444 matches
-
magie, la ceșcuțele cu cafea, a încă două cupe miniaturale, din cristal Fabergé, pline pe jumătate cu un lichid brun-rubiniu, uleios, de consistența și cromatica siropului de arțar învechit ori a chihlimbarului topit, de Baltica, o ambră savuroasă, cu unduiri șăgalnice, onirice, ușor hipnotice. Cu un miros puternic de alge, de migdale, de tutun, de fân, de fum, de livadă și de pădure. "Cu miros de pădure și de uitare", rememorează Avocatul un vers rătăcit și banal, pășunist, de-al Poetului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Ei...? Până ce nu-mi fată mintea, un alt set de idei pe-periculoase! decretează Nae berbant, încurcându-se deja simțitor, în articularea silabelor. Cău-Cău nu stă pe gânduri: Fie! acceptă ea propunerea directă, cu o mărinimie suverană. Și se ridică șăgalnică în capul oaselor, continuând să facă abstracție de persoana stăpânului locuinței. Dar, unde să mergem? Nu că n-aș putea aicișa, nu sunt io atâta de sensibilă, dar e foarte posibil ca să-și dorească și domnii o partidă, mai pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
gluma i-ar fi răscolit în suflet crâmpeie de visuri ce s-au înăbușit înainte de a se contura în forme. Olga i se părea completarea Teclei. Avea toate calitățile ei, dar colorate mai viu și, în ochii ei, sub scânteierile șăgalnice, parcă palpita o umbră sentimentală. Clătina din cap, să-și alunge închipuirile, și rosti domol: ― Prea târziu... 7 ― Domnu Titu... Ghici ce surpriză am să-ți fac? zise doamna Alexandrescu misterios, oprindu-l în antreu. Nu ghicești?... Atunci poftim încoace
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să ție de urât celor dornici de alte muieri. Pantelimon, căruia inima îi juca mai sprinten decât mintea, nu umbla cu astfel de socoteli. El se gândea numai că va pleca și nu va mai vedea ochii ei căprui și șăgalnici în care i se părea că s-au adunat toate tainele lumii și nici gurița ei fierbinte, care-i făgăduia toate bucuriile. De aceea era acuma atât de vesel și de amărât, și chiuia și se sfărâma jucând cât știa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
franceză lui Chabù. Îmi amintesc că m-a apucat un râs nebun, care a înveselit-o și pe ea. ― Crezi că n-aș putea? Aș fi un profesor mai bun decât d-ta, chiar la franceză... Vorbi cu o seriozitate șăgalnică, privindu-mă pe furiș, așa cum nu o văzusem niciodată mai înainte, și aceasta mă făcu să tresar și să mă bucur, căci mi se părea mult mai feminină, mai a mea astfel. O înțelegeam mai bine când se juca femeiește
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
excesiv de sensibile printr-o dorință sănătoasă de a simplifica situațiile. De a-și privi semenii cu generoasă îngăduință. Cu atât mai bine deci dacă timidul Titi, profitând de protecția maturului său amic, îndrăznește acum să trimită o sclipire luminoasă și șăgalnică a ochilor - ca o propunere de reîmprietenire - spre tânăra doamnă ce stă ursuză, greoaie în celălalt colț al salonului ! Cu atât mai bine, cu cât ea nici nu pare să o observe... Cufundată în gânduri, Sophie frisonează sub șalul alb
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
așa a ajuns tatăl tău să aibă aici un atelier mare, la etaj, cu ieșire spre o terasă pe care a Îmbrăcat-o În flori. Parcul? Paradisul copilăriei tale. Dacă cineva are cumva o fotografie făcută În anii ’80, ținîndu-se șăgalnic de unul din stîlpii cu Înflorituri de fontă ai chioșcului unde ar trebui să cînte fanfara (poate că o făcea altădată mai des, tu n-ai auzit-o decît de vreo două ori), atunci În mod sigur vede În ea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu care mă (și ne) seduce de atâta amar de vreme? De unde refuzul ăsta de a-și însuma editorial pitorescul mucalit, încercănarea de dandy, revoltele suave, parșivenia și, deopotrivă, cumințenia de sangvin melancolic? Revin și zic: lăsați-i clipei nemurirea șăgalnic presupusă, însă dați și efemerului șansa perpetuării. Și a verificării în timp. Poate că nu va rămâne nimic. Dar poate că-i este menit să dureze. 22 septembrie 2011 Cu Dilema la Alba Iulia Când Mircea Vasilescu m-a întrebat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și să oprească o parte de loc cu rediu cu tot, care...îi iaste dumisale danie...de la cinstit răpousat părintele nostru Costandin vodă și de la domniia mea.” Abia am terminat de citit că bătrânul a și vorbit, cu un zâmbet șăgalnic fâlfâindu-i pe buzele ca două frunze date în copt: „Te văd după ochi că ți-au făcut plăcere cele citite.” Aș spune minciuni dacă n-aș recunoaște, părinte. Călugărul a clipit din ochi către mine a înțelegere. Am pornit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
