1,219 matches
-
creștin Traian Dorz, un țăran simplu dintr-o umilă localitate a județului Bihor dar care a înțeles să își trăiască experiența carcerală ca o jertfă adusă Domnului. În fiecare moment în care tortura sau foamea sau alte lipsuri trupești se întețesc, el adoptă acea acceptare smerită a celor rele ca și a celor bune deopotrivă. Gheorghe Precupescu, Cornel Silaghi, Cornel Rusu - sunt exemple de membri ai acestei mișcări care au considerat perioada detenției ca timp de rugăciune și spor duhovnicesc. Relatări
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/344373_a_345702]
-
ce-L purtăm și-L mărturisim prin gând, cuvânt și faptă pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos: Fiecare Rază de soare țese lumina Învierii dumnezeiești. Fiecare Caier de nor alb împrăștie întunericul nopții, călăuzind drumul Mironosițelor. Fiecare Pală de vânt se întețește în celelate prăvălind piatra de pe Sfântul Mormânt. Fiecare Freamăt de codru aduce Ucenicilor și urmașilor lor de-a pururea Bunavestirea Învierii. Fiecare Fir de iarbă brodează Mantia de brocard a Împăratului Vieții într-o dumnezeiască Primăvară a Sfintelor Paști. Fiecare
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
bufnitură. Scoase un țipăt ascuțit și își acoperi mâinile cu fața. Apoi o luă la fugă nebunește înapoi, către ieșire. Palatul părea cuprins de cutremur, pereții se zdruncinau cumplit, tablourile nu mai conteneau să cadă. Pe urmă zgomotele s-au întețit, iar fisuri uriașe au început să apară. Palatul se distrugea. Începu să plângă în hohote, atât din cauza minunățiilor pierdute pentru vecie, cât și de teama că ar putea fi strivită de vreunul dintre pereți înainte de a ajunge la ieșire. Fugi
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]
-
ce vroia Alex, mamy? îndulci tânăra tonul. - De unde să știu eu dragă, dacă tu ești tot timpul aeriană? Sună-l și află! și își repeta în sine, obsesiv: Cu cine o fi semănând, Doamne?!" Simțind cum bătăile inimii i se întețesc, Alma fugi, uitând de câinele care se gudura pe lângă ea, flămând. “Ah, fata asta a mea”, gândi mama, “nici măcar de câinele despre care zice că e al ei, nu-i în stare să aibă grijă. Tot eu trebuie să-i
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
zboară, să fie oare-un om ori poate-i doar năluca. și râset de copii cuprinde locul și râsul vălurind îmi iese iute-n cale miroase-a fan cosit și-a lapte din șuștare și mama-n tuciul vechi doar întețește focul. și cruce-și face-ntâi, privirea-i se aprinde Și lacrimi curg parau la piept când mă cuprinde. Citește mai mult: Citește mai mult: Viața că un poem pagina 16 Referință Bibliografica: căsuța de pe deal / Valeria Iacob Tamâș : Confluente
CĂSUŢA DE PE DEAL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362069_a_363398]
-
frunză. Și-adormi până în zori, Printre frunzele surori Îl treziră, sclipitoare, Primele raze de soare. Auzind un cântecel Scutură din clopoțel, Albi, din frunze, ghioceii Se iviră că și mieii. Vântul cald de-acum adie Doamne câtă bucurie, Clinchetele se-ntețesc Și alți ghiocei trezesc. Citește mai mult: Citește mai mult: Poezii pentru copii, valeria tamâș Referință Bibliografica: Primăvară în poiana / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 381, Anul ÎI, 16 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
PRIMĂVARĂ ÎN POIANĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362062_a_363391]
-
devenise nu doar pasionantă ci și personală. Orgoliile pescarilor se chirceau dureros, umilite de niște nenorociți de pești. Inadmisibil! Urmară alte aruncări, însoțite de gâturi zdravene de votcă dar și de adăpostirea sub foile de cort, fiindcă frigul se cam întețise... Pe la ora patru, au pus clopoțeii la undițe și s-au cuculușit sub toate cârpele din portbagaj deoarece frigul și disperarea care-i cuprindea din ce în ce mai perfid în ghearele ei ascuțite îi adusese în pragul hipotermiei. Cu fesurile adânc îndesate pe
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
în păr c-o floare, Pe buze-mi pun petale-n jar de mac, O rochie de verde, ca o boare Apoi mă-nmiresmez cu liliac. Și-oi dănțui desculța toată vara Dezlănțuită-n viața că un dor Ce se-ntețește când se-arată seară Și umblă trubadur pe sub pridvor. Citește mai mult Nu mă privi febril cu-așa mirare.E vară! Deci m-am dezbrăcat. Bizar?Am pus pe umeraș tot timpul careL-am dat tribut clepsidrei-vechi tiran.Șuviță alb
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
