13,166 matches
-
Goethe, demonicul "se reintegrează în divinitate", pentru că în fond el nu este decât "ieșirea din sine a divinității, o evadare a acesteia din ordinea logică și morală ce și-a impus-o"5), definiție pe care, întrucâtva lărgita, și-o însușește și Blaga: "Demonicul nu este decât ipostază magică a divinității sau divinitatea, întrucat ea își păstrează latitudinea de a se contrazice și întrucât ea nu încetează de a crea"6). Și Goethe, si Blaga accentuează "vraja magică" a demonicului și
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
pentru că nu avea cum să reușească, fiind nerealist în nuce. Fenomen aberant în esență să antiumanistă, comunismul nu putea fi "umanizat", ci doar extirpat precum o tumoare. Scepticismul mi-a fost confirmat curînd, prin apariția prohibitivelor Teze din iulie 1971. Însuși cavalerul colaborării "luminate" cu ceausismul ce-și dădea iluzorii aere reformatoare și-a recunoscut eșecul, luînd atitudine - în calitate de prim disident în raport cu "geniul Carpaților" - împotriva noului curs politic promovat de dictatorul de la București (sedus, după toate probabilitățile, de modelul chinez) și
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
delicatețe, o stavila glumeața, poetul percepe, la un moment dat, lumea printr-o scindare antinomica: "- Privește lumea cît e de cinica!/ am exclamat./ - Privește lumea cît e de pură!/ a spus fratele meu" (Pătură de campanie). Neîndoios, pentru Lucian Vasiliu însuși lumea e pură, nu printr-o armonie superficială, făcută, ci prin ceea ce gînditorii mistici au numit coincidentia oppositorum. Echilibrîndu-se, melancolia devenită ironică și ironia melancolizata echilibrează sufletul acestui poet inspirat de magia Dulcelui Tîrg precum de-o irezistibila muză. Lucian
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
devotați trup și suflet. Nimeni, însă, nu îl poate atinge, decît, în chip absurd, cei doi frați porniți să răscumpere onoarea sorei lor. Tocmai ei sînt, de fapt, singurii care nu au nimic de-a face cu Nasar. Santiago semnifică însuși un spirit al locului, care moare treptat, fără ca nimeni să poată preveni dispariția lui. Lumea pe care o recompune Marquez în acest român este bîntuita de neliniște și violență, sau uneori, dimpotrivă, placida și totodată disperată. E o lume în
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
măi derbedeu decât fusese înainte!). A accepta să-l destituie pe Ovidiu Grecea, într-un moment în care puterea nu mai are altceva de oferit decât iluzia onoarei, ar înseamna falimentul definitiv al Convenției. Cu condiția, desigur, că dl Grecea însuși să fie ceea ce pare și nu (scuzați comparația!) un balon umflat! Întors la Timișoara, i-am povestit lui Marcel Tolcea, cel mai "bucureștean" dintre prietenii mei ne-dâmboviteni, un calamburgiu de clasă, periplul prin Capitala patriei ("perla Balcanilor", vorba poetului). Cu
Aseară ti-am luat hazna by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17810_a_19135]
-
cînd am fost copil de cerb,/ De cînd am fost copil de ciuta" (Amintiri din copilărie). Complicîndu-si simțirea genuina, încearcă un dramatism carnal, astfel că viața sa afectiva apare proiectată pe un corp fabulos, precum o absolutizare a simțurilor fremătătoare. Însuși Dumnezeu nu e decît un trup muritor, odată cu ființele de El create: "Jupuit de carnea vie/ Culeg spîni și tot mai sper/ Că zăpadă din cîmpie/ Este hoitul meu din cer.// Jupuit de carnea acra/ Brate-mpreunînd a ruga/ Vreau să
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
de naivitate sau de ignoranța: e vorba de faptul că această percepție, care a făcut din Călinescu idolul nostru, ne-a ajutat să ne dezvoltăm noi înșine. Am citit prin el literatura română. Am invatat prin el critică. Ne-am însușit prin el un stil. Generația mea a avut revelația spiritului critic prin Călinescu. Trezirea din somnul dogmatic, noi i-o datorăm lui Călinescu. Spun aceste lucruri nu fiindcă mi s-ar părea complet anormală contestația de azi și nici în
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
puterea dădea înapoi din pricina unor greve locale, în editorialele ziarelor puterea era acuzată că nu face reforma, iar acestor greve li se acordau spații privilegiate, pe prima pagină. Firesc ar fi fost, de dragul consecventei, că acele editoriale pro-reformă să-și însușească și grevele, nu numai lecția reformei în eprubeta. Reacția însă de protest a unor lideri de partid că presa e de vină pentru situarea partidelor pe care le conduc în partea de jos a sondajelor e, din păcate, o probă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17838_a_19163]
-
