1,698 matches
-
în Transnistria, că n-a avut încotro, dar a refuzat să-i predea lui Hitler, ca să-i gazeze la Auschwitz, pe cei mai mulți, din Vechiul Regat, ca și pe cei refugiați din Ardealul de Nord. "Dezbaterile", nu o dată foarte animate, amintesc întrucâtva de "poiana lui Iocan", fără a fi însă la fel de libere, pentru că pe zidul cârciumei era lipit un afiș amenințător: "Cine limbă lungă are/ Cinci ani va săpa la sare." O pagină ce se ține minte este acea despre teroarea legionară
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
nu are marcaje exacte în acest sens, dar nici nu vrea să pună singur marcaje: el doar simte (deși pretinde că mai degrabă gândește). În atmosfera boemă pariziană, fără Maga (cea pierdută, abandonată, alungată, părăsită), alcoolizat și însingurat, dar securizat întrucâtva de o spumoasă causerie între intelectuali anti-sistem, Horacio Oliveira (personaj atroce și aparent anti-emoțional) o poate iubi în sfârșit necondiționat pe Maga (sau mai exact poate admite că o iubește): Oh, iubirea mea, mi-e dor de tine, mă doare
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
din lat.rostrum, care însemna cioc, apoi gură, și s-a păstrat tocmai în expresia pe de rost. Marius Sala nu se referă însă la verbul refăcut după substantiv, a rosti. Dacă legăm expresia de acesta, sensul ei ne apare întrucâtva diferit: pe de rost vrea să zică, pur și simplu, oral, adică nu citit. Dar mai există și sensul din a rostui, altfel spus, a pune în ordine conform unui rost, unui criteriu. Nu am idee de legătura dintre a
Note disparate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4909_a_6234]
-
fluturii, cu albinele", ars de dorința de-a ști „Pe unde îți rătăcești zilele", poetul se arată scandalizat de ingerințele fiscalității: „Am ajuns, am admis / Să plătesc taxă pe stele,/ Să achit taxă pe vis?" (Taxă). Frămîntarea i se alină întrucîtva printr-o comparație fiziologică al cărei termen îl silabisește spre a fi mai explicit: „Lumină amară îmi oferă clipa,/ O beau cum aș bea un pahar plin,/ Sînt însetat./ În-se-tat". Dar care soluție, vai, nu-i este suficientă: „Să rabd
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
chelnerul este recuperat întru onestiate cu propriul roman de către o iubită care știe și înțelege. Finalul falsificat în spiritul melodramei are doza lui de adevăr. David Kern nu mai este chelnerul de la început, ieșirea în lumea bună l-a rafinat întrucâtva, i-a rafinat minciuna romanescă. Pe de altă parte, el este o persoană publică și, poate cel mai important, revendică pentru el un chip al romanului, chipul unui personaj așa cum apare în final pe motocicletă alături de iubita sa. În definitiv
Literatura de sertar sau romanul à tiroir by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5949_a_7274]
-
un motiv în plus pentru menținerea României în afara spațiului Schengen. Ambasada României a refuzat să comenteze acest subiect. Ministrul român de Externe, Teodor Baconschi, este furios din cauza poziției Olandei privind aderarea țării sale la Schengen, comentează publicația. Guvernul olandez „este întrucâtva captiv în agenda politică antieuropeană, antimigraționistă, a unui partid extremist“, a afirmat Baconschi, referindu-se la Partidul Libertății. Ziarul notează că nu este clar dacă există vreo legătură între cele două subiecte. În timp ce disputa continuă pentru a patra zi, florile
Ministru olandez: Blocarea tirurilor cu flori, motiv în plus ca România să rămână în afara Schengen () [Corola-journal/Journalistic/59605_a_60930]
-
moment de grație, paginile unui fantasticist, o denumire pe care n-o mai întâlnisem, dar pe care o consider pe deplin justificată. Era o literatură de amator (să zicem inteligent și cultivat), care scria ocazional pentru a-și amuza prietenii întrucâtva asemănători sau chiar scriitori deja cunoscuți, aflați la începuturile lor pline de speranțe. Luasem cunoștință de Istoria literaturii române contemporane, 1900-1936, de E. Lovinescu, în versiunea 1937, și o foloseam ca un ghid sigur, în afara recomandărilor de la catedră, care nu
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
