837 matches
-
Alfieri, București, 1989. Traduceri: Silvio Micheli, Adevărul, București, 1955; Vasco Pratolini, Metello, pref. trad., București, 1957; Alessandro Manzoni, Logodnicii, București, 1961; Giuseppe Ungaretti, Poezii, ed. bilingvă, București, 1963 (în colaborare cu M. R. Paraschivescu), Carnetul bătrânului, București, 1981; Luigi Pirandello, Șalul negru, București, 1966; Goffredo Parise, Crematoriul din Viena, București, 1973; Alain, Studii și eseuri, I-II, pref. Ion Pascadi, București, 1973 (în colaborare cu N. Steinhardt); Paolo Monelli, O aventură în secolul întâi, I-II, București, 1977 (în colaborare cu
BALACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]
-
gândul că avea să-și petreacă restul zilelor numărând griji care nu dispăreau niciodată. ...Între timp, Lucille Kafkalis stătea exact așa cum i se spusese, jumătate În lumină, jumătate În umbră, purtând o pălărie albă Împodobită cu cireșe de sticlă, un șal peste umerii goi, o rochie verde aprins, decoltată, și pantofi cu toc, din cauza cărora nu se mișca, de frică să nu cadă. Mama ei grasă intră cu mers legănat, rânjind și țipând: ― Uite-l că vine! Nici un minut n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Arăți ca o amerikanida. ― Dar eu nu vreau să arăt ca o amerikanida. În zona de primire de pe Insula Ellis, Lefty se gudurase pe lângă Desdemona până o convinsese să intre Într-un cort al celor de la YWCA. Intrase Înăuntru cu șal și broboadă și ieșise cincisprezece minute mai târziu, Într-o rochie cu talie căzută și cu o pălărie pleoștită, În formă de oliță. Sub stratul proaspăt de pudră i se vedea mânia arzând ca o văpaie. Ca parte din preschimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
zi friguroasă și Întunecată de octombrie, cam cu o săptămână mai târziu. De după o casă galbenă apar două fetițe care se joacă de-a gheișele. Ne-am făcut părul coc și am băgat prin el bețigașe Încrucișate. Purtăm sandale și șaluri de mătase. În mâini ținem umbrele, prefăcându-ne că sunt parasoluri. Eu știu fragmente din Flower Drum Song, pe care le cânt În timp ce traversăm curtea interioară și urcăm treptele spre clădirea băii, cea cu piscina. Intrăm fără să observăm o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și l-am fumat, Încercând să mă simt mai bine. Mulțimea sporovăia, umblând printre figurile lui Mao și ale lui Marilyn. Tavanul Înalt făcea ca acustica să fie tulbure. Bărbați slabi, cu capetele rase, treceau grăbiți. Femei cărunte, drapate În șaluri naturale, Își arătau dinții galbeni. Pe geam se vedea Staatsbibliotek de vizavi. Noua Potsdamer Platz arăta ca un mall din Vancouver. În depărtare, luminile șantierelor luminau scheletele macaralelor. Străzile de jos erau inundate de mașini. Am tras un fum din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
deseori Întrebarea, privindu-l pe furiș. Nu era același ca la Paris. Mergea mai agale și trăsăturile feței nu mai erau atît de accentuate. De cele mai multe ori, zîmbetul lui vag exprima mulțumirea, firește, dar și parcă o ironie tristă. — Poartă șalul alb... Străbătînd zilnic, la aceleași ore, aleile parcului și malurile rîului Allier, bulevardele Împînzite de plante, străzile Înțesate de lume sau pustii, descoperiseră cîteva chipuri, siluete, care făceau deja parte din universul lor. Oare nu toți executau aceleași gesturi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
drept și mîinile În poală, stătea nemișcată, privea drept Înainte, ca o persoană distinsă. Semăna cu o imagine dintr-o carte ilustrată. Purta o pălărie albă, În timp ce aproape toate femeile veneau aici aproape toate fără să poarte ceva pe cap. Șalul de pe umeri era și el alb, vaporos, iar rochia avea acea nuanță lila la care părea că ține foarte mult. Avea o față prelungă, Îngustă și buze subțiri. Probabil că e o fată bătrînă, nu crezi? Maigret evita să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
din dimineața asta. Cu o noapte Înainte... — Dar am văzut-o la chioșc... — Da, pe la ora nouă. S-a Întors acasă, la două străzi de-aici, pe strada Bourbonnais. Nu bănuiam că eram vecini. A avut timp să-și scoată șalul, pălăria, să intre În salon, În stînga coridorului... Cu ce-a fost ucisă? — A fost sugrumată. Ieri-dimineață, locatarii s-au mirat că nu aud zgomot la parter și... — Nu venise la cură? — Locuiește tot timpul la Vichy. E proprietara casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
