1,342 matches
-
înainte și pe cel care rămâne în urmă, făcând ca unul să biruiască asupra celuilalt. Numai astfel o creație este și adevărată și pedagogică. Metoda polemică cere însă o îngroșare a liniilor, caricatura în fine, în înțelesul nobil al cuvântului «șarje». Iată o vorbă neplăcută criticilor de modă veche, însă pe nedrept. «Caricatura» e posibilă și în bine și în rău (...). În limbajul critic, trebuie să distingem între caracter și tip ca două fețe ale aceleiași realități din alt unghi de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nr. 2795, 17 oct.: Zahana Stancu - Pe drumuri siberiene. Note de călătorie - în nr. 2800, 23 oct.: Traian Șelmaru - Prin capitala Cehoslovaciei; - în nr. 2806, 30 oct.: Petru Vintilă - Vis din Ural. - în nr. 2808, 2 nov: Aurel Mihale - Primele șarje. Note din R.P. Bulgaria; - în nr. 2825, 21 nov: Aurel Mihale - Portretul unui colhoznic (din Ural - n.n.) - în nr. 2831, 26 nov.: V. Em. Galan - Tinerețea lui To-Go-hua. Reportaje din China - în nr. 2835. 3 dec.: Maria Banuș - Însemnări din
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
un lăcaș al neomeniei. Sadici și obtuzi, haini, tipicari și chilipirgii, zgripțorii satirizați evoluează în ambientul unui grotesc de figurație zoologică. Tapirul, Păianjenul, Pupăza, Limbricul, Caracatița fac parte din ceata acestor creaturi repugnante și caraghioase. Oricât adevăr ar exista în șarjele „belferului” asediat de toxinele atâtor „parapoane”, ele nu disimulează îndeajuns umoarea rea. Apatia, ieșirile lui de revoltă trădează obida unui complex social, precum și cantonarea în resentiment. Replierea în reverii și cultivarea unor efuziuni naturiste constituie cea mai bună terapie a
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
ratat, un gazetar politruc, plus bufonul de rigoare al „Curții”, semianalfabet și agresiv) formează în 1986 un soi de cenaclu botezat Colocviile 79, unde se citesc în grup Niște țărani de Dinu Săraru și Pumnul și palma de Dumitru Popescu. Șarja e suculentă, autorul are ochi gogolian și aplecare spre fantasticul cotidian de tip Bulgakov, ca și Daniel Bănulescu. Dacă firul degradării generale, de la 1986 la 1989, este răsucit de anonimul june strungar și prozator în cheie autoironică, retrospectiva dinspre 1997
BARBU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285627_a_286956]
-
și „Adevărul”. O încercare dramatică, Virtute militară, ancorează în tematica predilectă a autorului, angrenat în campania antimilitaristă din epocă. Spiritual, caustic, cu un gust pronunțat pentru caricatură, B. este un Daumier al prozei satirice românești. Moș Teacă (1893) e o șarjă enormă a mentalității de tip cazon. Inspirându-se din creația lui Charles Leroy, Le Colonel Ramollot, scriitorul a fost acuzat că ar fi comis un plagiat. Moș Teacă apare însă ca un personaj de cea mai autohtonă proveniență, ieșit dintr-
BACALBASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
dacă nu ar avea destul spirit să se ia și pe sine peste picior și să dea răutăților o formă cât de cât hazlie. Câteodată se folosește de maniera șansonieră a lui Béranger. Dintre satirele sale, între care câteva sugestive șarje caricaturale, se detașează aceea, în metru popular, intitulată Fă-mă, tată, să-ți seamăn sau Căftănitul de țară la București (scrisă în 1838, apărută în 1860), unde sunt vizate năravuri și instituții ale vremii. B. a mai compus fabule, cu
BALACESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
