1,080 matches
-
dorului ... / Înțeles/ ce-l așez/ azi,/ în capul mesei/ și spun: pace vouă cuvintelor...” Aflat sub protecția unui Daimon generos, Theodor Răpan este într-o continuă însoțire cu mirarea, visul, clipa, dezdurerarea, uitarea, neantul, câmpia, femeia, prietenul nimeni, salcâmul, valul, întristarea, sărutul, restriștea, moartea, vântul, poezia, melanholia, iubirea, firul de iarbă, cântecul, amăgirea, singurătatea, silaba, cuvântul. În pagina de deschidere a volumului amintit, poetul rostește exclamativ: „Binecuvânt Logosul! Cele de față sunt scrise cu acel colț al inimii muiat într-o
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Ramón Jimenez, dar și de graficianul Damian Petrescu. Nu poetul Theodor Răpan, ci omul din el, se întreabă: „Chiar sunt?” El se simte doar „o fantasmă cocoțată pe turle de biserici”, are „inima păcătoasă” și vocea i-a „răgușit de-ntristare.” Toate aceste stări ne sunt comune! Ele sunt cele care ne apropie și care ne fac să empatizăm cu descrierile atente de sentimente cuprinse în carte. Chiar din titlul ei, Evanghelia inimii se dovedește a fi un spațiu artistic al
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
din ce mai tare. Doamne, nu-l lua și pe el! - Nu există Dumnezeu! taie văzduhul glasul Ștefanei, sora mijlocie. Popa, rămas singur la coșciug, tămâiază întruna și spune mai mult pentru el ,,la loc cu verdeață unde nu e întristare, nici îndurare, nici suspin”.... - Dați-vă la o parte! strigă o voce gravă de bărbat, care avea în mână un stetoscop. Măi, puiule, hai liniștește-te! Îi ia pulsul și îi bagă forțat în gură o pastilă. Leică Vergină, de ce
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366161_a_367490]
-
ce îi legăna visurile și îl purta într-un timp dorit cu iubita lui: Acum, suspină valsul, și mai rar, / O, lasă-mă acum să te cuprind ... / - Hai, să valsăm iubito, hohotind, / După al toamnei bocet mortuar (Vals de toamnă). Întristarea bacoviană este izvorul luminii din lumea spre care misterul îl atrăgea, melancolia era durerea că puțini dintre oamenii pe care îi observa, trecând pe străzile bântuite de umbre, vor putea să îl însoțească în lumea peste care odată așternută placa
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
umbra cuiburilor de acvile Rar întâlnești un poet ca Llelu Nicolae Vălăreanu-Sârbu, „la tainica masă de scris/ unde îngerii păzesc.” (Litanii de zi), aplecat cu atâta acribie și dragoste asupra cuvântului. Considerându-l piatră filozofală, cu el transformă bucuria sau întristarea, amintirea ori speranța, dragostea sau revolta etc. în aurul pur al rostirii/scrierii ca formă supremă a ființării și a nemuririi: „în neguri/ săpăm tunel,/ Învingătorule,/ noi fugărim timpul,” (Coloane ). Însă, pentru a fugări timpul, sufletul trebuie să prindă aripi
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
Acasa > Literatura > Comentarii > ROMÂNIA LITERARĂ LAURENȚIU ULICI. PRIMA VERBA. DIFERENȚE Autor: Aurel Avram Stănescu Publicat în: Ediția nr. 341 din 07 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului PRIMA VERBA. DIFERENȚE Angela Nache: Miraculum (Ed. Dacia)” Întristări aburind fără rost/ Agonic prin ierburi prin stele ori lună/ Poezia nu-i acest paradis languros”... iată aici sugerata o poetica antisentimentală, apropiată principial de felul în care privesc și concep poezia tinerii de azi. Dar totul nu-i decât
ROMÂNIA LITERARĂ LAURENŢIU ULICI. PRIMA VERBA. DIFERENŢE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351392_a_352721]
-
