13,279 matches
-
bani fiind o condiŃie general acceptată. Nu este prevăzută express această condiŃie dar altfel am avea de-a face cu un schimb. Potrivit art.1303 Cod Civil „preŃul vânzării trebuie să fie serios și determinabil”. Aceasta are ca scop cunoaștere întinderii obligaŃiei asumate de către cumpărător. PreŃul este considerat determinat dacă dacă nivelul lui este hotărât în momentul încheierii contractului. Un contract care cuprinde un preŃ determinabil este de asemenea un contract perfect valabil. Potrivit art 60 Cod Comercial „vânzarea pe un
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_1125]
-
al vârstei edenice), acum, cănd „ale vie?îi valuri" i-au mai l?sat „abia contururi triste ?i umbre" pe inima-i „pustie", tabloul lumii este, ca Într-un peisaj expresionist, golit de via??, Înv?luit de „promoroac?": „ Bogat? În Întinderi st? lumea n promoroac?, Ce sate ?i câmpie c-un luciu v?l Îmbrac?; ??zduhul scânteiaz???i că unse cu văr Lucesc zidiri, ruine, pe câmpul solitar". Solitudinea, retr?it? acut de fiin?a poetului, configureaz? liric Întregul peisaj. „Stare
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
câmpie c-un luciu v?l Îmbrac?; ??zduhul scânteiaz???i că unse cu văr Lucesc zidiri, ruine, pe câmpul solitar". Solitudinea, retr?it? acut de fiin?a poetului, configureaz? liric Întregul peisaj. „Stare a propriului suflet", elementele ce-1 compun: „Întinderile" f??? de sfâr?it, aride, Înv?luite În „promoroac?", satele, câmpia Înve?mântat? cu „un luciu v?l" că Într-un giulgiu, „v?zduhul" respirând reflexele sumbre ale astrului „mort", zidurile p???site ?i ruinele ce „lucesc" sinistru pe câmpul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ci Întreaga să fiin??, „profilat?, prin Ins??i structura ei, pe undă marilor dep?rt?ri" . Versurile din „C?lin..." sugereaz? astfel existen?a unor orizonturi nem?rginite, dincolo de hotarul ce marcheaz? „trecerea unor nesfâr?ițe obstacole În materie de Întindere, de timp, de regn ontologic, de tip a lui a fi, care În mod obi?nuit ne desparte de punctele marilor dep? rt? ri ?i ale marilor necunoscute" (E. Papu). Aceea?i ipostaz? a peisajului perceput că „finitate spa?ial
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Luna de?ine astfel, În contextul crea?iei eminesciene, una dintre cele mai revelatoare for?e expresive; acesteia „cerul Îi asigur? escorta comorilor sale, sfântă bog??ie a astrelor, atunci când se Înf????eaz? peste lume spre a da via?? stinselor Întinderi de ape, izvoarelor tainice ce a?teapt? chemarea ei magic? pentru a-?i aruncă În Înalt scânteia ???nirii lor; spre a broda cu perle iarbă de pe maluri, spre a face sclipitoare de pâlpâiri ?i reflexe masă dens? a lacurilor ?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
disonante de haos" . (E. Papu) Sentimentul departelui proiectat vizual ?i auditiv În „nemarginile" universului sau În abisul sufletului cunoa?te În poezia eminescian? nenum?rate ipostaze artistice care „ne deșt? inuiesc despre trecerea unor nesfâr?ițe obstacole În materie de Întindere de timp, de regn ontologic, de tip al lui a fi, care În mod obi? nuit ne despart de punctele marilor dep?rt?ri ? i ale marilor necunoscute". E. Papu) În poezia „Peste vârfuri" de exemplu, Eminescu „deseneaz? liniile esen
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ale faptelor noastre. Cum nu putem să prevedem toate aspectele viitorului, nu ne-a rămas decât să ne temem pentru ceea ce ar putea să ne scape. Iată două consecințe ale moralei: imposibilitatea de a mai trăi clipa și angoasa pentru întinderea responsabilității noastre! Dacă progresul uman este condiționat de existența societății, iar existența societății depinde de înfrânarea unor porniri primare, atunci progresul s-a născut din spaime și lașități. Ceea ce înseamnă că pozitivitatea eroismului este doar circumstanțială. Ceea ce pare a spune
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Cline o „putere națională, descrisă în mod realist, reprezintă un amestec de avantaje și slăbiciuni strategice, militare, economice și politice. Ea este determinată în parte de forțele militare și de stabilimentele militare ale unei țări, dar și mai mult de întinderea și așezarea teritoriului, de natura frontierelor, populației, resursele de materii prime, structura economică, dezvoltarea tehnologică, puterea financiară, amestecul etnic, coeziunea socială, stabilitatea procesului politic și decizional și, în sfârșit, de cantitatea intangibilă descrisă de obicei ca spirit național.”34 El
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
