852 matches
-
poate mai mult; am ajuns în fața unei case cu portal; am intrat pe un culoar și a treia ușă, la dreapta, era camera în care stă Tante Margot. O cameră caldă, de om bătrân, grandeur et décadence. În perete un șal persan în splendide culori vișinii, pe care se sprijinea o etajeră oarecare cu cărți; pe aceeași etajeră, cutii cloisonné [și] un vas de preț; pe celalt (sic) perete, deasupra unui divan învelit cu o blană făcută din blănițe de iepuri
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mintea și glasul ei de argint, muzical. Mi am amintit, amărâtă, de casa ei splendidă, cu o sufragerie de două ori cât apartamentul nostru, de goûtéurile de la cinci, când mergeam în mare favoare, invitate de ea; de covoarele persane, de șalurile venețiene, de argintăria masivă și vesèla de un gust rafinat; de cupeul ce venea să ne ia de la școală și de aerul de domnițe autentice pe care îl aveam, scoborând din caretă: Tem pus edax rerum... (Timpul care distruge totul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cele mai multe lucruri sunt ale mele.“ „Arătați factura.“ „Știți foarte bine că, acum câțiva ani, când cumpărai, nu păstrai facturile ca să justifici prezența unor mobile.“ Și tot așa. Pe scurt, au început să inventarieze sufra geria, până la ultima linguriță - mobile, farfurii, șaluri, pendula, cel mai mic vas, covoarele. Auzeam, din când în când: 1 m. 40 cm. pe 3 metri, 10 linguri, 13 farfurii de porțelan. Degeaba interveneam: „Dar, tovarășe, acesta este al meu“. „Arătați factura.“ Inutil să te aperi de brutalitatea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cheme; după un minut am plecat și eu. Am luat tramvaiul 14 ca să ajung la școală, unde mi am făcut datoria cu entuziasm. Spre sfârșit, eram un pic obosită. Am plecat acasă; trotuarele - alunecoase ca oglinda. Arătam foarte bătrână, cu șalul legat peste pălărie și cu bastonul în mână. Draga mea are să fie foarte mirată când are să mă vadă îmbătrânită și stafidită ca un măr renet în luna martie. Chiar cu riscul de a-i displăcea, mi-aș dori, totuși, să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ca și astăzi. Boer muntean A15 anteriu haina lungă dedesubt verde, cu brâu fraise; haina de deasupra blănită, fraise; pălărie căciulă de blană în colțuri un fel de tricorn, cizmulițe galbene. Boer moldovan AI 11. haina dedesubt fraise brâu de șal galben; haina de deasupra verde cu blăniță brumărie (bordură și mâneci). Din mânicile hainei de deasupra ies mânicile fraise ale hainei dedesubt. Acoperământul capului nalt de blăniță brumărie, cu fund fraise covârșind mărginile. Șalvari galbeni, colțuni galbeni în meșă roșie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aceeași dis poziție cu care se duceau la supeuri sau la vânătoare. Veacului îi lipsea gravitatea, indispensabilă pietății; nu-i plăcea și nu cultiva decât l’exquis, excelența în rafinament, gustul cel mai delicat și mai ales. Vorba doamnei mare șal ne amin tește de un anume cardinal din vremea Renaș terii care, spunea el, iubea prea mult latina de aur pentru a se putea folosi de aceea, grosolană, a Evan ghe liilor. Anu mite rafinamente sunt incompatibile cu cre dința
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
urâtă și ridicolă. Un chip cu trăsături groase și roșii, fără prospețime, coafată cu ceea ce se numea „părul pitoresc aranjat“, ceea ce însemna prost pieptănată; fără basma, cu o tunică de muselină albă foarte decoltată, cu brațele și umerii goi, nici șal, nici eșarfă, nici un fel de voal: toate făceau din ea o ciudată apariție într-o cameră de han, la amiază. Ținea în mână o rămurică înfrunzită pe care o rotea fără încetare între degete. Rostul rămuricii era să pună în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Căderea frunzelor de Millevoye sunt transpuse de D. Ciocârdia Matila, iar C. Gh. Filipescu oferă o adaptare a povestirii englezești O corabie. În ultimul număr păstrat, probabil din ianuarie 1837, își găsește loc versiunea românească a lui C. Negruzzi din Șalul negru de Pușkin, Privigherile lui Torquato Tasso, în tălmăcirea lui Simeon Marcovici, și o transpunere în proză a poeziei Cinci Mai de Alessandro Manzoni. Cele mai multe traduceri (povestiri, anecdote, articole despre scriitori celebri) îi aparțin însă lui Bolliac, autor și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286604_a_287933]
-
