687 matches
-
să fiu în chiloții mei, nu într-a ei. Dar uite-o, acum s-a ghemuit cu câte un sân în fiecare mână. Nu-l poți învăța pe un câine bătrân șmecherii noi. Dar Selina are licență pe bătrânele mele șale. Coruptă în adevăratul sens al cuvântului, vulgară cât cuprinde, creatură aparținând întru totul secolului douăzeci. Selina va fi întotdeauna autoarea din umbră a bietelor mele pornografii - micuța Selina, Selina aia... Acum stătea întinsă cu mâinile pe umerii mei, lăsându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
strecura o lumină cenușie. Oamenii au început să se foiască, fiecare în felul lui. Unul își întindea picioarele, altul își rotea capul ca să-și dezmorțească gâtul, un altul își desfăcea brațele, iar câte unul se ridica apăsându-și mâinile în șale. Mulți căscau zgomotos. Se vedea de departe că nici unul nu s-a odihnit cât ar fi trebuit. După aceste manifestări, cei mai mulți s-au cuibărit din nou în culcușul de peste noapte. Câțiva, cu ochii cârpiți de nesomn, au privit în jur
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la plecare șterse clanțele ușii pe ambele părți. Merse pe jos până la colțul dintre Sunset și Vermont, aruncă cheile de la casa și mașina lui Niles prin grătarul unei guri de canal și începu să râdă demențial, simțind o durere în șale. Tocmai salvase viața celui mai periculos și mai generos bărbat pe care îl întâlnise vreodată, dar nu avea nici cea mai mică posibilitate să i-o spună. Râsul i se înteți până încât se văzu nevoit să se așeze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
scaun, un plonjon cu nasul în etajera cu setul de cuțite de bucătărie. Țap ispășitor. Buzz se aplecă și smulse un smoc de iarbă. Mânerul pistolului cu care îl ucisese pe Gene Niles îl înțepă în burtă. Se îndreptă de șale și lovi inscripția cu piciorul. Se gândi că la fel de bine ar fi sunat și „Pleașcă”, „De-a moaca” și „Norocul prostului”, după care să fi urmat un monolog despre ultimele zile ale detectivului Danny Upshaw, cu o groază de detalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pornit. La cuvântul plastic, Mini strâmbă nasul, dar aerul era fin și parfumat cu iasomie, care-și ascundea corolele mici undeva in boschete, spre ieșire. - E dădaca lui Mika-Le! zise Lina. Pe capră bătrânul se întoarse pe jumătate, rupt de șale, ca și cum l-ar fi chemat pe el. Luîndu-și mers regulat și lin, trăsura apucă șoseaua. După o tăcere lungă, ca sculată din somn, Mini făcu o mișcare de dezmorțire și suspină. Toate trei, în adevăr, după ziua ostenitoare, fuseseră învăluite
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
știut niciodată numele cerșetorului. — Nu știu. Vocea pare să cumpănească o clipă. Apoi tușește, se aude zgomot de chei și zăvorul este tras. Poarta se deschide larg, lăsând să se vadă un bărbat puternic ca un taur, acoperit doar în dreptul șalelor cu o bucată de pânză cadrilată. Probabil abia și-a terminat ritualul de dimineață, căci trupul îi este proaspăt uns cu ulei. Părul bogat îi strălucește, la fel și mustața neagră, extravagantă, răsucită belicos în sus pe obraji. Pântecele lucios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
probleme, chiar și legate de succesiunea la tron. Maiorul este cu adevărat cel mai puternic bărbat de aici. Spre norocul lui, asha îi adoarme simțurile. Cu toate acestea, experiența este încă dureroasă, ca și cum i-ar fi căzut un buștean peste șale, pe care apoi cineva l-ar fi lovit cu un ciocan de lemn, dar cel puțin senzația e destul de vagă, un mesaj dureros ajungându-i la creier ca o felicitare din concediu: scurt, tardiv și, din fericire, fără să dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
