2,352 matches
-
de marfă, făcea într-o oarecare măsură excepție de la această regulă. Țăranul nu era obligat să transporte sare. De aceea, în mod formal, la baza angajamentului de a transporta sare, pe care și-1 lua țăranul față de ocnă, stătea libera învoială. În realitate, angajamentul se întemeia pe un pronunțat caracter de constrângere, exercitată de puterea de stat. Prin contractul de arendare a ocnelor, Visteria își lua obligația să acorde tot sprijinul arendașilor în acțiunea de procurare a mijloacelor de transport. În
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
adeseori pe la casele lor pentru a termina treburile. În popasul acesta, sarea dispărea toată sau în parte, și atunci cărăușii plăteau ocnei „grele despăgubiri”. Transporturile de sare nu erau convenabile pentru țărani, deoarece prețul lor nu se stabilea prin liberă învoială, ci era impus de către Vistierie, „cu preț hotărât”, cum se spunea. În 1816, pentru un transport de sare de la Tg. Ocna la Țigănești (Tecuci) se plătea 29 lei de mia de oca (1.291 kg). În noiembrie și decembrie 1827
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
datorită abuzurilor proprietarilor și ale arendașilor, care, pe lângă plata pe care o încasau de la Vistierie, impuneau la taxe și pe cărăuși. Așadar, transportul de sare avea câteva particularități care-l deosebeau de transportul celorlalte categorii de mărfuri, plătit prin libera învoială dintre cărăuși și proprietarul mărfii. Și în acest din urmă caz, între cele două părți se încheia un contract. Din acea perioadă ne-au rămas însă foarte puține contracte. Pe baza lor nu se poate stabili cu precizie un preț
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
câte un om”. Plutașii se recrutau dintre locuitorii regiunii de munte: „iar acei mai săraci ce nu au vite se năimesc plutași și tăietori de cherestele cu toporul”, se spune într-un document din 1843. Ei se angajau prin liberă învoială, cu care prilej se întocmeau zapise. Din nefericire nu știm anume în ce condiții lucrau ei, cu ce preț se angajau. Un lucru este însă sigur: erau foarte căutați. Transporturile de lemne sporiseră în așa măsură, încât erau angajați și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
adică gropi pe care le exploatau înșiși moșierii. Cine lucra în aceste gropi ? Deși munca în acest domeniu nu e compatibilă cu sistemul de lucru servil, totuși nu-i posibil ca moșierii să nu fi folosit munca clăcașilor, printr-o învoială specială, definită astfel de Regulamentul Organic la art. 20, aliniatul e din cap. III, secția a VII-a: „Lucrul la băi, la groapele de piatră și cărături de cherestele în munți nu se va putea face decât cu urmarea unei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
specială, definită astfel de Regulamentul Organic la art. 20, aliniatul e din cap. III, secția a VII-a: „Lucrul la băi, la groapele de piatră și cărături de cherestele în munți nu se va putea face decât cu urmarea unei învoieli de bună primire”. Nu-i mai puțin adevărat însă că țăranii de la munte erau mai independenți decât cei de la câmpie. Plătind moșierilor o rentă în bani, ei se puteau îndeletnici cu alte activități. Principalul lucru însă e că moșierii și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
breasla croitorilor evrei a reclamat departamentului din lăuntru calfele care nu se supuneau la obligațiile de a contribui la „meremetul” unei sinagogi etc. Aceste conflicte între calfe și conducătorii breslelor sunt explicabile. Deși calfele sunt angajate contra plată, prin liberă învoială, ele, devenind membre ale breslei, au o serie de îndatoriri pe care refuză să le îndeplinească. De obicei, astfel de conflicte iau sfârșit prin părăsirea breslei de către „împotrivitori”, căci, de fapt, calfele nu pot fi păstrate de către meșterii patroni decât
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
învoi cu proprietarul”. Subordonarea față de proprietar a țăranului clăcaș meșteșugar, întărită prin legiuiri, este una dintre cauzele principale ale menținerii în mediul sătesc a meșteșugului de tip feudal. Proprietarul moșiei are posibilitatea să escamoteze stabilirea unor relații bănești de liberă învoială cu meșteșugarii, folosind munca acestora în schimbul obligațiilor de clacă. Deasemenea, până la eliberarea țiganilor, proprietarul utilizează muncă neremunerată a acestora. De altfel, prin articolul 2, anexa litera J din Regulamentul Organic, proprietarilor li se acordă un mare ajutor în această privință
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
