575 matches
-
acestuia în cadrul fiecărei culturi în parte. Iată, de plidă, cât de bogat este simbolismul reprezentărilor sacre în cadrul culturii egiptene antice, numeroasele înfățișări de zei din picturile murale, papirusurile sau sculpturile acesteia evidențiind diverse reprezentări antropomorfe sau zoomorfe (leu, câine, lup, șacal, pisică, crocodil, taur etc), care, deși diferite, pot fi relaționate, cel puțin în parte, și cu expresiile vizuale ale sacrului din alte culturi străvechi, cum sunt și cea asiro-babiloniană sau cea iudeo-creștină123. Fig. 2. Statuia zeiței egiptene Sachmet. Detaliu Fig
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de cealaltă parte a intervalului. Nu era un arab și se miră cum de nu-l văzuse la plecare. Purta uniforma unităților franceze din Sahara și un chipiu din pânză cenușie care-i umbrea fața tăbăcită, prelungă și ascuțită, de șacal. O cerceta posac, privind-o țintă cu ochii lui spălăciți. Ea se înroși brusc și se întoarse iar către bărbatul ei, care se uita întruna drept înainte, în ceața și vântul de afară. Se strânse toată în palton. Dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
prost. Din pricina zguduiturilor, arabii se clătinau întruna. Janine simțea cum o cuprinde somnul, când, pe neașteptate, se pomeni în față cu o cutiuță galbenă plină cu betel. Soldatul-șacal îi surâdea. Ea șovăi o clipă, apoi luă o bucată și mulțumi. Șacalul băgă cutia în buzunar și surâsul îi pieri brusc. Acum se uita țintă drept înainte, la drum. Janine se întoarse către Marcel, dar nu-i văzu decât ceafa puternică. Privea pe geam ceața tot mai groasă, care urca din grămezile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o nesfârșită oboseală, târându-și trupul a cărui povară i se părea acum de neîndurat. Exaltarea o părăsise. Se simțea prea mare, prea greoaie, prea albă pentru împărăția în care pătrunsese. Un copil, o fată tânără, bărbatul cu trup uscățiv, șacalul cu mers furișat erau singurele ființe în stare să umble cu pași ușori pe acel tărâm. Ei nu-i mai rămânea decât să se târască, până în somn, până în moarte. Se târî până la restaurant, unde cină față în față cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de ce îmi zâmbește, îi strivesc zâmbetul! Ce minunat sună patul puștii izbind în chipul bunătății, o, mi-a fost dat să văd ziua când cele ce trebuiau împlinite s-au făptuit și pretutindeni în deșert, la multe ceasuri depărtare, jur-împrejur, șacalii adulmecă văzduhul încremenit, apoi se pornesc să alerge, cu pași mici și plini de sârguință, către ospățul de stârv care-i așteaptă. Am învins! Îmi înalț brațele către cerul mai blând, o umbră violetă începe să se deslușească în zare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de lumină, și cînd colo, a venit întunericul. 27. Îmi fierb măruntaiele fără încetare, m-au apucat zilele de durere. 28. Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, și strig ajutor. 29. Am ajuns frate cu șacalii, tovarăș cu struții. 30. Pielea mi se înegrește și cade, iar oasele îmi ard și se usucă. 31. Arfa mea s-a prefăcut în instrument de jale și cavalul meu scoate sunete plîngătoare. $31 1. Făcusem un legămînt cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
câțiva ani o dată. Noaptea, oamenii se feresc de drumuri. Satele lor au garduri care le apără de fiare, iar duhurile nu pot intra în colibele oamenilor, de frica talismanelor de la gât. Noaptea se aude în apropiere răgetul leului, noaptea urlă șacalii, dar nimănui nu-i e frică. Cerul, noaptea, e totdeauna întunecat, aceleași stele albastre sau albe, câteva verzui și una roșie îl acoperă tremurând sau stând liniștite, uneori e lună, alteori nu și altceva nimic. Dar iată că de patru
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se duse în coliba sa, culcîndu-se apoi pe împletiturile de ierburi și acoperindu-și trupul cu pânza groasă. În scurt timp, cei mai mulți adormiră. Se auzea prin noapte numai răsuflarea grea a vitelor din țarcul înalt și uneori urletele depărtate de șacali. Dimineața era încă destul de departe, când tot satul fu trezit de strigătul omului de strajă. Începură să iasă din colibe, înfrigurați, și întîia lor privire se îndreptă spre cer. Ochiul zeului nu se închisese. În sat părea să fie liniște
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