câteva amintiri sau medalioane literare: Nicu Gane, Jean Moréas de Ludovic Dauș, Glasul orașelor de Victor Eftimiu (despre poetul simbolist belgian Émile Verhaeren), C. A. Rosetti (la centenarul nașterii sale) de Ion Th. Florescu. Textele rubricilor „Cronica rimată” (parodii și șarje amicale), „Oițe negre” și „Note politice” sunt scrise tot de Ion Th. Florescu, care semnează cu pseudonimul Bucur Ciobanul. Cugetări despre nerozie, un dicționar umoristic (Din dicționarul intelectualilor) dă Sofronie Ivanovici. Alți colaboratori: E. Sperantia, Caton Theodorian, George I. Stratulat
CAPITALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286081_a_287410]
-
C. s-au așezat sub influența benefică a lui G. Topîrceanu, de la care a asimilat dezinvoltura versificării, simplitatea expresiei și arta poantei. Umorul și satira, uneori de tipul celor din I. Creangă, se sprijină pe folclor. Vorba de spirit și șarja grotescă, agrementată cu proverbe și expresii populare, asociațiile paradoxale și reducerea la absurd constituie arsenalul de modalități preferate. Un accent stăruitor, uneori prea ostentativ, cade pe latura anecdotică (caricaturală) a lucrurilor și pe umorul de situație. Partea cea mai durabilă
CARARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286101_a_287430]
-
pont”, adică un pas strașnic de „bătută” țărănească, chiar și când e cu odăjdiile pe el; nuanța dramatică vine din neputința înfrânării impulsului vital, neputință comună tuturor personajelor). Cum, de obicei, dramatismul este subiacent umorului, scriitorul îl convertește ușor în șarjă dezlănțuită. Așa se întâmplă în Sectarii (1938), roman-pamflet la adresa politicianismului. Șarja groasă trece dincolo de marginile artei, iar violența demersului este atât de stihinică, încât scrierea se transformă într-o aglomerare de caricaturi stângace, agitate necontenit, obositor și confuz. Clară rămâne
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
e cu odăjdiile pe el; nuanța dramatică vine din neputința înfrânării impulsului vital, neputință comună tuturor personajelor). Cum, de obicei, dramatismul este subiacent umorului, scriitorul îl convertește ușor în șarjă dezlănțuită. Așa se întâmplă în Sectarii (1938), roman-pamflet la adresa politicianismului. Șarja groasă trece dincolo de marginile artei, iar violența demersului este atât de stihinică, încât scrierea se transformă într-o aglomerare de caricaturi stângace, agitate necontenit, obositor și confuz. Clară rămâne doar pornirea dintotdeauna a scriitorului împotriva demagogiei de toate nuanțele, care
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
-l sprijine de zid, dar el s-a așezat Într-o băltoacă. Ceilalți cinci se sprijineau liniștiți de zid. Până la urmă, ofițerul le-a spus soldaților că n-are sens să-ncerec să-l țină-n picioare. Când au tras prima șarjă, el stătea În apă, cu capul sprijinit pe genunchi. Campionul Nick se ridică-n picioare. N-avea nimic. Se uită de-a lungul șinei după luminile vagonului care dispărură după o curbă. De o parte și de alta a șinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai avut noi ocazia să avem pe plaiurile mioritice, citiți și hotărâți în sinea dumneavoastră, dacă un asemenea demolator de suflete românești, merită măcar un creștinesc scuipat în față. Jigodia neprinsă încă de cei de la ecarisaj își pune nădejdea că șarja de tâmpiți postdecembriști vărsați cu generozitate din haznaua noii educații, vor termina odată și pentru totdeauna cu Eminescu și cu tot ce este românesc. Eu încerc deocamdată să fiu destul de blând cu acest Bovinache și nu aș putea decât să
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