2011 Toate Articolele Autorului Adina Ionescu Colindă de nea Colindă de nea Albă - catifea, Haide să ne spui De nașterea Lui. Să ne-alungi iar dorul, Trist - copleșitorul Lăsând bucuria Alb - copilăria. Să ne spui eresul Vagul, nențelesul, S-alungi întristarea Suspinarea, -amarea. Să ne spui cuvântul Și despre avântul Nașterii, învierii Pe calea durerii. Haide să-nfrunzești, Flori albe-n ferești, Hai să ne cuprinzi Spațiul de sub grinzi. Și să ne deschizi Limpezi, mari oglinzi Hai să ne plivești Durutele
ADELINA IONESCU, COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351490_a_352819]
-
zidit templu! EI - FEMEII, extrapolând pilda MÂNTUITORULUI, să-i spălăm picioarele cu apă de trandafiri, dovedindu-ne că vrem să-i fim stăpâni! Să uităm pentru o clipă, tot ceea ce ne aduce aminte de răul inevitabil, de momentele noastre de întristare și să ne bucurăm, împrăștiind din suflete razele de lumină ale recunoștinței. EI - FEMEII - să-i dăruim zâmbetul nostru, care valorează mai mult decât o galaxie. Așa ne vom aduce aminte să iubim și prin aceasta - să fim OAMENI! EI
LA MULŢI ANI, FEMEIE! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346586_a_347915]
-
buni/ Ne amăgim chemarea sfântă...”. În poemul „Norii”: „Ca un zid pe fața lumii/ ca un semn de trecător”. În :Vina”: „Și ninge cu boabe de foc/ Și ninge banal...”. În „Lumină cernită”: „De-atâta lumină, stelele mor [...]/ De-atâta-ntristare visele dor”. În „Ochii mei”: „Mai știi de câte ori ai murmurat/ Cu ochi de muribund în agonie/ Cu glas fierbinte de poet/ că m-ai iubit”. În „Implinire”: „Din fiecare cugetare [...]/ Din fiecare geamăt/ din fiecare floare de cireș/ din care
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
cu alai, Să miros parfumul speranței de mai Liliacul să adie printre file de suflet, Iar flori de cer să-mi picure pe creștet. Trandafirii să-mi vindece privirea Să pot păstra în inima doar iubirea. Să topim amândoi zăpada întristării În gânduri să înflorească ghioceii. Dorul meu să-ți mângâie rana Ce a strâns în ea, lacrima și vina. Să strivim în palme depărtarea Îmbrățișați să ne găsească înserarea. Referință Bibliografică: Dor de primăvară / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN
DOR DE PRIMĂVARĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345603_a_346932]
-
cât sunt eu de mândră că sunt fața lui; bunătatea, compasiunea, zâmbetul și inima deschisă de la tata le am, și lui îi mulțumesc pentru ele! Dumnezeu să-l odihnească în pace, în loc luminat, în loc cu verdeața de unde orice durere și întristare au fugit! Vouă, celor ce citiți aceste rânduri, “de aveți părinți pe pământ, nu în gând” cum așa de frumos spunea poetul, nu uitați să le treceți pragul, să le sărutați mâna și să le spuneți că-i iubiți...căci
TATALUI MEU, de MARA CIRCIU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345691_a_347020]
-
Deunăzi, i-am văzut din întâmplare prin oraș chipul, un chip obosit de greutățile acestei vieți pământene, dar aureolat de o lumină cu totul și cu totul aparte. În momentul acela, brusc mi s-au născut în suflet două stări: întristare și bucurie, deopotrivă, stări pe care nu mi le-ar fi putut declanșa laolaltă toate cuvintele dintr-un dicționar oarecare așezate în cadrele unei piese de teatru cunoscut. În clipa imediat următoare, ideea că fiecare om, de fapt, însemnează în
UN DESTIN PRINTRE APELE TIMPULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345699_a_347028]
-