La apus nu sunt oameni, dincolo de oaza noastră. Totuși tobele se aud dinspre apus. Și oamenii roșii trăiesc pe Pământul Negru, la răsărit. Așadar, zeul își arăta mânia. Ochiul lui din cer privea tot atât de rece și rău. Ntombi plecase. Urlau șacalii... Tatrakpo îl chemă la sine pe Mai-Baka și-i porunci să numere arcașii. CAPITOLUL II Aproape de țărmul apusean al Țării Nisipurilor, aerul era încă răcorit de boarea mării. Dar în față, spre răsărit, se întindeau nisipurile uscate în care se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bizantin, orezul, bumbacul), iar dintre arborii fructiferi: lămâiul, mandarinul, portocalul, măslinul, smochinul, rodiul, arborașul de ceai etc. Fauna mediteraneană este reprezentată prin câteva specii endemice cum sunt: hârciogul mic, porcul spinos (Hystrix cristata), muflonul (Ovis musimon), hiena vărgată (Hyaena hyaena), șacalul auriu (Canis aureus), inarița verde (Serinus serinus), cormoranul pitic (Phalacrocorax pygmaeus), vulturul pleșuv negru (Aegypius monachus), vipera cu corn (Vipera ammodytes), broasca țestoasă (Testudo graeca), scorpionul (Euscorpius europaeus). În pădurile mediteraneene solurile sunt subțiri, adesea discontinui, dezvoltate pe roci bogate
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
neologic. În vechea română, exista o variantă zamfir „safir“, care provine din același cuvânt sanscrit, dar ajuns la noi din v. sl. samǔfirǔ, preluat din gr. sáppheiros. Încă o dovadă că româna a fost o limbă între Orient și Occident. Șacal a ajuns la noi pe un drum destul de lung: pornind din skr. srgăla, a trecut prin pers. šagăl, a ajuns în tc. šakal, care a devenit fr. chacal. Se pare că în română cuvântul șacal vine atât din turcă (în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
limbă între Orient și Occident. Șacal a ajuns la noi pe un drum destul de lung: pornind din skr. srgăla, a trecut prin pers. šagăl, a ajuns în tc. šakal, care a devenit fr. chacal. Se pare că în română cuvântul șacal vine atât din turcă (în secolul 18), cât și, mai târziu, din franceză. Zahăr este, la originea îndepărtată, un cuvânt sanscrit: çarkarâ „bob“. Zahărul era rafinat în Persia, așa că prin intermediul persanei cuvântul a intrat în greacă (sákchar), iar din greacă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în transpunerea grafică a romanelor sale în albume ca Burebista, regele dacilor din 1980 sau Decebal și Traian din 1981, fiind primul care realizează și bandă desenată western în spațiul românesc, prin transpunerea grafică a romanelor lui Nicolae Frînculescu Colții șacalului și La Sud de Rio Bravo, deținând și premiul Eurocon 5 de la Stresa, Italia, 1980, pentru superbul album În lumea lui Arap Alb).836 În ultimul deceniu al regimului comunist, o nouă generație de artiști care abordează banda desenată se
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ca aceștia să se bucure. " Este nevoie de atâta durere? a întrebat Tatle, care a crescut alături de Quetzalcoatl, ca și cum ar fi fost fiul lui. Urcă ea ca mirosul de nopal și îi îmbată pe zei?" Tatle compară moartea cu un șacal flămând. Și cu aerul său de copil bătrân care a trecut prin multe, având acum tot atâtea îndoieli câte amintiri, le spune celorlalți, în timp ce cu piciorul șchiop desenează o săgeată în praf, că a văzut cum erau sacrificați copiii în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lor șansă era să cucerească Tenochtitlanul. Dar Quetzalcoatl, ajuns stea, nu se mai gândește decât la întoarcere. mit și simbol Totul pare să se afle în Mexic sub semnul dualității șarpelui înaripat. Zăpezile acoperă focul vulcanilor, stelele ard peste urletele șacalilor din junglă, iar pădurile torențiale ale tropicelor se întîlnesc cu stepe pline de cactuși. Căderea nopții e însoțită adesea de un zgomot ciudat. Alteori, tăcerea devine asurzitoare. Ploi violente alternează cu un cer secetos și, pe măsură ce străbați Mexicul, constați că
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lichidă ce amenință să ne acopere, în vreme ce noaptea e sfâșiată de fulgere. Șerpii electrici care au înnebunit pe cer umplu întunericul de o panică tulbure, dîndu-ne senzația că ne afundăm într-o noapte primordială, unde totul e înfricoșător și sublim. Șacalii stau probabil acum cu ochii arși de fulgere privind cerul și nimeni în junglă nu mai îndrăznește să cânte sau să urle. Tunetele se prăbușesc poruncitoare, parcă să surpe noaptea, s-o transforme în ruine, s-o amestece cu ruinele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