militari - care are loc în ziua de 27 septembrie la Școala Navală, se transformă într-o răsunătoare biruință a revoluționarilor. Acuzații se apără în fața unei săli pline, entuziaste, care subliniază prin ropote de aplauze o mărturisire de credință naționalistă, orice șarjă împotriva ticăloșiei politicienilor. Generalul Carmona se transformă din acuzator în apologet. Juriul achită pe toți complotiștii, care se pot întoarce la unitățile lor și-și pot relua activitatea revoluționară. Citirea sentinței dă prilej la scene patetice. Generalii judecători au toți
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
În această ultimă ipostază comică, Rică recurge la un mod de exprimare și gesturi romantico-patetice (cade în genunchi și începe cu putere „Angel...”). Spre deosebire de Zița, care a fost considerată de critică „pedantul feminin a lui Venturiano”, Rică rămâne de domeniul șarjei, cum bine observa Ștefan Cazimir. Nu are o profundă determinare psihologică, ci doar una socială. „Galgariseala” și demagogia lui politică și cea sentimentală e o „formă fără fond” față de care Caragiale a rămas ostil întotdeauna, ca un junimist autentic. George
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Cașin, locul unde au avut loc cele mai crâncene lupte în războiul între germani, unguri și români.” I. Butnaru, P. Plopeanu Onești, T. MocanuRăjula, I. Gh. Buzatu D. R. Cașin, Osudveanu Grozăvești ȚĂRÂNA de la PRUNARI unde s-a dat cumplita șarjă a cavaleriei române, pierind cu toții până la unul. (scrisoare) „Pământul era chiar dintr-un loc unde a fost îngropat un erou lovit drept în inimă.” Preot Theodor M., Iancu Prunaru, jud. Vlașca ȚĂRÂNA de la TURTUCAIA unde au căzut mai multe mii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
loc centrul luptei. În acest timp, o parte din Apărători ajunseseră la catapulte, iar cealaltă se putuse regrupa În spatele Cuceritorilor. La semnalul căpitanului, ambele atacuri fură declanșate. Ghiulelele de foc loviră În plin. După doar zece secunde, Apărătorii declanșară o șarjă rapidă de cavalerie. Derutați, Cuceritorii Încercară regruparea În careu. Era exact ceea ce prevăzuse Oană. O retragere subită a Apărătorilor lăsă careul expus timp de alte zece secunde, suficient pentru o nouă lansare a catapultelor. Întregul deal unde se aflase voievodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Începu să ardă cu flăcări Înalte. - Arcașii pe două rânduri, acum! porunci Oană. Primul rând al Apărătorilor puse un genunchi la pământ și scoase arcurile. Al doilea rămase În picioare. Săgețile ambelor rânduri porniră simultan, lovind cai și călăreți. - Ultima șarjă! strigă căpitanul. Galop, salt peste flăcări, luptă la sabie, retragere! Nu lăsăm pe nimeni În viață! Cei cinci sute de Apărători rămași, Împreună cu cei trei sute de Apărători În rezervă, porniră În atac de linie, săriră peste flăcări și se prăvăliră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cețuri străvezii mai pluteau doar deasupra văilor din stânga Bârladului. - Declanșați atacul fals din stânga! porunci voievodul. Retragere pe dreapta cu călărimile care ne-au rămas! Căpitanii să vină În fața mea! Pârcălabul Vlaicu să scoată din Încleștare trupele de răzeși, printr-o șarjă pe malul apei! Pârcălabul Șendre, din flancul drept, să intre În atac de linie de-a lungul Racovățului! Din pădurile rămase sub cețuri izbucniră trâmbițe vestind atacul. Tobele bătură semnalul de atac. Clinchete de arme se răspândiră pe firul văii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sub săgețile pornite din imediata lui apropiere. Pietro nu plecase, ci asigurase acoperirea pentru o manevră-surpriză. Iar acea manevră ajunsese la punctul de pornire, căci Oană sărise brusc În șa, iar atacatorii fuseseră acoperiți de o ploaie de foc. Apoi, șarjele neașteptate ale Apărătorilor combinate cu lansările de foc ale catapultelor