1,058 matches
-
cerul se albăstrea. Soarele își arăta timid câteva raze și încerca să revină pe cer în toată splendoarea sa. Norul cel alb se vedea parcă și mai mare acum. Dacă nu mai erau norii întunecați, cerul parcă strălucea, lalelele se înviorară și zambilele străluceau în bătaia soarelui. Apăruseră câteva păsărele din înaltul cerului, care coborau în Țara Lalelelor și se cuibăreau din nou pe crengile copacilor. Prințesa Lalelelor le mai spuse balaurilor: - Vedeți? Domnul face ca vremea să fie din nou
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
grele le-a făcut culcușuri, Grăbindu-le în pace să adaste Până în zori, când soarele-n suișuri, Le va chema pe-ntinderile vaste. Și-n noua zi, grăbite înspre zare, Se limpezesc de roua dimineții. Aruncă-n codru, albă sărutare, Înviorat de farmecul bineții. *** Ciclul "Primăvara" Volum "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: S-a rătăcit apusul printre munți / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1570, Anul V, 19 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu
S-A RĂTĂCIT APUSUL PRINTRE MUNŢI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353905_a_355234]
-
de el și le dăruiesc fetelor pe care le iubesc. - Anul trecut, Radu mi-a dat un mărțișor, dar să știi că nu l-a împletit el, l-a cumpărat din centru. Cred că mă iubește! Ne ridicăm de pe bancă, înviorate de razele poznașe ale unui soare firav și o luăm agale printre tarabe. Fetița mea se hotărăște să cumpere un mărțișor care seamănă cu o monedă, să îl prindă la încheietura mâinii, așa cum se făcea pe vremuri, apoi unul cu
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
de data asta...”, concluzionă ea, adunându-și genunchii la piept și privind în întunericul de afară. Și-au luat rămas bun scurt, doar cu îmbrățișarea și o sărutare, dar dulce, chiar pasională, ceea ce a făcut ca Iuliana să se mai învioreze și să se dezbare de gândurile ce o năpădiseră în mașină... Eugen s-a întors repede. La spital era liniște sau, cel puțin aici, la salonul în care se afla Iustin. În celelalte, destulă animație și Eugen se simți dator
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
șopti Iustin aproape neauzit și adormi. Eugen acționă butonul soneriei și asistenta își făcu apariția aproape imediat. Prin semne și cuvinte șoptite i-a dat instrucțiuni și a ieșit afară să inspire aer proaspăt. Simțea o nevoie acută să se învioreze. Nu avea spațiul necesar și nici timp să-și facă exercițiile. Se mulțumi cu câteva exerciții de respirație adâncă și se întoarse pentru a trece prin toate saloanele, admirând cu o ultimă privire frumusețea zorilor unei zile noi... - - VA URMA
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
în liniște, cu ochii închiși, câteva minute, dacă nu zi de zi, măcar aproape zilnic. Aceasta mă ajută să mă adun și să îmi revin, atunci când sunt extenuată fizic și psihic. Deseori, chiar și agitația orașului mă obosește, alteori mă înviorează; depinde de starea mea interioară. - Cum îți petreci timpul liber? - Scriu, citesc, mă plimb. - Ce mesaj vrei să le transmiți cititorilor noștri? - Pentru că,lumea în care trăim e tot mai coruptă, plină de minciună, de oameni cu măști ce creează
ATUNCI CÂND SENTIMENTELE, ÎNGRIJORĂRILE, SLĂBICIUNILE DEVIN STIHURI DESPRE LACRIMI ŞI ZÂMBETE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352651_a_353980]
-
său, și nimic mai mult. Realitatea prezentă era cu totul alta, și îl provoca să facă față unei situații destul de delicate. Se plimbă prin locuința sa, intră în bucătărie, apoi în sufragerie, unde deschise ușa balconului, iar mireasma primăverii îl învioră făcându-l de moment să uite că soția lui nu mai era, și că niciodată nu-l va mai întâmpina în acel apartament. Privi mobila sufrageriei, de absolut orice piesă de acolo își aducea aminte când anume o cumpărase, și
REÎNTORS ÎN LIBERTATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352704_a_354033]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Foileton > ENERGIA ZETA Autor: Emil Wagner Publicat în: Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Viorica lucrase intens toată noapte. Abia pe la 8 a fost dusă acasă spre a se înviora. La 11 trebuia să participe în calitate de consilier la consultarea cu triumviratul PSD. Ce poți face în cele câteva ore? Un duș, alegerea ținutei sobre apoi machiajul. Pe la 10 o aștepta deja șoferul claxonând la ușă. Unsprezece punct. Președintele dă mâna
ENERGIA ZETA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352701_a_354030]
-