altuia, ca și acesta, construiește un sens nou. Scrierea lui Ștefan Călărășeanu construiește o poezie a semnelor, lucrată scrupulos, cu multă atenție la mișcarea mâinii, indiferent în ce materie se încrustează. Foița de aur cu care le îmbracă, le uniformizează întrucâtva, dar le îmbogățește în strălucire, ca și când istoria străveche se scrie acum, ca și când clopotele sale ar pulveriza un limbaj nou peste auzul nostru leneș, nedispus să facă vreo concesie propunerilor sale. Sigur că toată ritmicitatea căderii acelui limbaj te duce cu
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
dincolo de el îl amuțește. Îl smulge dintre noi. Aproape toți creatorii cu adevărat loviți de iluminațiile cezurii sfârșesc prin a fi amuțiți de rigorile cenzurii transcendente." (pp. 27-28) Monolog: Frustrarea și revolta prometeică în fața „gestului" Marelui Anonim, ca atitudine umană întrucâtva firească, nu provine dintr-o mare neînțelegere, din ignoranță și din așezarea neadecvată în fața misterului? Altfel spus, nu este oare dreptatea noastră doar dreptate a părții, a fragmentului și astfel implicit „nedreptate"? De fapt, nu ni se refuză ceva, ci
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
vrafuri impresionante, „ideile literare" preexistente. Erudiția i s-a exersat pe liniamente îndeajuns de cuminți, tot astfel cum „critica ideilor ideologice, politice", pe care o invoca în ultimul timp, n-a depășit cadrele unui iluminism, așa cum era și normal, adus întrucîtva la zi. În conflictul său, exponențial, cu G. Călinescu fostul său învățăcel ne înfățișează o variantă a unei relații tipologice, cea dintre Salieri și Mozart, dintre Wagner și Faust. P.S. Ne-au surprins o sumă de aprecieri asupra lui Adrian
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
activi, trebuie să precizez, pentru că, nu de multe ori, între oameni cu viziuni incompatibile, consensul a fost atât de categoric. Cei care au scris despre ea, au făcut-o entuziast. Cei care au tăcut, au tăcut totuși admirativ, derutați poate întrucâtva de stranietatea unei astfel de proze. (Mă număr printre aceștia din urmă, așa că afirmația mea poate trece drept mărturie.) Noul roman al lui Marin Mălaicu-Hondrari, Apropierea, e cartea unui estet. E foarte multă artă în ea (practic, de la un capăt
Cartea devoratorilor de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6289_a_7614]
-
ai scenei. Amos Oz a mai vorbit despre „genele românești” prezente în cultura evreiască și despre amintirile plăcute de ambele părți, în ciuda faptului că relațiile dintre cele două culturi - și populații - n-au fost mereu „o lună de miere”, anticipînd întrucîtva tema celei de-a doua jumătăți a dialogului. Mi s-a părut de remarcat, din această primă secvență, următoarea clarificare adusă de Amos Oz poziției sale politice: „Poetul englez John Donne a spus cuvintele celebre « Nimeni nu este o insulă
Amos Oz și Gabriel Liiceanu la Ateneu by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4865_a_6190]
-
fel, un cimitir. Unul unde te odihnești de frământările vieții. Decât că viața n-a murit de tot. S-a potolit. Potolită, te poate fermeca. E ca cimitirul de la Lëtzebuerg; unde stau cu orele și unde numai eu sunt viu întrucâtva. E bine, dacă ești slab de înger și altfel nu poți, să faci acel prea mult după care nu se mai poate nimic. Așa sunt acum. Am făcut ce nu se poate și am dat peste oboseala de sfârșit de
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4826_a_6151]
-
afectivă, fără acel spațiu de reflecție, de visare, de emoție. Filmele despre film, filmele care chestionează chiar substanța cinematografiei, care își pun întrebări, care survolează această lume aparte m-au interesat întotdeauna, și dacă filmul lui Hazanavicius m-a dezamăgit întrucâtva este din cauza faptului că nu am reușit să găsesc în el acest gen de emoție, de reflecție, de meditație pe tema magiei cinematografului în general și a filmului mut în particular. Am găsit, în schimb, un film bine făcut care
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
altfel, de a râde de mentalitatea cronică rească, pe care și el o ilustrează și o împărtășește. Poate fi, însă, recitit, alegând nu ceea ce alege școala, ci tocmai acele cărări strâmbe de care gustul ei se ferește. Ele pot reface, întrucâtva, calea spre cititori a unui poet uitat.
