551 matches
-
credeau că-și pot păstra pozițiile și slabele privilegii prin tăcere, prin supunere. Iar activiștii culturali și securiștii afiliați lor au devenit tot mai îndrăzneți, tot mai nerușinați, iar literatura, întreaga literatură s-a scufundat în marasmul națiunii... Nedumerit și întristat că nu am fost primit la lucrările conferinței obștii căreia îi aparțineam și pentru care luptasem cu puterile mele și „în condițiile date, am plecat la începutul lui iulie ’72 la mare, în satul „2 Mai”, mi-am închiriat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
am participat în anii următori. Însă în momentul în care cineva aducea vorba despre cocaină (care devenise, e drept, un obicei nocturn regulat), amănunte ale acestei vieți ascunse începeau să se reverse provocator din gura mea. Deși atunci când remarcam expresiile întristate, uimite, ale celor care îmi intuiau durerea din spatele măștii, schimbam subiectul și le ofeream noua mea mantra - “Glumesc, glumesc doar “ - și atunci o prezentam din nou pe prietena mea de moment unor oameni care o cunoșteau de ani de zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a trăit numai 43 de ani și a lăsat țării șapte copii orfani : Plânge Bistrița la vale De ce oare-o fi plângând, Toate plâng în a mea cale Toate plâng, toate plâng... Numai tu nu plângi iubito Ești cu sufletu-ntristat Inima care-ai zdrobit-o Te-a iertat, te-a iertat... Vino iar iubito dragă, Vino, vino, vino-n crâng Vreau să te mai văd odată Și în brațe să te strâng... Mă ținea mama cu căpușorul în poală, îmi
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și intrarea într- o facultate care da dispensă, amânarea serviciului militar. Era vorba de medicina umană și de medicina veterinară. În vacanța de Paști i-am spus mamei mele că înclin și eu spre medicina veterinară. Mama m-a privit întristată. I-au venit lacrimi în ochi și mi-a zis cu o voce care venea de pe altă lume. „ De, dragul mamei, dacă vrei tu, du-te, dar eu am vrut să te văd preot”. Am amuțit și nu știu ce s-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
acum când scriu aceste rânduri cum S-a Îndurat Milostivul Dumnezeu de mine, cea fără de ajutor omenesc, cum de nu m-a părăsit. Și așa eram nebăgată În seamă și mulți au lovit În sufletul meu și inima mea cea Întristată. Dar El, și numai El m-a ajutat! Nu voi uita cât bine mi-a făcut mie Domnul! Le-aș spune la toți cei ce vor citi aceste rânduri să vină să le spun cu lacrimi de bucurie că Domnul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
strică totdeauna Să-mi dea Bunul Dumnezeu Să postesc cum trebuie eu Te rog Doamne, ajută-ne Postul să ne mântuie ! Iisus cu Mama Lui 27.10.2002 Iisus de la Mama Lui pleca Timpul durerii Începea, Maica Domnului suspina Și Întristată-L Întreba ? Spuse: Iisuse Fiul meu iubit În ziua de Luni unde vei fi? Atunci un călător voi fi Și nimeni nu mă va primi. Iisuse ziua de Marți unde vei fi? „Profetul“ Lumii voi fi Vestind pieirea acestui veac
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
vedea? Că Te pogori În pământ. O, Cuvântule Prealine, Cum voi trăi fără Tine? Acum ești la mine-n brațe Fiu Scump dar fără viață Fiule Dumnezeiesc Nu auzi când Îți vorbesc? Mai deschide ochii odată Să-Ți vezi Maica Întristată! Pe Măicuța ta Iubită! Cu inima rănită După ce eu Te-am născut, Iosif leagăn Ți-a făcut Așternut Ți-am pregătit Și bine Te-ai odihnit Dar acum Fiule Dulce, Ți-oi făcut culcuș pe Cruce! Și de acolo În
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Ștefane? Ea-i întinse mâna slabă, mică, fină pin gratii. - Ștefane! vezi tu regele evreilor! Gătitu-i-ai scaun împărătesc și schiptru pentru mînile lui ca să judece asupra Israilului ca Samoil judecătorul? Dar ai slăbit, tânărul meu amic, zise ea întristată privindu-l din nou, și pare c-ai îmbătrînit tare... de ce postești, să nu postești, făt-frumos ce ești. Dar deodată ea păru a-l recunoaște. - - Nu ești tu cumva Levy Canaan? esclamă ea. Halila! departe de mine. Ea-și smulse
