453 matches
-
Marele Război. Orientarea preponderent antiromantica a publicației rămânea hotărâtoare pentru manieră în care profilul lui Leopardi a fost înțeles și remodelat de acești intelectuali. Respingând preceptele și figurile imagistico-stilistice ale Romantismului, renunțând așadar la acel eu poetic din Cantul nocturn întrebător în fața misterelor universului, scriitorii Rondei l-au valorizat cu precădere pe autorul Micilor opere morale și al volumului de cugetări Zibaldone. În cultura italiană de la începutul secolului trecut, Zibaldone era o operă destul de puțin apreciată deoarece, probabil, publicul literat nu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pe tata dacă este Busuioc Neculai. Tata a confirmat. Același individ a îndreptat amenințător pistolul spre tata și i-a tunat la zece centimetri de față: <<Te îmbraci imediat și mergi cu noi pentru niște declarații!>>, apoi s-a uitat întrebător spre mine, care stăteam și l priveam speriat. Tata i-a spus că sunt feciorul lui cel mare și că sunt în vacanță. Individul a mai întrebat-o pe mama dacă mai este cineva în casă și aceasta i-a
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
acestui caz: Băiatul răsucea fără niciun entuziasm roata. Această fată ai fi luat-o drept fantomă. Îl credeam contra mitei”. Din punctul de vedere al structurii, funcția sintactică cu dublă subordonare simultană poate fi exprimată prin cuvânt sintetic: Ionel privește întrebător, prin structură analitică: Ea mă cerceta fără vină. și prin structură complexă: Prietena mea merge calmă și voioasă. Regentul nominal - trebuie să stea în N. sau în Ac. obiect direct al propoziției: Zgomotoși copiii vin. Aceeași regulă se aplică și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
zid între ceilalți și valorile lăsate în chezășie. Da, el văzuse multe icoane, multe biserici și, critic privind, icoana aceasta era cu totul obișnuită, dacă nu ar fi asemănarea fecioarelor cu Lavinia. — Mda, știu eu? mormăi Hartofilax. Mihai o privea întrebător pe Lavinia. Ea bătu din palme și le arătă celor doi vizitatori jilțurile din lemn. — Dragă Lavinia, eu aș pleca. Se lasă întunericul. — Unchiule, nu se cuvine. Vei pleca împreună cu oaspetele meu. Apoi, întorcându-se spre Mihai, Lavinia continuă: Știu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
începu vânzoleala argaților prin bătătură, jupâneasa Stanca, îmbrăcată ca de sărbătoare, cu haine cernite, că era ajunul Bunei Vestiri, ieși grăbită din casă, cu Tudora ca o umbră după ea. Un argat trase zăvoarele grele ale porții și o privi întrebător. — Să spui că plecai să mă spovedesc pân’ să intre popa în liturghie. Luară un drum ocolit și când trecură pe lângă casele în care-și ținea vodă curtea, Tudora se apropie de arnăutul care păzea poarta și-i spuse ceva
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai coborât decât cele două domnești din stânga, mitropolitul Theodosie s-a sculat cu greu, sprijinindu-se cu putere în cârjă. A ridicat mâinile de culoarea sidefului și l-a binecuvântat pe vodă. Acesta și a plecat doar un genunchi și, întrebător, a căutat privirea înaltului prelat. Ochii buni ai acestuia l-au învăluit cu o căutătură caldă, în timp ce buzele rosteau rugăciunea, apoi, zâmbind, Theodosie a șoptit în grecește: — Măria ta, ți-am pregătit o surpriză. — Sărut dreapta, preasfințite. Ștefan auzi răsuflarea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui Selin, alaiul domnesc a străbătut un loc împădurit, ieșind spre o vale cu pășuni, așa că domnul a încălecat vesel că se poate dezmorți după ceasuri întregi de mers în caleașcă. Înainte de a sări în șa, Ștefan și-a privit întrebător tatăl, și-a mușcat până la sânge buza de jos și s-a avântat pe cal. A pornit primul în galop potolit, printre dorobanții și ienicerii călări care formau avangarda convoiului. Când i-a depășit pe toți și a ajuns la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de frumos cuvintele grecești. Mavrocordat rămase și el surprins de libertatea cu care tânărul întrerupsese convorbirea cu evident conținut politic pentru a atrage atenția asupra dicțiunii și frazei impecabile pe care o mânuia în limba elenă. Făcu un semn vag întrebător spre Selin, care dădu afirmativ din cap; exaporitul răspunse tot în grecește: — Complimentele pe care mi le-ați făcut, prințe, îmi sunt adresate mie personal și mă măgulesc, deși ținând seama de vârsta domniei voastre, ele ar trebui să fi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am ascultat rostirea, neam simțit răsplătiți pe deplin pentru truda