448 matches
-
albă"1. Versurile concentrează temele majore ale poeziei lui Ion Pillat: timpul în declin al înserării, jocul umbrei și al luminii, privirea ce descoperă un alt peisaj în orizontul scufundat al sufletului. Ca și în alte cazuri discutate până acum, întunecarea perspectivei mundane corespunde închiderii orizontului exteriorității. Privirea se întoarce în sine, coboară în adâncul în care "ochiul luminii" poate scruta evanescentele alcătuiri. Ceea ce scapă privirii obișnuite cu spectacolul contingenței se oferă unei alte priviri, pătrunzătoare în neobișnuitul lucrurilor ce tremură
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e putred arată, dincolo de mediul alterării selenare, intermediul unei inversiuni 9. Dacă miezul nu mai e miez, decade din condiția sa de reper temporal (conform datelor conștiinței imediate), el propune afirmarea altei semnificări, a tăcerii ce se înalță laolaltă cu întunecarea înțelesului. Ce semn e acesta a cărui semnificare scapă înțelegerii, imagine tăcută a neînțelesului însuși? Ce dă totuși de înțeles imaginea neînțelesului, a unei rostiri întunecate care dă de văzut? Imaginea își acoperă atât de bine sensul încât ceea ce se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
determinațiilor ființării e compensat contrapunctic de trăiri liminare, deficitare în orizontul existenței. Răsuflarea de aripi nu e o imagine prin sine; ea nu se configurează semnificativ decât în raport cu un corelat imaginal, profilându-se pe fundalul nopții. Ceea ce e excesiv, prin întunecarea perspectivei, face cu putință, în mod paradoxal, apariția unei dimensiuni neașteptate, la fel cum viul e cu atât mai intens cu cât se manifestă oarecum subminat de singurătate și de reculegerea pe care o impune sfârșitul. O imagine discretă, abia
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un fel de suspensie în chipul Începutului. Restaurarea chipului din nimic (Dan Damaschin) Un poem al pierderii chipului, prin alterarea asemănării, este Firul cu plumb de Dan Damaschin 54. Cum e cu putință această pierdere de imagine, dacă nu prin întunecarea tuturor celor care sunt oglinzi ce reflectă sufletul? Dar nu despre obiecte ale naturii este vorba, nu de atestări ale exteriorității care - pierzându-și definiția ontică - privează conștiința de intenționalitate. Ceea ce se umbrește și se ruinează e conștiința însăși, în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
față, nu arată decât ștergerea din vedere, adâncul coborâtor în noaptea ființei, reflux al categoriilor ființării, până la absorbția în neființă. Iar ultima noapte nu e cu adevărat pragul premergător al marii Zile a opta, limbul clar-obscur între părăsire și accedere, întunecare și iluminare?64 A fi în Ultimul - ca și cum n-ai fi - înseamnă deja întrezărire a Primului, primultimitatea unei prezențe de absență: un aproape-deja-și-nu- încă. De aceea, ajungerea până în adâncul sinelui implică premergerea 65, atingerea unui capăt viu, nu așezarea, nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
decuvântării, destructurarea discursivă; cuvântul nu mai exprimă un sens dat înțelegerii, rostitul abdică din orizontul unei denominații - acum - superflue. El se întoarce la rostirea în care nespusul prefigurează actul comunicativ, dar spune mai mult prin omisiunea referentului. Vorbele răstălmăcite până la întunecarea înțelegerii traduc tocmai, prin anticipație, întoarcerea pe dos, tulburarea pertinenței lingvistice. Cuvintele nu mai au ce și despre ce vorbi, nici nu se adresează cuiva anume; ele scriu poemul de-scriindu-se pe sine, resorbindu-se în semne sau vestigii. Tulburare necesară
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în odihna somnolentă - maternă - a premanifestării. Deasupra se vede peisajul conturat al deja-existentului, apariția în lumină a unei imagini la care ochiul participă aproape vegetal. Se pune în vedere cu insinuanța clarității. Totuși, o imagine oblică văzută prin lumina răsfrântă; întunecarea nu închide vederea, la fel cum vântul nopții nu aduce eclipsarea vizibilului, căci lumina nu e a ochiului și nici a imaginii văzute. Ea aparține intermediului transparent - diafan - ce face cu putință atât nașterea imaginii cât și vederea ei. Imagine
