1,021 matches
-
remaniate de preoți și de barzi".32 Creatorul miturilor timpurii rămâne însă considerată "conștiința populară colectivă", "mintea umană luptând în masă cu misterele, încercând să facă pământul conștient de sine", chiar dacă anumite forme au fost creionate și modelate de către acești șamani, preoți, barzi sau poeți (ei înșiși dobândind rangul de figuri mitice, ca Homer ori Vyasa, cei care au convertit povestea umană generic valabilă în termenii calibrați pe propria lor cultură).33 " Într-un sens, creatorii de mit timpurii spuneau povești
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
avea în ceea ce privește rezultatul întreprinderii sale. [...] Modelul mitic e susceptibil de aplicații nesfârșite".109 De-a lungul istoriei nu s-au creat mituri noi, continuă Eliade, ci s-au realizat doar variații în care un rol capital l-au jucat creatorii (șamanii, barzii), care în urma experiențelor religioase au brodat pe structurile deja existente, personalitățile cele mai puternice reușind chiar să modifice în puncte esențiale aceste structuri.110 Mai mult, dacă omul arhaic găsește în mit, în povestea sacră, reală, exemplară și repetabilă
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
care desemnează științele moderne), mythos-ul nu era niciodată asumat în același mod. 87 Ernst Cassirer, Filosofia formelor simbolice, vol. II; Gândirea mitică, p. 9. 88 James George Frazer, Creanga de aur, vol. V, p. 181. De fapt, Frazer considera că șamanii, vracii, magii, nu gândeau altfel decât oamenii de știință, când considerau că un eveniment îl urmează pe altul și că aceleași cauze duc întotdeauna la aceleași efecte, dar că aceștia greșeau în privința legilor care guvernează succesiunea. Ernst Cassirer, Mitul statului
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
occidentală, cea care și-a exportat eficient propriile imagini mitice, el identifică trei mari generatoare de limbaj metaforic: catedrala (pentru palierul atemporal), castelul (pentru palierul temporal) și orașul (pentru palierul folcloric). Toate acestea pornesc de la experiențe contextuale, comparabile cu ale șamanilor (deși nu preotul este șamanul occidental, el rămânând doar un funcționar, ci călugărul). Din păcate, deduce Campbell, religiile actuale se blochează în dimensiunea socială și în dihotomia artificial absolutizată bine-rău, ignorând conotațiile metaforice, ceea ce îi privează pe subiecți de experiențe
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
exportat eficient propriile imagini mitice, el identifică trei mari generatoare de limbaj metaforic: catedrala (pentru palierul atemporal), castelul (pentru palierul temporal) și orașul (pentru palierul folcloric). Toate acestea pornesc de la experiențe contextuale, comparabile cu ale șamanilor (deși nu preotul este șamanul occidental, el rămânând doar un funcționar, ci călugărul). Din păcate, deduce Campbell, religiile actuale se blochează în dimensiunea socială și în dihotomia artificial absolutizată bine-rău, ignorând conotațiile metaforice, ceea ce îi privează pe subiecți de experiențe mistice autentice (de aici și
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Tomuleț, Dicționarul benzii desenate din România, p. 305. 843 Ibidem, p. 67. Mai puține au fost tipărite în Ungaria și Bulgaria. Rahan a fost unul dintre "preferații" regimurilor socialiste, fiind un agent moralizator și "iluminant" al populațiilor primitive, demascând invariabil șamani și mistici ca șarlatani. 844 Dodo Niță, Europa benzilor desenate, p. 155. 845 Ibidem, p. 45. 846 În Ibid., p. 68. Până în anii '70 nu existase un dezechilibru major între România și Franța sau Spania, dar dacă în acea perioadă
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
bărbatul se află în dificultate, în fața animalului, vânat sau în atac, cu precizarea suplimentară că în Fântâna (Puits) de la Lascaux, poate locsanctuar special, bizonul este rănit și își pierde viscerele. Este dificil să precizăm acum dacă aceste imagini masculine reprezentau șamani sau doar simpla, dar totala însușire a trăsăturilor animalului de către om, pentru succes la vânătoare sau pentru a marca supremația sa asupra mediului, reprezentat de cel mai important factor de ostilitate pe care a perceput-o omul. Nu putem încheia
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
îndrumarea profesorului rgo Bianchi (1922-1995), obținând licența, cu teza “Gnosticismo e pensiero contemporaneo: eans gonas”, cu titlul de Dottore in littere, disciplina Istoria Religiilor. în septembrie 1974, Culianu îl va vizita pe Eliade la Paris, iar în 1975, la invitația “șamanului”, va petrece un semestru la Divinity School din Chicago, ca “student postdoctoral”. La New vork, îl va cunoaște pe eans gonas (1903-1993), evreu german, format la școala lui Bultmann și eeidegger, considerat “cel mai poetic și totodată cel mai pătrunzător
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