vânătorii de munte, au cunoscut arșița stepei tătărești Nogai spre munții ce-și înălțau crestele Iaila pe cenușiul zării. În repausuri, doritor să cunoască felul de a fi al oamenilor locului, cu toată oboseala nu putea să nu admire felul șăgalnic, visător al frumoaselor tătăroaice mascate de o anume neglijență explicabilă în situația dată, dar coloana trebuia să înainteze prin păduri, pe șosele dinamitate. Scăpat din foc Gheorghiță știe din școală că în această Crimee, în acest crâm în limbajul străbunilor
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pe doină. Cu o înfățișare care arăta că nu-i pasă de nimic, cu degetul, plăcintarul ți-l arăta pe Voicea. Sau tot așa de bine puteai să-l întrebi pe cârnățar. Acesta vorbea de unul singur și, subțiratic și șăgalnic, cânta și el cântece fără perdea. - Hai, moșule, dă mai repede cârnațul că mașteaptă omu-n drum. - Dacă m-ai făcut moș, am să vin să te moșesc, fa. - Vin’ desară. - ’Te, ’te ! Pe mine mă cheamă toată ziua Neculai și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
o indefinită stare de bună dispoziție. Nu înțeleg, însă, de ce simt mâna stângă complet amorțită?! Încerc să o supun unui effort oarecare, dar mi-e foarte greu s-o pun în mișcare. Urmează o răsucire a corpului... și cântecul cel șăgalnic răsună, acum, parcă mai altfel, parcă mai natural, mai aproape de mine. Mâna-mi este amorțită pentru că stătusem pe ea. Mă ntorc pe partea cealaltă și simt mai puternic roiul de furnici care-mi urcă pe mână până la cot, apoi ar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ora patru din după amiază, vreme incertă de început de ianuarie, debut de mileniu, burniță fină cade peste hăurile de prin lacurile de acumulare, mai nimicul cotidian mă cuprinsese când ochii mi-au căzut pe o balerină care se gudura șăgalnic pe lângă o roză suavă, privea melancolic balerina, în spatele ei cântau din ghitare doi menestreli flancați dreapta-stânga de niște draperii transparente. Ați priceput, sper, că ochii mi-au căzut pe o emisiune liric întocmită la unul din canalele publice de televiziune
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
se simte prea bine. O migrenă... Dacă trebuie, mă duc s-o scol. ― N-o deranjați. Am venit pentru o mică experiență. Și se așeză pe scaun, scaunul Melaniei Lupu cu fața îndreptată spre antreu. Îi zâmbi lui Miga clipind șăgalnic. ― Vreți să mă ajutați? ― Bineînțeles, se fistici bătrânul. Evident! Vă stau la dispoziție. ― Încercați încă o dată să vă amintiți cum arăta sufrageria atunci, noaptea. Mai precis, ce uși și ferestre erau deschise sau... ― Nu e cazul, domnule maior, îl întrerupse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
totuși, cu proiectul cimitirului. Cu cine trebuia să-l discut? ― Dar cine te zorește, domnule sculptor? și-a pocnit ea palmele. Era a doua oară că-mi răspundea la fel. ― Și dacă plec? am încercat eu. Moașa m-a privit șăgalnic și ironic, țuguindu-și buzele suprasaturate de ruj. ― Nu pleci, domnule sculptor. Ca și cum ar fi spus: Lasă că mai vedem noi". Noi, adică eu și ea. Seara, spre marea mea surpriză, m-am trezit cu ea în cameră. Era foarte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
totuși, cu proiectul cimitirului. Cu cine trebuia să-l discut? Dar cine te zorește, domnule sculptor? și-a pocnit ea palmele. Era a doua oară că-mi răspundea la fel. Și dacă plec? am încercat eu. Moașa m-a privit șăgalnic și ironic, țuguindu-și buzele suprasaturate de ruj. — Nu pleci, domnule sculptor. Ca și cum ar fi spus: „Lasă că mai vedem noi”. Noi, adică eu și ea. Seara, spre marea mea surpriză, m-am trezit cu ea în cameră. Era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
s-o întrebe, să stea cu ea de vorbă, iar când l-a văzut pe Ianache ieșind din conacul lui Dudescu, n-a mai stat pe gânduri. A oprit trăsura și s-a dus glonț către acesta, care privea încă șăgalnic spre Zoe. L-a luat repede în stăpânire și a urcat din nou în trăsură, ținând-o pe Zoe de braț. - Spune-mi măcar un cuvânt că altfel am să mor. Acum mă crezi? Zoe care abia se dezmeticise a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