sunt rezultatul unor condiții istorice definite atât prin condițiile materiale ale societății, cât și prin inegalitățile sociale și naționale. Puterea politică nu ar fi fost și nici nu ar fi putut să existe dacă națiunile ar fi fost egale în întindere și putere.”75 73 Paul, Luminița; Nourescu, A.; Tolontan, C. - Teroare și triumf, Editura Number One Srl, București, 1996, p. 196. 74 Paul, Luminița; Nourescu, A.; Tolontan, C. - Teroare și triumf, Editura Number One Srl, București, 1996, p. 104-105. 75
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
6.058 2941 3117 84 85 -0.2‰ 1996 6.078 72 100 -4.6‰ 1998 87 83 0.6‰ 2002 6.078 Analizând evoluția numărului de locuitori între 1894 și 2002, constatăm o creștere între 1894 și 1912, datorită întinderii mai mari a comunei, dar și a construirii fabricii de sticlă și a podului de fier de peste Siret, care au impulsionat economia comunei. Din 1912, până în 1930, populația scade pe fondul primului război mondial. După 1930, crește din nou, până la
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
pe moșia Sirețel, comuna Lespezi și număra 323 de case, 441 de capi de familie și 1537 de suflete (742 B și 795 F), 300 israeliți. Avea 311 contribuabili. Vatra satului era pe proprietățile lui Samuil Meyer Hofer și avea întinderea de 224 de fălci, din care 180 de fălci eau imaș și pădure, iar restul cultivabile. Era reședința plasei Siretului de Sus. Avea o biserică, o școală rurală de băieți și fete („Dicționarul geografic al județului Suceava”, de Serafim Ionescu
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
31,85 Drumuri 212.24 5,07 25,17 Construcții 76.34 1,82 9,05 Neproductiv 108.04 2,58 12,84 Total neagricol 843.03 0,61 Total general 5268.52 100,0 0,76 Cea mai mare întindere era ocupată de suprafața arabilă, iar văile și livezile ocupau suprafețe foarte reduse. Dintre plantele de cultură primul loc îl ocupă porumbul și grâul cu 70 % din terenul arabil. Cu toate că în șesul Siretului sunt condiții foarte bune pentru legume și
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
intrarea în scenă a domnului Marcel, acest "formidable bordel" și filmul rămîne neschimbat pînă la capăt livrînd variațiuni pe aceeași temă, în același "stil". În cele din urmă, Mitu dezertează pentru a-și vedea visul cu ochii - deși la o întindere de braț se află apetisanta Lilica de o disponibilitate dezarmantă -, dar este prins undeva în Austria, încarcerat, și într-o scenă complet absurdă în care nu știi precis ce l-a apucat, moare sau este ucis de gardieni, încă nu
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
de sudălmi. Dar cel mai mult se auzea vocea legionarului. Răgușise de cât zbierase. Între timp, vântul o ajuta pe Aza. Nu numai că-i ștersese urmele; nisipul se tot adunase în duna imperceptibilă care luase forma trupului ei pe întinderea deșertului, camuflând-o de tot. Vocile s-au îndepărtat tot mai mult. Aza a început să cântărească ce posibilități de supraviețuire avea. Nu băuse apă de peste zece ore și asta îi agrava situația. Iar după fuga nebună din calea mercenarilor
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
Maglemosienii preferau vecinătatea apelor bogate în pești și scoici...". Niște oameni de apă, dar nu încă de mare. Expedițiile peste fluvii, ale geților, pe Istru, Anábasis--ul lui Alexandru cel Mare, peste fluvii, în sus, sînt pregătiri pentru înfruntarea cu "imensele întinderi, abia întrezărite, ale lui Okeanos". Cosmologiile îi poartă pe eroii lor peste ocean, cu mult înainte ca oamenii să reușească, în fapt, trecerea. Muritorii, regi, ca Erythras, după care Marea Arabiei de azi s-a numit Marea Roșie, au izbutit să
Trecerea Apelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8782_a_10107]
-
capricii, ci repere. Știe că nu le poate schimba după epoca și nici nu le poate negocia odată cu fixarea salariului. Și mai știe că e cea mai eficientă formă de exprimare e cea a scrisului ofensiv, indiferent dacă textul are întinderea unei cărți sau scurtimea unor fragmente de articol polemic. Cînd scrii o carte, mobilizezi o armată, și atunci epoleții, pampoanele și slujul își au rolul lor. Cînd scrii un articol ești lunetist. Așa că nu de noi dialoguri care sfîrșesc în
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
și va urâți centrul orașului prin 4 blocuri-turn de 30 de etaje. Se pare că arhitecții pun gând rău oricărui spațiu verde care mai există în Capitală. În timp ce toate marile orașe europene fac eforturi de reconstituire a vechiului centru, de întindere a zonelor verzi, la noi totul se mutilează. De ce? Răspunsul îl dă dl Pippidi chiar la începutul articolului: "Întreb și eu așa, ca să fac pe prostul. Știu foarte că e vorba de bani, mulți bani, iar unii arhitecți, chiar dacă nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
