433 matches
-
lungul războiului Murmanskul a devenit însă un obiectiv de cea mai mare impotanță pentu supraviețuirea Uniunii Sovietice, prin acest port desfășurându-se aprovizionarea vitală pentru armata și populația sovietică. Atacul sudic, codificat "Polarfuchs" (Vulpea polară), urma să fie o dublă învăluire a trupelor germano-finlandeze. Sub conducerea generalului de cavalerie Hans Feige, Corpul de armată 36 sprijinit de două unități speciale de blindate urmau să atace din regiunea Kuusamo spre est, de-a lungul liniei Salla-Urinsalmo. Această operațiune era menită să ocupe
Operațiunea Silberfuchs () [Corola-website/Science/307009_a_308338]
-
fost oprită de germani. Mai multe erori ale ofițerilor de stat major și ale lui Stalin, care nu au reușit să estimeze corect potențialul Wehrmachtului și supraevaluaseră potențialul forțelor sovietice proaspăt recrutate, au permis germanilor să execute o manevră de învăluire dublă, care a tăiat trupelor sovietice legătura cu propriul front. Sângeroasa bătălie lungă de 17 zile a dus la pierderea a peste 200.000 de soldați ai Armatei Roșii și a mai multor sute de tancuri. În final, Friedrich Paulus
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
Ofensiva sovietica a fost declanșată la ora 6:30 dimineața pe 12 mai 1942. După o pregătire puternică de artilerie de o oră și un atac de 20 de minute al aviației, la 7:30 a fost declanșată manevra de învăluire dublă a infanteriei din cele două pungi de la Volciansk, respectiv Berenkovo, care viza încercuirea pozițiilor germane. Forțele sovietice au întâmpinat o rezistență foarte puternică din partea apărării germane, a căror poziții au fost însă cucerite treptat de infanteriștii sovietici sprijiniți de
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
întreagă.. Două luni mai târziu, pe 19 noiembrie, în condițiile în care Stalingradul continua să reziste, a fost lansată Operațiuea Uranus. Jukov fusese trimis să coordoneze Operațiunea Marte (contraofensiva de la Rjev), iar Vasilevski a rămas lângă Stalingrad să execute dubla învăluire care avea să ducă în cele din urmă la încercuirea forțelor Axei din regiune și la anihilarea armatelor lor căzute în capcană. Planul contraofensivei de la Stalingrad a dat naștere la unele dezbateri între Vasilevski și Constantin Rokossovski, acesta din urmă
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
împingă forțele Axei înapoi pe aliniamentele de plecare, reușind până în cele din urmă să cucerească orașul Tripoli. Campania din Algeria și Maroc a început pe 8 noiembrie 1942 și s-a încheiat pe 11 noiembrie 1942. Într-o încercare de învăluire a forțelor germane, Aliații occidentali (Statele Unite și Commonwealthul Britanic) au debarcat în Africa Franceză de Nord (aflată sub controlul Regimului de la Vichy) în speranța că vor întâmpina o rezistență redusă. În schimb, forțele Regimului de la Vichy au opus o rezistență
Campania din Africa de Nord (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307994_a_309323]
-
încercuite la Stalingrad. În timp ce generalul Rodion Malinovski și Armata a 2-a de Gardă luptau să oprească înaintarea germanilor spre Stalingrad, a fost lanst planul Operațiunea Micul Saturn pe 16 decembrie. Această operațiune a fost gândită ca o mișcare de învăluire care amenința să izoleze forțele menite să-i elibereze pe germanii încercuiți la Stalingrad. Armata I de Gardă a generalului generalul Fiodor Isidorovici Kuznețov și Armata a III-a de Gardă a generalului Dmitri Danilovici Leliușenko au atacat din nord
Operațiunea Saturn () [Corola-website/Science/307592_a_308921]
-
profitat de răstimpul cucerit pentru a aduce noi întăriri. Pentru prima oară de la declanșarea războiului, sovieticii nu luptau cu disperare ca să apere fără sorți de izbândă pozițiile defensive, ci se rertăgeau în ordine. Când trupele germane care executau manevrele de învăluire au făcut joncțiunea, au prins în capcană numai soldați rătăciți sau mici unități de ariergardă. Hitler a tras consluzia că rușii își epuizaseră toate rezervele de soldați mobilizabili. Înfuriat de întârzierile din executarea planului și crezând că centrul defensivei sovietice
Operațiunea Albastru () [Corola-website/Science/307646_a_308975]
-
germani nu se așteptau la un atac sovietic pe acea direcție. De aceea, linia de demarcație dintre Frontul I Bielorus și Frontul de Vest sovietic a fost mutată mai la sud, iar două noi armate au executat o manevră de învăluire pe un singur flanc spre Dubovka, înconjurând Brianskul, manevră care i-a silit pe germani să se retragă rapid din regiune. Până pe 6 septembrie, ritmul ofensivei scăzuse până la oprire pe întreg frontul, sovieticii înaintând cel mult 2 km pe zi
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
