545 matches
-
schimonosea spre ea În chip de zîmbet, de parcă ar fi vrut să-i spună că viața nu era chiar atît de frumoasă cum credea ea, că trebuia să robotești mereu ca o furnică și pe lume nu erau numai copaci Înverziți, Îngerași și copii cuminți, În sfîrșit, că erau și altele, de necuprins În toate aceste cuvinte pe care corcitura le pronunța În timp ce mîngîia tot mai insistent cămășile conașului. Autobuzul se opri În dreptul unui stop și Păsărica se Întoarse să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
autobuzul se apropia de San Isidro, peisajul devenea din ce În ce mai frumos, erau din ce În ce mai mulți copaci și casele erau mereu mai frumoase, transformîndu-se treptat În palate și castele. CÎnd ajunseră pe Javier Prado totul se umplu de flori, plante agățătoare și copaci Înverziți care străjuiau bulevardul și Păsărica parcă se trezi pe o creangă și se porni pe cîntat, Într-un tril nesfîrșit, ca o pasăre care vestește primăvara. Se apleca atît de tare, Încît uneori Arminda se temea să nu cadă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se încuia în dormitorul din spate. Uneori, maică-sa venea la ușă și spunea: „Nu vrei să mănînci nici măcar o bucățică? De dragul meu?“ Atunci, Thaw, simțindu-se crud striga: „Nu!“ și se ducea la fereastră să se uite la curtea înverzită. își vedea prietenii jucîndu-se acolo, sau pe căutătorii în gunoi, sau vecine care întindeau rufele, și se simțea atît de singur și de puternic încît se gîndea să deschidă fereastra și să sară afară. îl cuprindea o voioșie amară imaginîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
canal și la clădirile din Blackhill, apoi spre dealurile care se adînceau la mijloc. Cînd privi în direcția opusă, văzu o vale imensă de acoperișuri și coșuri de fum și alte dealuri în spate. Aceste dealuri erau mai aproape, mai înverzite, și atît de clare, că de-a lungul unei culmi ușor curbate vîrfurile copacilor se uneau dînd senzația unui gard viu, iar el văzu cerul printre trunchiurile de desubt. îi veni brusc ideea că dincolo de aceste dealuri se află marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un oraș la marginea unui golf. Insula părea o jucărie strălucitoare pe care el o putea sălta din marea ușor încrețită și vărgată - i se păru cunoscută. Se gîndi: „Am avut oare vreo soră? Ne jucam oare cîndva pe vîrful înverzit al acelei stînci, printre tufele de drobiță? Da, pe stînca aceea, dincolo de observatorul maritim, într-o zi ca asta, în vacanța de vară. Am îngropat oare o cutie de tablă sub rădăcina de drobiță, într-o vizuină de iepure? Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
face plăcere să mă vadă? Alexander se uită nesigur în vale, apoi indică o altă direcție. Nu vrei să urci cu mine pînă în vîrful dealului? — Da, vreau. Se întoarseră și o luară pe deal în sus, spre un vîrf înverzit care se vedea în depărtare. Alexander se aruncă jos să se odihnească în vîrful primei pante și făcu același lucru la jumătatea celei de-a doua. Lanark îi spuse iritat: — N-ai de ce să te odihnești atît de mult. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de porțile masive și, în fața ochilor, avură Mașina. Fără nici o șovăire, fata își continuă drumul, dar Gosseyn se opri în loc. Mașina se înălța la capătul unui bulevard larg. Colinele fuseseră nivelate astfel încât aceasta să fie înconjurată de spațiu și peluze înverzite. Se situa la aproape un kilometru de porțile umbrite de arbori. Sfida cerul într-o splendoare de metal strălucitor. Era un con ațintit spre zenit, surmontat de o stea de lumină atomică, mai orbitoare decât soarele de amiază care licărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
hrubă. Era la fel de întunecată ca în ajun. O clipă șovăi, gândindu-se dacă n-ar trebui s-o cerceteze puțin. Se răzgândi însă și reveni în living privind pe ferestre. Observă că vila din arbore era înconjurată de un tăpșan înverzit. O parte era amenajată ca un parc deosebit de îngrijit. Parcul acoperea câteva hectare și urca până la arborele ― vilă. Coborând să vadă, constată că parcul începea cu o grădină amenajată într-o scobitură de circa șase metri în trunchi. O simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