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
economică, socială și politică a omului. Atât prin activitatea sa de profesor la Institutul Pedagogic din Arad (1812-1815), cât și prin lucrările sale publicate a servit acestei convingeri: ,,(...) cea mai mare parte a norodului acestuia (românesc, nns.) în necinste, întru întunecare și mare mișelitate zace, mai mult din lipsa educației cei cuviincioase și bune, decât din alte oarecare pricini.” Bunăstarea populației era, în optica sa, direct dependentă de nivelul cultivării ei. Școala devenea astfel un factor de progres social, prin ea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
tine ? Nu te bucuri că ești menită lui Achile ?), e derutată de ciudatele întrebări privitoare la înfățișarea mirelui (Ce întrebări fără rost !... Vino-ți în fire). Nu caută să-i aline spaimele funebre pe care le confundă cu o scurtă întunecare a minții (vorbești ca dintr-o cumplită visare... gândul ți s-a rătăcit dintr-o dată, vestindu-ți-se numele lui Achile ? !) sau cu tulburarea pricinuită de emoția nunții (Gândul ți e necontenit rătăcit... Îți înțeleg șovăiala feciorelnică, dar nu ești
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ființei noastre umane, un amestec de instincte vulgare, o răspândire de cețuri dezordonate prin mintea noastră, gata să-i întunece seninătatea, să o pună în încurcătură și să-i paralizeze mișcările până la a-i provoca, în cele mai grave crize, întunecarea completă a minții. Într-o zi, satana a apăsat zdravăn acel mic buton al strămoșilor noștri, a făcut să le strălucească în fața ochilor posibilitatea, nu numai de a scăpa de dependența de Dumnezeu, ba chiar de a fi asemenea Lui
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
așa zis "românesc", în clișee penibile. Nimic din toate acestea în "Cuvântul nostru", care cuprindea doar versuri siropoase de dragoste (firește) neîmpărtășită. Colaboratorii semnau exclusiv cu pseudonime. Toate la fel de dulcege (Emil Petuny, Titus Buchet, Gicu Poiană) sau misterioase (Elgema, Ada Întunecare). Dar în nici un text nu se făcea vreo referire la "întrecerile socialiste" și la viața "nouă" a tineretului scumpei patrii a lui Roler. În acest context de respingere a oficialismelor de toată mâna, în numărul din noiembrie 1957 este inclus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mulți activiști iritați de inițiativele mele, ca și nu puțini dintre colegii noștri mai vârstnici care începeau să se teamă că „partidul” lăsând cam prea libere frâiele cenzurii și oferindu-ne nouă, tinerilor, posturi de conducere, urmarea va fi inexorabila întunecare a pozițiilor și mai ales a „valorii lor literare”. Revin încă o dată asupra acestui aspect al lucrurilor ce, din afara lumii noastre, era greu sesizabil, nemaivorbind de faptul că cei din străinătate nu puteau decât să-și facă o foarte vagă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și atrage spre cele cerești și spre propria mântuire a sufletului, dându-i tihnă și pace în Creatorul și Domnul său. 317. A patra regulă: despre dezolarea spirituală. Numesc dezolare tot ce se opune celei de-a treia reguli, precum întunecarea sufletului, tulburarea din el, pornirea spre lucruri josnice și lumești, neliniștea pricinuită de felurite tulburări și ispite, împingând spre necredință, fără speranță, fără iubire, întru totul cuprins de delăsare, nepăsare, tristețe și ca și cum ar fi despărțit de Creatorul și Domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și Bruxelles, în 1972, pentru „Asistență medico-psiho-pedagogică a tineretului“. Prof. univ. dr. Mihai Șelaru a stat mereu de gardă la căpătâiul minților aflate în impas. S-a luptat cu tristețile, cu însingurările, cu spaimele și temerile de tot felul. Toate întunecările, derapajele minților bolnave găseau un sprijin în prof. dr. Mihai Șelaru. Nu lucra cu stetoscopul sau cu ecograful, lucra cu cuvântul. Era luminos, optimist, înțelegător și bolnavii plecau remontați datorită felului lui de a fi: cald și prietenos. Prof. univ.
