1,492 matches
-
mod expres pentru conaționalii săi, pe care dorește să-i deturneze de la direcția greșită a opiniilor prefabricate despre România. Cu atât mai interesantă devine pentru noi, ca cititori români, incursiunea în propria noastră lume, privită parcă invers, printr-un ochean întors. ”Uneori ai impresia că-ntreaga ta viață converge spre un singur moment, în care cu simplitate și claritate iei hotărârea să faci ceva care schimbă totul, definitiv”, spune eroul filmului la modă Avatar, atunci când ia decizia de a renunța la
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
că ne vor aține calea și că, pe ori unde am trece se vor lua după urmele noastre, de oarece era iarna și deci ne trăda zăpada. Și atunci, iată ce am făcut; ne-am descălțat și am încălțat opincile întors, adică cu gurguiul la călcâi și la fel am încălțat și vacile. Trecând granița pe intuneric, a doua zi noi veneam spre Valea Iepii, iar finanții mergeau după urmele noastre spre graniță... Cu toate că Moș Damaschin vedea bine din râsul meu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93275_a_94567]
-
încercând să înlăture mâzga postmodernismului optzecist a cărui poezie nu transmitea nimic, aducând un deserviciu limbii literare. Pentru a face, succint, o analiză a poeziei românești la începutul acestui secol, e necesar să privești această panoramă ca printr-un ochean întors, adică de la cel mai tânăr autor, Adela Greceanu, la Mircea Ivănescu, care a decedat de curând. Poeții tineri ai acestui început de secol au învățat, practic, de la post-textualiști (nouăzeciști), postmoderniști, textualiști (optzeciștii), manieriști, experimentaliști (șaizeciștii), în frunte cu Anghel Dumbrăveanu
Starea poeziei româneşti la începutul secolului XXI [Corola-blog/BlogPost/93283_a_94575]
-
române în țară și străinătate. În continuare a mai vorbit dr.Mihai Ganea, Ioan Mititean, Gheorghe Mîzgan, Nicolea Vrășmaș etc. Manifestarea s-a încheiat cu un impresionant recital poetic susținut de poetul Al.Florin Țene care a fost viu aplaudat. Întorși a doua zi la Cluj-Napoca, orașul nostru ne-a întâmpinat cu mângâierile soarelui, semn de bun venit. Al.Florin Țene
Sub egida Ligii scriitorilor Scriitori clujeni pe meleaguri bistriţene [Corola-blog/BlogPost/93307_a_94599]
-
California. Când am terminat doctoratul am devenit automat inginer și am început să caut de lucru în domeniul studiilor mele de aici. Am lucrat un an în statistică la compania Hughes Aircraft (2-3 ore de condus dus, și tot atâtea întors, printre camioane, la Fullerton, în zona numită Orange County). Am găsit slujba printr-un român matematician, Doru Făgărășanu. Grupul era foarte plăcut, dar domeniul nu mă pasiona, iar drumul până acolo lua mult prea mult timp. S-a ivit o
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
trecui de partea cealaltă a drumului, cu gândul s-o ocolesc. Iuții pasul, sperând să scap de umbra care se oprise. O priveam speriat și mergeam tot cu ochii la ea. Era o namilă (așa mi se părea) cu cojocul întors, cu gulerul ridicat și căciula trasă peste ochi. Stătea ca o sperietoare, cu mâinile vârâte în cojoc. Mi-am zis că, dacă am omorât eu atâția zmei și balauri, n-o să omor și monstrul acesta? Am ridicat bățul cu amândouă
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
nu mai duci - nimănui - flori, eviți vizitele și contravizitele. Scrii! De parcă asta ar fi esența unei vieți! În urmă cu douăzeci de capitole, ai întâlnit o femeie, a vrut să te scape de multe griji. O privești c-un ochean întors, tot mai aburit. Singur, ferit de orice moft; suveran peste imperiul infinit al colii de hârtie. Peste infernul personajelor gândite. Peste iubirile lor nefericite. Peste morțile lor premature. Autor al izbânzii și al fericirii lor, atunci când hotărăști că lucrurile trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Poate că și meșterul din Como luase parte la acele rituri. Dante mai făcu câțiva pași. De acum, era sigur că misteriosul vizitator fugise pe acolo. Dar era prea târziu ca să-l mai urmărească. Tocmai se pregătea să facă cale Întoarsă când băgă de seamă că un lucru se mișca În fața lui. De-a lungul pereților și rezemate de pilaștrii arcurilor zăceau niște grămezi fără formă, asemănătoare unor legături de boarfe, care, Încetul cu Încetul, se ridicau de la pământ. Se lipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