Mergând în vizită la Tanea Harcino, în lipsa unor cești, Tanea trimite pe cineva la fata cu bască albă să împrumute ceșcuțe, pahare, tacâmuri și ce-i mai trebuia ei. Nu trece mult și apare chiar proprietara, acum abia vizibilă sub șalul lung. Se numește Steluța Apostolescu. Un nume pe care îl întâlnisem printre acte la revizorat și care îmi devenise familiar, poate prin rezonanța oarecum blajină. Ca să spun drept cam două nume reveneau, un fel de dicteu al peniței, în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
7 noiembrie 2003 - Sala Pruteanu - seara Ne informează Ion cum se îmbrăcau rușii iarna. Pe dedesupt, peste haine, puneau un palton mai subțire (de toamnă) peste care alt palton. Un fes și sub fes o broboadă și peste toate un șal. Toți arată ca niște păpuși. Are multă plasticitate. (Mă gândesc cât de mult voi suferi de cald!) Teatrul este o împletire de energii ale actorilor, energii care se prăvălesc asupra spectatorilor. Și de fapt spectatorii așteaptă acest lucru. Dacă voi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
să aibă cultură (măcar de specialitate, dacă nu generală). Caranfil are cultură (de specialitate). De scris, scrie cam așa : Morgenstern se întrece pe sine, ba în maternitate ultragiată, ba strașnică muiere, ba în fragilitate, ba în furie înfricoșătoare învăluită în șal ca într-o armură. Sau (pentru amestecul de cinema și picanterie paparață care-i caracteriza și emisiunea) : Semnificativă e distribuirea Marinei Vlady în rolul devoratoarei femei, fiindcă actrița însăși și-a îngropat câțiva soți (de la care a păstrat câte un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Un asemenea cuvânt consider că este și „Hobelschatten“. Umbrișul de rindea foșnea și mirosea amărui. În timp ce bunicul juca șah în verandă, înăuntru în atelier eu îmi făceam peruci din úmbrele de rindea scurte. Iar din spiralele lungi - cordoane, volănașe și șaluri. Într-o cutie mare se găseau litere de aur al căror miros pătrunzător de lac îți înțepa nasul. Tâmplarul alcătuia din ele numele morților, lipindu-le apoi pe capacul sicriului. Iar eu îmi făceam inele, lănțișoare și cercei. Astăzi, umbrișul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
un muzicant profesionist și porecla îi vine de la instrumentul de suflat cu care se produce. Muzică „ușoară”, de mahala, se face din belșug în Groapa Cuțaridei, imortalizată de Eugen Barbu. Romancierul reproduce versuri numeroase de iubire, dor și jale (La șalul cel negru, pângeam în tăcere). Versurile narează faptele eroilor care le ascultă, hoți și dezertori (Am fugit de la armată/pentru-n puișor de fată). Aceștia se identifică până la plâns cu personajele cântecelor. Studentul mutat în mahala, Pricopie, are gramofon și
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
cubică, iar pe fundal, turla unei catedrale. Pe ambele maluri, la intrarea pe pod, erau niște cămăruțe și geamuri mici. La ce naiba foloseau? Cerul era albastru, norii albi. Băncile de pe mal pline de lume. Toți purtau haine, iar femeile aveau șaluri pe cap. Frumoasă poză, n-am ce zice, dar mi se făcea piele de găină doar privind-o. Nu numai pentru că era toamnă și frig. Mă trec fiori ori de câte ori văd turle de biserici. Mi-am mutat privirile pe peretele opus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din vârf care îi dădea un ton solemn de înalt funcționar. Câte rugăciuni a adresat ea Domnului! Câte sacrificii a trebuit să suporte! Dar acum, iată-l acolo pe al ei Giovanni, îmbrăcat ca un preot adevărat și neînfășurat în șaluri, ca atunci când, copil fiind, juca «altărașul». Nu are fizicul robust al preoților de mare vlagă, adică, ale celor care se avântă peste pupitru și, întinzându-se spre înainte, subjugă credincioșii prin prestanța lor fizică. Clericul Calabria, la cei 24 de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
moșie, pe când fiecare își făcea numai atâta semănătură cât îi trebuia pentru casă, iar restul pământului era acoperit cu turme de vite și herghelii de cai, pe când icosarii 24 și galbenii serveau pentru a umplea cobzele lăutarilor și a cumpăra șaluri turcești pentru podoaba cucoanelor. Da, erau barbare acele vremi, dar aveau și ele partea lor bună precum și civilizația de astăzi are partea ei rea. Nu erau pe atunci partizi politice care să vrăjmășască oamenii, nu era acea goană de slujbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
