786 matches
-
luminozități diferite. Aceste diferențieri devin și mai evidente în momentul când culorile sunt amestecate fizic cu alb sau negru ori altă culoare, diferite ca valoare. Pentru a obține efectul de contrast închis-deschis este necesar a se alătura culori, nonculori de întunecime egală sau apropiată. Condiția este însă de a se respecta cerințele acordului cromatic. Contrastul de închis-deschis (Clar-obscur) se poate realiza folosind albul și negrul, toată seria de griuri neutre posibile, precum și culorile luminoase sau întunecate cu toate seriile de griuri
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
să atace sufletul cu ceea ce găsește în fața lui, fie cu bucurie și cu părere de sine, fie cu întristare și deznădejde, fie cu oboseală covârșitoare, fie cu desăvârșită nelucrare, fie cu lucruri și cugetări nelavreme și fără de folos, fie cu întunecime și ură nesocotită față de toate cele ce sunt<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 204. footnote>”. Când vorbesc despre războiul de noapte, Părinții ne sfătuiesc ca, de suntem ispitiți noaptea prin închipuire de împreunare, să ne păzim inima să nu cugete
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
al cunoașterii științifice. Ceea ce atunci s-a manifestat ca o veritabilă anulare a vechiului spirit științific și cultural elen, antic, ca o avansată disoluție a cunoașterii științifice, din perspectiva epistemologică de astăzi înseamnă cu totul altceva, adică o pătrundere în întunecimea epocii feudale, dominată de ideologia scolasticii exercitată pe ruinele spiritualității atât de bogate a epocii antice. Puține inițiative istorice vin să scoată în evidență vidul de credință al epocii antice, limitată doar la un nivel de reprezentare conceptuală panteistă, neputincios
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
vrut să explice claritatea și limpezimea imaginilor ca fiind diferită de imaginile confuze și întunecate. Spre deosebire însă de metodologia leibnizeană inițială, el subliniază că între imaginile percepute și apercepție se află o procesualitate asociativă graduală. La Wundt, claritatea sau întunecimea imaginii nu este decisă de altceva decât de un indicator subiectiv, de direcția atenției. Apercepția se află în centrul cercului atenției, locul unde vederea este cea mai clară, centru în care totul se află la periferie. Concepția sa despre apercepție
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cuvântului în care se devoalează - ca într-o cameră obscură - imaginea transparentă care dă de văzut și de înțeles 6: "Numai valuri de lumină trec în undă și dispar" (Peisagiu)7; "s-a risipit în lumină tăcerea" (Lumină vie)8; " Întunecimea aripează alb" sau "Nemărginitul se înstelează argintiu" (Cântec de noapte la mare)9. Se devoalează prin corpul scriiturii demantelate, devenită "scriitură spartă" (écriture éclatée, în ambele sensuri: dezmembrată, dislocată, fragmentată, dar și eclatantă, strălucitoare, luminată de ceea ce iese la vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe de o parte, tăcerea ajunge să spună ceva, e deja dicibilă în trupul luminos al imaginii care o smulge din muțenie și unde lumina apare în discurs drept fenomen sensibil, luminozitate (lumen); la fel cum, pe de altă parte, întunecimea și nemărginitul (imagini ale umbrei vizibil-invizibile) se sublimează (aripează, se înstelează) în transparența rarefiată a ceea ce luminează epifanic (alb, argintiu), ca sursă invizibilă a luminii (lux), reflectând, în aceste figuri fără formă, puritatea originii absolute din care rostirea izvorăște. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rostirea izvorăște. Înainte de a fi parcursul oblic al vederii, orizontul deschis de poemul Cântec de noapte la mare13 deschide la rândul său perspectiva inversă a unei manifestări eclipsate: Toate clopotele bat din fund de mare,/ Toate luminile înnoptează-n depărtare,/ Întunecimea aripează alb, valuri amare". Se creionează un peisaj răsfrânt în propria arătare de sine, cufundat sub linia de orizont a vizibilului. Distanța creată - a sunetului, a luminii - pune în depărtare, în suspensia oricărei determinări prezente. Ocultare a lumii date percepției
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mundan - ar fi trebuit să fie imagine reprezentativă a realității sensibile nu mai prezintă nimic sesizabil, din moment ce "clopotele bat din fund de mare" și "luminile înnoptează-n depărtare". Imagine imposibilă a unui nereprezentabil absolut, și totuși posibilă, a inaparentului însuși: "întunecimea aripează alb". Irealizarea se conjugă aici cu revelarea; realul demundaneizat arată o altă dimensiune - invizibilă - acolo unde corpul lumii și al poemului se descompun. Albul din miezul întunecimii profilează imaginea matricială a unei înălțări fulgurante. Iată cum tot ceea ce coboară
