584 matches
-
decrepitudine va fi de neocolit. Până nu se vor fi întâmplat cele numite mai sus, Stafia Securității va continua să hălăduiască prin țărâna mormintelor celor care s-au stins în curățenei și în nevinovăție, ca și prin viața contemporanilor onești, înverșunați împotriva leneviei, a prostiei, a indiferenței, a falselor competențe, tare care condamnă spiritul românesc la rămânerea eternă în micime, josnicie și obscuritate. Trebuie să atragem atenția că lupta împotriva Stafiei Securității nu este cu nimic mai puțin importantă și cu
Stafia securității by Nicolae Tone () [Corola-journal/Journalistic/16658_a_17983]
-
dacă ajungeam la disperare, era tocmai fiindcă o iubeam și aveam nevoie de ea. Cum ne poate aduce în pragul disperării cineva de care nu ne pasă? Căzu pe gânduri un lung răstimp și apoi reveni la obsesia lui: se înverșuna să-și amintească (să încerce să-și amintească) momentele petrecute cu ea, așa cum îndrăgostiții recitesc vechea scrisoare de dragoste păstrată mereu în buzunar, chiar dacă ființa care a scris-o a dispărut pentru totdeauna; și, tot ca în scrisoare, amintirile păleau
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
o altă conduită: și acest obstacol trebuia învins, ținta vizată fiind „dobîndirea unei fidelități autentice, exhaustive, pe toate planurile discursului poetic”. O altă dificultate privea transpunerea în românește a criptogramelor lui Villon, care mișună în opera acestuia. R.V. s-a înverșunat și a izbutit s-o răpună, deși chiar pentru el „demersul poetului rămîne o enigmă, una din cele multe legate de existența lui și de fortuna literară a scrierilor sale”. Și ce să mai spunem despre faptul, minor în aparență
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]
-
ca o căutare nesănătoasă a suferinței și a morții, își are obârșia în forța nădejdii lor, și, mai mult decât atât, în comuniunea lor cu Hristos. Păgânii identifică nădejdea creștinilor în înviere cu inima mesajului creștin, și de aceea se înverșunează atât de mult împotriva trupurilor martirilor<footnote Élise Marie Pinchon, „Bucuria la martirii din secolul al II-lea”, traducere de Simona Goicu, în rev. Altarul Banatului, Anul XI (L), Nr. 4-6, 2000, p. 6, 8 s.q. footnote> Asupriți pe
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cu Attalus din Pergamul Asiei Mici. (n.s. 21, p. 184) footnote>: sunt creștin. În loc de nume de oraș, de Țară și de orice altceva păgânii n-au putut auzi de la el nimic. De aceea atât guvernatorul cât și chinuitorii s-au înverșunat foarte împotriva lui încât, nemaiavând ce să-i mai facă, i-au lipit de părțile cele mai plăpânde ale trupului plăci de aramă înroșite. Acestea sfârâiau, dar el rămânea neînduplecat, neînfrânt și statornic în mărturisirea lui, răcorit și întărit doar
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
principalul motiv de atracție spre această procedură a persoanelor interesate. În fapt, închiderea procedurii de mediere poate avea loc și în alte moduri care nu sunt dorite de părțile implicate în conflict. Fac excepție cazurile când părțile sunt atat de înverșunate pe toată durata procedurii, încât nu doresc împăcarea, ci numai judecarea conflictului în instanță, cu scopul deliberat de a-l distruge pe adversar. Aliniatul 2 - Pe baza prezentării și informării obligatorii și gratuite la mediatorul ales cu privire la mediere, înainte sau
Primul cod orientativ privind procedura medierii conflictelor de la A la Z by Mihaiu Șanța () [Corola-publishinghouse/Law/705_a_993]
-
pentru a nu riscă nimic. Am avut momente când mi-a fost rușine că sunt român. Dar daca regret ceva, sunt aceste momente. De nu as fi român decât prin defecte și tot aș iubi această țară, împotriva căreia sunt înverșunat dintro nemărturisita iubire. Nu este mare lucru a iubi România din instinct. Nu este nici un merit. Dar să o iubești după ce ai disperat total de destinul ei, îmi pare totul. Că oameni, avem dacă nu dreptul, în tot cazul libertatea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
iar pe de altă aprte avem state membre care se opun cultivării, ceea ce este o situație schizofrenică”. Dalli și-a susținut afirmațiile cu un exemplu concret: compania germană BASF și-a mutat activitățile de cercetare din Europa în America. ”Opoziția înverșunată la argumente științifice i-a dus la cocluzia că pot fi mai eficienți în altă parte”, a spus comisarul european. Odată cu firma germană, Europa a pierdut mii de locuri de muncă într-un domeniu de vârf. Plantele modificate genetic sunt
