190,431 matches
-
ar putea fi atribuite oricărei experiențe care implică reflecție și sensibilitate. Astfel, cele mai familiare elemente de ornamentică populară, ale căror sintaxă și morfologie par atît de evidente, se transformă pe nesimțite în hieroglife, în ideograme ale unui limbaj al întregii umanități. Și Paula Ribariu chiar descrie această umanitate prin hieratismul unor siluete, un fel de spectre aflate la intersecția tridimensionalului cu bidimensionalul, pe al căror eșafodaj reveria ornamentală sparge blindajul neantului, al negrului generalizat, și devine codificație subtilă, scriere sacră
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
cultural, dar explică faptul că acest început i-a obligat pe comentatorii ulteriori să nu-și exprime totdeauna cu sinceritatea necesară punctul de vedere. După rechizitoriu, urmînd pledoaria "preocupărilor" de la Observator le-au dat uneori replica "avocații". În acest fel, întreaga polemică a avut de suferit. Și dl O. Nimigean scrie despre Omul recent. Interesantă este și dezbaterea în jurul problemelor reformei din universitatea românească. Dnii Dumitru Irimia și Alexandru-Florin Platon răspund chestionarului (zece întrebări) puse de revistă. Ceva mai optimist fiind
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15360_a_16685]
-
un leu, cu adaosul publicării sentinței în cel puțin două ziare de tiraj. A te gospodări pe seama necuviinței, ba chiar a ticăloșiei altuia mi s-a părut prea în ordinea lucrurilor de astăzi. Când, deplasându-se camera, a apărut pe întreg ecranul figura resipiscentă a dlui Ion Cristoiu, potențialul plătitor în cauză, ca prin farmec mânia mi s-a stins, o stare de vie mulțumire, altoită pe veselie și confort sufletesc luându-i locul, în acord cu miresmele florilor de măr
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
și-a închipuit că totul îi este îngăduit pe albul foii de hârtie. Totul, sau prea mult. Ținând seama de tonul nu se poate mai moderat al dlui Cristoiu la emisiunea în cauză, replica dnei Adameșteanu pare să fi obținut întregul rezultat scontat. Oricum vor evolua lucrurile, în clipa de față d-na Gabriela Adameșteanu este o victimă; dl Cristoiu este o victimă. . Ca persoană cu multă și variată experiență de viață, pelerin prin trei orânduiri sociale, trecut prin bombardamente, cutremure
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
treacă prin cinematica, galvanoplastia engramelor ca să producă actul structural al memoriei... Revoluția adusă de Bergson în interpretarea memoriei seamănă cu teoria relativității a lui Einstein, în sensul că în loc de Esență, se pune în prim plan Relația, motivul procesual, mișcarea dominând întreg Cosmosul. ormă și gestalt. Gestalt, în sensul teoriei lui Kohler, combătut de Bergson. - Die pshysiche Gestalten in Ruhe, pentru a exprima o pseudo-formă prin pur echilibru fizic - ceva ca o bășică de săpun... Dacă forțele ce constituie sistemul dinamic (bergsonian
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
creației sale componistice, cam neglijate în ultima vreme. Dan Constantinescu vorbea foarte clar și apodictic de un lucru considerat a fi foarte învăluit: compoziția muzicală. De aici venea și greutatea noastră de a-i percepe intenția și opinia reală. Aparent, întreg discursul său se desfășura la gradul zero: seriozitatea precum și trăznaia erau abordate firesc, fără vreo intenție apreciativă sau depreciativă. Asemenea unui entomolog, se apleca asupra subiectului și-l cerceta pe toate părțile, găsindu-i calități și defecte cu un aer
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
impresiona la contactul cu personalitatea lui Dan Constantinescu: acea șarmantă combinație între poeticitate și pragmatism. Vorbea întotdeauna foarte tehnic, direct la obiect. Dar acest tip de abordare contrasta puternic cu simțirea pe care o percepeai, și care umplea cu magie întreg discursul. Un pozitivist mistic sau un mistic pozitivist. Orice i se părea natural: de la genialitate la oligofrenie, totul era pentru el inteligibil, explicabil. Chiar și misterul era inclus, era o parte a acestei lumi și, deci, avea firescul său. Metoda
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
asupra câtorva opusuri cheie, versiuni mai clare, mai tehnice și chiar mai curate sub raportul intonației. Acest lucru s-ar încadra într-un efort de cinstire a memoriei acestui mare om și compozitor și, în cele din urmă, ar folosi întregii culturi românești pentru recăpătarea respectului de sine prin recunoașterea adevăratelor ei valori. în acest sens ar trebui inițiate câteva proiecte pentru realizarea unor interpretări de referință, deosebite din punct de vedere calitativ. Trecând de acest subiect delicat, mă voi concentra
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
văzut festivitatea Oscarurilor retransmisă de ProTv, în rezumat, cu traducere simultană, fără subtitrare (deși, în cele peste douăsprezece ore dintre transmisia în direct și redifuzare, ar fi fost, teoretic, posibilă o subtitrare). Se știe, ceremonia Oscarurilor are în spate o întreagă tradiție, edițiile ei ar putea fi studiate ca material didactic al "științei de a face un show". Dacă nici ei nu știu să facă un show, atunci cine? Din păcate, în loc să ne lase să ne bucurăm de spectacol, așa cum a