corpul rămânându-i nemișcat. ― Ee! Seamănă mult cu cele de pe Pământ, numai că sunt adaptate unui climat în permanență blând. Norii foarte groși fac să nu fie prea cald. Nu plouă decât la punte, dar în fiecare noapte, iar câmpiile înverzite sunt umectate de o rouă abundentă. Vreau să spun că e atât de abundentă încât este suficientă vegetației luxuriante. Atât doreai să afli? Mult mai mult decât atâta. ― Dar știința ― întrebă Gosseyn. E diferită? Mai avansată? ― Pentru nimic în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de porțile masive și, în fața ochilor, avură Mașina. Fără nici o șovăire, fata își continuă drumul, dar Gosseyn se opri în loc. Mașina se înălța la capătul unui bulevard larg. Colinele fuseseră nivelate astfel încât aceasta să fie înconjurată de spațiu și peluze înverzite. Se situa la aproape un kilometru de porțile umbrite de arbori. Sfida cerul într-o splendoare de metal strălucitor. Era un con ațintit spre zenit, surmontat de o stea de lumină atomică, mai orbitoare decât soarele de amiază care licărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
hrubă. Era la fel de întunecată ca în ajun. O clipă șovăi, gândindu-se dacă n-ar trebui s-o cerceteze puțin. Se răzgândi însă și reveni în living privind pe ferestre. Observă că vila din arbore era înconjurată de un tăpșan înverzit. O parte era amenajată ca un parc deosebit de îngrijit. Parcul acoperea câteva hectare și urca până la arborele ― vilă. Coborând să vadă, constată că parcul începea cu o grădină amenajată într-o scobitură de circa șase metri în trunchi. O simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
corpul rămânându-i nemișcat. ― Ee! Seamănă mult cu cele de pe Pământ, numai că sunt adaptate unui climat în permanență blând. Norii foarte groși fac să nu fie prea cald. Nu plouă decât la punte, dar în fiecare noapte, iar câmpiile înverzite sunt umectate de o rouă abundentă. Vreau să spun că e atât de abundentă încât este suficientă vegetației luxuriante. Atât doreai să afli? Mult mai mult decât atâta. ― Dar știința ― întrebă Gosseyn. E diferită? Mai avansată? ― Pentru nimic în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și cu ochii închiși, până ar fi devenit iarăși un zinda rawan, dar el nu avea atâta credință. Se lăsă ca-ntr-o baie caldă în această ademenire. Soarele molatic, de primăvară, mișca firele ușoare de orz și secara abia înverzită. Soarele îi încălzea capul, cu gânduri cu tot, pântecele și umerii, sexul care începea să se zbată. Era o lene prea dulce, ca o otravă, dar el se mințea că e chiar trezia focului îngropat, care i se stinsese pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mine. ...Era ca și cum s-ar fi întâmplat cu o zi în urmă. Omar își amintea curtea, mirosurile, luminatorul din sera maestrului Beheshti, izul putred de azalee, umezeala călduță care se ridica din pământ. Părea un loc vast, plin de tufe înverzite, aproape că nu-i cuprindea lărgimea cu ochii. Hârdaie de lemn cât un stat de om țineau loc de ghivece, iar deasupra capului tuturor, seara se filtra precum mierea printr- un luminator cu vitralii, ca printr-o strecurătoare împodobită. Se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fuseseră vreodată benzinăria cu bistroul ei elegant ori spălătoria, garajul și câmpul întreg, cu Veterinara sosind pe cal. Prins între tunele și bolți și întortocheli vegetale, spațiul se lărgise de zeci de ori. Văzut dinspre casă, îți părea un golf înverzit, un joc de cotloane și ascunzișuri. Mulți veneau, mai nou, ca să intre în vicleșugul acestor rotiri și îndepărtări față de o scară în spirală, care apărea ca un ax al întinderii de vile și curți, de lanuri de rapiță și de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
împodobiseră împrejurul cioplind în versantul de rocă. Nu era nimic mai stupid decât să sfârșească acolo unde își doriseră cândva să se bucure: și ea, și Omar plănuiau la începuturi, pe când ea abia absolvise, să aibă o casă pe colinele înverzite și în ea să își primească nepoții. De câte ori ceața de plumb și uraniu se lăsa peste Teheran și se înecau respirând, își spuneau unul altuia: „Mai e doar puțin până în Lavasan“. Acum, ea ajunsese. Era în zori și aburii de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mea Ajungă-te jalea mea. Din Mureș până la tău Ard două lumini de său Și n-are cine le stânge Fără mândra mea când plânge. Adă-mi, Doamne, timpu - odată Să-mi văd țara mea bogată, Cei câmpi și munți înverziți, Dulci surori și frați iubiți. 190 Nici așa, maică, nu-i bine Să îmblu din zi în noapte Tot cu borneul pe spate, Nici așa, Doamne, nu-i bine Să îmblu din țară-n țară Cu prefontul susuoară Și să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