depusă la scrierea cărții. Vă mulțumesc, prințe. Aga Selin își ceru permisiunea să iasă și făcu semn către traducători și boieri să-l însoțească. Când ieșiră, Toma Cantacuzino îl privi întrebător. Selim spuse: — După câte știu, între marele dragoman și beiul vostru există legături de rudenie, care după moartea fiului exaporitului ar cere o convorbire particulară. Stima pe care le-o port mă face să le ofer această ocazie și te-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vederii doar o crăpătură strâmtă, avea o cută adâncă între sprâncene și ținea capul pe spate ca și cum ar fi vrut să pară nedumerit sau chiar jignit. Brâncoveanu schimbă bastonașul aurit în mâna stângă și întinse precaut dreapta spre pietre, întorcând întrebător capul spre cei doi negustori. Cu un aer trist, amândoi aprobară balansându-și bărbile lungi și rare. Gestul voievodului era mai degrabă mângâiere decât o cercetare prin pipăit, lua pe rând gemele mai mari, le examina spre lumina ferestrei, făcându
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era mai degrabă mângâiere decât o cercetare prin pipăit, lua pe rând gemele mai mari, le examina spre lumina ferestrei, făcându-le să arunce pe covorul de jos fascicule de raze colorate, le cântărea apoi în căușul palmei, se uita întrebător spre spătar, apoi spre Ștefan și le punea la loc, apăsându-le ușor în mătasea catifelei ca să-și ia un fel de rămas bun mângâindu-le cu vârful degetelor. — Doamne, pe ce-am dat banii? oftă voievodul. Spătarul juca nervos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
facem un dar, un dar împărătesc, cum spusese rabinul domniei tale, așa că luăm rubinele și smaraldele, nu se cuvine să dăruim granate și jadeit. Ofer pentru toată cumpărătura - și vodă spuse răspicat în italienește suma. Cei doi negustori se uitară întrebător unul la altul, dădură din cap afirmativ, scoaseră din boccea o casetă mică din lemn de trandafir cu arabescuri subțiri din plăcuță de aur, ici și colo cu câte un vârf de piatră scumpă, din cele care cad la șlefuit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ținuta, aruncându-și pe el repede doar un caftan, coborî cele câteva trepte care duceau în sala mare a casei doamnei Stanca în care locuia iarna de când îi murise soția. Salută cu un mormăit pe cei doi ostași și ridică întrebător din sprâncene. — Căpitanul Totoescu spune să veniți la spătărie, a venit un trimis de la Stambul, mai-mai să omoare în galop calul de sub el... Zice că are o scrisoare pentru măria sa. Căpitanul nu vrea să-l scoale pe vodă până nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sporită și zâmbetul îngheță pe fața beizadelei Constantin transformându-se într-un fel de strâmbătură, care ori de câte ori se oprea din lectură îi întindea buzele, gura devenindu-i doar o linie orizontală. Ridicând glasul pentru a puncta sfârșitul scrisorii, își aținti întrebător privirile asupra tatălui său, care se oprise din îmbrăcat și asculta foarte atent. Într-adevăr, de cum intraseră în odaia lui, vodă băgase de seamă pe fețele lor ceva curios, un fel de îngrijorare tristă la Ștefan și de veselie forțată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a tatălui său și se resemnă. De la pupitru, în fața unei foi albe, Ștefan spuse: — Aștept. — București, 1714, martie în 25. Constantin Vodă Brâncoveanu către Hrisant Nottara, patriarh de Ierusalim, la patriarhia Constan-tinopolului, veni egal glasul domnitorului pe turcește. Ștefan ridică întrebător privirea de pe hârtie, iar tatăl său continuă rar și răspicat în grecește: — „Închinându-ne cu evlavie Fericirii Tale, îți sărutăm Sfințita dreaptă. Am primit cinstita și respectata-Ți scrisoare, trimisă la 20 ale acestei luni și am aflat cele însemnate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
INTRĂ FOARTE VESELĂ. AVEA UN AER INTELIGENT, SIGUR DE SINE ȘI APROAPE FERICIT. ÎȘI ABANDONASE ROLUL DE CURTEZANĂ. ÎI ADRESĂ LUI MARIN UN ZÂMBET STRĂLUCITOR. \ Bună, iubitule! spuse ea cu un hohot de râs natural, cristalin, destins. Marin le privi întrebător pe femeile care o escortaseră pe prizoniera lui. Le cunoștea ca interogatoare foarte competente. Le întrebă: \ AM STAT CU EA DE CÂND NE-A FOST ÎNCREDINȚATĂ, LA NOUĂ FĂRĂ UN SFERT, RĂSPUNSE CEA MAI ÎN VÂRSTĂ DINTRE ELE. AM ÎNCERCAT TOATE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