oaia pierdută În noapte, chiar pe furtună și În pustie. Însă dacă oaia se preschimbă În lup și se preface că s-a rătăcit pentru a-l atrage pe păstor departe de turmă, atunci păstorul trebuie să facă grabnic cale Întoarsă și să se Înarmeze. Alegoria dumitale e sinistră, frate. Oare eu să fiu oaia În straie de lup? Sau Întreaga Florență, pe care eu o reprezint? — Dumneata nu reprezinți nimic, messer Alighieri. Iar foarte curând vei avea măsura exactă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Du-te la dracu’, messer Duccio, cu tot cu ureea dumitale! Treci cu bereta, dacă vrei să strângi ceva! strigă Dante exasperat, Împingându-l Într-o parte și Îndreptându-se spre ieșire. După câțiva pași, se opri brusc și făcu grabnic cale Întoarsă. — Supune-i proiectul lui messer Lapo Salterello, colegul meu. El a adunat multă uree, la viața lui, iar acum ar avea prilejul să o strângă și pe cea comunală. Apoi se grăbi să iasă din Palat, trecând printre polițaii speriați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Cântări În grabă dacă era cazul să se Întoarcă În stradă și să Încerce să ajungă la Porta Romana. Dar se temea că ceilalți mercenari, călăuziți de mistreț, se puseseră pe urmele sale. Dacă primul grup ar fi făcut cale Întoarsă, el s-ar fi pomenit Încolțit pe ulița de cărămizi, fără putință de scăpare. În clipa aceea, zări o umbră În spatele său. Se răsuci dintr-o dată, gata să lovească. În beznă, recunoscu chipul lui Cecco Angiolieri. Cum era posibil? Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zimbri păscând falnic, demn, iar nu mult înaintea lor, în lan, un cârd de dropii își depuneau cu părintească grijă ouăle. Un nor de lăcuste venind de la răsărit se opri o clipă deasupra pădurii, întunecând soarele, dar apoi făcu cale întoarsă. Dinspre nord se simțea moale o adiere de vânt purtând cu ea miros de levențică, șoapte de iubire, vaiete. Dintr-o gaură practicată în sol, la marginea lanului, ieșiră firesc doi hârciogi. Ei aplecară cu lăbuțele un spic de grâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
om despre care nu vom obosi să susținem că s-a scris uimitor, nedrept de puțin. Episodul 177 DIALOG ȘI DESCRIERE — De chipul meu, care groaznic la vedere este, nu vă va speria prea tare, îndemnându-vă a face cale întoarsă, cum am mai pățit - grăi Radu Stoenescu-Balcâzu oprindu-se în fața drumeților - atunci fie-mi îngăduit întâi a mă pleca înaintea domniilor voastre, mulțumindu-vă că mi-ați făcut cinstea să pășiți în curte, apoi a vă ruga să socotiți că din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
curte cu sabia scoasă. Din tinda casei țâșni o femeie despletită, grăsuță numai în cămașă. Atamanul voi să se repeadă spre ea, dar deodată încremeni. încremeni și femeia uitându-se la el. — Vasia, tu ești? - bâigui ea. V-ați și întors? Apoi, ca printr-un vis urât auzi glasul nevestei sale: — Unde dracu-ai băut atâta? Tu vezi în ce hal ești? Porcule... Mai târziu, după ce reuși să stingă focul de pe propria-i casă și de pe altele din jur, bătrânul ataman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Erau un grup izbitor; femeile elegante, bărbații chipeși, o aură de bani și putere plutea deasupra lor. Catherine Hammond și-a ridicat gulerul de blană bleumarin ca să-și acopere gâtul, ținându-l cu o mână învelită în mănușa de piele întoarsă. Judith Frank mi-a afișat un zâmbet de la revedere. Familia Hammond nu m-a favorizat cu nimic. Plecarea lor părea să marcheze sfârșitul serii; restul invitaților se înghesuiau în a doua cameră, căutându-și hainele. Din celălalt colț al galeriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am privit invidioasă cum o mănâncă în timp ce eu mă jucam cu o sticlă de apă minerală. — Ce voiai să îmi spui? Paul m-a fixat cu ochii lui albaștri. Era îmbrăcat într-un pulover imens cu o vestă de piele întoarsă pe deasupra, așa cum purta și Claire, dar în cazul lui hainele astea lălâi i se potriveau. Arăta ca imaginea unui englez îmbrăcat pentru la țară, gândită de un francez. — Lucrurile stau cam așa, Sam, începu el. Când ai venit duminică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
