510 matches
-
În laboratoarele pustii. Luminile de serviciu tremurară, apoi se stabilizară cînd Fersen apăsă pe Întrerupător. Cei doi polițiști deschiseră ușile unele după altele, verificînd interiorul Încăperilor, goale. Dr. Pérec se citea pe o plăcuță din alamă de pe ultima ușă. Era Întredeschisă, sigiliile fuseseră smulse. Fersen Împinse canatul ușii cu piciorul, intrară. Întreg cabinetul era răscolit, sertarele biroului vechi fuseseră Întoarse cu fundul În sus, dosarele deschise, Împrăștiate, umpleau podeaua. - Cineva ne-a luat-o Înainte, bombăni Lucas. Marie suspină, descurajată. - Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ty Kern zăceau pe jos, doborîți. Nu putură să spună mai apoi nici cine Îi lovise, nici cum. Marie se agita, trăgea de chingi. Tot inconștientă, Își mișca dintr-o parte În alta pe pernă capul asudat, ochii i se Întredeschideau, gura rostea cuvinte greu de deslușit. Din toate puterile, Încerca să iasă la suprafața cețurilor În care se zbătea. I se părea că o voce, pe care nu o putea distinge, o chema... Luptă ca să Încerce să-și ridice pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care Loïc o lăsase pentru sora lui. O văzu că Înalță ochii În tavan și continuă: - Și dacă te Înșeli? Dacă, din cauza tăcerii, fiica dumitale ar fi următoarea victimă a ucigașului? Drept orice reacție, Yvonne Începu să caște. Ușa se Întredeschise chiar atunci, iar Frank Caradec le adresă un semn discret. Îl urmară În biroul lui și, uluiți, aflară că raportul de anchetă asupra necunoscutei din Molène dispăruse din arhivele centrale. - Există cu siguranță pe undeva textul salvat pe vreo dischetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tine te-am iubit, fata mea, mai mult decît Însăși viața mea, și l-am iubit și pe tatăl tău, doar Dumnezeu știe, tot atît de mult cît Îl urăsc acum... CÎnd Marie ajunse la far, ușa de la intrare era Întredeschisă. - Ryan? Ryan? Îi răspunse numai ecoul propriului glas În imensa scară. Urcă pînă la apartament. Dulapurile din perete erau deschise, goale, la fel și cel de haine. Bucătăria fusese curățată cu grijă, aparatele, frigiderul și congelatorul, fuseseră conștiincios debranșate. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În urma ei. Dormea liniștită, În pielea goală, cu o mînă așezată pe perna de alături. Clanța ușii de la intrare Începu să se răsucească Încet, fără pic de zgomot. În așteptarea lui Lucas, Marie nu Închisese ușa cu cheia. Ușa se Întredeschise În Întunericul aproape complet. O siluetă intră și Împinse ușa la loc fără s-o Închidă. Umbra se Îndreptă spre pat, dădu la parte perdelele de voal și se aplecă peste Marie. O mînă se ivi, Îndreptîndu-se spre chipul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fu cît pe ce să cadă de pe scaun. Un plic fusese strecurat pe sub ușă. Coborî de pe taburet și deschise plicul cu o mînă tremurătoare. Era gol. Pecetea de ceară, ruptă În două, reprezenta un cerc Înconjurat de opt linioare perpendiculare. Întredeschise cu prudență ușa. Nimeni. Făcu vreo cîțiva metri În liniște pe culoar. Pustiu. Privi plicul pe care continua să-l țină În mînă și se Întoarse de unde plecase. Interlocutorul lui zbiera În telefon la celălalt capăt al firului. - Da... Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nici măcar zece ani. Nu voiam s-o ucid, Îți jur că nu voiam... Închise ochii În așteptarea loviturii de grație. Și nu auzi decît zgomotul sec al lamei care se Închide În ascunzișul mînecii. - Nu tu ai ucis-o. PM Întredeschise ochii, descumpănit. Fratele lui Îl amăgea? Vorbele lui sunau totuși adevărat. Speranța se Întoarse, firavă, plăpîndă. Poate că pînă la urmă n-avea să moară. - Lui Mary i-a tăiat gîtul cineva, spuse simplu Ryan. PM și-o reaminti pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ne lovește familia... Fersen se feri să replice că familia Kersaint era În sine un blestem și dădu dispoziții privind desfășurarea Întăririlor. Arthus, izolat În camera sa de cînd se Întorsese de la cimitir, se simți foarte deranjat de vizita lor. Întredeschise cu greu ușa și aținti o privire rece asupra tinerei polițiste. - Îl căutăm pe fiul dumneavoastră. - Pe care din ei? Fără să răspundă, Marie intră În cameră, urmată de Lucas. - Acesta este delict de fapt, mă voi plînge autorităților, protestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ochii ei verzi. Și totul făcu atunci explozie În ființa lui. Căci privirea acelei femei, Încordată, superbă, Îi transmitea un mesaj uriaș: Îl iubea. Îi cuprinse obrazul În mîini, buzele lui alunecară spre ale ei, umede, fremătătoare, făcîndu-le să se Întredeschidă. Iar sărutarea alungă demonii care bîntuiau nopțile și zilele Mariei. Fără să se dezlipească de gura ei, Începu să-i desfacă unul cîte unul nasturii bluzei, afundîndu-și nasul Între sînii ei catifelați, cînd Annick intră cu o cafea În mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