masa singură la ea În bucătărie. A spălat vasele, pentru că n-am găsit nici o farfurie murdară, s-a Îmbrăcat și a ieșit, după ce a stins toate luminile. Dacă vă interesează, a mîncat două ouă fierte. Purta o rochie mov, un șal și o pălărie albe. Maigret ezită, dar pînă la urmă nu rezistă și spuse: — Știu... Ați și făcut cercetări? — Nu, dar luni seară am zărit-o stînd În fața chioșcului de muzică unde era un concert. — Nu știți cînd a părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
și de la dormitor — erau Încuiate pe dinăuntru, cu cheia În broască. În acest salon, exact aici, pe marginea covorului, Hélène Lange zăcea, chircită, și nu arăta deloc frumos, pentru că fusese sugrumată. Încă avea pe ea rochia mov, dar Își scosese șalul și pălăria, găsite În cuierul de pe coridor. Sertarele mobilelor erau deschise și pe podea erau răspîndite hîrtii și cutii de carton. — Viol? — Nici măcar tentativă. Și nici n-a fost furat ceva, după cîte știm. Articolul apărut În dimineața asta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
poarta cetății. La fel ca în Mexico, și aici era o piață. Indienii cu părul împletit ce stăteau pe jos cuprinzându-și genunchii cu brațele arătau ca niște statui. Întinseseră la vânzare legume și fructe, vase de lut numite talavera, șaluri lungi numite sarapes, sau pălării cu boruri largi, sombreros. Printre mărfuri treceau turme de capre de munte sunând-și tălăngile. Indienii nu se arătau deloc uimiți de japonezi, socotind, probabil, că făceau parte din cine știe ce trib de la munte. Sufletul samuraiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să asculte se pleacă mai des, mai cuminți, În grabă ating pietrele reci, cu șoapte de taină fierbinți. Pe buzele mele, Isuse, e jale cât nu pot să spun, Suspinele grele aleargă și-n suflet cu greu le adun. Din șalul tristeții, uitarea croiește speranțe ce mor, Pe aripa nopții nădejdea se-agață pe aripi de nor. Obrazul de lacrimi amare, zadarnic încerc să-l ascund, Căci ochii din slava cerească oriunde mă văd și oricând. Târzie stă ora să bată
Trepte spre cer by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83221_a_84546]
-
par a le șopti cu frunzele lor: sssst! Linișșște! Tu ce cadouri ai adus? întreabă Sorina. Un batic pentru bunica și un briceag pentru bunicul, răspunde Alina. După care întrebă și ea: Dar tu? O carte de bucate și un șal. entru cine-i cartea de bucate? Pentru bunica sau pentru bunicul? Mai vrea să știe Alina. Păi, pentru ... Deodată, toți ciulesc urechile. În casa mare se aud pași. Oare, cine să fie? Fiecare gură de copil are acum, în dreptul ei
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
dădea cu cremă Împotriva țânțarilor arăta ca o zeiță. Câtă grație, cât rafinament. Purta un fel de sarafan negru și o eșarfă mare și colorată, cu Încrețituri, Înfășurată și legată În așa fel Încât părea Îmbrăcată Într-un sarong, un șal origami, un sari, toate aceste iluzii vestimentare abia așteptând să fie Îndepărtate de o briză, o șoaptă de amor târziu În noapte. Firește, se temea ca nu cumva amicul Moff să aibă aceleași gânduri. Li se Întâmpla deseori când venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și aveau o situație bună, deși nu erau Înstăriți. Tatăl și unchii lui nu lucrau pământul ca majoritatea celor din tribul Karen. Se ocupau cu transportul: transportul de turiști cu bărcile și repararea de autocare pentru turiști. Femeile lor vindeau șaluri și genți de umăr Împletite cu modelul lor specific. Li se părea mai ușor să-și Încerce norocul cu capriciile turiștilor decât cu cele ale musonului. Duceau o viață bună până când au Început epurările. După aceea nu le mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
curgea din creștetul capului acoperindu-i ochii și apoi adunându-se În gura deschisă primind fericită ofranda de apă. Cu aceste văluri pe față, bătrânele mele surori aveau din nou chipuri tinere ca atunci când ne-am Îmbrăcat prima dată cu șalurile cântătoare. Fusese la Înmormântarea unui bătrân al tribului. Foarte, foarte bătrân. Ne-am rotit În jurul trupului prefăcându-ne că-l jelim și scuturând franjurii șalurilor ca să zornăim din clopoței. Iar băieții s-au rotit și ei În sens invers ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mele surori aveau din nou chipuri tinere ca atunci când ne-am Îmbrăcat prima dată cu șalurile cântătoare. Fusese la Înmormântarea unui bătrân al tribului. Foarte, foarte bătrân. Ne-am rotit În jurul trupului prefăcându-ne că-l jelim și scuturând franjurii șalurilor ca să zornăim din clopoței. Iar băieții s-au rotit și ei În sens invers ca să ne surprindă zâmbetele și să le numere. Ce fericiți eram că bătrânul avusese În sfârșit bunul-simț de a muri. Și-ntr-o clipită, toți anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Înapoi, curentul era prea puternic și mă purta ca pe o barcă goală. Voiam să mă las să cad la fundul râului. Dar atunci i-am auzit pe ei, pe Loot și pe Bootie. Râdeau precum clopoțeii agățați de un șal cântător. Erau Încă pe pluta luată de un vârtej. După ce am ajuns la ei și i-am căutat de două ori de găuri, am plâns și am plâns pentru că eram tare fericită, iar apoi am plâns și am plâns pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