o nălucă: ― De ce taci, camarade?... Spune ceva, orice, te rog din suflet, căci tăcerea e mai dureroasă ca o rană de șrapnel! Bologa întoarse fața albă și suptă de suferințe spre dânsul, dar nu deschise gura. Varga așteptă un minut, întrebător, apoi se lăsă iar pe spate, zicând mai mult pentru sine: ― Se împlinesc patru luni de când bolim, mutîndu-ne din spital în spital, tot mai aproape de front... Mi s-a urât de moarte cu doctorii și cu bandajele și cu surorile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lumea aceasta, simt că ura mă va pierde, trebuie să mă piarză, căci va trebui să izbucnească odată, chiar împotriva voinței mele! Și atunci... Boteanu făcu o mișcare involuntară: puse amândouă mâinile, încrucișate, pe masă. Apostol se opri un moment, întrebător. Dar fiindcă preotul încremenise iarăși, urmă mai grăbit, parcă și-ar fi adus aminte că vremea e scumpă: ― Ascultă-mă bine, părinte!... Eu la noapte voi pleca de aici... Voi trece dincolo... Tu știi unde, căci și inima ta trebuie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dar oboseala îi risipi voința. În pragul casei văzu pe Ilona rezemată de ușcior, ca și cum ar fi așteptat pe cineva. ― Domnule ofițer, d-ta ești bolnav! zise fata, schimbîndu-se la față. Bologa, fără să-și dea bine seama, se opri întrebător. ― Ești galben și ostenit... Trebuie să te odihnești, adăugă Ilona, stăruitor. Glasul i se păru atât de alinător, că tresări de bucurie. În aceeași clipă însă îi fulgeră prin inimă o frică ciudată, care îl îndemna să răspundă mînios: ― I-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
statornici într-o privire dușmănoasă, care frigea. Cănd tăcu Marta, își dădu și el seama și se cutremură, parcă s-ar fi trezit cu un pumnal în mână, gata să lovească. Se rușină și se uită la locotenentul de honvezi, întrebător. Apoi se uită la Marta și surâse, speriat puțin el însuși de spaima ei. ― Șezi, M... m... Uite fotoliul! bolborosi dânsul, necutezând a-i zice pe nume și trăgând jilțul mai aproape de ea. Atunci interveni ofițerul cu întrebări grăbite despre
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
merge... Auzindu-și glasul, se liniști, aprinse lumânarea și o așeză încet pe masă. Ilona îl privea cu niște ochi speriați, simțind că împrejurul lor pândește o primejdie crâncenă. ― Oare ce-am uitat, Doamne, ce-am uitat? zise Apostol, uitîndu-se întrebător la ea. Atunci își dădu seama că minte și că numai pentru Ilona a venit. Dar nu avu puterea să lepede îndată minciuna și începu să caute cu înfrigurare, răvășind cărțile pe laviță, la căpătâiul patului. Din întîmplare îi căzu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din dezbateri... In sfârșit, trebuie să avem speranță, Bologa! Trebuie! Klapka, vorbind, își trăsese scaunul lângă masă și se așezase. Apostol, calm, în picioare, cu spatele spre fereastră, privea inscripția zgâriată la marginea scîndurii: "Aici am suferit..." Când căpitanul tăcu întrebător, Apostol zise rar, uitîndu-se drept în ochii lui: ― Când voi fi judecat? ― Peste trei ore... da... la zece... negreșit, bâlbâi Klapka, surprins. Bologa întoarse ochii iarăși la inscripție, o silabisi și urmă domol: ― Atunci, ce nevoie de...? Nu sfârși, dar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o netezi de două ori cu dosul palmei. Cămașa îi era umedă de sudori calde, ridicată și cocoloșită la spate, între bretelele vărgate. Își potrivi cămașa în spate și-și îndreptă bretelele, care-i alunecaseră puțin de pe umeri. Atunci, uitîndu-se întrebător în fața pretorului, văzu că ochii lui îi examinează cu spaimă gâtul alb, subțire, cu arterele umflate. Se întoarse spre plutonierul care-i întindea ceva și observă că și plutonierul se uită la gâtul lui. Se tulbură și se întrebă în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Băsescu bea, beam și eu, ca să fiu de partea lui! Când a băut cu Becali și s-a urcat matol la volan era să leșin de fericire! Mesenii aplaudă. Chiar și patronul a apărut și ascultă cu urechile ciulite. Dă Întrebător din cap către Gicu, dar acesta duce degetul la gură. Sandu se urcă pe scaun. Dragilor, vă respect ca pe mama care m-a făcut. Nu m-ați renegat, deși În cârciuma asta numai pesedeul și peneleul controlează situația. V-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
numai atâta Că am trăit prea mult. Al anilor iubirei - Înveninat necaz - E numai o părere Pe lângă cel de azi. {EminescuOpIV 278} SĂ ȚIN ÎNCĂ ODATĂ Să țin încă odată Mânuța ta la piept Și-n ochii tăi să caut Întrebător și drept. O strîns-îmbrățișare - Vis dureros de foc - Ș-apoi să plec în lume Copil făr-de noroc. Să nu se mai aleagă De viața mea nimic, Să mor uitat de oameni E soarta ce-mi prezic. {EminescuOpIV 279} VENIN ȘI
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]