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nouăzeci și, exact acum trei ani, și mă uit la ridicătura de pământ de la picioarele mele ca la un mormânt drag, varul stins de focul arzător așteaptă, ar fi numai bun pentru terminarea pronaosului, dar, în loc să se bucure, ochii mei întristați cuprind cu jale întreaga întindere, cariera veche cu intrarea înfundată de tavanul de pietre căzut, satul risipit în depărtare pe dealuri, crucea de lemn vopsit a Mântuitorului, te ispitesc cu geniu, i-a spus rusul acela, Boris, lui Theo, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lor învelit în mantia trufașă a celui răzvrătit, să îmbrac în fața Anei fățărnicia seducătoare a imaginii artistului romantic râvnind la tronuri cerești, puah, Când am fost în pustie, să-ți începi cuvântările frumoase, rostind rar cuvintele, cu privirea ta adânc întristată, te ispitesc cu geniu! Și acum amintirea cuvintelor lui Boris mă ridică din iarba înaltă, simt în mine puteri care se dezlănțuie, cum să le fac față, desculț mă învârt prin iarba necălcată încă de picior omenesc și-o culc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
după-amiază durerile înfiorătoare de ochi nu mă lasă să lucrez, aș face un pact cu oricine, cu Dumnezeu sau cu diavolul, numai să mi se mai lase vederea întreagă până voi picta toată biserica, 13 iulie, părintele Ioan bolnav, Daniel întristat, cu gândul îndepărtat, tot mai închis în el însuși și mie trântite în nas toate căile spre lume, singur, plantat țeapăn, fără putință de întoarcere în destinul meu sortit la naștere, te-ai legănat atâția ani cu gândul că descântătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și numeroși alți oaspeți știau prea bine că Watanabe Tenzo era nepotul lui Koroku și unul dintre principalii săi aliați. Înainte de plecare, Koroku jură să cerceteze amănunțit problema. Se simțise dezonorat și se Întorsese acasă furios și rușinat. Nici una dintre Întristatele sale rude nu putu propune un plan. Dacă ar fi fost vorba numai de familiile lor sau de vasali, ar fi putut găsi o soluție, dar incidentul Îl privea pe Tenzo, care era nepotul lui Koroku. Casa lui Tenzo din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
muntele. Toți știau că poemul avea caligrafia executată de Kaisen, marele preot al Templului Erin. — Ah, cât e de trist că Însuși sufletul acelui stindard părăsește astăzi Castelul Tsutsujigasaki, Îndreptându-se spre alte meleaguri. Toți oamenii din vechea capitală păreau Întristați. De fiecare dată când drapelul cu cuvintele lui Sun Tzu și flamura cu cele treisprezece ideograme chinezești erau desfășurate și luate În luptă, vitejii soldați se Întorseseră cu ele. În acele vremuri, ei și orășenii răgușiseră strigând, din toată inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
aproape neauzit: Văd că de data asta și Seniorul Ieyasu a fost cam nedumerit. Desigur, nu e decât o consecință indirectă, dar reiese că nevoia de a-l opri pe Ieyasu a dispersat puterea militară a lui Mitsuhide. Cât de Întristați trebuie să fie războinicii clanului Tokugawa pentru că au fost nevoiți să se Întoarcă acasă fără luptă! Și astfel, În ziua a douăzeci și cincea a lunii, imediat după ce-și aduse mama, În siguranță, la Nagahama, Hideyoshi plecă spre Mino. În Mino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Los. În icuri 32 topesc ele oasele lui Vala și oasele lui Lúvah; 415 Și în cuptoare-nchiși, ai lui Luváh nenumărați fii, fiice, În brazde se topesc; iarnă își úmflă foalele: Gheață și nea Călesc năprasnicele nicovale: Munții sînt întristați, si Rîurile neputincioase cad și seaca. Nici o cetate nu-i, și nici o Holda, nici Livadă; totul e Stîncă și Nisip. Nu-i nici un Soare, și nici Luna, nici Stea, ci aspre înghețate stînci 420 Izbindu-se-n neant 33, ce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
le dau. Acestea sînt zburdălniciile iubirii și-acestea dulcile-ncîntări ale jocului iubirii: 770 Lacrimi ale strugurelui, nădușeala cea de moarte a Ciorchinelui, ultimul suspin Al celui tînăr blînd ce-ascúltă a' lui Lúvah ispititoare cînturi. Întunecatu-s-a Omul cel Veșnic întristat și-o mantie de iarnă-acoperi Colinele. El spuse, "O Tharmas, înalță-te! și O Urthona!" Atunci nălțatu-s-au Tharmas și Urthona de la ospățul cel de Aur, sătui 775 De Rîs și Bucurie: Urthona, de la căderea-i șchiopătînd, se sprijini de Tharmas
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în proză Text suport: Șiretenia vulpii Un om bun, neștiutor A venit în ajutor Unui șarpe cam flămând Care și-a cam pus în gând Repejor să-l răsplătească Cu o moarte nefirească. Asta ți-e dreptatea, șarpe? Spuse omul întristat.) Că doar eu te-am ajutat, Iar acum tu drept răsplată Mi-ai luat suflarea toată. Haidem dar la judecată! Coana vulpe cea roșcată, S-a gândit ea ziua toată: - Mergem dar la văgăună Ca să văd faptele toate, Și să
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93490]
-