floarea grea, de tei, o scutură! Zbor frânt O porumbiță dalbă și voioasă, Plutea-n văzduhul azuriu și auster, Nu intuia că viața e o cursă Plină de aventură și mister. Din când în când adulmeca huceagul În zborul ei șăgalnic, efemer, Privea și ciripea îmbujorată, Urcându-se voioasă iar spre cer. Și-așa-n, zburdalnicul ei zbor, Înaripații toți o admirau, Iar unii, mai puțin timizi, Din când în când, în jocu-i se prindeau. Și-n blând senin de soare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
De la Pământ până la cer. Îmbujorata porumbiță, Plutind spre nori neîncetat, O gheară, ca o cange-a sfârtecat-o, Frângându-i zborul avântat. Povestea ei se-oprește aici, Că zborul ei de-acum se curmă. Acesta a fost bietei ființe, Jocul șăgalnic cel din urmă. Dezastrul Un dezastru neașteptat, În Japonia, s-a-ntâmplat. Valuri mari i-au nimicit, Fără-a presimți nimic. Locuințe dărâmate, Străzi înghițite de ape, Câmpurile destrămate De ocean înghițite toate. Oamenii speriați țipau, Cât puteau ei, alergau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în ore, pe sub bănci, reluam interesanta discuție cu personajul acesta total ieșit din comun, ce era teribil de deștept și uneori părea să îmi citească gândurile. Eram fascinată și intrigată când personajul meu intra într-o casă nouă și zâmbea șăgalnic, plimbându-și privirile peste tot. Analiza fiecare detaliu și mi-l povestea cu lux de amănunte, foarte impresionat de tot ce era în jurul sau. El m-a îndrumat într-o altă lume, mai frumoasă. Lucruri pe care nu le mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un ochi la ea. Când termină, împinse cartușul înapoi către ea. ─ Gata, nu mai trebuie, zise. ─ Vă rog, murmură domnișoara, zâmbindu-i, împingând cartușul înapoi spre el. Cum să vă mulțumesc? ─ Să-mi mulțumiți? Dumneavoastră, domnișoară - domnișoară, nu? Mihaela lăsă șăgalnic capul într-o parte și zâmbi. ─ Domnișoară, sigur! Atunci îmi puteți mulțumi într-un singur fel... Oare ați ghicit? ─ Să ghicesc? Nu, cum? Primiți să ieșim împreună într-o seară undeva, unde doriți dumneavoastră, vă rog... ─ Vai, cu plăcere! Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ghemuit chiar la locul acela al tainicei și mult doritei strâmtorii. Scheihainimé strângea la piept o pisică roșcată, acoperindu-și tocmai țuguiatele râvnituri ale sânilor. Clickă cu ochii holbați, ca în transă, pe Back to, să refacă faza. Surâzându-i șăgalnic, strângând și mai tare mâța la pieptu-și înzeit, Scheihainimé își țuguie buzele și, de undeva din pântecele mașinărie, horcăit, năvăli un hohot batjocoritor: Niet. Eșcio raz! Femeia privi nedumerită spre ușa de la intrare. Parcă venise dinspre acolo vocea aceea guturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Interveni Laura chicotind. Aici este terenul tău. Nu m-ar deranja, dar prefer un loc retras, cu puțină lume, cu protocol obișnuit sau... deloc. - Protocol lipsă? Unde crezi că s-ar găsi așa ceva în Sinaia? ridică el sprâncenele, zâmbindu-i șăgalnic. - Unde? ... La vila în care stau eu. Gazda poate primi comanda, iar preparatele ei sunt excelente. În plus, nu ne deranjează nimeni și... Marian Malciu - Și cum rămâne cu „terenul neutru”, precum am stabilit? întrebă Iustin, râzând cu poftă. - Răule
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Parcă îmi trece total stinghereala, se explică el, prinzându-i afectuos brațul și cu cealaltă mână. Marian Malciu - ... Da, da, da...! Lasă doar o mână, domnule doctor, te rog! șopti ea râzând, în timp ce-i împingea mâna ușor și-l privea șăgalnic. Trupurile lor se apropiaseră foarte mult în timpul acestor explicații, dar niciunul nu ținea să se depărteze și, strâns, la braț, mergeau încet, cu pași egali, privindu-se ca doi îndrăgostiți. Nu realizau că așa se întâmplă, dar simțeau amândoi o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fontă, 5 060 tone laminate, 3 750 metri cubi prefabricate din beton, 1 500 tone construcții metalice, 79 500 metri pătrați țesături din bumbac... Rezultate tot atât de înfocate au fost consemnate și în domeniul planului de investiții..." Cu date precum acestea șăgalnica Victoria toropea muștele și ținea în șah toată țara. În loc să coboare pentru a-l ajuta pe străin la depozitarea bagajelor în portbagaj, matahala de la volan se vîrî imperturbabilă sub bord cu un patent în mână și-o șurubelniță în dinți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]