a trecut pe rând de la lacrimi la râs și de la râs la lacrimi", lacrimi de identificare simpatetica cu "eroina" în care avea toate motivele să se recunoască, dar și râs kathartic, eliberator, de denunțare a incongruentelor topite în aură lirica. Însuși actul "indiscret" de a citi acest jurnal, nedestinat de către autor publicării, este un mod de deconvenționalizare a receptării scrierilor lui Alecsandri. Prin forță împrejurărilor, jurnalul devine și un "memorial de călătorie", impresiile fiind culese cu o privire atentă și proaspătă
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
cîte degete să dea la o audiență, cîte să le ridice la chipiu în răspunsul la un salut, cui și în ce împrejurare să-i facă neasemuita cinste de a-l pofti să sada, atunci, cînd, de obicei, el stă însuși în picioare, sprijinind doar, în anii de bătrîneța, pe un scaun genunchiul sau obosit". Evocă, apoi, evident elogiativ, mișcarea din martie 1906 pentru apărarea limbii române (în care el a fost vioară întîia), cînd a inițiat manifestația studențimii în fața Teatrului
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
permanent al expozițiilor românești la Veneția este cunoscutul critic de artă Dan Hăulică, actualmente ambasadorul României la UNESCO. Folosindu-se de autoritatea lui dobîndită de-a lungul anilor în viața culturală românească, opțiunile sale în ceea ce privește participarea la Bienala... au fost însușite întotdeauna, fără prea multe rezerve, atît de către Ministerul Culturii cît și de către Uniunea Artiștilor Plastici. Dacă la ultimele ediții el a mai fost secondat de Coriolan Babeți sau de Adrian Guta, acest fapt nu a schimbat în nici un fel fondul
Drumul spre Venetia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17878_a_19203]
-
gardă deschisă (1997) și În căutarea referinței (1998). La eventualele întrebări privind gestul de a realiza un astfel de volum (de ce a ținut autorul să republice aceste materiale? ce aduc împreună aceste articole?), un posibil răspuns îl oferă Gheorghe Crăciun însuși: "Am redeschis ziarele și revistele în care am publicat în ultimii ani și am alcătuit o carte nu știu cît de necesară în care formulez îndoieli, fac constatări, îmi asum principii, nu evit mărturisirea biografica, bat cîmpii uneori. Propun acest
Pe scările lui Gheorghe Crăciun by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17890_a_19215]
-
în obiectiv pe Liviu Ioan Stoiciu și George Cusnarencu! Dacă nu am ști nimic despre valoarea scriitorilor (români și străini) inventariați de autorul studiului că promotori ai postmodernismului, am putea admira frumusețea în sine a demonstrației. Mircea Cărtărescu și-a însușit perfect limbajul criticii actuale (așa cum pentru a scrie Levantul și-a însușit perfect limbajul poeziei românești din secolul trecut). Datorită elocventei sale ieșite din comun (o elocventa diabolica, s-ar putea spune), el ni se înfățișează că un supercritic, capabil
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
ști nimic despre valoarea scriitorilor (români și străini) inventariați de autorul studiului că promotori ai postmodernismului, am putea admira frumusețea în sine a demonstrației. Mircea Cărtărescu și-a însușit perfect limbajul criticii actuale (așa cum pentru a scrie Levantul și-a însușit perfect limbajul poeziei românești din secolul trecut). Datorită elocventei sale ieșite din comun (o elocventa diabolica, s-ar putea spune), el ni se înfățișează că un supercritic, capabil să explice repede, exact, expresiv tot ce este legat de literatură, de la
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
C. Rogozanu Cartea lui Ioan Morar, Șovăiala, este un dublu apel la inima cititorului sau, cum spune inspirat într-un vers însuși autorul, un "dublu click". Primul click, cel care orientează atenția cititorului, îi aparține Editurii Brumar de la Timișoara: o ediție de lux cu un format special, cu foaie de cea mai bună calitate, cu cinci desene de Dan Ursachi etc. Interesante
"Dublu click pe inimă" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17195_a_18520]
-
cîteva precizări. Dl Reichmann dovedește o foarte precară ținere de minte. Crede, probabil, că atacul reprezintă cea mai bună apărare. Și devine agresiv. Chiar dacă citește textele publicate de noi așa cum îi convine. Uitînd, mai ales, ce a scris d-sa însuși altădată. Să-i împrospătăm, așadar, memoria. În ultima vreme, dl Reichmann se numără printre cei mai aprigi susținători ai ideii că a existat în România antonesciană o purificare etnică masivă, comparabilă cu aceea din Ungaria horthystă. Scrie d-sa într-
Precizări necesare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17205_a_18530]
-
cum li se înăbușe fața cu o pernă. Știu că ar fi trebuit să fiu înțelept. Dar eu cu această stare de lucruri nu mă pot împăca." Iar Octavian Soviany, care nu l-a întîlnit decît în vis, se simte însuși vinovat de ingratitudinea comună: "puțini dintre noi ne-am arătat demni să primim poezia pe care Domnul Nino ne-a oferit-o cu generozitate, nedorind în schimbul ei nici lauri, nici recunoaștere, pentru că ne-o dăruia din iubire, cu ceva din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