Modernitatea lui Coșbuc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4860_a_6185]
-
țin minte ce am făcut. Știu doar ce fac ceilalți. [...]Mă simt golit, nu mai știu nici cine dracu sunt. Nu mai rezist aici. Mă sufoc. Evadarea din Delphi în căutarea necunoscutului îi apare acum drept singura soluție și corespunde întrucâtva profeției care recomanda fuga în fața invaziei barbare. Abandonarea templului echivalează însă cu reîntoarcerea pe făgașul destinului boicotat o vreme prin refuzul mișcării. În ultima sa apariție, corul nu mai este o trupă de actori care improvizează, ci un veritabil cor
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
era (încă) o acțiune benefică, pentru că se opunea amăgirii, înșelării. Cineva putea, așadar, fi îndemnat să se dezamăgească, adică să se dezmeticească, să se trezească la realitate, abandonând o iluzie. Trebuie să recunoaștem că sensul vechi al verbului derivat este întrucâtva mai logic, mai previzibil decât cel actual, fiind deductibil din elementele sale componente. Există în română numeroase perechi antonimice (ca a aproba vs. a dezaproba) în care derivatul cu prefixul dez- are un sens contrar bazei sale. Fostele antonime a
Amăgire și dezamăgire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5287_a_6612]
-
criticii de după el nu epuizaseră posibilitățile de a spune lucruri noi despre Creangă. Vom face pe marginea ei câteva însemnări. Titlul enunță tema principală a cercetării lui Simion (relația dintre cruzime și jovialitate la Creangă, la „moralistul” Creangă), deși este întrucâtva reductiv. Sunt multe alte teme și subteme aduse în discuție în carte, aspecte și subaspecte, spre a vorbi astfel, raportări nenumărate la personaje din epoca lui Creangă și la situațiile în care acestea s-au aflat, la împrejurările istorice și
Alt Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5301_a_6626]
-
temeinică ironie? Firește, tinerețea, cu tot entuziasmul ei uneori facil, nu i se poate imputa lui Alecsandri singur. E, să zic așa, o boală de generație. Doar că, unde pe ceilalți pașoptiști pare să-i frământe, pe el îl lasă întrucâtva senin. Ajunge să comparăm „până când să ne tot plece cruda, oarba tiranie/ Și la caru-i de trufie/ Să ne-njuge ea pe noi?” - un fel de nu ne fac ei pe noi al zilelor noastre - din Deșteptarea României, cântarea Revoluției
Tinerețea lui Alecsandri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5303_a_6628]
-
Arta de a fi păgubaș , a ajuns la al doilea volum din patru în cîte este proiectat, cu subtitlul așijderea dur, Oameni și javre. Avem a face cu o scriere autobiografică, avînd însă ferestrele deschise spre imaginar, care ne reamintește întrucîtva ciclul romanesc al lui C. Stere. Depoziția realistă a subiectului e mixată cu personaje și fapte aparținînd ficțiunii, fără ca, în genere, planurile să se stînjenească între ele, întrucît cel secund are darul de-a întări concretețea evocării, a-i amplifica
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
Simona Vasilache Parafrazez, întrucâtva, ideea unei poezii din volumul de debut al lui Mircea Ivănescu, Versuri , Editura pentru Literatură, București, 1968. Despre fuga cu amintirile și despre adevărul lor, din când în când. O poezie cu o epică discretă, doar atât cât propriile simțiri
Amintire și adevăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5366_a_6691]
-
un scriitor cu numele A. Toma a existat vreodată! Îmi exprim speranța că a venit vremea ca această atitudine să fie revizuită. Mulțumesc celor ce mi-au dat posibilitatea ca, fiind încă în viață, să-mi exprim această speranță și - întrucâtva - s-o argumentez. Cluj-Napoca - Netanya, iulie-septembrie 2011
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
nu are de-a face cu Orientul istoric din Balcani. Este figurată în treimea lor coruptă decăderea însăși ("planetară", zice Marin Mincu). Decăderea istoriei. Decadența aristocrației. Decăderea spiritului în și mai multă trufie. Acum, după ce vom fi căzut de acord întrucîtva asupra faptului că antimodernii fixează axul central al modernității, avem a constata că în literatura noastră antimodernul radical a fost Mateiu Caragiale. Antimodernismul său nu este polemic și ideologic. Este organic. Tradiția de la care se revendică nu este conservatoare, jucînd
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
neatent. Un exercițiu de subțiere, de exsudare a sufletului prin carne, de imprimare fină, ca a respirației pe un geam, a omului pe lumea care-l duce. "Animale cîteodată cu transparențe de cer", versul din În loc de introducere, explică, și sensibilizează, întrucîtva, un titlu, altminteri, tehnic. E o rigoare, o tăietură la milimetru în Blecher, chiar, sau mai ales, în acela ultim, al jurnalelor de boală, care scoate secțiuni de-o admirabilă finețe, pe care doar emoția noastră, nu a lui, bine
Subțieri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6681_a_8006]
-
Simona Vasilache Puțin peste cincizeci de ani despart primăvara lui Alecsandri, din Pasteluri, de primăvara lui Topârceanu, din Rapsodii. Intre ele, cronici întrucâtva banale,întrucâtva atinse de emoție delicată, ale unei schimbări de anotimp, se primenește o lume de gusturi și păreri. Un lucru, însă, le apropie: sentimentul, naiv și contaminant, al unei revelații. Un friguros apocaliptic, Alecsandri, reconstituind iarna din viziuni ale
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]