410 matches
-
în sate, și intrau în ogrăzi urlând... Codrii vuiau de ăuitul lor... În iarna aceea, cu geruri năpraznice, încă de la Sf. Nicolae, zăpada căzuse aproape făra întrerupere...până aproape de Blagoslovenie. Odată cu Boboteaza începuse și viscolul. Crivățul gemea, șuiera, răscolind și învolburând zăpada în troiene până în streșini. Copacii trosneau cu vaiete lungi, plângătoare. De câteva nopți, mai ales, arătări sure începuseră să picteze adâncul alb al zăpezii. Erau lupii, care, înfometați, veneau de peste Prutul înghețat, de dincolo de Nistru, din pădurile fără sfârșit
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Gajus, însă acesta nu reuși nici măcar să-și miște buzele. Tiberius își continuă încet plimbarea, târându-și picioarele cu glezne umflate. Ultima noapte de august În înaltul insulei Capri, la Villa Jovis, băteau multe vânturi, care veneau noaptea de pe mare, învolburând apa în jurul stâncilor. Veni și noaptea caldă a celei de-a douăzeci și patra aniversări, ultima noapte de august; dintre toate vânturile din Capri, nici unul nu adia printre stânci. Marea era atât de liniștită și de neagră, încât nici dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rânduri? Crezi că va putea ieși după atâtea conflicte, tăceri, ceva serios? Tu ce crezi? Răspunde-mi! Eu vezi, sunt nebună! Eleonora Jurnalul lui A. 3 noiembrie 1962 Da, trebuie să scriu. Pentru că fulgerul e aproape și norii Îi văd Învolburându-se, iar eu trebuie să trec prin ei. Trebuie să scriu pentru că viața mea scurtă, care Însumează doar 18 ani, se poate opri aici, acum, peste trei zile... Dar eu nu sunt vultur, să Înfrunt moartea cu aripi larg deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Încearcă zadarnic să rotunjească litera. 22 septembrie 1964 Cârciuma murdară și plină de strigăte impregnate cu alcool mă făcea să cred că sunt În mijlocul unui torent interminabil. Ochii mă usturau, buzele mi le ardeam cu băutură tare, mintea mi se Învolburase și cerea cer albastru. Da... el vorbea despre cer albastru, despre noi, veșnicii pribegi spre clipe de fericire... despre noi... Iar eu, atunci, pentru că-l iubeam, am legat cuvântul fericire de gustul alcoolului. Azi te Întrezăresc, bucurie de a trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
plîngă, apoi se opri și se cuibări la căpătîiul patului de mahon. Din locul lui de lîngă consulatul japonez, crucișătorul Idzumo deschisese și el focul. Tunurile lui scoteau flăcări prin fumul care se ridica din cele trei coșuri și se Învolbura deasupra apei, ca un boa negru de pene. Vasul Petrel era deja ascuns Într-o mantie de aburi, sub care flăcările mistuitoare se reflectau În apă. Două avioane de luptă japoneze zburară atît de jos de-a lungul Bundului, Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
obsesivă, stând cu genunchii Înfipți În dușumeaua de lemn pe care o clătește cu apă rece adusă de la closetul comun, după ce a frecat-o cu peria de scânduri, În imobilul cu aer imperial din Piața Libertății, În văzduhul căruia se Învolburau stoluri grele de porumbei care se găinățau pe statuia Mariei Tereza. În săli râncede și reci, cu oameni Îmbrăcați În paltoane și cu căciuli pe cap, urmărind o piesă cu „fericirea oamenilor” În limba germană, belindu-și ochii la niște actori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
îngerește. Și le-am urmărit pe toate patru. Ce înseamnă asta? Păi asta-nseamnă, iubite Augusto, că rezerva ta de dragoste îți somnola inertă în adâncul sufletului, incapabilă să se exprime; a apărut Eugenia, pianista, te-a scuturat și-a învolburat cu ochii băltoaca în care-ți dormea iubirea; ea s-a trezit, a țâșnit de-acolo și, fiind atât de mare, se revarsă pretutindeni. Când unul ca tine se îndrăgostește cu adevărat de o femeie, se îndrăgostește în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și prin căptușelile hainelor mult prea groase pentru dimineața copleșitor de caldă. Deodată, o femeie a început să bocească. Își voia copilul. Unde era copilul ei? Femeile strigau. Bărbații s-au repezit spre pasarelă și se uitau înnebuniți la apa învolburată de lângă motoare. Un strigăt s-a auzit de la celălalt capăt al docului. E aici! E aici! Femeia a alergat spre copilul ei, l-a luat în brațe, l-a lăsat jos, l-a scuturat, l-a îmbrățișat și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