că ea este mai veche, cît și din acela că este rezultatul unei reforme. Un răspuns mai plauzibil: ea este cea mai veche dintre cele două. Deja grecii cunoșteau două feluri de sacerdoți în India: brahmanii, numiți și magi, și șamanii sau șarmanii, numiți și garmani sau chiar germani, unii dintre ei făcînd parte din armata lui Xerxes. Faptul că sub acest nume erau înțeleși budiștii rezultă din numele de Șamana, cu care se indică Gautama. Buddha apare înainte de toate ca
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
tot atît de mult ca în perioada Renașterii și a celor care au urmat. Interesant este faptul că, expresii ca "logică inductivă", "dualism", "monadă", "asociație" ș.a. pot fi la fel de magice ca și cuvintele de vrajă ale țigăncii sau ale unui șaman. Magică poate fi deopotrivă rostirea numelui unor mari învățați, din diverse etape ale istoriei cunoașterii științifice, ca Aristotel, Francis Bacon, René Descartes, Immanuel Kant sau Jean-Paul Sartre. Din păcate, astăzi, pentru mulți gânditori, chiar universitari, aflați la mare distanță de
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
social-istorice diferite (M. Eliade, 1988, p.10). Acolo unde, "de sus", se decide asupra destinului oamenilor din aceste începuturi preistorice și pe urmă istorice, sub o formă sau alta prezența psihologului a fost mereu implicată. A purtat înainte denumirea de șaman, pe urmă a fost denumit semizeu, pe urmă preot, trimis al unui Atotputernic din Cer, pentru ca, în final, să fie denumit psiholog. În tot acest răstimp istoric, postura de psiholog a fost contopită cu cea de filosof, cu cea de
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
deasupra altora, și nu independent de rugăciunile și voturile care i-au fost, lui, adresate. Așa a fost din vremuri preistorice, și ceva asemănător întâlnim și în zilele noastre. În această procesiune, un rol important l-a avut în vechime șamanul, răspunzător de respectarea regulilor după care zeilor le-au fost aduse ofrandele cerute, după care se desfășurau diverse ritualuri, turniruri de diferite feluri... Multă vreme după aceea, această răspundere a fost înmânată preoților, care decideau asupra destinului celor care trebuiau
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în orice decizie sau aviz psihologic de astăzi se află inclus un cuantum cât de mic de autoritate academică. Istoric, tot în această fărâmă se află inclusă o mică parte din ceea ce, anterior, a fost doar cauza profesională a unui șaman vrăjitor, a trimisului unui Atotputernic și a puterilor sale divine, a unui spiritualist ocult, etc.; exagerată ar fi, abia, aprecierea că psihologia, în aplicațiile sale asupra conștiinței și destinelor oamenilor, poate face abstracție de acest trecut, că psihologului îi sunt
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cele ale unui "barbar". De asemenea, pornind de aici, poate fi formulată problema sacrificiilor care au fost necesare pentru atingerea unor forme superioare, civilizate de comportament. Diferențierea față de omul primitiv este tranșabilă pe tărâmul breslei psihologilor, înrudită cu cea a șamanilor, dar nereductibilă la aceasta, și asemănătoare cu cea a preoților care sădesc credința religioasă în conștiințele oamenilor, însă diferită și de a lor prin efectele informative și formative aparte asupra conștiinței oamenilor. Aceștia știu cel mai bine că psihologia însăși
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
la Crotona, de către un personaj real, marele matematician al Antichității, Pitagora din Samos. Școala sa a fost luată ca model de către Platon pentru edificarea Akademiei sale, care i-a împrumutat deviza (misiunea) și curriculumul. Pitagora s-a prezentat ca mag, șaman și filosof, dar era un om de știință. Modul de viață pitagoreic impus acusmaticilor la Crotona a atribuit confreriei un caracter ezoteric. Altfel curriculumul, învățăturile și tehnicile de cercetare și de instruire - prezentate ca inițieri în mistere și secrete barbare
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
exemplu, undele gamma și hypergamma au fost descoperite în creierul călugărilor budiști, în timpul meditației profunde, fiind asociate cu un nivel superior de organizare al creierului și o activitate mentală superioară incluzând percepția și conștiința, respectiv stări similare celor trăite de șamani și mistici în timpul extazului. Undele gamma dispar complet în timpul anesteziei. Cercetări efectuate la Universitatea din Birmingham confirmă că undele gamma și hyper-gamma sunt asociate cu stări de organizare superioară a creierului, fiind asociate cu o activitate mentală superioară și un
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
și colectivă, ci interioară și individuală. Mircea Eliade ne-a vorbit cu comprehensiune și empatie, într-un studiu celebru despre geografia mitică și escatologie, de guaranii tupi, o populație care traversa Anzii până la epuizare și moarte, în căutarea locului unde șamanul le spunea că se va sfârși lumea (lor). Deci ei aveau, față de alții care trăiesc în iminența și angoasa Apocalipsei (în sens larg, indiferent de numele și teologia ei), o problemă suplimentară : ca toți ceilalți, nu știau când va veni