flancul sudic al atacului, infanteriștii sovietici au atins malurile râului Desna și au forțat traversarea, stabilind mai multe capete de pod pe malul apusean. Ca urmare, linia defensivă a Smolenskului a fost depășită, expunând soldații care apărau orașul manevrelor de învăluire prin flanc. Generalul Kurt von Tippelskirch, șeful Statului major al Armatei a 4-a germane și mai târziu comandant al acestei armate, scria mai târziu: Până pe 9 septembrie, trupele sovietice creaseră o spărtură în liniile germane de 150 km lățime
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
întinse după criza din Ardeni. Americanii au reușit cu multe sacrificii, după patru săptămâni de lupte, să-i respingă pe germani. Contraatacul american a asigurat alungarea germanilor pe pozițiile de plecare și eliminarea capului de pod de la Colmar. Mișcarea de învăluire executată de Armata I candiană, în timpul căreia aliații trebuiau să înainteze din regiunea Nijmegen (Olanda), și de Armata a 9-a americană, care trebuia să traverseze râul Rur (Roer), era planificată să fie declanșată pe 8 februarie 1945, dar a
Frontul de vest (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307805_a_309134]
-
o zi mai înainte de declanșarea ofensivei, că nu se aștepta la niciun atac și că, dacă, totuși, ar fi fost o ofensivă, ar fi fost una de proporții reduse. Planul STAVKA pentru bătălie se baza pe o manevră de dublă învăluire a celor două fronturi ucrainene, al II-lea și al III-lea. Frontul al II-lea Ucrainean trebuia să străpungă frontul la nord de Iași și să cucerească podurile de pe Prut pentru a bloca retragerea trupelor germane. Apoi trebuia introdusă
Operațiunea Iași-Chișinău () [Corola-website/Science/307428_a_308757]
-
succes a încercuirii, Armata a 6-a de tancuri și Corpul Mecanizat de Gardă urmau să lanseze un atac spre București, câmpurile petrolifere și rafinăriile de pe Valea Prahovei. Frontul al II-lea cât și al III-lea au reușit dubla învăluire a Armatei a 6-a germană și o parte a Armatei a 8-a. Linia defensivă germano-română s-a prăbușit la două zile de la începutul ofensivei, lovitura mobilă sovietică principală fiind dată de Corpul al 6-lea de Gardă Mecanizat
Operațiunea Iași-Chișinău () [Corola-website/Science/307428_a_308757]
-
fost poziționate pe întinderile frontului în scopul de a se ajunge în spatele armatei a 6-a germană, împiedicând germanii să-și consolideze rapid acele părți atacate, forțele axei fiind suprasolicitate pentru a le ocupa efectiv. Ofensiva a fost o dublă învăluire, forțele sovietice mecanizate ar fi pătruns adânc în spatele armatei germane, în timp ce un alt atac avea loc mai aproape de armata a 6-a germană într-un efort de a ataca unitățile germane din spate. În timp ce Armata Roșie se pregătea, înaltul comandament
Operațiunea Uranus () [Corola-website/Science/302345_a_303674]
-
germani, un moment de calm relativ după încheierea operațiunii Uranus, forțele germane și sovietice au început planificarea mișcările lor viitoare. Operațiunea Uranus a fost încercuirea sovietică a forțelor germane pe timpul celui de Al Doilea Război Mondial la Bătălia de la Stalingrad. Învăluirea dublă a fost lansată pe data de 19 noiembrie, 1942 cu două atacuri care s-au întâlnit la Kalaci patru zile mai târziu. Pregătirea pentru acestă operațiune a fost dificilă. Stalin a fost convins să acorde generalilor Jukov și Vasilevski
Operațiunea Uranus () [Corola-website/Science/302345_a_303674]
-
Mării Azov. OKH-ul nu a aprobat planul lui Manstein, îndreptându-și în schimb atenția spre intrândul din liniile proprii dintre Oriol și Harkov. În punga creată în zonă, terenul era ocupat de trei armate sovietice, iar o manevră de învăluire executată cu succes de germani ar fi prins în capcană o cincime din efectivele Armatei Roșii. O manevră reușită ar fi dus și la scurtarea și întărirea liniei frontului, un câștig important fiind și cucerirea nodului de cale ferată de la
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
în cele din urmă pentru 4 iulie, pentru a permite noilor arme, în special a tancurilor Panther, să fie transportate din Germania pe front. Conceptul de bază din spatele ofensivei era tadiționala și de obicei încununată de succes manevră de dublă învăluire, numită de germani "Kesselschlacht" (bătălie cazan). Tacticile "Blitzkriegului" făceau aceste tipuri de învăluiri extrem de eficiente. "Blitzkriegul" depindea de efectivele numeroase, viteza atacului și surpinderea inamicului, care aveau mai degrabă ca scop distrugerea comenzii centrale și a liniilor de aprovizionare, iar
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
special a tancurilor Panther, să fie transportate din Germania pe front. Conceptul de bază din spatele ofensivei era tadiționala și de obicei încununată de succes manevră de dublă învăluire, numită de germani "Kesselschlacht" (bătălie cazan). Tacticile "Blitzkriegului" făceau aceste tipuri de învăluiri extrem de eficiente. "Blitzkriegul" depindea de efectivele numeroase, viteza atacului și surpinderea inamicului, care aveau mai degrabă ca scop distrugerea comenzii centrale și a liniilor de aprovizionare, iar nu anihilarea tuturor forțelor inamicului surprinse de învăluire. Străpungerile loviturilor de tip "Blitzkrieg