copacilor. După o jumătate de oră sau cam așa ceva, tocmai când fotograful începe să respire greu, șteargându-se cu dosul mânecii pe frunte, un iz de mâncare învinge mirosul curat al pădurii și se trezesc în alt luminiș. Bărbați legați în jurul șalelor cu fâșii de pânză stau în jurul unui foc, ducând la gură un amestec zemos de orez cu dal, din farfurii mari, de oțel. Au pielea închisă la culoare, tăbăcită. Sunt oamenii unui trib. Două dintre femeile lor, așezate pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dispar. Iar soldații, doi tineri, merg pe lângă el, de o parte și de a alta, lovindu-l cu puștile. Kurta lui albă este murdară de acum. Încearcă să evite o grămadă de gunoi, dar gheata sergentului îl lovește chiar în șale, apoi îl apasă cu putere. Omul se târăște în tăcere. Pran a mai luat o lecție, de data asta prilejuită de considerația pe care generalul o are față de femei. Este o chestiune de credință în cazul lui, așa cum ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să stea de vorbă cu cei noi. Că de pe unde sînteți, c-o fi, c-o păți. În acest timp un domn corect îmbrăcat, dar nu prea îngrijit, nu prea tânăr și parcă neras, cu pantalonii burlan, puțin adus de șale, se apropie tiptil ieșind de undeva și când ajunse în spatele celor care părăsiseră lucrul îi cârpi năprasnic după ceafă și făcu același lucru cu picioarele trântind vreo doi-trei din ei la pământ, care se duseră de-amboua, imprimîndu-le parcă în același
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mormăi Lică să nu-l audă decât Scurtul. „Păi tocmai d-aia, că nu face nimic și mă umple de draci. Ia uită-te la el cât e de prost!” Către ăl de pe mal: „Scoate-ți, dracu’, lipitorile alea de pe șale, că mi se face greață când le văd!” Blondul se Învârti de câteva ori ca un câine În jurul cozii („Unde, mă, unde?”), apoi se aruncă În apă lângă rudar. Vocea Îi tremura: „Ia-mi-le tu, băi Lică; eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îi tremura: „Ia-mi-le tu, băi Lică; eu n-ajung”. „N-ai, bă, nimica. Te-a păcălit ăsta.” Dar Blondul nu crezu. Se năpusti iar pe mal, Își lepădă țoalele și se tăvăli prin nămol, apoi se bătu peste șale cu un mănuchi de buruieni. Ăi din apă râdeau de el: „Pune-ți, mă, dracu’, nădragii pe tine, că ți se vede baritai scula și ne speriem! Vai de mine: are cel puțin doi milimetri jumate! Și nu ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-i pună chiloți de tablă cu lacăt: vai de ăla care ar Încerca ceva; la țigănci și rudărese ai putea să plătești, dar trebuie să fii atent să nu superi pe cineva, că te trezești cu un cuțit În șale. Lui Mihai Enin inima Îi bătea din ce În ce mai repede. Știa că vorbele celorlalți se apropiau de cine nu voia el să se apropie. Și totuși, băieții nu găsiră de cuviință să vorbească porcării despre Marianti, fata grecului. Le era rușine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din răsputeri să nu pară fălos, „nu vrei să vii și tu? Înființăm, dacă mergi, și un corp de cavalerie. Ori poate mă ajuți să duc prăștioiu’ de la Titel Meșteru până pe câmpul de bătălie. Ce zici?” „Nu știu. Mă dor șalele de mor. Dacă mâine dimineață sunt la tine, bine. Dacă nu, să nu mă aștepți. Am Întins-o. Numai bine!” Și Canafas o luă la trap pe drumul de pământ bătut care bubuia pașnic sub călcătura lui apăsată. Enin se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l băga În seamă. În primele zile prășiseră tarlale nesfârșite de porumb. Pe Ectoraș frunzele ca niște săbii ale plantelor Îl tăiau pe gât, pe față și pe mâini, palmele Îl dureau de la coada lustruită a sapei, avea junghiuri În șale, În mușchii mâinilor și ai picioarelor, dar cel mai rău Îl durea că nimeni nu-l băga În seamă și nu vorbea cu el. Măcar de-ar fi știut limba țigănească; așa ar fi Înțeles ce-și povesteau unul altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scaunele de pe motor. Printre ele urca un firișor de fum de motorină arsă. Își puse pălăria pe ochi și bărbia În piept și În curând adormi. Peste vreo două ceasuri, șoferul veni să-l trezească. Coborî, Își Îndreptă cu greu șalele amorțite și gâtul țeapăn, Își scoase coșul din burta mașinii. Dădu câțiva mărunței unui puradel care Îl ajută să-și care marfa până În piața de peste drum. Aici nu se lăsă Înfiorat nici de zbenguielile vrăbiilor ce cuibăreau sub acoperiș, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
O rană tăcută, mereu, Mereu presurată cu țărna Mormântului tatălui meu. O, buzele ce sărutară Al tatei mormânt Mai mult ca pre dânsul, Pre tata‐n Puținii lui ani pre pământ. Acuma când nu te poți, mamă, De sarea din șale pleca, Cine ridică mormântul Spre gura uscată a ta ?! PĂRUL MAMEI Câte case ai uns tu, mamă, Cu var și cu lut! Albește în părul tău, mamă, Varul acel de demult. Cât am plâns eu Strâns în al foamei clește