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
atât de simplă. C. Reichel-Dolmatoff a dat o descriere destul de detaliată a îngropării unei tinere fete, în 1966, la indienii Kogi, trib de limbă cibcea, locuind în Sierra Nevada de Santa Marta, în Columbia 12. După ce a ales locul gropii, șamanul (mama) execută o serie de gesturi rituale și declară: "Aici este satul Morții; aici este casa ceremonială a Morții; aici este uterul. Voi deschide casa. Casa este închisă; eu o voi deschide". După care anunță: "Casa este deschisă", și se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se retrage. Moarta este înfășurată în pânză albă și tatăl său coase giulgiul. În tot acest timp, mama și bunica intonează un cântec lent, aproape fără cuvinte. Pe fundul gropii se pun pietricele verzi, scoici și cochilia unui gasteropod. Apoi, șamanul încearcă zadarnic să ridice corpul simulând că e prea greu; de-abia a noua oară reușește. Corpul este așezat cu capul spre răsărit și "se închide casa", adică se umple groapa. Urmează alte mișcări rituale împrejurul mormântului, și în cele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
alimente pentru Moarte", și prin ritualul "deschiderii" și "închiderii" "casei-uter". Purificarea finală prin circumvalație rituală desăvârșește ceremonia. Pe de alta parte, comunitatea Kogi identifică Lumea - uterul Mamei Universale - cu fiecare sat, fiecare casă cultuală, fiecare locuință și fiecare mormânt. Când șamanul ridică de nouă ori cadavrul, el semnalează întoarcerea corpului la starea sa foetală, parcurgând, în sens invers, cele nouă luni de gestație. Și pentru că mormântul este asimilat cu lumea, ofrandele funerare primesc o semnificație cosmică, în plus, ofrandele, "hrană pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
șamanică; omul nu ar fi mort, ci în transă în fața bizonului sacrificat în timp ce sufletul său ar călători în lumea de dincolo. Pasărea pe creangă, motiv specific șamanismului siberian, ar fi spiritul său protector. După H. Kirchner, "ședința" era întreprinsă pentru ca șamanul să ajungă, în extaz, alături de zei și să le ceară binecuvântarea, adică succesul la vânătoare. Același autor consideră că misterioasele "sceptre de comandă" sunt bețe de tobă. Dacă această interpretare este acceptată, aceasta ar însemna că vrăjitorii paleolitici foloseau tobe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
alături de zei și să le ceară binecuvântarea, adică succesul la vânătoare. Același autor consideră că misterioasele "sceptre de comandă" sunt bețe de tobă. Dacă această interpretare este acceptată, aceasta ar însemna că vrăjitorii paleolitici foloseau tobe comparabile cu acelea ale șamanilor siberieni 26. Explicația lui H. Kirchner a fost controversată, și nu ne reclamăm competența de a o judeca. Totuși existența unui anumit tip de "șamanism" în epoca paleolitică pare sigură. Pe de o parte, șamanismul domină încă în zilele noastre
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
America (la triburile Odjibwa, Pueblo etc.) și, de asemenea, în India, în Malaezia, în Noua Guinee și în Australia de Nord-Vest27. Este o artă specifică pentru culturile de vânători, dar ideologia religioasă care o impregnează este șamanica. Într-adevăr, numai șamanul este acela care, grație viziunii sale supranaturale, poate fi capabil să-și "vadă propriul schelet"28, în alți termeni, el este capabil sa pătrundă până la sursa vieții animale: elementul osos. Că este vorba de o experiență fundamentală pentru un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mituri pun în evidență activitatea sexuală, în fine, trebuie întotdeauna ținut seamă de experiența primară a sacralității Cerului și a fenomenelor cerești și atmosferice. Este una din rarele experiențe care revelează spontan "transcendența" și maiestatea, în plus, ascensiunile extatice ale șamanilor, simbolismul zborului, experiența imaginară a altitudinii ca eliberare de povara greutății contribuie și ele la consacrarea spațiului celest ca sursă și locuință prin excelență a ființelor supraumane: zei, spirite, eroi civilizatori. Dar tot atât de importante și semnificative sunt și "revelațiile" nopții
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
informații, ordine sau dorințe, și, de asemenea, să suscite un întreg univers imaginar prin exploziile sale sonore, prin inovațiile sale fonice. E destul să ne gândim la creațiile fabuloase, paramitologice și parapoetice, dar și iconografice, ocazionate de exercițiile preliminare ale șamanilor pregătindu-și călătoria lor extatică, sau de repetiția manfram-unlor în timpul anumitor meditații Yoga, implicând în același timp ritmul respirației (prănăyăma) și vizualizarea "silabelor mistice". Pe măsura perfecționării sale, limbajul își mărea mijloacele magico-religioase. Cuvântul pronunțat declanșa o forță, dificil, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]