mai tineri, care oricum sunt într-o acută criză axiologică, lipsă de modele și exemple demne de urmat, la această dezorientare contribuind, din nefericire, fiecare dintre noi, într-o mai mare sau mai mică măsură, aducând prin aceste atitudini suficientă întristare, necazuri și suferințe!... Prin urmare, viața noastră cotidiană se desfășoară într-un registru spiritual foarte larg și divers ori variat: - din adâncurile păcatului și din „ceața patimilor” sau confuzia fățărniciei spre culmile virtuții și lumina dumnezeiască. În funcție de eforturile noastre ascetice
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352085_a_353414]
-
geană, plângându-și șoapte nestrigate-n versuri fine, în toate toamnele ce-și trec iubirile în goană, pe palme de-anotimpuri să mai visezi la mine. Cerul se rupe-acum, ne învelește-n ploi mărunte de rime sărutate, aruncând cătușele la întristări, ne-om exila la cerere-n azilul pletelor cărunte, printre cuvinte, muze, poeme, șoapte, interpretări. Vers zămislit, atent, cu dor, în praf de stele să-ți fie pled, în somn final, etern, pe-o rază să te vegheze, aripa de
URARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352240_a_353569]
-
Noica, „performanță culturală” a tinerilor aspiranți la glorie, el spunea: „Performanțele culturale”? Da, desigur, da, mă rog. Mai degrabă aș pune accentul pe isprăvi de caracter, de ținută (cum îmi place a zice), de etică artistică și umană. Pricini de întristare și dezamăgire sunt multe. Dar am încredere și nu încetez a trage nădejde. Sentimentele pe care tinerii ar trebui să le cultive cu precădere? Al libertății și al respectului de sine. Apoi să nu uităm, talentul nu-i o marfă
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356206_a_357535]
-
să treci Ploaie de vară cu miresme fine. (7) Georgeta RESTEMAN: SĂ NU LĂSĂM ÎN PĂSĂRI ÎMBUFNAREA Să nu lăsăm în păsări îmbufnarea Sortite sunt să zboare spre 'nălțime Cuibar clădind în stropi de curățime Dintre pământ și cer, iar întristarea S-alunge lin, c-un fâlfâit de-aripe - Îmbrățișări pe-ntinderile-albastre, Apoi să curgă-n sufletele noastre Potop de floare, murmurul de clipe. În ochi purtăm sclipiri diamantine Și-un crez zidit în lacrima credinței Mai ard tăceri în palma suferinței Ascunse
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
de întrebare. Totul este trecut prin filtrul conștiinței rafinate care caută să înțeleagă misterele vieții, dar și destinul tragic al omului în lume. Martor al clipei ce s-a dăruit - lăsând în urmă o pată de lumină... dar și de întristare - poetul se așează la masa tăcerii, având sentimentul că : “mă simt suspendat între noapte și zi // între mine și tine // timpul aruncă-n noi cu secunde // irosindu-le // iar eu îți caut sufletul rătăcit poate // în palma mea cerșindu-te
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
al imaginației nu cunoaște bariere, cu ajutorul mijloacelor stilistice bine șlefuie și eficiente, poetul caută conotații și căi accesibile pentru regăsirea esenței umane. Infinite, dar fragmentare sunt adevărurile “ascunse” în trecerea tipului și-n taina fiecărui anotimp. Iarna este motiv de întristare pentru sufletu-i golit de “priviri”: „ voi migra din nou în peștera ascetă // unde visurile hibernează // și clipele ning doar zăpezi gri // doar zăpezi gri”( migrație). Toamna este asemenea unei oglinzi adumbrite ( mult prea des) de susceptibilitate și tristețe. Peisajul
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
-i îngrijiri s-a împrietenit cu aceasta și în primăvară, după ce pasărea s-a vindecat, i-a dat drumul pe fereastră, fapt ce a bucurat-o când a văzut-o că zboară, dar i-a lăsat și o umbră de întristare în suflet pentru că și-a pierdut mica zburătoare prietenă. Să pătrunzi în universul mirific al copilăriei nu e un lucru lesne de înfăptuit. Oricât de înaintat în vârstă ai fi la un moment dat, trebuie să-ți păstrezi, un suflet