arbori de Yucatan Dimineața, privind pe fereastră, descopăr că nu există în împrejurimi, până în zare, nici o clădire. Numai o junglă scundă, de înălțimea aracilor de viță de vie de la noi. Cineva povestește că în timpul nopții a auzit de câteva ori șacalii urlând și s-a trezit. Aproape regret că am dormit buștean. Niciodată n-am auzit cum se exprimă un șacal adevărat. Afară e o dimineață fără nici o umbră. Stau lângă tufele de bambus și simt cum, în lumina care năvălește
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
scundă, de înălțimea aracilor de viță de vie de la noi. Cineva povestește că în timpul nopții a auzit de câteva ori șacalii urlând și s-a trezit. Aproape regret că am dormit buștean. Niciodată n-am auzit cum se exprimă un șacal adevărat. Afară e o dimineață fără nici o umbră. Stau lângă tufele de bambus și simt cum, în lumina care năvălește la fel de violentă ca și ploaia de aseară, jungla, prinsă cu ghearele de piatra Yucatanului*, Când spaniolii au debarcat prima oară
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pentru ca să se retragă la fel de brusc într-un soi de război de gherilă. De la Palenque încoace, ploile au devenit mai rare. În schimb, am dat peste orașe golite de viață și de prezent unde umbre din alt timp tresar noaptea când șacalii încep să urle. Ziua, o căldură atroce alungă și aceste umbre. Mă uit în jur. Pietre goale, înnegrite de soare, ruine secetoase, șoseaua goală și autocarul care așteaptă să ne ducă mai departe. Singurătate stearpă care ar trebui să fie
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
câteva zile, totul e mai grăitor decât în vacarmul capitalei mexicane. un regret Există, totuși, o piramidă pe care regret că n-am văzut-o. Cea de la Tajin, cu cele 365 de nișe. Una pentru fiecare zi a anului. noaptea, șacalii Hacienda Chichen De undeva din junglă ajung până aici urletele șacalilor. Sfârtecă noaptea și nu mă lasă să dorm. Uneori, tac. Apoi încep și mai tare. Mă pregătesc pentru o noapte de insomnie, dacă nu se vor potoli. N-am
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
un regret Există, totuși, o piramidă pe care regret că n-am văzut-o. Cea de la Tajin, cu cele 365 de nișe. Una pentru fiecare zi a anului. noaptea, șacalii Hacienda Chichen De undeva din junglă ajung până aici urletele șacalilor. Sfârtecă noaptea și nu mă lasă să dorm. Uneori, tac. Apoi încep și mai tare. Mă pregătesc pentru o noapte de insomnie, dacă nu se vor potoli. N-am văzut niciodată cum arată un șacal. Știu că e mai mic
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
junglă ajung până aici urletele șacalilor. Sfârtecă noaptea și nu mă lasă să dorm. Uneori, tac. Apoi încep și mai tare. Mă pregătesc pentru o noapte de insomnie, dacă nu se vor potoli. N-am văzut niciodată cum arată un șacal. Știu că e mai mic decât un lup și că se hrănește inclusiv cu hoituri. Cam la atât se rezumă cunoștințele de care dispun despre acest carnivor disprețuit. Lacunele mele în materie de zoologie, rămase din liceu, când am tăiat
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Lacunele mele în materie de zoologie, rămase din liceu, când am tăiat "științele naturale" de pe lista materiilor importante, se răzbună, iată, când mă așteptam mai puțin. Probabil, jungla e foarte aproape de "hacienda" unde suntem găzduiți, deoarece am impresia că urletele șacalilor se aud de dincolo de alee. Deschid o fereastră să mă conving. Nu zăresc, însă, nimic. Oare, ochii șacalilor lucesc prin întuneric ca ai lupilor? O clipă, mi se parc că din spatele unui cactus a fugit ceva. Simplă impresie, probabil, efect
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
se răzbună, iată, când mă așteptam mai puțin. Probabil, jungla e foarte aproape de "hacienda" unde suntem găzduiți, deoarece am impresia că urletele șacalilor se aud de dincolo de alee. Deschid o fereastră să mă conving. Nu zăresc, însă, nimic. Oare, ochii șacalilor lucesc prin întuneric ca ai lupilor? O clipă, mi se parc că din spatele unui cactus a fugit ceva. Simplă impresie, probabil, efect al nervilor mei surescitați. Dacă ar fi lună plină, s-ar vedea mai bine, cu siguranță. Acum, însă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
prin cutremure. Nu prea demult, în martie, a avut loc un cutremur devastator în România. Numai o întîmplare a făcut să nu fiu și eu în blocul unde a murit sub dărâmături cel mai bun prieten, poetul Baconsky. Iarăși urlă șacalii. Urletul unuia a fost chiar sub fereastră. În clipele de liniște, se aud foșnetele portocalilor. Când am venit să mă culc, pe aleea asfaltată de lângă piscină am vrut să iau câteva portocale scuturate de vânt. Păcat că n-am făcut
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]