Comisar european: OMG aduc beneficii omenirii. Europa acționează schizofrenic () [Corola-journal/Journalistic/52117_a_53442]
-
propășirii țării? - Ideea aceasta e un vierme de nebunie al întregii case regale, conchide, după o lungă perorație, bătrânul frizer Alexe, proprietar cinstit și venerabil al frizeriei „La Alexe” de pe strada Împăratul Traian. O spune cu un ton atât de înverșunat, încât clientul abia săpunit și-a dus instinctiv amândouă mâinile la gât. - Ba să am iertare, intervine pe un ton potolit, dar hotărât, avocatul Lascăr Dediu, uitând, se pare, că urmează la rând. Prin regi s-a pogorât aproape totdeauna
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
-i inoportună. Sunteți prea bun. Atunci îmi voi pune paharul lângă al dumneavoastră. Aveți dreptate, tăcerea lui e asurzitoare. E tăcerea pădurilor primitive, din care pândesc mii de ochi. Uneori mă uimește încăpățânarea cu care prea tăcutul nostru prieten se înverșunează împotriva limbilor civilizate. Meseria lui e să primească marinari de toate naționalitățile în acest bar din Amsterdam, pe care l-a numit, nu se știe de ce, "Mexico-City". Cu asemenea îndatoriri ne putem teme ― nu credeți? ― că ignoranța lui îl stânjenește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
masă era un lucru de la sine înțeles, pentru Plescăială nu ar fi fost decât un balast, un obiect sinistru, greu de cărat și inutil. Acum, esențiale rămăseseră numai hainele de pe el și ziarele. Nu că ar fi fost vreun cititor înverșunat de presă, dar podeaua era rece chiar și în miezul verii și, în plus, îi marcau teritoriul alocat pentru somn. Cu timpul, pe nebănuite, Plescăială căpătase un soi de superstiție. Mai exact, dacă, bunăoară, se trezea dimineața cu capul pe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și cunoscuții lui Culianu credem nestrămutat că, indiferent cine a apăsat pe trăgaci, autorul este, sub multiple forme, răul românesc. Și mai credem că, dincolo de motivele reale sau închipuite de a-l urî pe Culianu, exponenții răului românesc s-au înverșunat împotriva lui pentru ceea ce el reprezenta, înăuntrul și înafara României. Ceea ce și explică scenariul satanic al asasinatului, ca și cum, printr-un simbolism întunecat, crima de la Chicago ar fi urmărit să umbrească un simbol luminos.” Și direct, fără abstracțiuni: „În cazul de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4497_a_5822]
-
ca pe un farsor, capabil de toate nebuniile. Fata, într-altă fotografie, părea foarte frumoasă. Fața îi era prelungă, zâmbetul spiritual și galeș, ținuta liberă și sportivă. În ochi, însă, ca și Hagienuș, avea un mic râs viclean. Hagienuș se înverșuna să-i demonstreze lui Ioanide calitatea fizică a copiilor săi, scoțîndu-i tot soiul de fotografii. Deodată, foarte emoționat, zise: - Păcat că n-ai cunoscut-o pe maică-sa! Ce femeie,domnule Ioanide! Am pierdut tot. La privește. Și cu mâna
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
transcende și ne creează. Ele sânt antenele insectei, palpii omizii, ochii deschiși ai presimțirilor, prin care atingem? atragem? gonim? omorîm? iubim? divinitatea ce se apropie. Schizofrenia eternă-a religiilor. Încurcate în rituri și opreliști, mânjite de viziuni și de sânge, înverșunate-mpotriva conștiinței și fericirii, predicând altă conștiință, altă fericire, ca un paricid ce-ar fi vrut ca tatăl său să fi fost rege, și care-l ucide ca să devină. Nebunia religiilor, și totuși singura cale, căci este singura ieșire din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe nume Cedric. El era important în poveste. Ar fi zis, chiar, o rotiță importantă, dacă povestea ar fi fost un ceasornic din cele pe care copiii le găsesc, vechi, stricate, puțind a cocleală, prin fundul vreunui sertar și se-nverșunează asupra lor, le smulg capacul din spate, le forțează carcasa și extrag apoi, din lăcașurile lor de rubin, titirezele dințate, balansierele nespus de fine, piesele de alamă de forme nedefinite, prinse-n șurubele aproape invizibile, a căror spiră strunjită pare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fie considerabilă, nu va putea ocroti la nesfârșit tribul. - Nici nu vreau asta! Sper doar că, până când îmi va veni sorocul să devin îngrășămînt pentru arborii negri, să fi stârpit toate lighioanele din podiș sau să fi înțeles de ce se înverșunează într-atît viețuitoarele astea să distrugă arborii. - Și ce te face să crezi că vei reuși? întrebă Preotul Porro, cu un chip care trăda o curiozitate sinceră. - Nu cred că timpul trebuie să fie mereu același. Fiecare dintre noi c un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Niciodată nu am stat prea mult și era ceva lăuntric care-mi cerea să revin la sarcinile mele, oferindu-i protecție și atenție. Nu trebuia însă să-mi impui anumite lucruri, nicidecum forțat, eram în mod evident cu atât mai înverșunată cu cât mi-ai fi impus să fac ceva anume. Cu Adi a fost altceva, ceva din mine, mi-era drag și oricum nu puteam anula rolul meu de soră mai mare, de ajutor și protecție. Eram atât de diferiți
