438 matches
-
o liniște nețărmurită, lăsând o cărare de solzi de oțel în urma luntrii. Și ne oprirăm între două sălcii scorburoase, adăpostiți de ramuri dese, care curgeau de sus până la luciul bălții. În față aveam o oglindă uriașă, în care soarele se învolbura într-un cuibar de foc, între două ziduri de trestii, ce-și clătinau ușor vârfurile subt o boare de-abia simțită. Marin scăpără și-și aprinse pipa, apoi, cu degetele rășchirate, își dădu pe după urechi părul cărunt. Îmi pregătii pușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rând de țipete, Culi sta atent întăi la un țipăt care părea că se strecoară printr-un corn al ferestrei. Acest țiuit de strună era anume pentru dânsul. Îl asculta până ce covârșeau plângerile cele mari, care soseau învăluindu-se și învolburându-se. Viscolul a astupat drumul și cărările. Noroc că badea Toma apucase a aduce nanei Floarea - de la oamenii din vale - apa binecuvântată de preot la o sfântă biserică. În ziua de 10, când a arătat ornicul vremea amiezii, văzduhul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din oglinda gârlei. Vârful vergii a tresărit svâcnind de două ori scurt și a treia oară înclinându-se prelung. Puiul și-a luat zborul țârâind. Am smuncit strunga și crapul cel mare, pe care îl vestise uncheșul, s-a învăluit învolburând apa. Pe când eu îl țineam în coarda adânc încovoiată a vergii, Mitrea s-a înălțat la gard, stând nalt și negru în răsăritul de soare, ca un Mefistofel, rânjind nu cu părere de bine. În acea clipă am auzit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
plîngă, apoi se opri și se cuibări la căpătîiul patului de mahon. Din locul lui de lîngă consulatul japonez, crucișătorul Idzumo deschisese și el focul. Tunurile lui scoteau flăcări prin fumul care se ridica din cele trei coșuri și se Învolbura deasupra apei, ca un boa negru de pene. Vasul Petrel era deja ascuns Într-o mantie de aburi, sub care flăcările mistuitoare se reflectau În apă. Două avioane de luptă japoneze zburară atît de jos de-a lungul Bundului, Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
amintește, așa cum am văzut, ambiguitatea acestor forțe capabile de farmece („art to enchant”), dar care se află totodată într-o strânsă legătură cu moartea: grație lor, Prospero poate să întunece soarele, să dezlănțuie vijelia ce smulge arborii din rădăcină, să învolbureze marea și să zguduie pământul, făcând să se deschidă mormintele pentru ca fantomele să iasă la lumină, pentru ca morții să se scoale din somnul lor de veci. Forțe asemănătoare celor ale Medeei, magiciana în stare să poruncească firii, dar și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Gloria a scăpat la timp de acolo. — Vă rog să mă scuzați, doamnelor, spuse domnul Levy, fluierând printre dinți. Puteți vorbi despre Gloria și fără mine. Se ridică și se duse în cada de baie cu vârtejuri. În timp ce apa se învolbura și se agita în jurul lui, se întreba cum va putea vreodată scăpa de Levy Pants punând-o în cârca vreunui sărman cumpărător. Doar trebuia să poată fi și ea folosită vreodată pentru ceva. Un patinoar? O sală de gimnastică? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bucure de Înviorarea unui duș, care trebuia să țină locul somnului. Spre amiază, absolvenții În haine țipătoare au inundat străzile cu orchestrele și corurile lor și În corturi s-au ținut mari reuniuni, sub flamurile negru-oranj ce fluturau și se-nvolburau În vânt. Amory a privit Îndelung o clădire ce purta numărul 69. Acolo, câțiva bărbați cărunți ședeau de vorbă, liniștiți, În timp ce studenții treceau pe lângă ei, ca o defilare a vieții. SUB ARCUL DE LUMINĂ Pe urmă ochii de smarald ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
știa că acum este În siguranță, eliberat de isterii, că poate accepta acceptabilul, poate hoinări și crește, se poate revolta, poate dormi buștean nopți În șir... În inima sa nu mai era nici un Dumnezeu și o știa. Ideile i se Învolburau În continuare, suferința amintirilor Îl Încerca În continuare, ca și regretul pentru tinerețea pierdută. Totuși, apele deziluziei lăsaseră În sufletul său un sediment, simțul răspunderii și dragostea de viață, tresărirea slabă a vechilor ambiții și a viselor nerealizate. Dar... of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pescarilor, oamenii de clacă se adunaseră deja și începuseră să taie copacii de pe dealurile din împrejurimile munților Ogatsu. Dimineață următoare părăsiră Mizuhama. De senin, era senin, dar