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Imagine imposibilă a unui nereprezentabil absolut, și totuși posibilă, a inaparentului însuși: "întunecimea aripează alb". Irealizarea se conjugă aici cu revelarea; realul demundaneizat arată o altă dimensiune - invizibilă - acolo unde corpul lumii și al poemului se descompun. Albul din miezul întunecimii profilează imaginea matricială a unei înălțări fulgurante. Iată cum tot ceea ce coboară în imprezentabilul premanifestării dobândește în chiar liminarul acestei limite o strălucire nelimitată, a noii imagini care se ridică din adânc, vine de departe. A fi desprins de lume
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de deasupra cuvintelor. Imagine a veșniciei care subîntinde în legănarea armoniei sale tot ce e curgere și petrecere a celor lumești: Dar veche veșnicia, înconjoară din târziu.../ Nemărginitul se înstelează argintiu,/ Singură clipa fugind, rămâne vis viu". Din nou, precum întunecimea ce aripează alb, nelimitatul propune o imagine ambivalentă. Deși lipsit de orice determinație a existenței lumești și, ca atare, în imposibilitatea de a da ceva de văzut în vreo formă aparițională, nelimitatul strălucește prin sine. Nu își abandonează dimensiunea de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
peisaj al apelor învăluite în lumina palidă a nopții. Imaginea poetică a mării - așa cum se dă ea în explicitul rostitului - aduce totul la vedere, supradetermină întregul complex de semnificații ale poemului. Spune ea însă ceva deslușit despre albul înaripat al întunecimii, despre gândul înflorit și nemărginitul înstelat? Ceea ce ajunge la vedere transpare dintr-un alt orizont decât cel al poemului: tărâmul îndepărtat al inaparentului care se dă intuiției transcendentale 17. Ceea ce se vede fără rest - fără întoarcere spre chipul lumii trecute
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
el arată nu e prezentul ci trecerea spre viitor, în raport cu care el e deja trecut, încolțirea nevăzută în câmpul posibilului. Un "ogor de dinainte de cuvânt", "acest de- mai-nainte-a-fi" al său care "crește cumplit în tot ce se va spune/ ca-ntunecimea unui hău/ într-o genune"42. În golul de ființă începe aventura rostirii; aici sămânța începutului e inaparentă, dar nu lipsită de înfățișare. Înainte de a spune, ea se pune în calea ființei, se pre- spune așa cum îi e dat să
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Nu ia ființă întrucât nimic nu îi dă ființă; stă "pe loc fără de stare", stă să vină, în prevenirea trecerii, în prevederea transformării: "mișcare, trecere, pururi nevăzutul"48. Răscrucea nu doar strivește vizibilul; îl risipește, îl împinge departe, "până departe-ntunecime", în "marele Departe" unde domnește nevăzutul 49. În depărtare vizibilul dispare împreună cu orice imagine care l-ar pune în vedere; se topește nu în bezna neființei absolute, ci în vederea invizibilului, în slujba lucrurilor care nu se văd, slăvind întru "slava
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Despre bucurie Carpe diem! Gaudeamus igitur! ea dintâi și singura esențială datorie a omului ar trebui să fie o neobosită justificare a bucuriei existenței, o perma nentă încercare din a face din viață și cunoaștere bucurie, în pofida tuturor mizeriilor și întunecimilor, păcatelor, neputințelor și deznădejdilor. Iată o datorie cu adevărat virilă, o misiune a omului și a omeniei. Bucuria vieții depășește cu mult confortul și sănătatea. Ea nu exclude suferința, disperarea, agonia, ci dimpotrivă, le implică. Pentru că nu înseamnă nimic a
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
pentru a vedea); a privi". A VEDEA tranz. "a percepe cu ajutorul văzului". A VIZIONA tranz. "a privi, a urmări, a vedea un film, un spectacol (înainte de premieră)". A ZĂRI tranz. "a vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii)". A SE ZGÂI refl. "a deschide tare, a căsca, a holba ochii". Câmpul lexico-semantic al verbelor de percepție auditivă A ASCULTA tranz. "a-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă". A
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
sunt asimilate matricei Mamei-Pământ. Minereurile extrase din mine sunt într-o anume măsură "embrioni". Ele cresc lent, ca și cum s-ar supune altui ritm temporal decât cel al vieții organismelor vegetale și animale - dar cresc totuși și ele, se "coc" în întunecimile telurice. Extragerea lor din sânul Mamei-Pământ este deci o operație făcută înainte de termen. Dacă li s-ar fi lăsat timp să se dezvolte (adică ritmul geologic al vremurilor), minereurile ar fi devenit metale mature, "perfecte". Peste tot în lume, minerii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