și scepticism, reluînd sub ochiul unui cititor-spectator de astăzi fapte care au umplut la vremea lor paginile de senzație ale ziarelor. Daimonion-ul artistic al lui Vlad Zografi mizează pe scepticism, punîndu-ne față în față cu Răul în carne și oase: însuși diavolul, "împielițat" într-un jurnalist elvețian, vine în România pentru a corupe o societate proaspăt ieșită în lume. Ceea ce întîlnește aici îi depășește previziunile cele mai optimiste: o lume plină de infirmi, cerșetori, alcoolici, o lume în care hoții sînt
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
ani de-acasă", în care cei ce doresc să decidă destinele acestei țări au învățat măcar ceea ce trebuie să știe un copil cînd merge pentru prima dată la școală: să se poarte. Sfîntă naivitate: nici pînă astăzi nu au fost însușite aceste elementare reguli de bună purtare politică. Și dacă politicienii rămîn repetenți la conduită, de ce s-ar lăsa mai prejos gazetarii? În cele din urmă, exemplul prost al celor "de sus" nu are cum să rămînă fără urmări la baza
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17255_a_18580]
-
gărzii prezidențiale, orișicâtuși -, de prea mulți oameni ne-curați? De ce, chiar și acum, în ceasul al doisprezecelea, îi oferă azil unui ofițer, generalul Degeratu, care nu și-a limpezit rolul în represiunea de la Cluj? Sau, mai știi, și-o fi însușit dl. Constantinescu teoria (diversionistă până-n pânzele albe!) a securității "bune, naționale"! De ce se miră președintele că e victima securiștilor și a comuniștilor când, șapte luni de la preluarea puterii, l-a păstrat în funcție pe Virgil Măgureanu? Și când într-un
Foloasele schizofreniei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17258_a_18583]
-
are altă soluție decît să se sacrifice într-un fel de ritualică ardere pe rug. Sade va fi devorat la propriu, îngurgitat bucățică cu bucățică de cei care nu s-au săturat cu veșmîntul mitului și vor să și-l însușească cu totul. Toate astea în acordurile muzicii de operă, cîntată live de actori, "dirijată" și susținută de o violă de gamba și un flaut baroc. Silviu Purcărete face de mult, și aici în felul cel mai deplin și total, un
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
două addende în care sunt incluse pagini despre Lovinescu din alte cărți ale lui I. Negoițescu (Ora oglinzilor, Istoria literaturii române etc.). Volumul se încheie cu un articol din 1943 despre criticul Școlii de la Sibiu scris de nimeni altul decât însuși Lovinescu: "Planetă de scriitor tânăr". Primul lucru care atrage atenția la o relectură este "fidelitatea" cu care Negoițescu reconstituie diferitele ipostaze ale criticului. Memorii este, paradoxal, cartea cea mai citată - Lovinescu este, și nu în ultimul rând, propriul său comentator
O reeditare binevenită by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17296_a_18621]
-
părinții săi, Eva și Constantin Banu, s-au mutat la Sibiu. Aici, tatăl viitoarei scriitoare a devenit starostele breslei curelarilor. 1914 - La vârsta de patru ani, Eugenia a fost dată la grădinița de limbă germană, limbă pe care și-a însușit-o perfect. 1916-1919 - Urmează primele trei clase primare la Closterul Ursulinelor, cu limba de predare maghiară. 1919-1920 - După înfăptuirea Marii Uniri, urmează clasa a patra primară la școala românească. 1920-1928 - Își continuă studiile la Liceul "Domnița Ileana" din Sibiu. 1928
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
și devoră în moliciunile lui erotismul furorilor/ apărîndu-se și tînjind mai departe/ neputîndu-i cuprinde pe toți. Convulsia/ golurilor și a plinurilor. Bolți și desfaceri/ terase și grote de cărnuri printre care mîna ei grațioasă/ albă/ pierzîndu-și conturul? (Ieșirea din bibliotecă). Însuși verbul, entitatea fundamentală a creației în cauză, n-are parte decît de un tratament exterior, aventuros rece, de-o abstractizantă ținută, scurtcircuitată de artificiu, precum o vagă parodie a manierismului abscons, nichitastănescian. Incredulitatea se ramifică în figuri ale unei imaginații
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
e probabil nevoie ca excesele sale ludice să fie din cînd în cînd temperate. Extinderea tonului colocvial în presă e pîndită de altfel de un pericol destul de serios: autorii articolelor pot pierde conștiința diferențelor dintre codul scris și cel oral, însușindu-și ideea falsă a oralității ca pură transcriere. Oralitatea, cum se știe, se manifestă în scris prin artificii cu efecte bine controlate, bazate pe selecție, pe eliminarea redundanței, pe substituția unor mijloace de reliefare și de organizare cu altele. Regula
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]