după ea, nici n-ar fi locuit în America asta nenorocită. Nu s-ar fi putut întoarce în Irlanda; nu avea curajul să facă asta, dar se gândise să o urmeze pe Liz la Londra. În schimb, ajunsese în Washingtonul înverzit, în inima bestiei. Ca să fie cu Edward. —Trebuie să recunosc. Nu ți-ai ieșit din mână. Se uită la el. —Ești la fel de bună. Vechiul truc cu avionul pe pista de decolare. Motoarele pornite, gata de zbor în orice clipă. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
gri, apoi îmbrăcat treptat. Apăsă pe Hartă, tastă Geneva, apăsă pe Teleportare și, după cele câteva secunde de care avu nevoie calculatorul pentru a se încărca, se afla din acolo planând deasupra apei de un albastru strălucitor și a malurilor înverzite ale lacului. Căută insula lui Guttman cu conturul ei inconfundabil. După o primă examinare, se neliniști: nici urmă de ea. Lucrul acesta trimitea la o idee sumbră. Dacă urmăritorii ei nu mai avuseseră nevoie de avatarul lui Liz odată ce îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lungime de 30 de metri, înfâțișând o câmpie feerică brăzdată de ape licăritoare și o pădure verde luxuriantă. Un întreg perete era ocupat de această artă hipnotică, această pictură fantastică, vibrantă, care părea un fel de portal spre o lume înverzită preistorică, în care privitorii ar fi putut păși firesc la libera lor alegere. Era ceva ireal. Stăteam așezați unii în fața celorlalți, pe o parte delegația americană și de cealaltă parte oficialitățile reprezentând Partidul Comunist și anturajul oficial al primarului. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
altă parte... * Și abia cu cîtva timp în urmă stăteam amîndoi pe marginea drumului, așezați pe bordura de ciment, unul lîngă altul, la fel de interesați de libertate, la fel de încălziți de soarele verii, la fel de confortabil împreună, în completă înțelegere, și priveam depărtările înverzite, praful șoselei și secundele orei care treceau lent pe lîngă noi... ca și cum nu așteptam nimic altceva decît acel moment și libertatea verii... Ea își ținea haina pe braț, eu stăteam cu coatele pe genunchi și șapca pe ceafă, cerul deasupra
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
un jucător, dar e și deosebit. Simt asta, Întotdeauna mă Încred În primul instinct atunci când Întâlnesc un bărbat. Diane surâse. — Draga mea, Înțeleg mai bine decât crezi. Cele două femei se urcară În mașină și-și continuară plimbarea printre canioanele Înverzite. — Vrei să asculți ceva care să te Înveselească? zise Diane dând drumul la muzică. Vocea profundă, șoptită, a lui Sade răsună În mașină, cântând Smooth Operator. — Doamne, strigă Kitty râzând. Ăsta e ultimul cântec pe care-aș vrea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
California, dragostea mea? — O, mamă, California e grozavă! Cel mai frumos tărâm din lume! Nici nu-i de mirare că se zice că e țara unde curge lapte și miere. E greu de descris În cuvinte, aerul, oceanul, lumina, dealurile Înverzite... Apoi o sună pe Desert Rose. Trebuiau să plece Împreună În seara aceea, nu voia s-o abandoneze. — Bună dimineața! zise ea veselă. — Bună dimineața, Kitty! Cum merge? Întrebă Desert Rose foarte Încet. — Totul e minunat, zise Kitty, simțindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cea mare, m-am trezit că eram nerăbdătoare să sosească. Oare nu era aceasta familia pe care, În definitiv, mi-o dorisem Întotdeauna? 3 Părinții lui Dan locuiau Într-o casă mare, În stil victorian, pe o stradă liniștită și Înverzită, la granița dintre Hampstead și Belsize Park. Era casa În care a crescut Dan, iar lui Îi place la nebunie că dormitorul lui a rămas al lui și că locul e plin de amintiri din copilărie. Într-o zi, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe picior de egalitate cu mutarea În casă nouă. Că veni vorba, apartamentul visurilor noastre se dovedește a fi un apartament pe două niveluri, cu intrare proprie și grădină (care, În limbajul agenților imobiliari, Înseamnă de fapt un subsol), pe Înverzitul Primrose Hill. Mulțumită premiului recent primit de Dan și evaluării surprinzător de generoase a apartamentului meu, ne-am trezit din senin cu mai mulți bani decît ne-am așteptat, ceea ce Înseamnă că Primrose Hill nu mai e doar un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]