mă gătesc frugal în păr c-o floare,Pe buze-mi pun petale-n jar de mac,O rochie de verde, ca o boareApoi mă-nmiresmez cu liliac.Și-oi dănțui desculța toată varaDezlănțuită-n viața că un dorCe se-ntețește când se-arată searași umblă trubadur pe sub pridvor.... XVI. VICTIMA COLATERALA, de Adriana Neacșu, publicat în Ediția nr. 595 din 17 august 2012. "Casă părinteasca nu se vinde" Spune clar poetul lăcrimând, Însă fără prea multe cuvinte Chiar părinții deseori
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
supreme pentru a căror înfăptuire trebuie să cedeze și unii și alții exact atâta cât e nevoie pentru stabilirea celei mai optime formule de cooperare), fie că opoziția încă nu-i coaptă pentru guvernare, prin urmare ea trebuie să-și întețească eforturile în această direcție, așa ca la o adică să poată prelua din mers și fără zguduiri sau sincope frâiele puterii. N.B. După cum spuneam mai sus, nesimțirea nu-i prezentă doar în politică. Pe vremea când la cârma Institutului Cultural
NERUŞINAREA CA MOD DE EXISTENŢĂ ŞI AFIRMARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366047_a_367376]
-
de șiretlicul folosit și în cele din urmă clubul a devenit inexpungabil la mijloacele de asediu folosite de atacatori. Furia răzvrătiților nu fusese însă potolită. Și-au ostoit-o atacând comandamentul cu pietre, pentru a prelungi coșmarul ofițerului de serviciu, întețind potopul de înjurături și măscări cum nici pe un adevărat front de luptă nu se poate auzi. * Binemeritatul somn le-a fost curmat de stridența sunetului de alarmă. Buimăciți s-au echipat în graba mare și au trecut să execute
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
Cei doi au aruncat șepcile și și-au pus pe cap niște fulare rupte pe care le trăseseră pe ochi. Pe seară am oprit la marginea unui sat și am intrat să ne odihnim într-o biserică părăsită. Viscolul se întețise, bătea în tăblăraia bisericii cu zgomote asurzitoare. Am aprins focul cu niște paie pe care le găsisem pe jos, cine băgase caii în biserică nu știu, că din loc în loc erau băligi de cal, proaspete. Pe unul din ei îl
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
mă-sa la școală la 9 ani că eram cam bleg și târa ușor un picior. Eu nu știn de ce nu-l reformaseră, ce făcea Mareșalul cu Durică, nici arma în mână nu putea s-o țină corect. Vântul se întețise, bucăți de fier de pe acoperiș făceau un zgomot asurzitor în bătaia crivățului. Să trăiți dom lent, se trezește Durică din somnu lui, la ordin! Ce ai Durică, îl zgâlțâi eu, aoleooo, se miră el, visam Tobit, visam că eram în
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
grăitoare, Manuela mă roagă să cumpăr două cafele. Cobor. La automatul din stație, urmăresc lichidul amar, care curge din măruntaiele mașinăriei. Mă întorc cu licoarea fierbinte, care ne mai încălzește trupurile, atacate de gerul cumplit. Un vânt păcătos ne-a întețit suferința. Acum e bine. Curând vom ajunge acasă. Bucureștiul este aproape. Mașina noastră pornește. Prinde viteză și din nou imaginile par să alerge în sensul invers al deplasării noastre. Un tors odihnitor al motorului se îngână cu versurile poetului nostru
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
pe de o parte, dezlânarea corului de voci iar pe de altă parte accentuarea expunerii părerilor privind rostul corvezilor. Chiar dacă manifestațiile nu se desfășoară pe seama timpului lor liber ci în timpul programului de lucru, fapt ce ar fi trebuit să le întețească entuziasmul, în provincie, spre deosebire de capitală, starea de lehamite față realizările mărețe ale socialismului căt și față de iubiții conducători este cu adevărat accentuată. Bunăstarea de care provincialii au avut parte nu multă vreme, concretizată în abundența alimentelor, dă semne de oboseală
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]
-
în păr c-o floare, Pe buze-mi pun petale-n jar de mac, O rochie de verde, ca o boare Apoi mă-nmiresmez cu liliac. Și-oi dănțui desculță toată vara Dezlănțuită-n viață ca un dor Ce se-ntețește când se-arată seara Și umblă trubadur pe sub pridvor. Referință Bibliografică: Văratecă dorință / Adriana Neacșu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 603, Anul II, 25 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Adriana Neacșu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
VĂRATECĂ DORINŢĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365691_a_367020]
-
să bată vântul și să fie ceață până mâine... Casa lor era la doi pași de locul unde se rătăciseră...N-au putut să o găsească din cauza ceții, a spaimei și a frici... Noaptea se lăsase de mult. Vântul își întețise șuieratul printre ramurile copacilor. Din cauza ceții era umed și frig. Ei, dar acum sunt la adăpost! Culcușul e moale, în casă e cald și bine. Aici, nimeni nu le mai amenință viața. Nici chiar vulpea cea vicleană. Iepurica le-a