oprit, a urlat și s-a oprit, până când o Împușcătură a redus-o la tăcere pe vecie. Fusese curajoasă. Cu toții fuseseră curajoși. Cei care ascultau acum vor Încerca să fie și ei la fel de curajoși. La lăsarea serii, bunica a scos șalurile roșii cântătoare pe care le reparaseră În acea dimineață. Înșiraseră carapacele lucioase a o sută de cărăbuși de smarald pe tivul lung din sfoară, douăzeci de carapace pe fiecare fir, Înnodat cu un clopoțel de metal la capăt. Nepoatele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cincizeci și trei de pături și le așezaseră la aer pe rogojini. Femeile căsătorite au adus cele mai bune haine, acum zdrențuite, pentru a le arăta surorilor lor Împletiturile secrete pe care le păstraseră cu grijă. Secretele deveniseră inutile. Bunicile au agățat șalurile cântătoare de brațele copacilor, din moment ce fetele nemăritate nu vor mai fi acolo pentru a le purta și a-i jeli. În curând se vor Înveșmânta În aceste straie bune și, cincizeci și trei de oameni, tineri și bătrâni, se vor așeza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-se pentru moarte, și-au Început periplul spre graniță Îmbrăcați cu ce aveau mai bun, articole primite anterior de la emisiune: tricouri de la spray-ul pentru țânțari Bugger-Off, jeanși de la Ripped & Ready, șepci de baseball de la Global News Network. Bunicile purtau șalurile cântătoare. La controalele medicale, doctorii din tabără au conchis că gemenii Loot și Bootie nu aveau șapte sau opt ani, așa cum crezuseră prietenii mei, ci doisprezece, dar procesul de creștere fusese stopat din cauză că fumaseră Încontinuu țigări de foi. Un psihiatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Învețe cum să devină independenți. Printre sugestii: să pună bazele unei afaceri cu instalații de antene parabolice În zone izolate, să deschidă o franciză de generatoare cu biciclete său să-și deschidă un magazin pe eBay unde să vândă interesantele șaluri cântătoare cu cărăbuși de smarald făcute cu „Împletitura secretă“. Pată Neagră a explicat că tot ce-și dorea tribul era să găsească o palmă de pământ pe care să o poată cultiva, să-și păstreze poveștile, să trăiască În armonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o notă de căldură camerei. Ar fi bine dacă aș putea să-i transmit această stare și lui Shizuko. Pe deasupra pijamalei poartă o rochie roz închisă cu nasturi până la gât. Pe genunchi are o pătură subțire. Pe umeri poartă un șal prin care se vede mâna dreaptă un pic strâmbă. Tatsuo stă lângă ea și, din când în când, îi ia mâna și o mângâie. Se pare că e un mod prin care comunică atunci când nu o pot face cu ajutorul cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sticlelor de oglindă. Din sus, de pe valea largă a râului, venea un vânt perfid, abia simțit, dar tăios. Adela era în pardesiul ei de soie écrue peste bluza de vară și, împotriva oricărei intemperii, nu avea altă pavăză decât un șal subțire, împletit. I-am propus pardesiul meu, dar l-a refuzat cu indignare. Din cauza asta nu l-am pus nici eu. Dar hainele mele sunt serioase, ca toate hainele bărbătești. I-am propus pardesiul din două în două minute, dar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Văraticului, din stânga, creșteau în măsura în care suiam dealul, ca să descrească din nou când coboram spre Târgu-Neamțului. Căldura se întețea. Aerul începea să joace deasupra câmpiei, încercînd miraje abia conturate. ... Adela! La ora asta era desigur în cerdac, pe scaunul ei pliant, cu șalul împletit pe umerii largi, pe brațele rotunde, pe bustul înalt, cu ochii pe jumătate închiși de lumina soarelui, filtrîndu-și azurul printre genele lungi... Ochii ei albaștri... Culoarea cerului pentru un detaliu organic!... Abandonarea extatică a unei femei cu privirile albastre
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]