1,988 matches
-
iar eticheta pavează un abis: , Încă de atunci știam că ceea ce voi purta mereu după mine va fi o galerie lungă, fără legende, a tuturor morților și disperărilor mele, galerie pe pereții căreia începusem să agăț deja tablouri în tente întunecoase, ca piese dintr-un puzzle pe care nu aveam să-l rezolv eu. Eu doar îl construiam. Încă de atunci simțeam că organul păstrării bucuriilor îmi lipsea, absent din naștere sau amputat în urma unei boli sufletești din copilărie, a cărei
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
termenii asemănători din engleză, baptism și baptist, cu sensurile primare ,botez", ,de botez", ,botezător", și neologismele românești specializate (referitoare la o sectă protestantă). În descrierea arhitecturii religioase e inserat termenul separeu: , Separeurile bisericești mici merită taxa de intrare modestă"; ,interiorul întunecos și separeurile au o nevoie disperată de restaurare", poate cu referire la capele (altminteri, în DEX, separeul e definit exclusiv ca o ,cameră, boxă, despărțitură, loc izolat într-un restaurant, într-o grădină de vară etc."). Explicațiile de natură religioasă
Despre baptiștii din secolul... XII by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11096_a_12421]
-
Daniel Cristea-Enache Memoria noastră afectivă colorează diferit vechiul regim, ,Epoca de Aur" din care am ieșit și pe care nu puțini și-o amintesc cu ochii împăienjeniți de lacrimi. Într-una din pivnițele întunecoase ale mentalului colectiv, Nicolae Ceaușescu stăruie ca un tătuc exigent, dar drept, un om de omenie împins într-o direcție nefastă de către ea. Câte ar mai fi făcut el pentru noi, dacă nu l-ar fi stricat anturajul! Și ce
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
mine spre a fi auzit de necuvintele privirii tale. 612. Suntem o lume a întrebării: De ce? 613. Te simt alături de mine chiar și atunci când locuiești în florile de meri ai amintirii mele. 614. Numai stelele știu de ce este atât de întunecos Universul viselor noastre. 615. Lângă tine și toamnă devine primăvară, iar ruginiul simțămintelor se transformă în mugurii nespusi ai iubirii. (continuare în numărul următor) Anul acesta, toamna a venit în București cu avionul de Montreal. Era 29 septembrie când Poetul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
fi, o fi! Mă duc la el să văd cât este de ocupat, că doar nu i-am mai trimis niciun client săptămâna asta! Ajunse la ocolul silvic, după o jumătate de oră, bună, de mers. Intră în încăperea destul de întunecoasă. Într-un colț, departe de masa ce se zărea în mijlocul încăperii, stătea un bărbat pe o bancă scurtă. Florica, îl zări și contrariată, îi spuse: ― Bine, măi, Constantine! Nu mai dai niciun semn? Te-am așteptat și aseară! N-ai
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384761_a_386090]
-
semnelor durabile ale ființei, mereu reluată : „ce rămâne din noi, după ce...”, culminând cu o adresare Divinității, sub semnul dezolării și, în același timp, al speranței : „Ce rămâne din tine, Doamne, când toate / ale lumii au amuțit / și Tu te aprinzi întunecos în ochiul privighetorii / și nu mai ești decât / lumina singură care îmi ține cântecul? // Ce rămâne din beznă, când restul / de dincolo de rost / e numai lumină?” Cezar Baltag păstrează în lirica sa amintirea metafizică a unei explozii, cea a stelei
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
nici nu mai vedea bine, dar chiar dacă nu se mai speria nimeni de el, era un câine în curtea gospodarului. Așa a făcut și înainte ca bătrâna să facă comoția. Toată noaptea a urlat, de parcă urla la stele. Noaptea era întunecoasă, nu se vedea nici o stea pe cer și totuși Lăbuș urla parcă a pagubă. Oare să fi prevestit plecarea stăpânei sale din lumea drepților cum spunea singură? Gândurile lui Săndica se învălmășeau și se întreba mereu dacă să plece sau
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349194_a_350523]
-
acolo locuia unul dintre amicii noștri, care împreună cu mai mulți băieți, amenajase două încăperi de la subsol, acceptabile pentru pretențiile noastre tinerești. Fetele nu făceau nazuri referitoare la luxul încăperilor, așa că petreceam sâmbătă seară la dans și pupături prin cotloanele mai întunecoase ale subsolului. Din puținii bani pe care îi aveam fiecare, cumpăram câte o bere sau o sticlă de Cico pentru fete. Alteori, mergeam la dans la Clubul Direcției Navigației Maritime, însă era riscant acolo, pentru că intrau tot felul de tipi
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