privirea tăioasă, rea și tristă de femeie care mă pătrundea până-n adânc -, o privire care egalează în efect contactul sexual. Când dădeam de o așa privire, pentru că, mai devreme sau mai târziu, se întâmpla chiar să o întâlnesc, făceam cale întoarsă, ajungeam din urmă femeia respectivă și, apropiindu-mă, îmi duceam la cozoroc mâna în mănușa albă. Ne priveam de parcă uciseserăm un copil cu un ceas mai devreme și părea că, prin această privire, ne spuneam totul, înțelegeam totul, părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și nu intenționez să o schimb, chiar dacă ai avea nevoie doar de zece copeici. O sută de ruble schimbate nu mai sunt o sută de ruble, mă lămuri el, pierzându-și, evident, răbdarea și, nu știu de ce, arătându-mi palma întoarsă. Banii schimbați sunt bani începuți și, prin urmare, bani pierduți.“ „Desigur, desigur“, i-am răspuns eu, zâmbind și dând din cap vesel. Încercam, din toate puterile, să-mi ascund supărarea, simțind că, dacă mi-o manifest, mă ofensez pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
peste unul dintre ei. Nu, nu putea fi vorba de una ca asta. Pur și simplu i se năzărise lui că aude ceva și se lăsase dus de propria lui fantezie. Se hotărî să abandoneze joaca și să facă cale întoarsă. Ideea cu bandiții încă îi stăruia în minte, așa încât nu o porni de-a dreptul spre tabără ci continuă să se furișeze atent în tr-acolo. Se străduia să meargă ușor și să facă cât mai puțin zgomot, temându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bătea acum în față, studia totul foarte atent. Din păcate însă nu descoperi nici un cotlon în care s-ar fi putut refugia prezumtivul criminal. Dezamăgit pentru că încă o ipoteză se spul berase în vânt, inspectorul se hotărî să facă cale întoarsă. Începu să coboare încet spre locul unde îl aștepta Ileana. Drumul în jos se desfășură fără probleme și fără să mai fie încercat de teamă. Ileana care nu se mișcase din locul unde o lăsase nici cu un pas, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el. Mergeau, sau mai bine zis, pluteau spre oraș. De data aceasta, viteza era puțin mai mică. Nu-i aici! spuse Calistrat, când primele case din Baia de Sus apărură de după ultimul cot al drumului. Ce facem acum? Facem cale întoarsă! Bine că n-am scăpat-o în oraș! Și dacă se ascunde în pădure? Poate că asta așteaptă și ea, să ne întoarcem și să lăsăm drumul nepăzit. Bătrânul îl privi descumpănit. Se vedea pe fața lui că între barea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în gura lupului. Probabil că se mișcaseră mai repede decât se așteptau cei ce îl urmăreau și trecuseră de locul unde plănuiseră atacul. Telefonul primit nu avusese alt rol decât să-l înspăimânte și să-l determine să facă cale întoarsă. Mușcase momeala și se comportase exact cum voiau ceilalți. Își trimisese oamenii la pierzanie. Febril, înșfăcă telefonul, cu gând să-l avertizeze de primejdie pe șeful transportului. Prea târziu, o dâră albicioasă subțire, pornise din locul unde văzuse mai adineauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sufocare tot mai puternică punea stăpânire pe el. Din spate, auzea răsuflarea greoaie a tovarășului său. Fu cuprins de teamă: dacă pasajul nu avea nici o ieșire sau dacă fusese astupat, ar fi fost oare În stare să facă el cale Întoarsă? Dacă Cecco se istovea și se prăbușea, trupul său avea să Îi Împiedice orice posibilitate de salvare. Sau dacă lada se bloca... Spectrul unei morți cumplite i se legănă În fața ochilor. În creierul său Însetat de aer, ideile Începeau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ușor, dintr-o mișcare a încheieturii ei fine. Intră în școală și privi sala de clasă ca și cum ar fi fost un câmp de luptă. Duhnea a copii de țărani. Mai rămăsese și niștecenușă pe jos de la drapelul ars. Câteva scaune întoarse dădeau locului un aer de sfârșit de petrecere. Unii din noi urmăream scena de afară, fără să ne ascundem, cu nasul lipit de geamul ferestrelor. Pe tablă era scris începutul unui poem: Au simțit, fără îndoială, mușcătura frigului În inimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o tânără actriță despre care nu știm ce să spunem: e frumoasă, nu e frumoasă?... lăsăm cititorul să-și imagineze personajul, căci, doar fizic vorbind, Loredana seamănă perfect cu Jodie Foster. Ei?... În fața Loredanei, pe masa rotundă ca și cerul întors, se găsește un pahar plin cu apă, din care încă nu băuse nimeni, iar alături - un pachet cu țigări; tânăra femeie fumează de când a venit în grădină, aprinde țigară de la țigară. Când o stinge în scrumiera așezată la mijlocul mesei, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]