bătut, el pe cine mai învinge, cu distracția lui cum rămâne, s-alege praful?... Totuși, tovarășul Cameniță dorea să continue jocul, presimțea el niște promisiuni grozave în cazul ăsta, sigur era un caz interesant, sigur puștiul avea niște ascunzișuri, niște întunecimi pe cinste, acu totu era s-ajungă el, Cameniță, la ele. Drept care șeful regiunii a schimbat tactica: s-a îmblânzit. Da, ajunsese și el la asemenea performanțe, subtilități, rafinamente: uneori punea catifea peste brutalitatea lui fără de margini. Brusc, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fapt. De aceea, s-a putut observa că "atunci cînd principii au vrut să se scuture de orice supunere față de Biserică, ei au devenit adevărați sclavi ai poporului"; și aceasta explică pe deplin toate circumstanțele politice din vremurile noastre. În pofida întunecimii răspîndite de sofiștii inamici ai tronului și împreună cu adulatorii și cu prejudiciile sistematice care au umbrit istoricii moderni, comentatori ai secolului al XI-lea, eu îmi îngădui să fac o reflecție și fac apel la oamenii raționali și cu gîndire
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lume, este să se învrednicească în permanență cu toată puterea sa. LECȚIA a VII-a Despre cel de-al șaselea principiu, care este: Să-ți desfășori toate lucrările vieții în spiritul rațiunii 1. Creștinul nu trebuie să umble vreodată în întunecime, ci întotdeauna în lumină. 2. Trebuie să-și atingă acest țel, cerînd prin rugăciuni permanente Sfîntului Spirit darul inteligenței prin care să poată să pătrundă și să înțeleagă adevărurile sublime ale credinței; darul înțelepciunii, prin care să poată înțelege cum
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și, pe de altă parte, ceea ce-i este plăcut lui Dumnezeu, Domnul nostru, pe dată am început să fiu atent și să vreau să ajung pe placul lui Dumnezeu, Domnul nostru; cu aceasta, au început să se îndepărteze de mine întunecimile și mi-au dat lacrimile din ce în ce mai mult și m-a părăsit orice voință de a mai spune liturghii în acest scop; în schimb, când mi-a venit în gând să spun trei liturghii în cinstea Preasfintei Treimi pentru a aduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
prin a doua naștere: cea spirituală. Așa se explică vibrațiile ce le simțeam deasupra creștetului. Primisem noi, dar necesare detalieri ale răspunsurilor la sâcâitoarele întrebări mentale! Cât de luminoasă devenise sala aceea de la subsol ce mă intrigase la început cu întunecimea ei! Cât de apropiați de suflet îmi păreau acum străinii de mai devreme! Câtă iubire primeam și ce intensă era iubirea pe care, la rândul meu, o emiteam fără restricții! Cât despre ură, invidie, răzbunare, mânie, egoism... cine-și mai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
care pivnița, beciul, juca un rol atât de important într-o gospodărie. Câte și mai câte nu se băgau și nu se scoteau în și din ea (sau el), câte și mai câte nu se puneau, nu se păstrau în întunecimea aceea - răcoroasă vara, călduroasă iarna. O ușă „culcată”, formată din două canaturi, belciuge groase, un lacăt enorm, de dimensiuni neobișnuite: așa arăta intrarea în pivniță, când pivnița era încuiată. Ca în acea dimineață de iarnă deosebit de friguroasă în care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
credință pe pământ?» (Lc 18,8). Și cui i-a fost încredințat acest tezaur de adevăr, cine este purtătorul de cuvânt al acestui capital neatins dacă nu noi, cei pe care Sf. Ecaterina din Siena ne numea «administratorii Soarelui»? Dacă întunecimile au învăluit pământul, nu este vina soarelui care strălucește, ci a norilor tărăgănelilor și a lâncezelilor noastre, care au interpus un paravan între Izvorul luminos și pământ. 5. O invitație decisă La rândul său, cardinalul Elia Dalla Costa, într-o
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mizerabil! Vezi cum, gândindu-Se chiar la tine, parcă Isus îți repetă anume cuvintele înainte-mergătorului Său: «El trebuie să crească, iar eu trebuie să mă micșorez» (In 3,30). Orgoliul ne împiedică să înțelegem aceste transformări dumnezeiești, țintuindu-ne în întunecimile unui egoism neadaptabil oricărei dăruiri de iubire adevărată. 18. Lăsați-mă împreună cu Iubirea infinită!... Toți își ridică mâinile asupra mea biată ființă umană. Toți se laudă cu drepturi, drepturi intransigente, totalitare: drepturi peste inteligența mea, drepturi peste conștiința mea, drepturi
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de tonalitățile culorilor ei care se schimbă continuu. O privesc la fel de fascinat de fiecare dată. Dimineața apa e limpede, luminoasă, așa încât pot să văd foarte clar peștii și crabii de pe fund. Apoi, odată cu trecerea orelor, se tulbură și capătă o întunecime nemișcată, amenințătoare. Nuanța mată a apei e înșelătoare. Aici nu există culoarea neagră; e vorba, mai curând, de un mănunchi cromatic, cu multiple nuanțe vineții, pe care nu-i cu putință să le descrii amănunțit. Cred că tocmai neputința de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]