putea să-i placă buzele ei cam lăsate, dar fine. Ca-n fiecare dimineață la trezire și ca majoritatea bărbaților, avea o erecție. În lumina slabă a zorilor, Încadrat de părul negru, des și ciufulit, chipul Christianei părea foarte palid. Întredeschise ochii În clipa În care el o penetra. Păru puțin surprinsă, dar desfăcu picioarele. Bruno Începu să se miște În ea, dar constată că devine din ce În ce mai neputincios. Simți o mare tristețe, amestecată cu neliniște și rușine. Vrei să-mi pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
el nedumerit, părându-i-se că nu auzise bine. Acela se răsuci cu totul spre el, dând să-i zâmbească. Avea o privire grea, sfredelitoare, prelinsă din ochii mijiți, verzi, din câte putu să constate popa. Buzele vineții abia se întredeschideau, când vorbea. - În general, mă refeream, gemu acela. Dumneata mănânci șnițele, aștepți autobuzul și habar nu ai că peste trei ceasuri au să te salte și-au să te trimită la balamuc, la doctorul Wintris. Și pe Tomnea n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Înainte de a-și pune geanta între picioare, o deschise și șopti ceva spre interiorul ei, cu gura aproape lipită de închizătoare. Buzele vineții abia i se întredeschideau, când vorbea. Privea sumbru, când într-o parte, când în alta, cu doi cărbuni încinși, sub gene groase, stufoase. Avea o privire grea, sfredelitoare, prelinsă din ochii mijiți din bortele lor. La a treia pereche de vâsle se așeză un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
adormit. Mogâldeața de pe ea s-a trezit și a prins să i se târască liniștită peste sâni, dând din mânuțe. Ai fi zis că o face numai așa, ca să arate că e vie. M-am ridicat în picioare și am întredeschis ușa de lemn a grajdului. Lumina m-a izbit în plină figură, cu toate că soarele era acoperit cu o pâclă de un cafeniu murdar. Față de liniuțele spălăcite lăsate de crăpături, liniuțe care se mișcau peste paie odată cu trecerea orelor, vederea lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
complimente din toate părțile și o reacție extatică din partea impresarului. Plutea în cele mai înalte sfere, fără ajutorul vreunei substanțe artificiale. În seara aceea, eram pe post de funie care ținea balonul cu heliu pe pământ. Ușa de la intrare era întredeschisă și cu greu se putea deschide mai mult din cauza mulțimii de oameni din hol. La prima vedere, petrecerea părea insuportabil de strălucitoare, asemenea fotografiilor pentru revistele de scandal luate din unghiuri care îi lasă în afară pe toți cei îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe un coridor vopsit în alb și acoperit cu un covor crem, din care se deschideau vreo șase uși identice: toate erau albe și mari și aveau câte un glob Perspex pe post de clanță. Numai una dintre uși era întredeschisă. —Laura? a repetat el în fața respectivei uși. —Aiiiici! a ciripit ea. După ceva vreme, când Hugo a reușit să se gândească la scena care a urmat, și-a spus că, de fapt, o căutase cu lumânarea. Dat fiind întreg scenariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
totul. Geamantanul acela, dacă este doar rodul imaginației mele bolnave - nu mă feresc de cuvinte, ceea ce înseamnă că nu sunt deloc bolnav, atenție! -, nu ar trebui să existe. În consecință, nu voi da peste el în debara. Merse către debara, întredeschise ușa și aprinse lumina. Sau, mai bine zis, se strădui să aprindă lumina, fiindcă drumul parcurs de degetul arătător i se păru foarte lung, aproape nesfârșit, comutatorul opuse rezistență, inițial, încercă să facă față asediului, apoi capitulă... Câțiva metri pătrați
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