bătea un vânt puternic, iar în largul de gheață al oceanului valurile se învolburau înspumate. Cei doi tineri mergeau în urma calului dârdâind de frig. Când în cele din urmă întinderea mării se arătă mărginită de insule, apăru în zare un golfuleț liniștit. Pe o coastă fuseseră deja construite câteva colibe pentru clăcași, iar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de vânt îi șfichiui fruntea. Samuraiul își ținu suflarea și în ochii lui se oglindi deodată întinderea nesfârșită de valuri dezlănțuite. Vedea oceanul pentru prima dată. Nici urmă de uscat sau de insule. Valurile se izbeau unele de altele, se învolburau și vuiau scoțând strigăte de luptă ca o mulțime de războinici fără număr. Prova străpungea ca o suliță văzduhul cenușiu, iar corabia arunca jeturi înalte și înspumate și părea să se scufunde în văile de ape, apoi se ridica din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
clipa aceea un muget năprasnic răsună din capătul culoarului. Ordinele căpitanului și ale secundului nu se mai auzeau. Umflate cât un munte, valurile începură să potopească vasul. Pe punte, puhoiul înghițea totul în calea sa, se izbea de catarge, se învolbura și năvălea nebunește pe scara ce ducea în burta vasului. Un matelot înghițit de ape reuși să se ridice cu ajutorul funiei de salvare, dar îl lovi un alt val. Îndată capul său dispăru în vâltoare. În cabina solilor, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Atunci veți merge și dumneavoastră în Spania? Vreau să merg și eu. Îmi îndeplinesc îndatorirea, dar în același timp acum sufletul mi-e fermecat de țări necunoscute și de orașe nemaiîntâlnite. Vreau să aflu cât de largă este lumea. Oceanul învolburat de talazuri mușcând unele din altele. Prin fața ochilor îi trecu imaginea nesfârșită a mării fără nici o umbră de uscat cât vezi cu ochii. Tânărul Nishi voia să vadă cât mai mult din lumea aceea nemărginită. Însă, pentru el, doar gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
oglinda liniștită a apei în portocaliu. În apropiere se vedeau niște insule cunoscute. Dincolo de insule se zăreau munții Kinka învăluiți într-o ceață trandafirie. Multă vreme rămaseră cu toții tăcuți privind lung insulele, plaja și bărcile. Ciudat, dar bucuria nu le învolbura sufletele. Nici măcar lacrimile nu le curgeau. Cu toate că de atâta amar de vreme se gândeau la această clipă, li se părea că priveliștea de dinaintea lor era încă un vis. De-a lungul călătoriei visaseră această priveliște de nenumărate ori. De pe catarg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
plinul”, au trecut la făcut regii, le-au revândut cu prețuri înzecite și bunătatea de „miere” a intrat cinstit cu acte-n regulă în casa de bani, conturi bancare ale băieților deștepți, ale afaceriștilor, că așa-i când apele-s învolburate și destul de tulburi, unii se îmbuibă de bine și mulțimea o duce din ce în ce mai prost, cu toate că li s-a promis că o să trăiți bine! Românii, în frunte cu cei ce s-au luptat pe baricade, nau știut să fructifice binele obținut
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
plinul”, au trecut la făcut regii, le-au revândut cu prețuri înzecite și bunătatea de „miere” a intrat cinstit cu acte-n regulă în casa de bani, conturi bancare ale băieților deștepți, ale afaceriștilor, că așa-i când apele-s învolburate și destul de tulburi, unii se îmbuibă de bine și mulțimea o duce din ce în ce mai prost, cu toate că li s-a promis că o să trăiți bine! Românii, în frunte cu cei ce s-au luptat pe baricade, nau știut să fructifice binele obținut
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
că i se înmoaie genunchii și nu mai poate sta pe picioare. Cerul dacă s-ar fi despicat în două, uimirea ei nu ar fi fost atât de mare. Valuri de bucurie, de întristare și de speranță păreau că se învolburează sub broboada bătrânei , amețind-o. Știa că nu poate oferi mai mult Murei, dar vocea din inima ei îi striga: nu poți să te îndepărtezi de acest copil, este iubirea purtată în suflet ca pe un dar de la Dumnezeu, de la
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