urca din vale de-a lungul unui pârâu și al unui flanc împădurit. Ne ieșeau în cale muncitori mergând pe jos și mama spuse: —Poartă cămăși albe, primenite. Priveam pe fereastra din spate grupul devenit tot mai mic și mașina învolbura praful care țâșnea mereu reînnoit de sub roți, se revărsa peste bordura străzii și noi înșine intrarăm tot mai adânc în acest alb de pudră care nu era zăpadă, ci piatră. Tata opri mașina pe un teren în lucru, în fața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
temerile, arunca priviri prudente dincolo de parapet și curentul stârnit de barca în mișcare îi flutura eșarfa. Domnul Hackler ședea la volan în slip, norii de fum scoși de țigara lui pluteau în spatele părului negru înfoiat și al umerilor rotunzi, se învolburau unindu-se cu albul apei care spumega în spatele pupei și lăsa în urmă o trenă ce se lățea tot mai mult și deodată se oprea, dizolvându-se într-o apă întunecată. Viteza valurilor tăiate de vârful ambarcațiunii îl făcea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
revenit privilegiul de a-l descoperi în apropierea locului meu secret de citit, de a-l deschide. Nerăbdător, cu briceagul meu cu trei lame. Dinăuntru m-a izbit un miros stătut, de parcă aș fi deschis un mormânt. Praful s-a învolburat, dansând în lumină. Ceea ce am găsit a devenit un indiciu și m-a trimis într-o călătorie de-o viață; abia cum începe să obosească, doar privirile retrospective îl mai țin treaz. Ascunzătoarea asta mă atrăgea mereu. Lucarna deschidea drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Ted fără urmă de dezamăgire. M-aș fi așteptat la mai multă viață. — Păi, e cam frig. Temperatura apei este... o clipă... 2,2 °C. — Da, domnule. Să vedem unde este noua dumneavoastră locuință. Motoarele uruiră. Un sediment mâlos se Învolbură În fața hubloului. Submarinul se Întoarse, mișcându-se puțin deasupra fundului. Câteva minute nu se văzu decât peisajul brun. Deodată, apărură luminile. Am ajuns. O Înșiruire imensă de lumini, aranjate În dreptunghiuri. — Aceasta este grila, spuse pilotul. Submarinul se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
acestuia niște cutii roșii. Deși nu deslușea inscripțiile de pe ele, i se păreau vag familiare. Submarinul trecu peste aripa Înaltă a astronavei și apoi se așeză pe fundul oceanului. Una din cutii fu eliberată și căzu ușor pe fundul mâlos. Învolburând sedimentele, submarinul se puse din nou În mișcare, parcurgând Încă o sută de metri. Se opri și mai lăsă o cutie. Și tot așa până făcu turul astronavei. — Beth? Nici un răspuns. Norman privi cu coada ochiului spre cutii. Scria ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Beth. Nu pot... vorbi... aproape... Împotriva voinței sale, Încetinise. Ajunsese În aria luminilor habitatului, la mai puțin de zece pași de trapă, dar picioarele i se mișcau și mai Încet, cu stângăcie. Iar acum, În sfârșit, Norman văzu ceva care Învolbura sedimentul mâlos din spatele ei, În Întunericul de dincolo de lumini. Era ceva ca o tornadă, ca un vârtej de noroi. Nu putu să vadă ce era În mijlocul norului, dar Îi simțea forța interioară. — Aproape... Nor... Beth se Împiedică și căzu. Norul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Îngheț... A fost un act curajos. Stupid, dar curajos. Zâmbi: — Mi-ai salvat viața, Norman... — N-am mai stat să mă gândesc, spuse Norman. Pur și simplu am făcut-o. Și Îi povesti cum, când o văzuse afară, cu norul Învolburat de sedimente apropiindu-se, simțise o groază ancestrală, ceva din memoria Îndepărtată. — Știi cum a fost? Mi-a reamintit de tornada din Vrăjitorul din Oz. Când eram copil, tornada aceea m-a speriat teribil. Nu mai voiam să se Întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să nege puterea și să ajungă să fie persecutată de aceasta. Era ceva diferit față de Harry. Harry Își nega temerile și astfel imaginile Înfricoșătoare se manifestau de la sine. Dar Beth Își nega propria putere, așa că se manifesta printr-un nor Învolburat de putere amorfă, necontrolată. Harry era un matematician care trăia În lumea conștientă a abstractelor, a ecuațiilor și a ideilor. El putea fi terorizat de o formă concretă, de genul calmarului. Dar Beth, zoologul care lucra zilnic cu animalele, ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spuma. Nu avea nici o structură și, aparent, era nemărginită. Era ca un ocean agitat, o spumă scânteietoare. Simțea o mare bucurie și o liniște interioară. Era odihnitor să te afli acolo. Întinse mâinile, Încercând să apuce spuma: mișcările sale o Învolburară. Și observă că mâinile Îi devin transparente, că poate vedea prin propria carne spuma sclipitoare. Privi În jos: picioarele, bustul, totul devenea transparent În contact cu spuma. Acum făcea parte din spumă. Senzația era foarte plăcută. Simți că devine mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ecran apăru: DEEPSTAR III - ACTIVAREA INSTRUMENTELOR DE PILOTAJ „Am pornit!