plată dintr-un loc în altul, în târguri, orașe și pe la moșiile boierești. Aceasta era posibil în Moldova chiar în condițiile persistenței relațiilor de producție feudale, deoarece țăranul înstărit putea să-și achite în bani obligațiile de boieresc, prin liberă învoială cu proprietarul, iar țăranul sărac putea practica meseria în timpul liber [...] Spre deosebire de meșteșugarii din orașe și sate, lucrătorii din mine, de la manufacturi și întreprinderi mecanice alcătuiau, în general, o categorie socială omogenă care, aproape în întregimea ei, a stat la baza
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dispoziție actualmente arhivele, nu ne permite să dăm la acele întrebări un răspuns clar și complet. Știm că lucrătorii de la cele mai multe ateliere de cooperație capitalistă simplă erau liberi din punct de vedere juridic. Ei se angajau la patronii-meșteri prin „bună învoială”, libertatea lor rămânând oarecum îngrădită, după cum am văzut, prin unele prevederi perimate, dar neînsemnate ale regimului de breaslă. La unele ateliere ale cooperației capitaliste simple (cărămidăriile, de pildă) și la manufacturile-zalhanale, întreprinderi care funcționau vremelnic, unii lucrători se recrutau dintre
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
1919 la Uzina de gaz și electricitate din București, la Postăvăria din Buhuși, la întreprinderile petroliere de pe Valea Prahovei și la Căile Ferate Române. În anul 1921 s-a legiferat organizarea sindicatelor profesionale, prin care se recunoștea dreptul muncitorilor de a încheia învoieli de muncă cu patronii și dreptul sindicatelor de a acționa în judecată patronatul în cazul nerespectării acestor învoieli. În anul 1929 a apărut legea asupra contractelor de muncă, însă în 1950 aceasta a fost abrogată prin prevederile primului Cod al
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
Prahovei și la Căile Ferate Române. În anul 1921 s-a legiferat organizarea sindicatelor profesionale, prin care se recunoștea dreptul muncitorilor de a încheia învoieli de muncă cu patronii și dreptul sindicatelor de a acționa în judecată patronatul în cazul nerespectării acestor învoieli. În anul 1929 a apărut legea asupra contractelor de muncă, însă în 1950 aceasta a fost abrogată prin prevederile primului Cod al muncii din România. Conform acestuia, contractul colectiv de muncă se definește ca o convenție între comitetul sindicatului din
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
importanței diadei: numai eu Îți pot da ceva, numai tu ești În stare să primești. Se naște o solidaritate Întreținută printr-un acut simțământ al privilegiului. Acest lucru - o știe orice profesor - nu este deloc prescris și nici permis de Învoielile statornicite: „Vai, dar așa ceva nu sunt obligat să fac!”, „Ce-o fi urmărind și acest profesor?”. Mersul acestei legături se rostuiește pe măsură ce se edifică și Înaintează, prin depășirea unor piedici, prin Încălcarea unor reguli și instaurarea altora noi. În asta
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
nici o ființă omenească, deci nici Sfânta Tereza și nici Sfântul Francisc de Asisi, nu a putut evita consecințele acestei reguli fatale. În ciuda rigorii sale, această dogmă guvernează lumea elegantă tot așa cum conduce și universul catolic. Răul știe să afle calea Învoielilor, binele urmează un drum drept. Pornind de la această lege eternă, vom formula o axiomă confirmată de toate dicționarele referitoare la cazurile de conștiință: XIX Binele nu are decât o față, răul, o mie. Rezultă că viața elegantă are păcatele sale
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sclavini.15 Năvălirile avare par să fie acelea care au împuținat elementul romanic, pe care-l putem numi, la sfârșitul secolului al VI-lea, românesc, pe malul drept (sudic) dunărean. Teofan, istoric bizantin, arată că, în 579, "chaganul avar, rupând învoielile cu Imperiul, a atacat Moesia și Sciția, ruinând mai multe orașe Durostor, Marcianopol ș.a. Trupele romane comandate de Commentiolus angajează lupte grele la Dunăre cu avarii. Cu prilejul luptelor dintre romani (bizantini) și avari, din 579, se înregistrează scena "torna
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de sârmă ghimpată nouă, care nu avusese timp să ruginească. Mă plimbam cu mama pe teritoriul „lagărului de femei”... Era prima mea amintire din copilărie. Două zile mai târziu, am părăsit apartamentul acela. Proprietarul venise în ajun și căzusem la învoială: îi lăsasem toate mobilele și obiectele vechi pe care le adunasem de câteva luni... Am dormit puțin. La ora patru, eram deja treaz. Mi-am pregătit rucsacul, gândindu-mă să plec chiar în ziua aceea în peregrinările mele obișnuite. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
scoțîndu-le ajutor în război de la mulți potentați creștini și prin aceasta interesele lumești ale Ungariei și cele religioase ale Romei se acordară, nu o dată, pacinic și prin bună înțelegere, potrivindu-se spre mulțumirea amânduror părților. Materia sau compensația acestei bune învoieli era adesea supunerea sârbilor și românilor de lege grecească sub supremația papală și sub jugul bisericei romano-catolice. Astfel se-ntîmplă cu Sirmia, țară care după migrațiunea popoarelor rămăsese la împărăția bizantină, din care cu trecerea vremii căzuse o parte la coroana