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
metodologic al autorului printr-o largă și critică trecere în revistă a unor problematici din sfera discursului, ficțiunii și reprezentării realității. Sunt avute apoi în vedere tipologiile narative ale lui Jaap Lintvelt și Gérard Genette. Terminologia acestor capitole și a întregii cărți este una calibrată de necesitățile interne ale proiectului, aparținând în consecință lingvisticii, pragmaticii, stilisticii, semanticii ș. a. Cea de-a doua parte probează caracterul operant al unui - deja - model teoretic propriu. Obiectul: textele istratiene (preferate sunt cele pentru care Istrati
O abordarea stereoscopică a lui Panait Istrati by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15389_a_16714]
-
pe mâinile lui". De altfel, precum în vestitul proverb "nu știe dreapta ce face stânga" (cu toată simbolistica aferentă a religiilor monoteiste), dreapta Domnului, încă neiertată, umblă prin lume. Sângele izbucnește până la urmă, după smulgerea ei, într-o imagine apocaliptică: "întregul pământ era acum roșu de sângele Domnului și nu se mai putea recunoaște ce se întâmpla acolo jos. Atunci ar fi fost aproape cu putință ca Dumnezeu să moară. Cu o ultimă încordare își strigă înapoi mâna dreaptă și ea
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
căzut vopseaua, cu intrări prin curți dosnice, asemănătoare cu niște maidane, invadate de pubele ruginite din care debordează toate gunoaiele lumii. Dar asta nu e totul. În multe orașe, blocurile cu pricina au fost construite prin demolarea unor case sau întregi cartiere. În Sibiul copilăriei mele, pe lîngă cartierele noi, de blocuri, cum ar fi Hipodrom și Vasile Aron, începuse prin anii '80 dărîmarea orașului de jos: de la gară pînă la Strada Sării, blocuri fără personalitate au crescut peste noapte în locul
Orașe by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15411_a_16736]
-
prețuri modice față de alte părți ale lumii), spații splendide, care au "reprezentat", cu succes, în film, Vaticanul, Palatul de Justiție din Berlin și Liga Națiunilor! De aceeași indiferență mediatică (inclusiv în Cahiers du cinéma, nici o vorbă!) s-a bucurat și întreaga galerie de interpreți români, care îi asigură filmului un excelent background actoricesc: de la Papa ca o efigie uscată, al lui Marcel Iureș, pînă la crochiurile spectaculoase ale unor Dorina Chiriac, Marin Moraru, Horațiu Mălăele, Theodor Danetti... Deși nu e un
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
veche, încît începi să te întrebi foiletînd această publicație pilot a comunismului din România, dacă țara își schimbase radical compoziția etnică, iar românii erau o specie pe cale de dispariție". Pornirea șovină este vădită. Insistînd pe presă, unde observă că secții întregi, mai ales de cultură și externe, erau colonizate de evrei, Mihai Ungheanu trage o concluzie fascizantă, mult mai în spiritul său național-comunist decît în acela, presupus, al kominterniștilor, puțin atenți la diferențierea etnică: "Redacții întregi erau ocupate compact de foști
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
presă, unde observă că secții întregi, mai ales de cultură și externe, erau colonizate de evrei, Mihai Ungheanu trage o concluzie fascizantă, mult mai în spiritul său național-comunist decît în acela, presupus, al kominterniștilor, puțin atenți la diferențierea etnică: "Redacții întregi erau ocupate compact de foști "ilegaliști", de tovarăși de încredere, de figuri apărute peste noapte, care nu numai că erau comuniști, dar eru precumpănitor altceva decît români. Este un fapt istoric acesta, care spune ceva. Kominternismul nu-i considera pe
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
Fantezia orientului romantic (stimulată de poveștile din 1001 de nopți, de însemnări de călătorii, cercetări de istorie și arheologie, în sfârșit de războaiele napoleoniene, de relații diplomatice), dublată de "dorul de altceva", de "răul de țara în care trăiești" cuprinde întreaga Europă în secolul al XIX-lea. Nu avantajele economice erau importante cât căutarea libertății, a misterului, a aventurii, în sfârșit a iubirii asociate cu haremul. În Orient trebuie să căutăm culmea Romantismului" scrie în revista "Athenäum" la 1800 Friedrich Schlegel
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
analiză steiniană pe Derrida. Este adevărat - cei mai buni critici sînt ei înșiși scriitori. Mă gîndesc la începutul secolului douăzeci, la Pound și Eliot - oricît ne-am ciondăni cu ei, au stabilit standarde care au funcționat decenii, au învățat generații întregi ce este poezia și așa mai departe. Virginia Woolf a fost și ea un mare critic în multe privințe. Poeții-critici care nu sînt în totalitate sistematici nu sînt neapărat buni teoreticieni, dar, chiar și așa, unii dintre cei mai buni
