93,058 matches
-
și-o trage așa de probă în jos. Așa între stern și ceea ce se află deasupra, atârnă acum, strâmbă, și fâlfâie necuviincios în acest vânt. Cine suflă? Suflă într-adevăr cineva? Bate un nord-est? Spre mine nu, pentru că m-am întors cu spatele în direcția aceea. În față e frig. Deasupra lacului adie această briză de gheață, gri și înghețată deasupra mocirlei nu mai adâncă de 2 până la 3 metri. Un obraz e un ponton. Obrazul lui e o fațadă bună
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
paralel cu realitatea și numai din această cauză pot fi recunoscute câteva lucruri. Pe aceste trasee ne târâm în patru labe și tragem cu coada ochiului și când prindem o imagine, merge direct în inimă, unde se oprește și ne întoarce spatele. Acolo stau ele, imaginile, în stive și uneori una cade în vacarmul acela. Sau se apleacă numai un pic și abia atunci se luminează treptat cețurile deasupra. Vorbesc Hochdeutsch cu amândoi. Așa, prin această limbă străină, ne apropiem. Pentru că
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
Niciodată nu-și aruncă durerea lui unei femei în obraz. Sau plâng pentru iubire, nu din autocompătimire. Totul la ei e îmbibat de plâns, cămașa, tâmplele, ceafa. Ochii sunt goi și durerea s-a scurs din ei. Trebuie să-ți întorci privirile, să nu-i mai vezi. Unii bărbați sunt îngeri. Poartă cămăși albe și miros a rufe călcate. Felul lor de a fi e deschis ca lumina zilei. Poți să-ți iei ce vrei. Te invită și poți să vezi
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
țopăind între șine și surâde, pentru că vederea animalelor din tren o emoționează întotdeauna. Brusc tresare. El a scos un oftat adânc, pe jumătate dureros, pe jumătate voluptuos. Și întrucât el nu-și ia ochii din paginile cărții, ea s-a întors din nou spre el și cu o privire scurtă pe paginile cărții deschise încearcă să ghicească motivul oftatului, poate că acesta se datora poeziei care îl impresionase atât. Firește că felul în care a oftat bărbatul acela o neliniștise. Fusese
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
lipit capul de spătarul fotoliului. Cu degetul mare și arătătorul de la mâna dreaptă își apasă pleoapele și le freacă ușor. Apoi își îndreaptă privirea direct spre femeia care stă vizavi de el la fereastră. Această siluetă cu obrazul ei liniștit întors în altă parte îi oferă o suprafață adecvată pentru sentimentul puternic pe care lectura l-a stârnit în el. Privirea lui stăruie pe profilul ei, în timp ce pe reversul acestei priviri se aude urletul cuvintelor și al gesturilor.
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
dispar, cu aparatele lor cu tot, aviatori, cu vase la un loc, navigatori, dar și în alte părți ale planetei au dispărut, de-a lungul deceniilor, Amelia Earhardt, Antoine de Saint-Exupéry, pe vreun vârf muntos Guynemer. Când vreun dispărut se întoarce acasă, precum colonelul Chabert sau, în romanul, astăzi uitat cu desăvârșire al lui Edmond About, omul cu urechea spartă (căci zăcuse ani grei într-un bloc de gheață și devenise friabil!), apropiații nu-l mai recunosc, societatea-l respinge - ca
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
într-un bloc de gheață și devenise friabil!), apropiații nu-l mai recunosc, societatea-l respinge - ca pe unul ce a încălcat normele unei autentice dispariții. O absolută rezervă prinde bine celor dispăruți. Oastea lui Igor, care nu s-a întors niciodată, a regelui persan Cambyse, suptă de nisipirile Nubiei, inspiră la reverii, după cum dispariția lui Ben Laden, a Ioanei Maria Vlas, a unui număr considerabil de datornici ai Bancorexului generează starea de mister favorabilă frisonului, îndeamnă la adânci meditații - ce
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
poezie-istorie e crudă și, de ce nu, nedreaptă, căci „partitura suflețelului" n-are ce căuta în poezia-strigăt: „doamne, cerem o mântuire mai domestică / crimă să fie oare dacă mobilăm vidul / și strigăm furioși și nemulțumiți / oblojindu-ne complexele / să ni se întoarcă memoria / căci viitorul fuge de sub picioarele noastre / cu viteza minciunii"(semn de carte) Basarabia este, pe rând, „temniță abandonată", „muzeu al erorilor", „land leprozat", iar istoria ei o paranteză. Intrigat și amenințat, în același timp, de „cultivarea amneziei", poetul-călător printr-
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