să dea formă poetică unei lumi, puternic personalizate, lumea orașului în lirica lui Eugen Bunaru. În acest oraș-emblemă, strada, martor tăcut, în diferitele ei întruchipări (“Stradă tocită de cartier”; ”străduțe arhaice și cochete”; ”străduțe dosnice”; “străzi fantomatice”; “străzi periferice”; “străzile...întunecoase pustii”; ”străzi mărginașe”; “stradă duminicală”; ”stradéle întortocheate”; “stradă blândă de cartier”; “lectura unei străzi bătrâne”; “străzi străine”; ”strada amestecată cu gunoaie și soare”), strada, deci, are un rol de primă însemnătate. Este locul matricial, la care poetul revine mereu, pentru
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
undeva prin burtă, cancer care i s-a răspândit în oase, plămâni și creier, încât până la urmă n-a mai contat de unde pornise. S-a stins în patul lui, după șase luni de suferință. Noi locuiam în cele trei cămăruțe întunecoase din spatele recepției. Când m-am născut eu, eram cinci cu toții. Prima care s-a dus dintre noi a fost bunica, dar eu eram bebeluș și nu-mi amintesc nimic. Se pare că a murit de inimă. A urmat tata. De
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
din fete spre o magazie, unde urma să se consume raportul. Între timp, acolo a apărut și celălalt inculpat, I.M. Imediat ce victima a intrat cu fata în magazie, peste ei au năvălit cei trei inculpați. Profitând de spațiul strâmt și întunecos, au început să-l lovească cu pumnii, după care din buzunare i-au luat un lănțișor și două inele din aur, două telefoane mobile și trei milioane de lei și geaca. l V.P. , de 48 de ani, din Timișoara, va
Agenda2005-09-05-politia () [Corola-journal/Journalistic/283434_a_284763]
-
chiar în zona centrală a grădinii, în preajma celei mai vechi fabrici de porțelan din Viena. Naturhistorisches Museum din Viena găzduiește o expoziție intitulată „Alarme! Rechini“, care a necesitat amenajări și efecte vizuale cu totul speciale. Vizitatorii pătrund într-o sală întunecoasă și se trezesc față în față cu 40 de rechini porniți la vânătoare, însă de ei îi desparte o vitrină uriașă pe care, prin efecte optice, sunt proiectate diverse imagini. Vitrina este slab luminată, pentru a sugera mediul marin, iar
Agenda2005-23-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/283789_a_285118]
-
un bolovan, strigă după libertate, aleargă după ea, dar e atât de obosit, de orb, că adesea nu îi zărește chipul. Ana-Cristina Popescu a arătat acest lucru, neputința ființei omenești de a se elibera din firele de mătase ale pânzei întunecoase a închisorii, prin piese precum „Păianjenul“, „Oglinda“, „Gustând din măr“, „Punctul“, „Roata“ etc. Titlul volumului sugerează elementul în care omul s-a înlănțuit singur datorită unor complexe, fobii. Înțelegem acest lucru și mai bine lecturând piesa de teatru „Râme, melci
APARIȚII EDITORIALE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384835_a_386164]
-
luă pe firul apei până ajunse într-o pădure, iar acolo ce să vezi? Apa izvora direct dintr-o ciupercă otrăvitoare. Imediat, flăcăul o zdrobi în picioare și un fum negru se ridică spre cer, desenând pe el o ciupercă întunecoasă, care se risipi încetul cu încetul. Prințul adună un braț de urzici și se întoarse la casa în care fusese găzduit. Fierse o mâncare de urzici și, de cum gustară din ea, oamenii aceia se putură ridica din nou în două
PRINŢUL POLONIC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384928_a_386257]
-
https://youtu.be/Hqwt-8mMZUo Adolescenții intrară în încăperea de la demisol, plină cu legumele ce trebuiau curățite pentru masa de prânz. Nu au fost atât de norocoși ca ceilalți colegi, care au rămas la servit și preparat mâncarea. Era o cameră întunecoasă și umedă, stranie... razele soarelui pătrundeau cu greu printre ferestrele minuscule, garnisite în colțuri cu mici pânze de păianjen răzlețe. Peste tot, în jur, saci cu cartofi, morcovi, ceapă, câteva ligheane și cuțite pentru curățit legume. Vechimea clădirii, creea o
DESTINE INTERSECTATE PARTEA I de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385036_a_386365]
-
și se înțelegeau cu aceștia. Unele din aceste creaturi trăiau și la curtea regelui David slujindu-l cu credință în schimbul ocrotirii ce el le-o dădea interzicând ca ei să fie vânați asemea fiarelor. Grupul de călăreți care străbăteau Valea Întunecoasă, situată în partea de miazănoapte a muntelui, erau supuși ai hanului mongol. Misteriosul grup era condus chiar de prințul Tolui, fiul cel mai tânăr și iubit al hanului mongol, Kublai. Tânărul prinț plecase pe ascuns în afara taberei marelui han, care
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
roiau pe țărmurile tăcute, Unde ultimul lor cântec este cântat și ultima stea rezistă Contemplând singuratică noaptea Și omul cu mâna lui mi-a arătat malul Unde mortul sta tăcut în mijlocul mărilor ce urlau Și el însuși sta acolo unde întunecoasa stea a căzut Și, deși era mort, știam destul de bine Că o zi va fi răsărit/ se va fi ivit pentru amândoi. CRISTINA IOANA DOBRIN , COLEGIUL NATIONAL DE ARTE ,,REGINA MARIA''CONSTANTA. CLASA a V-a B