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
împreună: “Și nu pot să-mi opresc suspine, / iar mâna-mi tremură ciudat / când gându-mi zboară către tine / la viața-n doi, cât ne-a fost dat” (Celei ce nu mai este). Emblematic,însingurarea poetului crește, pe măsură ce amintirile se întețesc iar el nu-și dorește decât eminecianul codru des, în mijlocul căruia și-ar putea regăsi pacea interioară. În tihna neîntinată a pădurii, să-și ducă amintirile și gândurile, pe un pat așternut din frunze, unde iubita să vină să-și
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
conturat într-o candelă aprinsă se răstoarnă timpul cu tălpile spre cer îi mângâi fulgerele într-un concert al mișcărilor cu gesturi numărate pe abacul Domnului fiecare bilă se alătură alteia și alteia zgomotul alăturării lor îmi sparge timpanele se întețește apropierea până la contopire o singură viață în care îngerului i se ard aripile iar eu caut și caut alături sau la distanța permisă de umbre de tine căutarea o caut căutându-mă căutându-te căutându-L Referință Bibliografică: îngerului i
ÎNGERULUI I SE ARD ARIPILE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352494_a_353823]
-
În sfârșit te-am prins Baraba, acum nimeni nu te mai poate salva, nici măcar cezarul Tiberius, îți promit asta. Și am să-ți duc capul la Roma! ” ,,Ei uite că scăpase încă o dată!” își spuse triumfător. Durerea din umăr se înteți însă și îl făcu să se chircească lângă un zid. Sudoarea îl năpădi și ea supărătoare și se simți dintr-o dată foarte obosit, deci rămase acolo să se odihnească puțin, aruncând priviri iscoditoare în stânga și în dreapta. Apoi își aminti de
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
și de autoritățile de la Moscova. A fost pedagog emerit din Uniunea Sovietică. În această calitate, a știut să argumenteze necesitatea separării școlilor mixte ruso-moldovenesti în două unități școlare cu programe diferite... și chiar cu sedii diferite... Adevărat, între timp, se întețiseră și bătăile în recreații..., pe criterii etnice. Basarabenii începeau să-și recapete demnitatea natioanala și mai ales, umană. - Unde și în ce perioadă v-ați făcut studiile universitare? Ați vrea să ne relatați un eveniment important din anii de studii
AMINTIRI DESPRE BASARABIA, INTR-UN DIALOG CU EUGENIA GUZUN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350816_a_352145]
-
din ulucele cișmelei apoi se așezau pe burtă, somnolente, în arșița soarelui. Numai cu ajutorul neprețuit al câinilor, care se dădeau la ele lătrându-le, reușeam să le aduc acasă. Alteori, duceam caii la potcovar și priveam uimită cum foalele suflă întețind arderea cărbunilor, care înroșeau bara de fier. Urma transformarea în potcoave a acesteia. Cu un clește special, potcovarul tăia metalul incandescent în bucăți de dimensiunea necesară, apoi le îndoia cu alți clești dându-le forma potcoavei. Pe nicovală, sub bătăile
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
Iar în liniștea așternută peste efemere clipe Nici lumina nu-ndrăzneste umbre să-nfiripe... Dor fulgii de zăpadă când s-aștern peste vechi amintiri Și acoperă cu strat gros de nea tăinuitele iubiri... Rădăcinile gem strânse de gheara aprigului ger, Vântul întețește dorințe învăluite-n mister. Trecerea timpului împrăștie fără să vrea dureri Când schimonosește chipuri în trecerea spre nicăieri, Anii poartă vise risipite pe a uitării cale, iar dorințele neîmplinite se îmbracă-n zale. Atâta durere împrăștie dorul când revine de
DURERI... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350932_a_352261]
-
șoapte/ De Sus să curgă dintr-o călimară/ Praful iubirii peste noi în noapte. / Și lacrimi - bobi de rouă de pe flori S-adun pe buze-n dimineți senine/ Să mă îmbrac în mantii de culori./ Aș vrea apoi muzica se întețește: „Sunt umbră și suflet născut din esența/ Cuvântului lin ce se scurge din suflet/ Sub lava încinsă ascund chintesența/ Aceluiași gând ce mă-nvăluie-n cântec”/ Sunt și crește, urcând în intensitate: „Mă-nvăluie apele tulburi ce curg/ Șuvoaie m-acopăr dar eu
UN VERITABIL CONCERT DE MUZICI DIVINE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350927_a_352256]
-
ceai. L-am lăsat să doarmă. E un copil mare, care zâmbește în somn și mormăie “chestii de la job”. Telefonul, pus pe silențios, lumina apeluri după apeluri. “Să-l scol? Să nu-l scol?” Habar n-aveam. Afară frigul se întețise. Mașina lui dispărea aseară sub nămeții de lângă balconul meu. “Pfffffff...cât o să trebuiască să dea zăpada prin întuneric, ca să plece? O avea cu ce? Că eu...” L-am acoperit cu o pătură pufoasă, cu fluturi galbeni. Am pus lampa de
POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346651_a_347980]