de sarcasm și damnare. Poemele lui Vasile Gârneț aparțin, de fapt, unei întregi generații, acelei generații care trăiește zilnic dilema de a pleca din țară, de a nu ști ce-i de făcut sau, dimpotrivă, de a nu se mai întoarce acasă niciodată. O generație condamnată să ezite, ca și această poezie, între sensibilitate și intelectualism. Efectul pervers al acestui volum e că substratul așa-zis politic (nu și militant), decisiv ancorat în istorie oricum, poate submina fibra poetică. Riscul era
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
conflictuală din lumea literară, cu exemple din belșug. Patologizarea gîndirii literare este un pericol real în România de astăzi. Întîlnirile României literare dovedesc, totuși, a încheiat dl Nicolae Manolescu, că se poate dialoga civilizat, chiar pe teme aprinse. Naratoarea a întors pe dos hîrtia pe care a scris de-a lungul discuției și a dat peste un vers din morala fabulei lui Cărtărescu: "Vedem ades aceasta, dar să crîcnim nu-i chip". Era în 1989. Acum, cel puțin, cînd vedem "acestea
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]
-
ne luminează autorul, „Feții-Frumoși se confruntau cu o varietate specială, patrupedă, din rasa zmeilor de câmpie." Câinii de zmeu, aflăm mai departe, sunt niște literați și se hrănesc cu ce altceva decât cu... porci de câine. Deși pare o lume întoarsă pe dos, aici totul se articulează după regulile unei logici imbatabile. Cea mai savuroasă este, desigur, logica etimologiei populare. De ce să te chinui să cauți originile obscure ale cuvântului toroipan, când poți foarte bine introduce o simplă liniuță despărțitoare și
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
România la ce să se aștepte. Lucrurile astea nu mi se spun la telefon, ca să nu se audă, ci în scurte conversații în locuri publice. Aș fi mulțumit să le pot spune acestor oameni că se paranoizează singuri, că lumea întoarce capul după ei pe stradă fiindcă îi aude vorbind în altă limbă și pentru că arată altfel. Dar nu pot! Românii nu mai întorc capul după străini pe stradă, nici nu se mai înghesuie să se uite la mașinile lor, ca
Supravegherea străinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14213_a_15538]
-
locuri publice. Aș fi mulțumit să le pot spune acestor oameni că se paranoizează singuri, că lumea întoarce capul după ei pe stradă fiindcă îi aude vorbind în altă limbă și pentru că arată altfel. Dar nu pot! Românii nu mai întorc capul după străini pe stradă, nici nu se mai înghesuie să se uite la mașinile lor, ca în '90-'91. Investitorul străin nu-și permite să circule în România cu automobile de lux, spre deosebire de omul de afaceri autohton. Așa că nu
Supravegherea străinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14213_a_15538]
-
prindeau de veste că ai citit cărți interzise sau dacă simțeau că ai o rezervă cît de mică față de noul regim. Așa s-a întîmplat cu mulți oameni de mare valoare culturală, spirituală, dintre care unii nu s-au mai întors din închisori. Acesta era climatul în țară după 1944, cînd a avut loc tragica și radicala răsturnare ideologică, politică și culturală. - Notați la un moment dat: „Oamenii inteligenți care s-au dat la o parte sunt tot atît de vinovați
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
ar fi după mine primul la care aș recurge ar fi George Pruteanu, cu tot eșecul legii sale neinspirate. L-aș rechema, ca să vorbim tehnic, pe post. P.S. Scrisesem această notă când am aflat, de la un "telejurnal", că legea Pruteanu, întoarsă din drum de Președinte, este din nou în discuție la una din comisiile Parlamentului. Deci n-a fost promulgată, dar nici chiar uitată, cum am crezut. Faptul nu schimbă totuși cu nimic esența spuselor mele de mai sus în legătură cu stricătorii
Cine aprinde beculețul? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14203_a_15528]
-
de a-și abandona casa de la părinți, aceeași vîndută de fiu vreo 50 de ani mai tîrziu), cu umoruri negre cauzate de murdărie, zgomot, mitocănie (deși, într-un sfîrșit, găsise și vînzătoare care să răspundă la bună-dimineața), Livius Ciocârlie se întoarce cu &comp. în Mehadia bunicilor paterni, în Butoieștii soției T, unde-și petrec vacanțele, la vîrsta copilăriei, fiicele Corina și Alexandra, în vremurile studenției și ale armatei. Pentru cititorii lui Livius Ciocârlie, sînt locuri, nume, împrejurări de care-a mai
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
est-europene. Or, aceste filme au fost chiar foarte bune în anii ’60 și ’70. Apoi, în Est unele filme sunt încă realizate în alb/negru. În America, acest lucru este astăzi de neconceput. Este foarte greu acolo să te mai întorci la epoca filmului alb/negru. În fine, astăzi nu se mai fac filme pe 35 mm. Există acum super 16, videocamere, există, mai nou, filmarea digitală. Iar toate acestea fac mai ușoară realizarea unui film, dar, pe de altă parte