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
oi mai apuca-o și pe cealaltă?...” “Ai s-o apuci, iubite părinte” - i-am răspuns eu în gând. Am început să sap. Bătrânul culegea cartofii și-i punea într-o coșarcă. Dar, după scurtă vreme, s-a îndreptat de șale, privind la mine cu oarecare jenă. --Părinte, stai liniștit. Eu am să sap o bucată, am să culeg cartofii și am să-i duc unde trebuie, iar sfinția ta să-i alegi pe cei buni de pus pentru iarnă. Călugărul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
că nu interesează de fel. Deși chiar și acum, acestea sunt prezente în jurnal totuși am despărțit opiniile mele care sunt în continuare puse pe Internet, de faptul că astă noapte nu am putut dormi din cauza unei atroce dureri de șale, sau că ieri a fătat cățelușa Pușa patru căței, fapt de care Noemi este extrem de bucuroasă. De asemenea, nu pun pe Internet rezumatele mele din presa zilei, despre care consider eu că ar fi redundante deoarece, oricine are acces la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
un ton atât de ciudat încât am ridicat capul. îmi făcea semne disperate. E pentru tine, mi-a comunicat cu o voce strangulată. A acoperit receptorul cu mâna, strâmbându-se de parcă ar fi fost în agonie, s-a aplecat de șale și și-a strâns genunchii așa cum fac bărbații când sunt loviți în biluțe. Cine e? am întrebat. Cu toate că știam deja. —Luke, mi-a șoptit ea. M-am uitat în jur, în căutarea unei soluții salvatoare. —Spune-i că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cosmeticele, ciocolata și cafeaua și guma de mestecat, sticlele, borcanele, cutiile. Nu era nevoie să audă pași în spate ca să simtă că Mateiaș Gafton o urmărea, tăcut și transpirat. Veturia își continua treaba, selectând, aranjând. Când își îndrepta, în sfârșit, șalele, întorcându-se spre consortul înlemnit în aceeași poziție, Veturia oferea o față senină: fruntea netedă, zâmbetul așezat cu grijă pe obrazul rotund și pașnic. „Avem mare nevoie de toate astea, Matei... Ferească Dumnezeu! Te mai ajuți cu fleacurile astea. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu așa! Dă zdravăn, omule! Așa, cu palma, cu pumnul, că nu sunt din paie. Dă tare, Ivane! Și Ivan îl frământă cu palmele, îl bătu bine cu pumnii, îl șfichiui cu degetele, îi trase pielea, rulând-o apoi de la șale spre umeri cu unghiile, atent la sunetele pe care le scotea generalul. Ele îi indicau întotdeauna dacă nimerea exact pe dorința lui. ― Destul! Adu-mi apa aia fierbinte! Ivan se prăvăli pe ușă, apoi pe scări, până la bucătării. Marele Komandir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că nu mai era nimic de făcut. ― Atunci, Excelență, poate că doriți să trimit după un călugăr tămăduitor de la mânăstirea Văcărești. Se vorbește că scrie mare semnul crucii cu cerneală pe locul dureros. Dar el vindecă doar buboaiele, durerile de șale și de burtă. Nu știu în ce măsură ar putea vindeca și măseaua Excelenței Voastre. Ar mai fi și un fel de arhimandrit care face un leac minunat din broaște țestoase hrănite doar cu dulceață de trandafiri. După ce ating dimensiunea dorită, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de cea mai mică schimbare favorabilă a dispoziției acestuia pentru a-l conduce spre sentimente mai bune. El așteaptă, lasă să se scurgă minutele dificile, iar când suveranul s-a așezat pe tron, când l-a văzut, În sfârșit, cu șalele bine proptite Într-o pernă moale, ia din nou lucrurile În mână, Într-un mod subtil, imperceptibil, pe care Omar Îl observă plin de ușurare. La un semn al cadiului, cămărașul a chemat o tânără sclavă, care se apucă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Da’ mai demult ne lăsau măcar ceva de mîncare. Tu ce mai faci, Maria? În Întuneric, ea-l sărută apăsat pe gură. Îi simți buzele pline apăsate pe ale lui și trupul care Îi tremura lipit de al său; apoi șalele Îi fură Înjunghiate de o durere surdă. — Aaauu! Ai grijă. — Ce e? — Spatele. — Ce-i cu spatele? Ești rănit? — O, dac-ai vedea. — Pot să mă uit acum? — Nu, după. Trebuie să mîncăm și să plecăm de-aici. Ce-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]