DE ZIUA REGINEI MARIA UN COPIL A TRADUS DIN ENGLEZĂ ÎN ROMÂNĂ O POEZIE A EROINEI NOASTRE, FRUMOASA REGINĂ A ROMÂNIEI MARI! de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384629_a_385958]
-
plăcută. Camerele foarte înalte, în care răsuna orologiul la fiecare jumătate de oră. Liniștea adâncă, perturbată doar de zgomotul înfundat al troleibuzelor care treceau prin fața casei. Un hol lung, care despărțea bucătăria de restul camerelor. Avea coșmaruri cu acel culoar întunecos. Se făcea că nu mai ajunge în celălalt capăt, și se lungea cu cât se grăbea mai mult. Alerga disperată în vis și nu reușea să iasă din el. Dar, când nu visa, se oprea, de fiecare dată, să admire
8 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384654_a_385983]
-
și acolo se transformau în mici perle argintii pe care mai tarziu peste ani oamenii le strângeau și-și împodobeau iubitele cu ele După o oră de mers pe jos lipa -lipa cu piciorele rănite,sângerânde la marginea unei păduri întunecoase unde a dat boț în boț cu un lup flamand, singuratic mai mult piele decât os. -Ce faci dragule de ce ești trist,ce ochi frumoși și scânteietori ai ! Nu vrei să trăim împreună și să ne iubim până la adânci bătrânețe
CALTORIA LEBEDEI ARGINTII de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382413_a_383742]
-
până nu tem mănânc și ajung iar de poveste că și cu scufița roșie,să zică lumea că-s om rău ,pardon lup rău Au început să plângă amândoi că doi proști apoi Argintatos a luat-o la fugă prin întunecoasa pădure Ar fi vrut se se întoarcă la baltă ei,dar nu mai știa drumul înapoi și deja se făcea noapte !Mergea la întâmplare neștiind ce taine ce dor o chema și ce o așteaptă ! Undeva se auzea un cântec
CALTORIA LEBEDEI ARGINTII de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382413_a_383742]
-
Nu-i nimic..se mai întâmplă...o liniștește el. Iar după câteva secunde ea continuă cu vioiciune: - V-am găsit! - Ce bine!! se aude Ștefan, dar el, impertinentul se gândește la altceva.... oare la ce?? mai precis la un loc întunecos, plin de primejdii, unde ea îl găsește și îl salvează ca o zână bună, de furia creditorilor elvețieni, scoțându-l în lumina arzătoare a soarelui. Și nu oricum ci...scăpat de orice datorie!!!Bestial...nu?? Și zâna metamorfozată în ofițerul
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
de voi hiene jefuitori de neam sunteți lumina neagră atât de "orbitoare" justiția divină oricum va condamna îi va cuprinde-n brațul ei cu tot ce au furat se tot reped spre infinitul vieții fără lumină pentru trădătorii picați în întunecos abis și totuși se-nchină meschinii își fac semnul crucii s-au dat pe-o palmă de vânt cald se tot usucă în puținul lor suflet cer milă atât le-au fost să fie ce ei au vrut în rest
CUPRINS ÎN NECUPRINSĂ VIAȚĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383523_a_384852]
-
verzi, din toată expresia fetei lui o bunătate aproape copilăreasca avea o minte agera și bine dezvoltată îi plăcea să analizeze oamenii și viața. Nu aș dori ca cititorul să creadă că acest tânăr era un înger, avea și părți întunecoase în caracterul sau de care el era conștient, însă există în ființă să o parte luminoasă pe care am dorit să o scot în relief cu un scop anume pe care am să-l dezvălui pe parcursul acestei povestiri, insă așa cum
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
Poezie > Oglindire > „MOST WANTED KILLER” Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2300 din 18 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului nu mi-a mai rămas altceva de făcut decât să omor timpul sunt un ucigaș în serie umblu prin cotloanele întunecoase ale prezentului prin toate anticariatele existenței incognito „most wanted killer” . ieri tăcuseră toate ceasurile mâncătoare de timp de afară se auzeau tramvaiele morții oprind în penultima stație avioanele cu reacție zgomotele familiare ale timpului care-mi demolează fără nicio somație
„MOST WANTED KILLER” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382967_a_384296]
-
obraji. Irina ieși pe balcon să privească cerul înflorit de artificii. O urmară și celelalte. În atmosferă, urletele și pocniturile reverberau cu chiotele de veselie și bucurie. Iar pe cer înfloriseră atâtea vise și speranțe, ce se azvârleau în străfundurile întunecoase ale viitorului, străluceau o clipă și se stingeau când coborau pe pământ. Violeta întrebă: - Tanti, de ce se sting așa repede florile astea aprinse pe cer? - Dacă vrei să strălucească mereu, primește-le în sufletul tău și îngrijește-le, nu le
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]