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
plus un echipaj de pirați păguboși, conduși de Barbă Roșie și plus mulți alții! Ambiția lui Alain Chabat, creatorul acestui nou episod cinematografic (produs tot de Claude Berri) din aventurile lui Asterix și Obelix a fost aceea de a se întoarce la "spiritul benzilor desenate ca formă de artă"; se vede cu ochiul liber că translarea "benzilor" în film a fost făcută nu de un spirit iconoclast, ci de un admirator fanatic. Oricît de mult au fost modificate și adăugate personaje
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
valabilității eseului ca demers științific și sfârșind cu eseul (al XXIII-lea, deși autorul nu le numerotează) consacrat prezenței spiritului sportiv în mentalitatea educațională contemporană - ar fi putut susține, separat și amplificat, subiectul câte unei cărți de bun renume. Pe măsură ce întoarce paginile acestei cărți virtual multiple, cititorul (indiferent de zona culturală din care provine) resimte mai lămurit acea senzație, inițial greu reperabilă, care, sporită, sfârșește prin a se instala definitiv: i se oferă, mai degrabă fragmentat decât divizat, un conținut pe
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
Valparaiso. Problema, îmi spunea Treize, e ce facem după aia? Nimeni n-are nevoie de încărcătura de broșuri roșii din cală. Ni s-a băgat pe gât marfă proastă, după el. Și-n afară de asta, nu aveam unde să ne întoarcem, nu aveam un port al nostru. Cu siguranță că am avut unul, altădată, la început, am plecat și noi de undeva, dar am uitat unde se găsește locul acela, ba chiar și cum se numește. Tu mai ții minte? mă
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
nou pasionat de propria construcție ca "artist" a scriitorului, marcat de conștiința măștii și a spectacolului, angajat într-un tensionat efort de a se "obține" pe sine. Notând că prozatorul nu are harul observatorului detașat al celorlalți, că rămâne mereu întors spre propria subiectivitate, problematizând-o și propunând "atitudini de viață ce presupun alegeri prealabile ce pot fi constant repuse în chestiune", criticul evidențiază caracterul demonstrativ, oarecum didactic și ilustrativ al prozei gidiene. "Romancier, cu toate acestea", cum sună titlul unui
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
a-nceput tăcere multă/ și-abia trecurăm de amiază.// Dar ziua s-a făcut mai scurtă/ și nu se vede nici o rază/ Adâncă liniște urmează/ Pune urechea și ascultă." Exilatul, cel de mult plecat, revine pe urmele sale: "Printre grădini întorsu-m-am acasă/ Lângă cei vii, atâți câți au rămas/ și nu aud îmbietorul glas/ ce pune vinul vorbelor pe masă. Se-oprește fuga timpului în ceas,/ femeie tristă, umbră luminoasă!/ Printre grădini întorsu-m-am acasă/ lângă cei vii
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
revine pe urmele sale: "Printre grădini întorsu-m-am acasă/ Lângă cei vii, atâți câți au rămas/ și nu aud îmbietorul glas/ ce pune vinul vorbelor pe masă. Se-oprește fuga timpului în ceas,/ femeie tristă, umbră luminoasă!/ Printre grădini întorsu-m-am acasă/ lângă cei vii, atâți câți au rămas." Versuri, epistole în eternitate: "Îți scriu smerit./ Culege vorbe-n spic,/ citește-le până se face zi,/ Ascultă-le apoi când eu voi fi/ de mult pierdut în marele Nimic
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
plac după anotimp sau dispoziția de moment. Cum să împărtășești această bucurie? Nu cunosc nici o rețetă magică. Știu doar că trebuie, repet, să petreci mult timp în fața operelor de artă, să citești lucrările care le sînt consacrate, apoi să te întorci să vezi tablourile, să le privești cît mai mult posibil, intens. Specialiștii în istoria artei apreciază la dvs. o calitate pe care o numesc "ochiul", adică o intuiție formidabilă care vă face infailibil și rapid în recunoașterea valorii, dar pe
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
tata? Presupun (e doar o supoziție) că datorită simpatiilor evreiești. Evreii erau foarte puternici în acel moment și e posibil să-l fi apărat. Poate Leonte Răutu? Erau în aparatul de Securitate, de conducere... Sau, poate sperau că se va întoarce "la linie". Au fost foarte tulburați când tata, în loc să se înscrie în Partidul comunist a scris la Dreptatea. Credeau că este al lor! - Dumneavoastră ați avut o atitudine foarte tranșantă încă din facultate. - De aceea m-au și dat afară
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]