parcă ceriul înadins ordonase batalioanelor sale de nouri să dea asalt asupra noastră, ca să ne împiedice de a ne bucura de mult lăudata priveliște și să ne și ude pe deasupra. Dac-am văzut așa, am stat acolo cu mantale și șaluri în spate numai timpul cât să mâncăm și să ne odihnim puțin și am plecat la vale. Scoborârea însă a fost originală de tot. Dădusem din Martigni o telegramă la Saxon, ca să ni se expeduiască sus pe munte patru sănii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o naframă imensă de ceață prin care nimic nu străbătea, dar din care se scurgea o mică ploaie subțire ca prin sită. Ceea ce am putut însă zări în locul soarelui au fost unele piepturi goale, unele brațe trandafirii rău acoperite de șaluri, care s-au retras iute în fața vremei posomorâte și a privirilor noastre indiscrete. M-am retras și eu și m-am culcat a doua oară, de astă dată cu altă viziune în ochi. La redeșteptare, m-am scoborât împreună cu tovarășul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aparțineți clasei de mijloc." Și insolenta îi strecoară în buzunar cartea ei de vizită. Scăpând de mica pacoste, se pregătește să taie mulțimea înot, ca pe un val, pentru a respira în fine mai ușor, dar un magrebian care vinde șaluri se apropie de ea, lăsându-și clienții să scotocească în grămada multicoloră de pe taraba lui: "V-a stropit din plin cu parfumul ăla care miroase a pișat de pisică târfa de Cléa." "Cléa o cheamă?" " Da, tocmai și-a deschis
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
p. 85.) Într-o zi, d-na Crivăț fu chemată de căpitanul Scheibl în pod, unde ei căutau cu persistență și insucces telegrafia fără fir. Zări într-un colț un geamantan al lui Ionel, ridică capacul și văzu rochia, umbrela, șalul de Chantilly negru ale Elizei, le luă repede și fugi cu ele jos pe scară. Căpitanul după ea: „Nu vezi, domnule, ce-a făcut ordonanța dumitale?“ și alergă într-un suflet la George Știrbey, în vecinătate. Toate celelalte rochii scumpe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Ploiești fuseseră foarte rău tratați. Cu inconștiență, ne mărturisea că Dinu, pe care îl cunoștea din București, îi dăduse un pachet pentru noi și scrisori, dar că arsese scrisorile, văzând câtă animozitate era în contra Brătienilor în mediile germane. Pachetul conținând șaluri rusești tricotate ni-l aduse, dar, probabil tot de frică, îl depuse seara pe pragul ușii, unde l-am descoperit a doua zi. Am fi preferat scrisorile. Tot astfel, îndată ce d. C. Arion intră în ministerul Marghiloman, soția lui, Luiza
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
glas de departe, parcă de pe un alt tărâm. Un glas de fată. Eduard întoarse capul, mirat. Pentru o clipă i se păruse că aude glasul Clarei. Zări la țărm o fată blondă într-un costum de baie alb, cu un șal alb înfășurat peste umeri. Fata îi făcea semne disperate, tot așezându-și șalul alb peste umerii care i se dezveleau la fiecare gest al brațelor subțiri. Să fi fost înotătoarea de mai devreme, care dispăruse în valuri și-l făcuse
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
întoarse capul, mirat. Pentru o clipă i se păruse că aude glasul Clarei. Zări la țărm o fată blondă într-un costum de baie alb, cu un șal alb înfășurat peste umeri. Fata îi făcea semne disperate, tot așezându-și șalul alb peste umerii care i se dezveleau la fiecare gest al brațelor subțiri. Să fi fost înotătoarea de mai devreme, care dispăruse în valuri și-l făcuse să se avânte în apă fără să mai pregete? Eduard se uită de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
simțea cum i se îngreunează corpul, ca și cum marea l ar fi tras înapoi. Când tălpile atinseră nisipul se simți dintr-odată istovit și se prăvăli pe nisipul umed, tremurând de frig. Auzi pașii fetei apropiindu-se și simți cum pogoară șalul pufos de lână ca un uriaș fluture nevăzut peste spatele lui. — M-ai speriat, auzi glasul fetei. Nu știam cât ai de gând să te mai duci în larg și m-ai speriat. Erai foarte departe pentru un începător. Mult
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Doar după tine intrasem! Nu erai tu în apă? Nu înotai tu departe de țărm? Nu ai dispărut tu în valuri? Se întoarse pe spate și deschise ochii. Fata îl privea tăcută, dârdâind. Era și ea încă udă. Eduard ridică șalul căzut pe nisip să i-l dea, însă era umed. Fata îl luă, totuși, în mână, lăsându-l să atârne în jos. Râseră amândoi, înveseliți deodată, și Eduard o întrebă cum o cheamă. Fata îi răspunse, continuând să tremure de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]