale mării; izbite de vifor și care vin, tot vin dese, înspumate și cotropitoare, să se spargă, tunând și împroșcând, de promontorii și de stânci. Iar marele avânt poate rupe totul în cale-i ca un râu umflat de ploi, dar și scădea până la urmă, ca elanul unui bolovan uriaș rupt de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
uriaș rupt de torente dintr-o stâncă și rostogolindu-se năprasnic până când, pierzându și avântul, se oprește în câmpie. Iar războinicul întâmpină uneori o putere mai mare ca a lui și se oprește, ca în fața unui râu ieșit din albie, înspumat și crâncen, peste care nu poate trece și trebuie chiar să dea înapoi și, de spaimă, să fugă. În schimb, când ai putere, înduri și rămâi neclintit: ca norii grei și nebătuți de vânt, ca un stejar înalt cu rădăcini
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de pura analogie și se mărește nemăsurat, cuprinzând mult mai mult: ninge întruna și greu într-o zi fără vânt și, așternându-se, zăpada năpădește munții înalți și câmpii, porturi și maluri; vrea să se aștearnă până și peste marea înspumată, o stăvilesc doar valurile care se izbesc de țărm. Însă, nestăviliți, troienii trec prin zidul aheu ca un vârtej negru, ca un val uriaș care se abate pe puntea unei corăbii: le deschisese calea însuși Apolon, care l-a dărâmat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
deliberat, sugerează o inversiune patetică: ucigașul este tocmai gazda, cel care vine să-l implore este tocmai victima. Celelalte comparații țin de luptă. Ahile se năpustește asupra dușmanului ca un leu hăituit de săteni, ațâțat, gata să sară, cu gura înspumată, bătându-și coastele cu coada; ca un delfin uriaș de care peștii fug să se ascundă în ungherele mării; ca un vultur care fugărește porumbei și-i ajunge din urmă, țipând; ca un foc năvalnic ale cărui flăcări, bătute de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mai vorbește scurt și tăios, versurile, încetinindu-și ritmul, devin grave, folosește nume care trezesc mari ecouri, epitete solemne în lungimea lor și așezate simetric, evocând întinderile deschise și îndepărtate ale pământului rodnic, cu păduri pline de umbră și râuri înspumate, ale mării cu insulele ei, numind râuri, lacuri și munți, ținuturi (Frigia) și insule (Lesbos), cetăți vestite și pline de aur (Orhomenos și Teba Egiptului) și sfinte sanctuare (Delfi, Dodona) care durează într-un alt timp, statornic, ca acela al
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
un ciorchine, spunându-mi povestea: „Copile, grăiră, broboanele-acestea Sunt lacrimi de mamă vărsate prinos La caznele Domnului nostru Hristos!” Apoi, când culesul de struguri fu gata, Bunicul și tata În joc de călcâie zdrobiră nestemate Ce lasă ca roua șiroaie-nspumate. „Copile, grăiră, e must sângeros Din inima Domnului nostru Hristos!” Și, iată! Potirul la gură Te-aduce; Iisuse Hristoase, Tu, jertfă pe cruce! Adapă-mă, sevă de Sfânt Dumnezeu, Ca bobul în spice, ca mustu-n ciorchine; Ești totul în toate
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
marea a construit chiar un pod de stâncă, arcuit, pe sub care se zvârcolește mugind într-un soi de îngrăditură adâncă, descoperită, cu pereți foarte abrupți. Încerc o plăcere ciudată când stau pe acest pod, privind violența forțelor dezlănțuite de valurile înspumate, care năvălesc și se retrag din spațiul îngrădit al gropii stâncoase. A mai trecut o zi de când am scris cele de mai sus. Vremea continuă să fie excelentă. De la sosirea mea aici nu am primit încă nici o scrisoare, ceea ce pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o forță surprinzătoare, izbindu-mă în glezne, zvârcolindu-se să-mi scape din strânsoare, ciupindu-mă de braț cu o mână, în timp ce cu cealaltă îmi apăsa puternic beregata. I-am întrezărit o frântură de secundă gura deschisă și dinții albi, înspumați. Am încercat s-o ridic în brațe și să-i prind una din mâini, dar devenise neplăcut și greu să încerc a pune cu botul pe labe acest animal care ciupea, izbea și îmbrâncea; i-am dat drumul brusc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-mi întunecă brusc luminosul cerc vizual. Pe urmă, fără nici un motiv special, mi-am schimbat poziția, astfel încât lentilele vrăjite și dilatatoare să se mute dinspre apă către uscat. Zăream valurile spărgându-se de stâncile galbene de la piciorul turnului, și apa înspumată împroșcându-se din despicăturile și văiugile de piatră. Stâncile ude, pe urmă stâncile uscate, pe urmă câteva petice de iarbă cărnoasă și țepoasă, cu structură de cactus, pe urmă un tufiș de opățel, alb ca hârtia și legănat de vânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