și prin căptușelile hainelor mult prea groase pentru dimineața copleșitor de caldă. Deodată, o femeie a început să bocească. Își voia copilul. Unde era copilul ei? Femeile strigau. Bărbații s-au repezit spre pasarelă și se uitau înnebuniți la apa învolburată de lângă motoare. Un strigăt s-a auzit de la celălalt capăt al docului. E aici! E aici! Femeia a alergat spre copilul ei, l-a luat în brațe, l-a lăsat jos, l-a scuturat, l-a îmbrățișat și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cei care prețuiau lucrurile previzibile. Așa c-a fost înlănțuită. A fost încătușată cu baraje, a fost obligată să-și vadă iubiții șovăitori îmblânziți cu betoane, iar brațele i-au fost retezate ca să hrănească pajiști și ferme. Râul și-a învolburat turbarea, apoi a căzut în apa stătătoare a disperării. Chiar și pe o suprafață plană, lichidul tot se plimbă de colo-colo, încolăcindu-se în jurul unor obstacole invizibile, urcând împotriva lui însuși ca un trup care încearcă să se încălzească singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
băieți la bustul gol care mergeau să escaladeze Hacky Sack. A găsit-o pe Irene la docuri, dar nu s-a uitat la nivelul râului de la picioarele lor. În iarna aia ninsese mult; primăvara era anormal de călduroasă. Apele se învolburaseră; nu avea nevoie să știe mai mult de-atât. Nu pot să mai fac asta înc-o dată, a spus Jina. Irene a dat din cap. Amândouă știau că nu putea s-o mai facă o dată și amândouă știau că totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu opium sau alte kestii halucinogene, legănându-se în neștire pe un balansoar de nuiele, poate e chiar femeia ce-o visez... da, o visez îngenunchiată într-o biserică mică, umilă, prosternată adânc în fața altarului sărăcăcios, înspumată de hainele-i învolburate în preajma șoldurilor cărnoase, șoptind pătimaș, duios, ademenitor, o rugă întru împlinirea dorințelor ei păcătoase, umede, înmierăsmate crud a buruieni tăiate proaspăt... În umbra pronaosului pâlpâie focul unui pistol cu butoiaș: poc! Explodează un fluture de plastic: zzzvvuuum! Dar nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
jerbe de scîntei... Sau să nu ne ferească, să ne lase pradă arderii pînă la capăt. De cele mai multe ori Însă, adică aproape Întotdeauna, pe retina mea din adîncuri defilează umbre... Umbre des prinse dintr-o ceață străvezie, dintr-o zi Învolburată de nori sau dintr-o noapte mînjită de raze. Borges avea dreptate spunînd că orbii nu trăiesc În Întuneric, ci Într-un fel de ceață luminoasă. Nimic nu e clar, afară de un singur amă nunt, unul de căpătîi: senzația de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
au picat pe capul autorității. În toate țările europene vechii lideri erau discreditați de Verdun, Câmpia Flandrei și Tannenberg. Poate aș putea să Încep cu căderea lui Kerensky. Poate cu Brest-Litovsk. De două ori străin, polono-oxfordian, cu părul său alb Învolburat la spate, ridurile curgând sub ochelarii fumurii, scoase batista din buzunarul de la piept, o despături și reîmpături, Își atinse fața, Își șterse palmele cu delicatețe subțire, vârstnică. Fără plăcere În a da spectacolul, fără Încurajarea atenției primite (era mult zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
său pornise spre nord fiindcă voia, poate, să ajungă undeva. Abia acum voievodul putea privi, În voie, Valea Bistriței. Nu era, nicăieri, nici un drum bătătorit. Erau doar poteci făcute de animalele pădurii În căutare de apă proaspătă. Șuvoaiele pârâului se Învolburau mai jos, bolborosind printre bolovani. Pe ambele maluri se ridicau brazi bătrâni, scorojiți, trăitori ai vremurilor de demult. Mai sus se ridicau alte creste, umbrite de alte păduri de brad. Era un fel de muzică În toată acea Înfățișare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
răcnet, un muget nedeslușit țâșnit dintr-o mie de guri care rosteau laolaltă vorbe felurite. Apoi a izbucnit Încă o dată și s-a stins brusc, asemenea unei furtuni neașteptate la tropice, când un potop de ploaie se iscă din senin, Învolburează apele, se potolește tot atât de repede pe cât a pornit, iar calmul se Înstăpânește din nou pretutindeni. Adam a simțit că nu mai poate să respire. Avea gura deschisă, coastele i se umflau și i se dezumflau, dar nu mai trăgea aer
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
revenit privilegiul de a-l descoperi în apropierea locului meu secret de citit, de a-l deschide. Nerăbdător, cu briceagul meu cu trei lame. Dinăuntru m-a izbit un miros stătut, de parcă aș fi deschis un mormânt. Praful s-a învolburat, dansând în lumină. Ceea ce am găsit a devenit un indiciu și m-a trimis într-o călătorie de-o viață; abia cum începe să obosească, doar privirile retrospective îl mai țin treaz. Ascunzătoarea asta mă atrăgea mereu. Lucarna deschidea drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]