se retrage iar grelele uși se închid spre a nu permite secretelor să iasă la lumină. Atmosfera era încărcată. Se simțea fizic tensiunea de parcă tavanul era acoperit de nori negrii de furtună. Viorica, luând loc pe scaunul ei parcă se înviorase. Era o părere. Din contră parcă norii de pe tavan o ținteau și s-a simțit învăluită de ei. Oboseala? Nu numai. Niciodată nu a mai avut simțăminte asemenea. Președintele nu apucase să dea cuvântul unui comesean când, prin una din
ENERGIA ZETA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352701_a_354030]
-
mult. La început folosi apa fierbinte cât o suporta corpul, apoi schimbă registrul ca într-un duș scoțian, se biciuia cu jeturi de apă rece. Pielea înroșită i se făcuse ca de găină sub efectul apei reci de munte. Era înviorat și dornic de muncă. Din cauza foamei, simți un gol în stomac. Nu mâncase și nu băuse mai nimic de mai bine de douăsprezece ore, în afara cafelei din termos. Își aminti de ea și turnă lichidul într-un pahar aflat pe
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
se întâmplase nimic acolo, ca și cum liniștea aceea fusese așa dintotdeauna, lină, continuă, fără s-o spargă cineva vreodată. Totul era spălat și mirosea a curat. Mi-am revenit forțat, ascunzând în ungherele sufletului meu devastat moartea iubitei mele, m-am înviorat greu și am ieșit încet la apelul de dimineață. Am început nervos intenționat, semănând frică și teroare printre evrei și asta pentru că doream cu disperare s-o răzbun pe Raisa, cu toate că îmi dădeam seama că nu ei erau cei vinovați
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
masivi, din piatră prelucrată într-un mod original. Micro și macrosmos, util și plăcut, hărnicie și înțelepciune ancestrală, prind viață în masivitatea pietrei, în care mâini pricepute au sculptat și au pictat motive florale și geometrice, terestre și cosmice, toate înviorate de culoarea albastră specifică acestei localități. Apa, elementul vital, se bucură de o atenție specială. Din loc în loc dai de fântâni de piatră, prevăzute cu acoperiș, cu găleată de lemn și cu roată. Am vizitat o casă tradițională, cochetă, mică
REPUBLICA MOLDOVA, TRANSNISTRIA I de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354554_a_355883]
-
mi s-a risipit bucuria ce mi-a dat-o reușita la examen. Aș dori ca în propunerea ta să se găsească locul în care să ne simțim bine, să cântăm, să dansăm... - Îți place să dansezi? o întrerupse el înviorat într-o clipită. - Da, mult! Dacă am cu cine și nu se supără dacă uneori îl mai calc pe picioare! - Atunci... ești de acord să mergem la discotecă? - Dacă este o atmosferă agreabilă și nu se consumă băuturi alcoolice, cu
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
masă rotundă tot așa de joasă. -Ce vrei să bei, Cârțule? Am și zaibăr și țuică. -Adu câte un țoi de țuică. -Bine! Marin deschise chepengul de la capătul prispei și coborâ pe scara de lemn. Răcoarea din pivniță îl mai învioră. Pe o etajeră luă două țoiuri de o sută, deja legate cu ață roșie, destupă o butie, și introduse primul țoi. Apoi următorul. Dădu o dușcă pe gât, dintr-o înghițitură, a necaz, se cutremură puțin... și îl scoase apoi
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
catifelat al toamnei ne mângâia fețele. Oameni grăbiți treceau pe lângă noi. Alții așteptau în stații mijloacele de transport în comun. Pe ici, pe colo, schelele ridicate de constructori care izolau blocurile blocau trotuarul. Blocurile isolate arătau ca noi. Culorile deschise înviorau aspectul. Ne săturasem de cenușiul folosit de comuniști la vopsirea blocurilor, ce întrista ochiul. Am, coborât pe carosabil, privind atenți în jur. Autoturismele treceu în viteză pe lângă noi. Am răsuflat ușurați când am ajuns la marginea cartierului. De aici începe
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
-Vreau pe băț, de vanilie...vanilie. -Cum vrei tu, Bebe, numai să te trezești! mi-a răspuns mami îngrijorată. Am mâncat două, cu toate că, în altă situație, aș fi putut mânca zece, așa de bună era înghețata. Până acasă, m-am înviorat suficient să mă poarte mami în brațe. -Joaca-te puțin cu Nuța! mi-a spus mami cu speranța că după două înghețate și după frigul de afară îmi pierdusem pofta de dormit. Nu mă simțeam în stare să stau afară și
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
așteptând să vină liftul care la acea oră mai tot timpul era ocupat. „Am sa incep expunerea”, gândi, cu această frază: „literatura este, înainte de toate, semnul puterii omului asupra haosului și al morții”. Aerul curat și ozonat al dimineții îl înviora. Ajuns în stație se pierdu în mulțimea ce aștepta tranvaiul. Ne-am sculat dis-dedimineață și împreună cu Țină ne-am așezat la masă. Am mâncat câte o cană cu lapte amestecat cu cereale. Privind la televizor am aflat ultimile vești guvernamentale