distruseseră În Întregime unitatea de elită a turcilor. Văzut de pe dealul lui Mirenilă, atacul dezlănțuit al voievodului, Înconjurat de Apărători, părea a doua nebunie. Alexandru vedea, acum, micul grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Soliman, oștenii mantiilor albe declanșară atacul cu săgeți, după care primele rânduri turcești fură zdrobite de aruncătorii de lănci. La un semnal al cornului de zimbru, pe ambele aripi intrară În acțiune măciucașii de Dorohoi, care Împinseră garda Înapoi. Prima șarjă la sabie fu una falsă, care prinse În capcană peste cinci sute de războinici turci. Între Gâlcă și Pietro se afla o sârmă subțire de oțel, invizibilă de la distanță, care tăie picioarele cailor. Adevărata șarjă porni pe trei direcții. Voievodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care Împinseră garda Înapoi. Prima șarjă la sabie fu una falsă, care prinse În capcană peste cinci sute de războinici turci. Între Gâlcă și Pietro se afla o sârmă subțire de oțel, invizibilă de la distanță, care tăie picioarele cailor. Adevărata șarjă porni pe trei direcții. Voievodul, cu Oană În dreapta, izbiră centrul gărzii turcești. Pietro și Gâlcă se năpustiră pe flancuri. În același timp, cornul transmise semnalul Pedestrimea e chemată În spatele voievodului! O parte din răzeșii care blocau retragerea grosului oștirii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
timp, cornul transmise semnalul Pedestrimea e chemată În spatele voievodului! O parte din răzeșii care blocau retragerea grosului oștirii din mlaștini se regrupară pe linia deschisă de atacul Apărătorilor. Atunci, Alexandru Înțelese strategia și răsuflă ușurat. Chemarea trupelor pedestre pe urmele șarjei de cavalerie indica recucerirea pozițiilor pierdute și sugera neclintirea de pe câmpul de luptă. Moldovenii nu mai aveau nici cea mai mică intenție de retragere. Același lucru Îl Înțelese și Soliman. Trâmbițele din alaiul urdiei vestiră retragerea neîntârziată a tuturor trupelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
celor ce luptau și horcăielile celor ce părăseau viața. Nu adormise, În ciuda oboselii, fiindcă știa că atunci, În acea clipă, Oană e În luptă. Își imagina, aproape involuntar, manevrele de atac, de Învăluire, de hărțuire, sunetul cornului de zimbru și șarjele nebune ale Apărătorilor, mai departe, tot mai departe spre sud, spre limanul de apă al Dunării. Îi revenea În memorie chipul Împietrit al căpitanului când simțea primejdia, gestul lin, calm, cu care Își scotea spada, transformarea lui instantanee Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
alături era mai Întreg. - Bine ai venit, Alexandru... spuse Erina, Îmbrățișându-l. Micul viteaz... Sper că tatăl tău n-a avut nechibzuința de a te lăsa să lupți. - El, nu, spuse Alexandru. Dar spătarul Albu, da. Am participat la o șarjă absolut extraordinară, aproape de Dunăre... - Cu spătarul Albu o sa am eu o vorbă... mormăi Oană, pe jumătate Încruntat. - Cei doi viteji ai familei pot urca singuri scările, Întrebă Erina, sau trebuie să-i car În spate? Cosmin și Alexandru zâmbiră, Începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
zâmbiră, Începând să urce. - Să fi văzut, Erina, continuă Alexandru, peste două mii de turci Încercând să scape spre Dunăre, și noi, din marginea pădurii, atacând la sabie... Am luptat și eu, și Gianluca... Păcat că n-am dus la capăt șarja, turcii erau cu totul zdrobiți... - N-ați dus-o la capăt? se interesă Erina. De ce? - Tu de ce crezi? răspunse tânărul. La două mii de pași se afla scumpul meu tată, care a văzut atacul nostru, a intervenit cu o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]