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce este. Pierzând nădejdea cuceririi atât de grele a acestei cetăți, amar dezamăgit asupra crezutei ușurințe a întreprinderii și zbătîndu-se nerăbdător contra unei petreceri mai lungi în tabăra de campanie, împăratul Alexie hotărî să câștige pacea pe calea tratărilor de învoială, și nici o jertfă nu-i părea prea mare pentru aceasta. Ca și când ar fi fost biruit deja, el lăsă cetatea Prosakon, orașul Strummiza și toată țara de primprejur în posesiunea și spre folosul lui Chrysos, după toate formele juridice; apoi îi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
scăpare la munți, atât pentru dânsul cât și pentru partizanii săi. Sfatul și încurajarea aceasta, se potririveau bine cu intențiile și hotărârea lui Ivanco și fura lesne ascultate. Pentru că, între asemenea împrejurări, vâlvoarea răscoalei nu se putea înăbuși prin pace, învoială sau desistare, ginerii împăratului și marele comis (protostrator) Manoil Kamytzes plecară în campanie contra rebelului c-o însemnată oștire. Dar de la început ei dădură mare pas rebelului, așternîndu-se pe luat și pe ascuns prada și pierzând cu acest chip o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
romeilor. Considerând -------- Acest nume amintește cuvântul românesc și azi întrebuințat cricimă {EminescuOpXIV 94} puterea împrejurărilor, monarhul într-adevăr ținu samă de acestea toate și trimise pe cei mai credincioși dintre secretarii săi la Alexie (Ivanco), ca să-i facă propuneri de învoială; dar în caz de trebuință el calcula și cu asasinarea și pregătea în taină cele trebuincioase. Pentru a nu sta cu totul cu mîinile-n sân, el porni în fruntea armiei în provincia Filipopoli, atacă castelul Stenimachus, ocupat de inamic, îl
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întărire toate orașele și ținuturile câte le luase pîn-acum în posesiune; al doilea, să i se trimeată cu insignii împărătești logodnica sa, prințesa Theodora. Împăratul încuviință într-adevăr aceste condiții și atât el cât și Ivanco întăriră prin jurământ solemn învoiala. Împăratul trimise acuma pe Alexie, cel mai în vârstă ginere ce-l avea, să-i ducă lui Ivanco această solie de pace și, în puterea împăcării giuruite, să-l poftească prietenos în tabăra curții pentru o convorbire. Acesta, neavând nici un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
orice alte dispoziții ale sale; numai o singură dispoziție, de a-l lăsa să intre în orașul lor, e și rămâne inadmisibilă pentru dânșii, deci să li se-ngăduie a n-o împlini. Regele respinse cu indignație această propunere de învoială, răspunse dârz că numai pe baza predării depline a orașului se poate îndupleca a trata și continua c-un zel și c-o cerbicie și mai mare, bombardând cu mai mare viociune crestele zidurilor și turnurile de la colțuri, stricîndu-le și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în orice caz de pe inimele grecilor și latinilor când se săvârși din viață un dușman atât de rezolut, puternic și crud. După multe biruinți, prudentul împărat Enric încheie cu Borilă o pace admisibilă, apoi știu să-nduplece la o liniștită învoială și pe Theodoros Laskaris, principele grec al Niceei, încît împăratul se bucură pentru câtăva vreme de-o liniște relativă, întreruptă de mai multe ori prin luptele la cari era silit cu certărețul și nestatornicul Mihail Comnen, despot al Epirului, o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rândui o anume solie cătră Asan cu propunerea ca să-și căsătorească copiii și să încheie preste aceasta o alianță politică ofensivă și defensivă. Ioan Asan primi solia cu multă părere de bine, convine asupra stipulațiunilor speciale ale tractatului și întărește învoiala convenită cu jurământ solemn, pe care-l depune el de-o parte, solii în numele lui Vatatzes de alta. Pentru îndeplinirea acestei îndoite legături amândoi stăpânitorii hotărăsc ca să se întîlnească. Vatatzes purcede pentru acest a scop din Niccea, ocupă Lampsacus, trece
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
primi știrea tulburătoare că pornise și se apropia oarda mongolilor, care dăduse război și biruise pe turci. El porunci celor dintre ai lui cari aflaseră asemenea această știre ca s-o ție bine ascunsă, intră de-ndată în tratări de învoială cu împresuratul Ioan Angelos (Comnen), pe a cărui tată Teodor îl alese sol și intermediar din parte-și, și ajunse curând să-ncheie o pace favorabilă pentru. dânsul. Ioan Angelos desistă de la titlul și demnitatea de împărat, lepădă insemnele împărăției
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]