“ Își spuse el, odihnindu-și Încrezător mâinile pe pupitrul de comandă. Simțea că submarinul avea să asculte docil de comenzile sale. „Atenție! Șaptesprezece minute și numărătoarea continuă.“ Sedimentele noroioase se Învolburară În jurul cabinei, odată cu pornirea motoarelor, apoi micul submarin alunecă de sub cupolă. Era ca și cum ar fi condus o mașină. Nu era mare lucru. Se deplasă Într-un arc lin, de la DH-7 spre DH-8. Se afla la șase metri Înălțime față de fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nu le impresionează atît de puternic precum presupun că le-ar impresiona o respirație caldă de tată. Am Încercat să le destăinuiesc că sînt scriitor, n-a avut efectul scontat. De fapt, a avut unul de natură contrară: Îndepărtarea lor Învolburată pe alee Împreună cu prichindeii bine ținuți de mînuță ori strîns lipiți de corp. Acel corp gingaș evanescent cu pielea adiind fin, care nu a mai cunoscut de la o vreme bucuria apropierii de-un tată adevărat. Asta-mi aduce aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
auzit o dată, cînd a ținut un discurs la Rotary club. Nu e evreu? — E, dar uită-te la partea bună a lucrurilor. E republican și e de viitor. — E drăguț? — Normal. E un dulce. Joan scutură pomul. Zăpada artificială se Învolbură. — Atunci zi-i să mă sune. Spune-i că o vreme am agenda plină, dar poate să stea la coadă. — Mulțumesc, Joanie. — Eu Îți mulțumesc, Miles Standish! Uite, Îl văd pe tati că-mi face semn cu degetul să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
apărură pe parbrizul dubiței pete și funingine: praf de la cărămizile și piatra sfărîmată, tencuială și lemne. Lumina de pe cascheta ei - care și așa era destul de firavă pentru că lămpile erau slabe - păru să se Îngroașe, să se acopere și să se Învolbure ca berea neagră care se așază În pahar. Se aplecă Înainte Încercînd să vadă cîte ceva, conducînd din ce În ce mai Încet, auzind cum tot felul de obiecte se sfarmă sau pocnesc sub roți, și se temu pentru anvelope. Apoi distinse o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
păreau s-o irite Într-un fel. CÎnd am intrat pe poarta Residenciei, deja mă gîndeam la primul film pe care aveam să-l supervizez, poate chiar să-i scriu scenariul și să-l regizez. Ideile Începură să mi se-nvolbureze, stîrnite de geometria albă a complexului Costasol. Vizualizam o variantă de Anul trecut la Marienbad(##notă - Titlul original: L’année dernière à Marienbad; film din anul 1961, regizat de un exponent al curentului nouvelle vague, Alain Resnais, pe un scenariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
corp, o fată care râde întruna, sonor, dezvelindu-și dinții albi, irezistibil de albi în con trast cu rujul de un roșu magnetic de pe buzele cărnoase, și care dansează natural în pantofii de lac, cu tocuri înalte, unduindu-se și învolburându-și părul negru, lung și bogat. Are un colan de aur la gât, o brățară de aur încolăcită pe mâna dreaptă, care-ți atrage privirile mai departe, înspre un inel cu o formă ciudată, șerpuind pe inelar, și poartă cercei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
văzut că grăbim către ei, au strigat tare Zicând: stați, acolo, fraților, că suntem și noi prinși de apă! Deci, cei doi, pe care îi vedeam cum poartă Luceferi în mâna lor, erau Pamfil Duran și Manuil Fragă, care fiind învolburați din dormitoare de zvonul restriștii noastre, dar socotind ei cam că ar fi ceva probleme simple, acolo, așa cum se mai întâmplă, s-au sculat din pat și-au tras cizmele de cauciuc pe picioarele goale și numai în salopetă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de răcoarea și moliciunea așternuturilor proaspete, când afară aerul parcă abia își mai trage răsuflarea din cauza căldurii adunată peste zi. Oftează mulțumită, dar starea de relaxare dispare iute. Într-un șuvoi năvalnic, temerile o asaltează din nou, gândurile i se-nvolburează în mintea încinsă și în toate aceste frământări, doar un singur lucru se dovedește cert. Marius și siguranța iubirii lui. Singura fericire în mijlocul acestor neliniști, care o ajută să facă față consumului nervos și să găsească puterea pentru ca a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]