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
sine. Care ar fi rețeta criticului de succes? Pentru a fi un bun critic trebuie să cunoști foarte multe texte literare, ca și istorie și filosofie. Cred, de pildă, că Fredric Jameson e un bun teoretician ce a schimbat o întreagă viziune despre postmodernism. Te poți certa cu el, dar este strălucitor și original în ceea ce privește modernismul. Harold Bloom este opusul lui - pentru el, canonul este totul, dar nu este bine informat despre literatura europeană. Și neagă total literatura african-americană, feminismul și
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
filosofică, morală și chiar politică". Și asta pentru că singurătatea în natură, spre deosebire de cea la care duce viața socială, creează singularizare, șansă a diferenței, plenitudine: "doar singurătatea îl redă pe om distinct". Unul din punctele programului lui Thoreau este "nevoia reorganizării întregii activități a individului sub auspiciile unei investiții diferite a timpului afectat muncii" și prin urmare resemnificarea nu numai a muncii ca atare, ci și a divertismentului. în centrul atenției rămîne mereu individul, considerat ca egal majorității, cel pentru care munca
Proiectul unei culturi terapeutice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15415_a_16740]
-
turnuri, Întoarcerea regelui. Lumea fantastică - populată cu spiriduși, vrăjitori și hobbiți (ființe asemeni oamenilor de talie scundă și cu tălpi păroase) - gravitează în jurul unuia dintre cele 20 de inele cu puteri magice și capacitatea de a subjuga universul, evocînd indirect întreaga mitologie a acestui simbol de care și-au legat numele eroi precum Solomon, Prometeu, Policrate, Gyges, Nibelungii etc. În 1978 a existat o ambițioasă tentativă de parțială transpunere cinematografică într-o formulă mixtă de animație în rotoscope, datorată lui Ralph
Carte - film - carte by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15432_a_16757]
-
o parodie declarată chiar din prima secvență, care se petrece pe platoul de simulare filmică a unei imense corporații care produce, captează și înmagazinează strigăte de spaimă ale copiilor speriați de monștrii anume trimiși să le calce pragul în timpul nopții. Întreg potențialul de energie astfel dobîndit este administrat cu scrupulozitate de către cei ce diriguiesc Monstropolis. Un adevărat megalopolis a cărui turnantă este ușa, simbolizînd ca-ntotdeauna trecerea dintre două stări, dintre două lumi, dintre lumină și întuneric, dintre cunoscut și necunoscut
Carte - film - carte by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15432_a_16757]
-
ordonanță fusese. Toată această tensiune ideologică se rezolvă în dimensiune umană. Adolescentul parcurge un drum al formării de la filosofia lui " Da e da și nu e nu", inculcată la DJ (Tineretul german), la relativismul natural al vieții adevărate. E un întreg joc de posibilități în acest roman, posibilitățile fiind de natură existențială, în genul acelora pe care Milan Kundera le descoperea în Somnambulii lui Hermann Broch. între posibilitățile extreme, nazismul și comunismul, întrupate pe rînd în diverse personaje-posibilități, există o cale
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
onorurile. Concepția romanului și stilul scriiturii nu vin din tradiția literaturii române. Modelul e construcția simfonică amplă, de tip Buddenbrooks sau Somnambulii, deși cu unele delimitări curajoase. Personajul vorbește la un moment dat despre dejunurile care se întind pe pagini întregi în Muntele vrăjit, iar autorul încearcă să nu cadă în același păcat. Acțiunea centrală se desfășoară într-o singură zi, 23 august 1944, cu ample ramificații proustiene în trecut. Imaginea și simbolul cocoșului decapitat sînt recurente (poate prea recurente înspre
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
stă la locul cel mai de cinste pe coada pianului", concluzionează Ina și, prin ea, scriitoarea. "" Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, prin care trece albă, regina nopții moartă"... N-a deschis volumul, îl știa aproape întreg pe dinafară și versurile i-au venit în minte - acele dintre atâtea - ca o obsesie bruscă, căci repetă acum: "părea că... poartă... albă... moartă..." Totodată prin ea dibuiesc apoi se întunecă, dispar, revin sunete. Străina caută să prindă echivalența muzicală
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
norii cenușii, alții albi, peste cerul albastru - atâta de albastru, mai albastru, de subt norii subțiri... și deodată, grăbită, trece luna - dar fără de suflet, chip palid, supt de lumină - Moartă! Pervazul ferestrei e jos, la genunchii omului, îl lasă aproape întreg, mai singur parecă..." Repetând, cuvintele-cheie: albă și moartă, Ina închipuie scenariul inspirației poetice, îl întoarce pe toate fețele, prin reveniri succesive: "În acel (moment), în luminile acelea se petrece acea moarte, pe care omul o contemplă, o constată; turburările lui
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]