îi zice loggia), edificii ale odihnei care vor deveni foarte repede polifuncționale, „spații ale repaosului”, podoabe, dar și indicii ale unui alt mod de situare a omului în peisaj. Grădinile își păstrau aceleași funcții și când erau străbătute de pașii întristați ai văduvelor. Niște femei împovărate de îndatoriri „Capi de familie” Destul de mult comentata autonomie a văduvei - femeia eliberată (în fapt, de multe ori era vorba de o pseudo-eliberare, pentru că „grupul restrâns al familiei defunctului soț își întețea presiunile) de supravegherea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
întunericu-l frămîntă). Viața interioară vibrantă a acestui templu atestă chemarea Misterului; pe urmele detestatului său rival, autorul Ospățului se lasă furat de magia Egipetului și observă, în cel mai pur stil eminscian, la capătul descripției, că Floarea tainică de lotus întristat se vestejește. Versul arată că poemul lui Eminescu făcuse și victime colaterale - precum Macedonski, scriitor aflat deocamdată la începutul drumului care avea să-l ducă la marea poezie. Depășind registrul retoric, Macedonski se va cufunda curînd în poezia propriu-zis simbolistă
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
se amestecă în această lungă tragere la răspundere, mai degrabă decât cerere de ajutor. Rugăciunea, după tiparul pașoptist, al oamenilor care trăiesc cu presimțirea unei revelații, își conține și soluția. Lumina așteptată se revarsă, binevoitor, peste neamul greu încercat. Păstorul întristat, pe care Anton Pann o va pune pe muzică, e o idilă, cu intrigă simplă și departe de ecouri metafizice. Natura consimte spontan la durerea lui, fără vreo putere, însă, de-a o compensa. O întreagă tradiție romantică își are
Un minimalist by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5976_a_7301]
-
regele Ferdinand! După o lungă boală fără nădejde și pe care o suportă ca un erou! Eram în preajma plecării spre București, așa că a doua zi intram în capitala îndoliată. Era ziua Sf. Ilie și o căldură apăsătoare plutea peste populația întristată adânc, căcă regele fusese bun și mult iubit. Noi însă trebuia să plecăm după o zi de întrerupere, în Transilvania, așa că numai Horia putu fi de față la funerarile care se desfășurau în chip solem în fața supușilor îndoliați ai bunului
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
iar spațierea - rostirii răspicate. Crystal constată rolul destul de limitat pe care îl au semnele special inventate - smileys sau emoticons - care atrag într-adevăr atenția la primul contact cu anumite texte și pe care unele lucrări le supraevaluează; fețele surîzătoare sau întristate care se pot construi din semnele de ortografie și punctuație nu reușesc să suplinească rolul intonației, al expresiei și al gesturilor din conversația față în față și nu par a fi foarte frecvente în uz. Aparțin oralității construcțiile scurte, repetițiile
Cîteva observații lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15113_a_16438]
-
semințe sfinte, Să nu mai umblu în cuvinte. O, Lună plină, de-ai zări Ultima oară chinul meu aci, Ce la pupitru m-a ținut De veghe-n meiz de noapte, mut; Cărți, și hîrtii mi-ai luminat, Prietenă, chip întristat! Pe culmi de munți, ah, de-aș putea Să umblu în lumina ta, Cu duhuri să zbor lîngă peșteri pe-aproape, Să trec peste pajiști prin razele-ți slabe; Scăpat de al științei fum, ca nouă Tu mintea să mi-
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
vadă până la capăt. Cu timpul, fisura se transformă într-o crăpătură, căscându-se pe zi ce trece. Bajnorică, vai de steaua lui, făcuse niște fălci ca genunchii de capră și mai erau și bivolițele alea cu uitături de diavolițe vădane, întristate și lacome, bărbătoase și cu bărbile încleiate de bale și nămol, și tot într-o sâsâială neîndurătoare își legănau capetele romboidale pe sub ușa lui Bajnorică și pe la ferestre, iar de-acum nimic nu-i mai cădea bine și doar un
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
cu punctarea obiecțiilor, cu notificarea ca atare a respingerii. Subtextul refuzului e o dispoziție mai curînd concesivă, ,înțelegătoare", de apropiere a pozițiilor divergente, frecvent de posibilă conciliere. Starea de spirit specifică nu e iritarea, ci mai curînd o amabilitate ușor întristată: ,Acuzîndu-și generația de frivolitate, de Ťtransformare a parodiei și ironiei în stindardeť exclusive, el (Vasile Baghiu) uită că această frivolitate nu e una fără aparat dramatic și nici una care să nu fie o formă a exasperării. Ba chiar o formă
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]