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Niciodată nu am stat prea mult și era ceva lăuntric care-mi cerea să revin la sarcinile mele, oferindu-i protecție și atenție. Nu trebuia însă să-mi impui anumite lucruri, nicidecum forțat, eram în mod evident cu atât mai înverșunată cu cât mi-ai fi impus să fac ceva anume. Cu Adi a fost altceva, ceva din mine, mi era drag și oricum nu puteam anula rolul meu de soră mai mare, de ajutor și protecție. Eram atât de diferiți
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pegrei” care, vorba domnului prim-ministru demisionat, tot nu mai are altceva de făcut decât să iasă în stradă. Lumea adusă, ca și mine, de grenade la această răscruce era profund dezamăgită că nu se mai termină odată cu lupta asta înverșunată pentru menținerea cu orice preț a puterii. Că încă un palat este zguduit din temelii, în timp ce liderul nostru național, somat să răspundă la anumite întrebări, se salvează ieșind pe ușa din dos, ca apoi să se bată cu pumnii în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
spune că ne cunoaștem de o viață, zice nostalgic Petrică. Deși n-aveam decît cîțiva ani, țin foarte bine aminte unele detalii, și chiar unele fragmente de discuție. Mintea mea de copil îmi spunea că tatăl meu ducea o luptă înverșunată împotriva sistemului din România. — Păcat că drumurile ne-au fost despărțite de soartă. Bătrînul Valter a fost întotdeauna unul de-ai noștri, poate chiar primul care și-a ieșit din pepeni. Pe vremea aia puțini și-ar fi asumat riscul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
meu, din cauza unui capriciu, credeam că altceva ar fi mai bun, că mă va face mai fericită. Din momentul în care am rezolvat tot ceea ce nu era în regulă între noi, totul s-a simplificat. El a devenit mai puțin înverșunat împotriva dorinței mele de a avea copii, iar eu am încetat să-mi mai cer dreptul de a fi mamă ca pe un drept inalienabil. Lisa m-a privit îndoită. —Nu înțeleg de ce nu ați putut rezolva problema asta de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
decât a turcilor și aia făcută din derbedei și hoți care nu aveau în gând decât să jefuie Moldova... Să fugă la nemți, în Transilvania? Basme de adormit copiii! Vlad Drăculea, de i-au zis turcii Țepeș, când i-a înverșunat pe otomani nu s-a tras în Ardeal, de l-a prins și ținut neamul său, craiul ungurilor, vreo paisprezece ani în închisoare la Buda? Cum adică, să fug? În primul rând, nu voi să mi căsăpească osmanlâii pe nimeni
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-se sub cupola albă a parașutelor două siluete minuscule planează ușor către pământ. Un P 51 Mustang 79 zboară foarte jos, vizând cu țevile armamentului de bord cea mai mică mișcare. Probabil că pilotul dorește să răzbune moartea camarazilor săi, înverșunându-se împotriva lor. Face un ocol și survolează din nou drumul. Trage, dar nu prea convingător, după care se îndepărtează. Firicelul subțire de fum care marchează locul unde este răsturnată mașina se îngroașă rapid. Vântul fierbinte aduce un miros greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a potoli arșița chinuitoare a temperaturii. O pușcă mitralieră latră scurt și câteva gloanțe trasoare își desenează liniile peste ei. Zgomotul îi lovește ca un baros în nervii încordați. Ce naiba se află aici, în clădirea asta, încât nemții să se înverșuneze împotriva lor atât de tare? Ar fi vrut să-l întrebe asta pe von Streinitz, dar acesta murise. Un proiectil căzuse exact în groapa unde el și Nicky se adăpostiseră și în urma lor rămaseră doar niște rămășițe despre care cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zile, desigur că am început s-o iubesc îndată ce am revăzut-o. Plouă năprasnic zi și noapte. Când încetează puțin, începe din nou, cu o și mai mare furie, cu un fel de entuziasm prostesc. O ploaie torențială, care se înverșunează atât de inutil și de contrar obișnuințelor naturii a treia zi după începutul ei, are ceva comic. Și a venit așa de discret și de modest - o ușoară picurare pe frunzele copacului de la geam, într-o seară, pe la aprinsul lumânărilor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]