alge galben-întunecate care-i împestrițau semănau cu niște hieroglife. Dincolo de celălalt braț al golfului, marea părea împroșcată cu purpură. Picioarele mele întinse aproape că atingeau apa care se bomba pântecoasă și apoi se dezumfla, scuipând peste stâncile galbene o salivă înspumată ce se usca pe loc. Simțeam că mă comportasem prostește în ultima scenă și eram mâhnit că reușisem să mă fac ridicol într-o împrejurare legată de un lucru atât de grav. Am auzit niște pași ușori, am văzut o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-mi deveniseră acum familiare. Am ajuns pe podul de peste cazanul lui Minn și m-am oprit acolo o clipă, așa cum făceam întotdeauna, ca să privesc în puțul adânc, cu pereți netezi, în care valurile fluxului în creștere se autoflagelau într-o înspumată furie destructivă. Spuma învolburată părea să răspândească ceva din însăși lumina mării. Am privit în jos, cu senzația că privesc printr-o sticlă de un verde foarte închis. Și atunci... deodată... cineva s-a furișat în spatele meu și m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
apei și în josul apei, imagini înfricoșătoare. Apa lovea malurile cu izbituri năprasnice, parcă cerându-le să lase cale liberă mâniei valurilor dezlănțuite. Zgâlțâite, răsucite, afundate și iarăși ridicate al suprafață, gospodării întregi și anexe de gospodării se chinuiau în vâltoarea înspumată. Amaradia înnebunise, iar acum se manifesta la cote fulminante: case cu tot cu acoperișuri și pereți, cu uși și geamuri și tavane, bucătării de vară, garduri de lemn vopsite sau spălăcite, grinzi, căpriori, scânduri. dușumele, un talmeș-balmeș de lucruri muncite, dichisite, puse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
duce la dirijism și intoleranță", "exemplaritatea clasicilor deschide calea tuturor dogmatismelor", iar "noțiuni precum clasici și capodoperă sunt consolidate prin autosugestie". Un rol nefast l-ar fi avut și "Istoria..." lui Călinescu: "a izbutit să insinueze imaginea grandioasă de fluviu înspumat a literaturii române". Care, de fapt, potrivit analizei necruțătoare și iconoclaste a lui Negrici, n-ar fi mai mult decât un pârâiaș nevolnic. În fine, pentru a pune punct risipei de citate, o ultimă aserțiune, rezumată într-o frază așezată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
sosiți cu pluta? Știm și noi tot atât de bine ca și el. Dar nu-i mai puțin adevărat că el ne va scăpa din toată porcăria asta, și deja Îl vedeam cărându-ne În cârca lui voinică prin viituri de sânge Înspumat clipocindu-i până la brâu, pe care pluteau și se zbăteau Încolo și-ncoace căpățânile și ciozvârtele dușmanilor noștri. Da, Hansi ne va scoate la mal, departe de orice primejdie, pe un tăpșan de verdeață și răcoare. Degeaba oftează bou’ ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
e nimic. E OK. Ca ogarii amușină zarea sânii fetei lăutarului Dezgoliți în tufișuri. Dintr-un salcâm, o frunză de aur lent se desprinde Punând în grădina cât palma temelia morții lui viitoare. Iar eu beau la fereastră laptele dulce-nspumat al serii de vară târzie, și lumea îmi pare o femeie înarmată până-n dinți cu armele frumuseții sale. Am citit! A. V. Mai citești una? M. C. Mai citesc una. poveste din cartierul latin a treia zi după revoluție, tatăl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Gânduri Târgu-mureșene, scrisă în 1799, considera "blânda cetate maghiară a Mureșului" drept locul unde "dispărea sălbăticia", respectiv începea civilizația. Programul său, pe lângă propagarea Iluminismului, conținea și alte dorințe generoase " Dacă micile hotare ale Moldovei, ce se întind pân' la apele înspumate ale Pontului, s-ar afla în umbra Coroanei Ungare, ceangăul ne-ar deveni concetățean!" Ceea ce, fără îndoială, era un gând îndrăzneț. Unii dintre călătorii de prin țară, cum a fost Kisfaludy Sándor sau Táncsics Mihály, ajungând în Transilvania, au fost
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