un limbaj comun. Operînd mai ales în Kansas Missouri, Jesse are faima haiducilor de pe la noi, purtînd cu sine suflul unei libertăți care se află în fiecare din firele de iarbă ale lui Whalt Whitman, o respirație a vîntului pe uriașele întinderi tropotite cîndva de bizoni. Camerele păreau mai fierbinți cînd era el prezent. Ploile cădeau mai drept. Ceasurile încetineau." Iată mostră de poezie care însoțește personajul în agonia sa. Jesse beneficiază de portretul unei sensibilități nevrotice, cu efecte de timp prinse
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
riduri ca în fotografiile necrozate ale lui Nadar, așa cum cadrele împlinesc deseori o năzuință de tablou. Aceste imagini nu sunt simple decoruri în care personajul intră și iese ca pe o scenă de teatru, drumurile întortocheate trec prin preierie, pe întinderi cu iarbă înaltă, acoperite cu un strat subțire de zăpadă sau pe pămîntul uscat, parcă suflat cu pulberi de rocă, iar deasupra lui cerul în apusuri tragice cu un dramatism care nu mai are nevoie de gesturi grandioase. Dacă există
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
care afunzi un picior și ai impresia că ți se deschid porțile oricărei destinații, l-a obsedat pe Pavel Chihaia în scrisul lui, oferindu-i în chip firesc eroul, în persoana tânărului care însuși a fost contemplându-i dunele, valurile, întinderile. Narațiune epică, de realistă factură, de vie mișcare și atmosferă din care nu lipsesc brizele poetice - Hotarul de nisip se fundează pe o strânsă dezbatere asupra libertății, a creativității, de aceasta intim legată - de fapt indisolubil. în căscioara unde a
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
distribuită ca nisipul de pe plaja mării, într-o răspîndire continuă și netedă, fără pauze și fără goluri. Dimpotrivă, energia e ca o dună de nisip cu depresiuni și piscuri între care nu mai încap fire intermediare de nisip. În loc de o întindere continuă de nisip, am o suită de striații ce nu sînt legate prin nimic. Așadar, bazinul de energie în care se scaldă universul este o plajă discontinuă de striații. Ce anume ține la un loc striațiile nu se știe, dar
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
a întors întrebătoare spre tine...// pe-atunci plecai ca-n somn spre un front/pe care să-l hrănești laolaltă cu alții,/ pe nesimțite săpai în suflet tranșee,/ în trecere dezamorsai ani și grenade/ sub cerul zdrăngănind de gamele/ și întinderi pomădate cu un roșu noroc// pe-atunci te duceai în război pentru o fată/ pe care un soldat ungur a invitat-o la dans" (În patruzeci) Cu acest poem (plasat către finalul volumului) în minte ar trebui începută orice lectură
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
înfrâng orice obstacole, inclusiv pe cele regizorale. La această impresie a contribuit din plin excelenta prestație a ansamblului: orchestra condusă cu mână fermă și tempi repezi bine susținuți de dirijorul Iurie Florea, impresionanta participare a corului (cu o partitură de întindere și substanțialitate) pregătit de admirabilul și neîntrecutul Stelian Olariu. Interpreții care s-au încadrat cât au putut de bine în context au fost, în principal Mariana Colpoș, care a ieșit cu succes din cadrul fach-ului ei de soprană lirică spintă în
Un trubadur rătăcit by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/9844_a_11169]
-
noastră se clatină atunci cînd trebuie să accepte că "particula" e un alt nume pentru o realitate pe care o pot foarte bine descrie și prin cuvîntul "cîmp", și asta fiindcă particula înseamnă un punct mișcător, în vreme ce cîmpul înseamnă o întindere spațială, nemișcătoare, care numai punctuală nu este. În realitate, ceea ce au în comun particula și cîmpul este însușirea vibrației. Totul vibrează în lumea asta, de la neuronii din capul nostru și pînă la bazaltul din care sînt făcuți munții. Iar dacă
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
număram cu mare înfrigurare, apoi am abandonat această preocupare, ce ținea de vanitatea vârstei. Am mai publicat 14-15 cărți de critică literară, toate consacrate literaturii române contemporane, iar cea mai recentă este Istoria literaturii române contemporane, o carte de mare întindere (aproape 1200 de pagini format mare), elogiată cu entuziasm de mulți, contestată violent de și mai mulți. Acesta este riscul pe care și-l asumă un critic literar când scrie despre scriitori în viață. (Scriitorii morți sunt foarte politicoși, nu
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]