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
îi venea să îl înghită, să se sature cu el, apoi să îl readucă înapoi. Își dădu seama că era ceva nebunesc, dar așa simțea.. Era viața ei în miliarde de culori, era gustul absolut de pe pământ, era lumina nopților întunecare și stâlpul ei la bătrânețe. Toate visele ei se opreau aici. Universul îi surâdea. După ce reușise să își vadă pruncul se simțise satisfăcută, sistemul funcțional cedă și adormise atât de repede precum ai sufla într-o lumânare. În momentul următor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
unei munci de cinci ani și jumătate. M-a ajutat mult faptul că am absolvit Școala Normală în condiții excelente și am avut și profesor pe măsură! Nu uit că am luat cu succes un examen de literatură cu romanul „Întunecare”, de Cezar Petrescu, roman citit cu 25 de ani în urmă. Am folosit zestrea bogată de cunoștințe, am folosit-o cu pricepere în desăvârșirea mea profesională. La terminarea studiilor, aveam vârsta dublă a unui student la zi. Apoi trebuia să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
hartă. Astfel, nu mai știu unde mă aflu la nivelul întregii mele ființări și nu mai recunosc nici situația dată drept un labirint ontic. Doar mă revolt într-un acces de furie muribundă de-zorientat, dezancorat de solul propriului ego. Această întunecare și plutire nervoasă, agitată, în derivă, mă duce ferm spre izbucnirea unei înfricoșări spasmotice a imposibilității de regăsire a sinelui, de confirmare a propriei identități. Eu nu mai știu cine sunt din perspectiva raportării mele la ce am fost din
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de acestea, el are legătura cu cea dragă, fluxul iubirii dintre inima sa și fiica regelui din Minos, Ariadna. Această legătură este concretizată prin firul depănat și sabia dăruite de frumoasa prințesă. Tezeu intră în labirint și este izbit de întunecările și presiunea copleșitoare a acestuia, are premoniția propriei morți, calitățile sale îi sunt atinse de stingere, firul Ariadnei stă să se piardă, iar sabia îi pare grea și neîndemânoasă, o piedică și nu un ajutor. În acest moment de intensă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
la tranzitarea lor în alt plan de înțeles, la investirea lor cu o altă semnificație, la utilizarea lor cu o noimă originală și într-o accepție diferită. Astfel, în noul context, atunci când se rostește noapte, gândul trimite la ideea de întunecare sufletească și nu naturală, cosmică, la absența luminii lăuntrice a credinței autentice, iar atunci când se pronunță nocturn este evocată, de fapt, poziționarea în paradigma acestui întuneric spiritual. O conștiință nocturnă din punct de vedere religios este o conștiință a nopții
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
o primă ipostază apocaliptică, mă aflu prins în iureșul unei cotidianități sedate de ignoranțe și superficialități. Îmi port viața în medii dominate de amploarea mediocrității și agresivitatea ipocriziei pline de sine. Sunt victima compromisurilor făcute ceas de ceas cu aceste întunecări ale omului. Brusc, survine un cataclism premergător apariției apoaliptice Divine și judecății finale impuse de autoritatea absolută a acesteia. Lumea din care fac parte se fragmentează precum o statuie izbită violent de suprafețele unui material dur. Sfâșierea fulgeră totalitatea mundană
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
transparentă, căutând aceleiași inexplicabile calități-taină de care s-ar putea îndrăgosti. Dacă nu va găsi o astfel de calitate ce o seduce, sfera conștiinței sale va rămâne închisă mărturisirii mele te iubesc neasumând-o, iar eu voi intra sub zodia întunecărilor celui ce iubește fără a fi iubit. Dacă însă ea va afla prezența în lăuntricul meu a ceea ce o impresionează întru eros, atunci își va deschide sfera sufletului său și va primi confesiunea te iubesc ca un prim pas spre
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
fără interes. Prin el se pregătește însă încet mișcarea grozavă ce se apropie. Frazele, considerate izolat, sunt incolore ca apa de mare ținută în palmă, câteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde și urletul mării. Teroarea surdă, colbul de răzmeriță, întunecarea apocaliptică sunt pregătite în timpuri lungi și măsurate, cu un efect epic considerabil. Epopeea debutează încet ca un cer înnorat, devine bubuitoare spre mijloc, apoi se rezolvă. Misterul existenței epice nu stă în observație, ci în durată. Nici aici scriitorul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
generos cu un loc alături de M. Sadoveanu și L. Rebreanu. Dar Cezar Petrescu nu-i decât un manufacturier modest, cu meritele sale într-o literatură încă restrânsă. Nuvelistica e o variantă jurnalistică și locvace a operei lui Sadoveanu. Primul roman, Întunecare, e o cronică de război superficială, de o anume eleganță ziaristică, dar informă, lunecând pe deasupra realității umane spre a se pierde într-un studiu social, dus până după încheierea păcii. De aci încolo romancierul se străduiește să studieze societatea românească
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
până la saturație (niciodată, însă, ca ediție critică, niciodată cu un aparat critic adecvat care să consemneze cel puțin critica de întâmpinare a cărții, foarte aspră în unele privințe) episodul este scos definitiv din discuție. Tehnica scoaterii din context și a întunecării până la ștergere a golului rămas: informația se pierde, interpretarea devine informație de primă mână. Istoricul literar rămâne cu această constatare rece: deși publică în același număr, în aceeași pagină, un text tot despre Eminescu, totuși, G. Călinescu trece sub tăcere
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
film: Peste treizeci de roluri principale În film: „Vacanță tragică” regizor C. Vaeni; „Imposibila iubire”, regizor C. Vaeni; „Țapinarii”, regizor Ion Cărmăzan; „Flăcări pe comori” după „Arhanghelii” lui I. Agârbiceanu, 683 regizor N. Mărgineanu; „Întoarcerea din iad”, regizor N. Mărgineanu; „Întunecare” (după romanul lui Cezar Petrescu), reg. Alexandru Tatos; „Moara lui Călifar” (după cartea lui Gala Galaction); „Privește Înapoi cu mânie”, reg. N. Mărgineanu, etc. Caracteristica personalității mele, după cronici, spune actorul, este: inteligența și trăirea intensă a personajului exprimate prin
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]