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
o învețe: “Înger - îngeraș, din stele, / Pavăza inimii mele! / Din cerescul Paradis, / Dumnezeu mi te-a trimis. / Că e zi, sau că e noapte, / De la naștere la moarte, / Tu-mi ești înger păzitor, / De bine sfătuitor. / Ba mai mult, la întristare / Și tu verși lacrimi amare! / Că în cer, acolo sus, / Dar de preț e un supus. Mama îmi spune mereu / Să nu-mi uit îngerul meu”. Elena Păduraru are un poem intitulat: “Crucea” în care suntem sfătuiți să avem mereu
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
trudit și-acum nu ai nimica, Odraslele prin lume ți-s astăzi rostuite. Te chinuiești și-acum printre răzoare, Te roade așteptarea și prietenă ți-e boala, Rămasă să îi porți tu singură povara Răsplata ți-e maicuță doar lunga întristare. Trăind cu mai nimica în lacrimi și uitare Și clipa care curge în loc s-aline, doare! Referință Bibliografică: Poemul mamelor uitate / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 287, Anul I, 14 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
POEMUL MAMELOR UITATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356417_a_357746]
-
cu privirea, ori prin omisiune („n-ai îndeplinit binele”)[198], astfel încât judecata să fie completă și definitivă. De aceea este atât de necesară pocăința, exomologheza, pentru ca Dumnezeu să șteargă pedeapsa veșnică printr-o vremelnică remușcare[199]. Pocăința omului aduce multă întristare și durere diavolului fiindcă „îl doare faptul că pe el și pe îngerii lui îi va judeca păcătosul devenit serv al lui Hristos”[200]. Sentința judecății universale este definitivă[201] și Tertulian caută s-o demonstreze prin analogia cu vulcanii
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356322_a_357651]
-
Doar cei puternici îl străpung, Învingând greutățile ivite. Viața e continuă mișcare, E mirosul florilor de tei, E o stea din Carul Mare, Contrazice-mă de vrei. Viața este lupta din care, Sigur vom ieși învinși, Dar nu cuprinși de întristare Și nici cu ochii plânși. Moldova Veche 8 august 2000 *** Volumul de versuri ,,NOSTALGII" m-a încântat prin sensibilitatea, delicatețea și frumusețea stilului. Mulțumindu-vă domnule Mihai LEONTE pentru frumoasa dedicație de pe acest volum, vă urez să aveți parte de
VIAŢA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356512_a_357841]
-
numai, spre o carieră încununată de realizări impresionante, dar și de cunoscut preocupările sale curente, privind păstrarea și conservarea culturii și limbii neamului său, aromânii. 63 de ani de exil, urmând o traiectorie sinuoasă, presărată cu temeri și inedit, cu întristare și exaltare, cu reușite și eșecuri s-au scurs într-o manieră în care, optimistul și temerarul luptător a ieșit învingător în fața tuturor piedicilor. Dumitru Sinu are ocazia să-l cunoască pe Tiberiu Cunia în anii pribegiei, drumul său spre
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! (CAPITOLUL XVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356396_a_357725]
-
Este aici o temă esențial hrisostomiană: la originea suferinței stă o eroare de judecată, o falsă "opinie". El reia ideea stoicilor: "Multe lucruri ne dor din pricina neștiinței noastre, dar dacă am avea o gândire dreaptă despre ele, s-ar risipi întristarea noastră". Marea problemă a vieții creștine constă deci în a corecta această eroare, prin intermediul contemplației lui Iisus Hristos în suferință sau - după cum spune Nicolae Berdiaev - a transforma suferința obscură având drept capăt pierzania omului într-o suferință transfigurată, care este
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]