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞASEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357376_a_358705]
-
Cu sprijinul comitetelor parohiale, peste tot s-au recrutat brațe de muncă și prin colecte de la credincioși s-au adunat fonduri și materiale de construcție. În numai doi ani s-au refăcut și redeschis toate bisericile avariate. De asemenea, a înviorat viața din mănăstirile Moldovei, mobilizând călugării la lucrări gospodărești. A reactivat conferințele preoțești, făcând din ele un mijloc eficace de implicare a clerului în lucrarea de stârpire a relelor care surpau la temelia dreptei credințe, de întărire a vieții religioase
1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357836_a_359165]
-
nu mi le-am putut explica îndeajuns, când mă simțeam slăbit, nu aveam chef de nimic, eram în permanență obosit, dar într-o așa stare de oboseală, că mă sculam pe la șapte dimineața și nemaiputând face nimic pentru a mă înviora, trebuia să mă culc din nou pe la nouă. Tot dimineața. Într-o asemenea stare am încercat să fac puțină mișcare să îmi revin, dar parcă aveam picioarele legate. Cred că dacă aș fi văzut și casa arzând, nici atunci nu
ARME NOI de ION UNTARU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358216_a_359545]
-
ce se întîlnesc după ani de zile, se așază pe o bancă într-un parc și tac împreună, depănînd în gînd amintiri fără nume și fără contur, și numai razele soarelui, care se strecoară printre frunze, îi face să se învioreze și să exclame cu voioșie: Ei, dar nu mai bate vîntul?! Hai la o bere, prietene, că nu ne-am mai văzut de mulți ani ... și, doamne, ce de timp a mai trecut cu șenilele peste noi ... parcă o infinitate
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
așa înțeleg eu cugetarea lui Lucian Blaga. Din punct de vedere religios, cunoaștem că Iisus a iubit copiii. Iubea firea lor copilărească, zburdălnicia, sinceritatea, lipsa de prefăcătorie. Cuvintele articulate ale copiilor erau ca o muzică în urechile Sale și-i înviorau inima atunci când era abătut din cauza vicleniei, fățărniciei, răutății oamenilor cu care venea în contact. Iisus spunea că oamenii maturi trebuie să fie precum copiii: „Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți
SA NE IUBIM COPIII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358508_a_359837]
-
Benedict Ghiuș nu era și nu avea deloc chipul clasic de călugăr, vestit monah și mare duhovnic. Barba îi era puțină, rară, tunsă foarte îngrijit, scurt de tot. Pielea îi era subțire, aproape transparentă, dar un trandafiriu foarte diluat îi înviora vag paloarea obrajilor. Când l-am cunoscut, suferea deja de Parkinson. Trebuia să-și țină o mână cu cealaltă pentru a-i mai potoli tremuratul. Era tot numai fragilitate și părea în orice moment și clipă, că se va frânge
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
își zise. Se duse la baie și se uită în oglindă. Părul îi era răvășit și la față nu arăta deloc, bine. „Trebuie să îmi revin, nu se poate să continui așa!” își spuse. Făcu un duș să se mai învioreze. Se gândi să meargă la restaurant, să ia micul dejun. Se îmbrăcă sport: cu o pereche de blugi mulați pe corp, treisferturi, un tricou alb și se privi din nou în oglindă. Își facu un masaj facial cu aceeași cremă
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( III ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358610_a_359939]
-
jumătate de oră. În șoaptă, adevărat, dar suficient de tare să deranjeze. Femeile dormeau toate și se auzeau vreo două sforăituri ușoare, iar aspectul acesta mă irita grozav. În plus, coboram în fiecare gară și nu puteam adormi după aceea, înviorându-mă aerul de afară. La Bacău cred că am staționat mai mult. Fumasem liniștit țigara întreagă și ajutasem una dintre doamne să coboare. Locul ei fusese atunci ocupat de un domn mătăhălos. După nici zece minute de mers, sforăitul dumnealui
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
se aflau sfintele taine: trupul și sângele lui Iisus. Preotul a trecut pe lângă mine. Eram mort și îngenuncheat. M-a atins cu potirul pe cap. Și - în aceeași clipă - am înviat. Atingerea aceea m-a făcut să tresar. M-a înviorat. Am ieșit din biserică, după ce s-a terminat slujba, viu. Mai viu decât eram înainte de a muri. Și când mă gândesc că aveam doar 43 de ani. Murisem de tânăr. Cum să vă explic, când mori, nu mai ai chef
PROZĂ DE JIANU LIVIU-FLORIAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358798_a_360127]