câtre buzunarul de la piept al impermeabilului și pregătise (tot ca în filmele de la Hollywood) legitimația. Totul decursese firesc, iar el - stând în continuare lângă benzinărie, în timp ce scriitorul se îndepărta, încetul cu încetul - revăzu întreaga scenă. Un scrâșnet, apoi ușa se întredeschide. - Da, vă rog? - De la poliție, îmi cer scuze (legitimația fluturată prin fața ochilor surprinși, o privire pătrunzătoare care face interlocutorul să o ferească pe a sa, nori mohorâți pe umeri și, inevitabil, un alt tunet, ca un gong al unei alte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu teamă (nu știam dacă să iau tusea ca pe o ironie sau ca pe un avertisment), m-am resemnat să aștept un alt moment prielnic fără să mai planific nimic. Poate că în definitiv scopul topirii fusese doar să întredeschidă o nouă ușiță spre o nouă lume, ca în copilărie. Dar acum nu mai eram atât de naivă încât să las ușița să se închidă la loc. Acum topirea căpătase semnificația unui inuksuk - acel conglomerat de pietre anume adunate de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
continue vorbirea fără întrerupere. După numai douătrei minute, Iustin a mișcat degetul arătător de la mâna dreaptă, încet, foarte încet, abia perceptibil la început. Mișcarea a fost repetată de câteva ori, după care, la un interval de treizeci de secunde, a întredeschis buzele și a rostit încet, dar suficient să fie auzit: Mamă! - A scăpat! zise Ofelia imediat, neputându-și stăpâni mulțumirea și bucuria. - Nu, n-a scăpat, ci a fost scăpat, murmură asistenta Lidia Combei, cu gândul la rugăciunile făcute aproape
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
etaje. X se apropie de casa scărilor. ezită. se oprește. Ceva nu este în regulă. Vocea i-o confirmă. „Ceva nu este în regulă.” Dar ce ? în primul rînd, nu e normal ca ușa de la apartamentul doamnei Bordaz să fie întredeschisă. Doamna Bordaz nu pleacă niciodată lăsînd ușa întredeschisă. este efectiv bizar că doamna Bordaz a lăsat ușa întredeschisă. Doamna Bordaz nu a dat niciodată semne de senilitate. Și nici nu are obiceiul de a-și pîndi locatarii. atunci ? X se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
seama că fata era un fel de curtezană, însă, judecând după luxul casei și după cartier, nu era dintre acelea la care să poți bate în ușă cu îndrăzneală. Ar fi voit să fugă pe scară înapoi, când ușa se întredeschise și Georgeta însăși scoase capul prudent: - A! dumneata erai? Cum m-am speriat! Intră! Felix observăcă fata era îmbrăcată foarte sumar, cu un peignoir aruncat la repezeală. Picioarele îi erau goale, și părul ciufulit. Georgeta lămuri că învoise servitoarea în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a fiecărei alegeri fac din drumul fericirii o misiune foarte solicitantă, în timp ce individul se simte chemat să înceapă fiecare zi din nou, pentru a da propriei existențe o prospectivă unitară. Secretul reușitei, oricum, este acela de a lăsa mereu poarta întredeschisă pentru multele oportunități pe care ni le oferă viața, pentru a face primul pas. Dacă există o spirală, fericirea se va ivi nu numaidecât ca un premiu meritat, ci mai degrabă ca un dar neașteptat. 4.2 A fi căutători
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
fereastră... Taie ancora cu care blocul meu era legat de pământ Și blocul începe să se înalțe în văzduh... urmat de sufletul meu Lăsând... în depărtare zilele în care viața mea căra gunoi cu spinarea..." Când însă Gabi cel Norocos întredeschise maxilarele pentru a pentru a numi exact întîmplarea ce le adusese celor încolțiți salvarea, maxilarele le deschise, dar de la locul său din dreptul portbagajului, necunoscutul avu un imperceptibil gest de nerăbdare. Străinul își pocni degetele. 66 DANIEL BĂNULESCU rondului de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în carabă, un porumbel de hîrtie) Că apoi te zgornesc singur, din nou, către centru. La restaurantul "Mărul de Aur". Să ciupești pe socoteala mea oricâte picolițe. Și să despici oricâte oase de ciorbă oi putea!... Spirit extravertit, Țaca Genel întredeschise întîi muianul să pretindă că strada PERONE e, probabil, o stradă inventată la beție. Dar instinctul său de taximetrist, mai sigur, l-a salvat. Bâjbâi o vreme spre Pieptănari, până ce nările sale cafenii, de ogar, îi interceptară străzii semnalele olfactive
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gazete. Nu-i nimic, câteva zile gazetele zboară cu tiraje mai mari. Nu numai câteva zile, câteva săptămâni, aproape o lună. Fiindcă la 4 iunie, dis-de-dimineața, în jurul orelor 6,30, se descoperă, în subsolul unei clădiri din Ferentari, primul cadavru. Întredeschizând portiera, spectrul Profesorului de Istoria Religiilor comandă ca automobilul să se lase ușor deasupra lui, atinge cadavrul, îl întoarce de câteva ori cu piciorul. Încă n-ar fi lămurit. Este un cadavru nemăsurat de ciudat. La prima vedere, nici n-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]