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
Blitzkriegului" făceau aceste tipuri de învăluiri extrem de eficiente. "Blitzkriegul" depindea de efectivele numeroase, viteza atacului și surpinderea inamicului, care aveau mai degrabă ca scop distrugerea comenzii centrale și a liniilor de aprovizionare, iar nu anihilarea tuturor forțelor inamicului surprinse de învăluire. Străpungerile loviturilor de tip "Blitzkrieg" aveau un succes cu atât mai mare cu cât locația loviturii principale era mai neașteptată, așa cum a fost cazul atacului german din 1940 prin Ardeni, sau a Operațiunii Albastru (Fall Blau) din 1942 spre Stalingrad
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
își lansaseră propria contraofensivă în sectorul de nord al frontului. Era clar pentru toată lumea că ofensiva germană dăduse deja greș și orice încercare ulterioară de străpungere a frontului sovietic nu putea decât să aducă noi eșecuri și pierderi mai mari. Învăluirea din nord fusese stopată, iar soveiticii erau deja în plin atac. În sud, efortul maxim al celor mai bune trupe germane nu reușise să distrugă liniile defensive sovietice și să pătrundă în zona de spate al frontului, în ciuda unor succese
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
în străinătate. În 1809, a izbucnit un război de scurtă durată cu Austria. Deși în bătălia de la Raszyn polonezii au fost înfrânți și austriecii au intrat în Varșovia, în cele din urmă polonezii au executat cu succes o manevră de învăluire a inamicului, reușind cucerirea orașelor Cracovia și Liov și a celei mai mari părți a regiunii anexate de Austria în timpul împărțirilor Poloniei. Tratatul care a pus capăt conflictului, tratatul de la Schönbrunn, a permis extinderea teritoriului ducatului în zonele sudice pe
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
trecători prin care perșii s-ar fi putut strecura în spatele liniei grecilor. În al doilea rând, tessalienii erau suspectați de o înțelegere cu regele persan. Ambele riscuri, chiar luate separat, ar fi putut conduce la același pericol militar, respectiv la învăluirea armatelor ligii grecești. Pentru a evita orice situție defavorabilă, s-a hotărât în final ca Tessalia să fie lăsată în afara liniilor de apărare grecești și să se organizeze rezistența în trecătoarea Termopile, poziția cea mai favorabilă, singura de unde se putea
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
care prevedea un atac secundar în Olanda. Hitler nu era singurul care nu agrea planul lui Halder. Generalul Gerd von Rundstedt, comandantul Grupului de armată A, era unul dintre criticii planului. Von Rundstedt nu era un admirator la manevrelor de învăluire ("Bewegungskrieg"), care fuseseră baza tacticilor germane începând cu secolul al XIX-lea. În schimb, considera că este de preferat o spargere a frontului, care ar fi condus în cele din umră la încercuirea și distrugerea forțelor principale aliate. Zona cea
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
Smuts. La 16 aprilie Bela Kun declară război României și declanșează ostilitățile pe tot frontul românesc. Fără să mai aștepte consimțământul aliaților, armata română declanșează contraofensiva cu două divizii de infanterie și două de vânători de munte și după o învăluire, obligă divizia secuiască să capituleze privând armata ungară de unitatea ei de elită. Armata română își continuă înaintarea spre nord despresurând trupele cehoslovace încercuite de ucrainieni și trupele lui Bela Kun și împiedicând joncțiunea acestora. La 24 iulie 1919, armata
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
plecând în exil în Corfu. În 1916, România intră în război, într-un moment favorabil pe frontul de est, în timp ce armata rusă condusă de Drusilov, înainta puternic. După înfrângerea de la Marna, germanii au aplicat o nouă strategie, aplicând planul de învăluire al lui Schlieffen, încercând să găsească un punct pentru a continuă încercuirea, o goană nebună continuând până în Marea Nordului. Frontul de Vest capătă imaginea tipică de "război static de tranșee". Pe frontul din est, armata rusă, care suferise înfrângeri în 1914
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
să o ceară, deși educația sa a favorizat defensiva cu orice preț. Era în același timp capabil să formeze și să execute cea mai îndrăzneață strategie ofensivă, iar abilitățile sale tactice în manevrarea trupelor (fie că erau mișcări ample de învăluire, ca la Würzburg și Zürich, sau mișcări în masă, ca la Aspern și Wagram) erau, cu câteva excepții, în mod cert egale cu cele ale oricărui lider din acea vreme. Campania sa din 1796 este considerată aproape perfectă. Faptul că
Carol, duce de Teschen () [Corola-website/Science/304380_a_305709]