șocant, în sensul că prozatorul a dorit, și a reușit, să ucidă acea „genă malignă” din ființa umană, despre care scrie Amos Oz, și să transforme fanatismul în îngăduință, în toleranță. Finalul acestei complexe povești de viață seamănă cu șuvoiul înspumat al torentului surprins de hăul prăSăstios - revărsare în abrupt... Sfâșietor de trist... în tot acest conglomerat al bulversantelor încununări ale verbalului, ceea ce extragem, spre exemplu, din romanescul lui Dan Plăeșu - cu referire, expres, la Veghea (1985) sau la Lucrare de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
363 • Golul transparent (Friedrich Michael) / 368 • Drumul vederii. Înapoi și de la capăt (Liviu Georgescu) / 370 • Altfel decât a vedea (Teodor Dună) / 374 • Imaginea de sine (Dan Coman) / 377 • Eul e altul (Claudiu Komartin) / 380 Când marea se mișcă învolburată, valurile înspumate formează, în neliniștea lor, imagini asemenea unor ființe; e ca și cum aceste ființe ar pune valurile în mișcare și totuși, dimpotrivă, mișcarea valurilor e cea care le formează. Søren Kierkegaard Imaginea transparentă Liniamentele unei poetici fenomenologice Dacă rostul pozitiv al criticii
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și alăptând la sâni, unele pui de căprioare, altele, căței de lup (695 sq.) "Miracolele" specific dionysiace abundă: bacchantele lovesc cu tirsurile lor în stâncă, și izvorăște apă ori țâșnește vin; zgârie cu degetele pământul și din pământ iese lapte înspumat; iar din tirsurile încinse cu iederă brobonesc picături de miere (703 sq.). Cu siguranță, urmează slujitorul, dacă ai fi fost acolo, tu însuți te-ai fi convertit după un asemenea spectacol, aducându-i zeului pe care îl disprețuiești, rugăciuni" (712-714
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
stătuserăm de vorbă, le ținuse strânse, nu-mi dădusem seama de dimensiunile lor. Abia acum le pot admira în toată măreția lor strălucitoare. Zborul nu durează prea mult. Ajungem undeva pe malul înalt și stâncos al unei mări cu valuri înspumate. Lazarus strigă: -Truman, Truman! Cel chemat aude și își face apariția tot în zbor: este o pasăre, dar nu mă arăt surprins, am învățat să-mi controlez emoțiile. Îngerul face prezentările: -El e Truman, condorul care vorbește. Iar el e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Mama Natură. De exemplu: v-ați abandonat vreodată clipei, culcați în iarbă sau în fân ori poate pe un covor de mușchi undeva, prin Bucegi, pe la 2.000 de metri altitudine, cu ochii înfipți în cer?... Sau... scăldați de valurile înspumate ale Mării Negre ce antrenează fire de nisip rătăcite și sclipind pe trupurile voastre?... Ați conștientizat atingerea delicată a algelor mătăsoase? Sau... hârjonindu-vă prin apele repezi ale Râului Doamnei din fundul curții Taberei de muzică de la Curtea de Argeș?... Doamne, toate acestea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
căutările pentru lămurirea unei lecțiuni din manuscrisul poeziei, unde apărea cuvântul Pisa, fără nici o legătură cu întregul context. Ce va fi însemnat, pentru editor, acest Pisa?", consemnează Aurelia Rusu. După cercetări insistente se descoperă într-un loc versul: "Piso, rivă înspumată"; de aici încep colaționările și în final se descoperă că era vorba, de fapt, despre Tisa. Pentru cititorul de-acum, chestiunea pare de o flagrantă evidență. Dar pentru un editor care are datoria de a respecta în transcriere textul original
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
țigară în tăcere, refugiindu-se în interiorul frământărilor sale. Spațiul dintre ei devenise un sloi de gheață. Fiecăruia îi venea să îl strivească pe celălalt, ca pe un gândac, să ajungă la dimensiunea unui dop, apoi să îl arunce în valurile înspumate ale unei ape. Nu mai discutau decât chestiuni pe care nu le puteau evita. Boala cu care fusese diagnosticat Valentin avea multe laturi ascunse. Totul părea normal. Purtarea lui o aducea într-o stare de disperare și era rănită la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ea, s-ar fi simțit altfel. Dar ea nu mai avea nimic. ,,Gata! Am terminat cu totul. Nu mai am nimic. Nu mai am familie. S-a dus totul precum un dop de plută aruncat într-o avalanșă de valuri înspumate care se lovesc violent unele de altele.” În fuga trenului, lumina acelei dimineți de aprilie devenea tot mai clară. Vântul alerga mai repede, iar temperatura scădea cu fiecare minut și ca un necunoscător al locului în care se afla, citi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]