822 matches
-
Pena , publicat în Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016. Cum azi e zi Mare, de întâi Martie, mă grăbesc să ofer mărțișoare; nu-s din platină, aur sau din hârtie, dar încerc stihurile să le fac odoare. Desigur, unele șchioapătă, altele betege, și totuși fiecare are-o rimă-floare; vreau ca cineva, din voi, să le lege și să le scoată un pic la soare. În fiecare stih am pus mai mulți trandafiri, ghiocei, brândușe și multe viorele; luați cu atenție
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
trimiteți un mail, ori un semese acuș. Citește mai mult Cum azi e zi Mare, de întâi Martie,mă grăbesc să ofer mărțișoare;nu-s din platină, aur sau din hârtie,dar încerc stihurile să le fac odoare.Desigur, unele șchioapătă, altele betege,și totuși fiecare are-o rimă-floare;vreau ca cineva, din voi, să le legeși să le scoată un pic la soare.În fiecare stih am pus mai mulți trandafiri,ghiocei, brândușe și multe viorele;luați cu atenție, din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
viziune asupra viitorului său de abea după ce s-a pus pe picioarele lui, adică s-a realizat cumva. De la o vreme mă gândesc la bătrânețe cu oarecare teamă. O simt din ce in ce mai aproape, venind că o toamnă liniștită, interiorizata, poate ușor șchiopătând de o gleznă. Și totuși e încă departe. Respir profund și întorc spatele viitorului. Încă nu încetăm să iubim, abia la bătrânețe am învățat să iubesc. Vine o zi când cineva, în tramvai, autobuz sau în metrou, îți oferă amabil
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
viziune asupra viitorului său de abea după ce s-a pus pe picioarele lui, adică s-a realizat cumva.De la o vreme mă gândesc la bătrânețe cu oarecare teamă. O simt din ce in ce mai aproape, venind că o toamnă liniștită, interiorizata, poate ușor șchiopătând de o gleznă. Și totuși e încă departe. Respir profund și întorc spatele viitorului. Încă nu încetăm să iubim, abia la bătrânețe am învățat să iubesc.Vine o zi când cineva, în tramvai, autobuz sau în metrou, îți oferă amabil
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
cărțile aruncate de fanaticii aitiști care nu dau doi bani pe frustrările sexuale ale poetului național și nici pe metaforele bahice ale Stănescului, plecat și el să mai sărute vreo talpă de muză, s-o gâdile, ca apoi să fugă șchiopătând ca să nu strivească sărutul ori corola de minuni a lumii România, repet, este o țară plină cu poeți nu au diplomă și nici calificare de meseriași ai cuvântului nu știu cum se așează o cărămidă una peste alta ca să facă un zid
DACĂ NU AŞ AVEA DREPTATE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374650_a_375979]
-
Nu știu nici cât de lung e acest drum, Cu ce viteză și-n cât timp să îl străbat, Căci, după cei care-au trecut, nu vezi de-atâta fum și scrum Și de sinistre vânturi prăfuite, care bat. Eu șchiopătez ușor de-un suflet Și pasul mi-este azi nesigur, dureros. Nu mă-ntristez de râdeți de-al meu umblet. Voi alergați, eu vin încet pe jos! Mă uit mirată-n urmă, înainte... Prin ceață nu văd începutul, nici sfârșitul
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
zdrobească.Nu știu nici cât de lung e acest drum,Cu ce viteză și-n cât timp să îl străbat, Căci, după cei care-au trecut, nu vezi de-atâta fum și scrumși de sinistre vânturi prăfuite, care bat.Eu șchiopătez ușor de-un sufletși pasul mi-este azi nesigur, dureros.Nu mă-ntristez de râdeți de-al meu umblet.Voi alergați, eu vin încet pe jos!Mă uit mirată-n urmă, înainte...Prin ceață nu văd începutul, nici sfârșitul.Adulmec
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
1902 din 16 martie 2016. Cine sunt eu... mă-ntreb adeseori, Grăunte de lumină încolțit Pe-un bulgăre de viață în ninsori, Pierdut printre genuni, în albul infinit. Am strâns în palme lacrima luminii Tot alergând desculță după viață Și șchiopătând prin iedera minciunii Am exersat căderi fără speranță. Când m-au rănit — am cunoscut trădarea, Păcat neînțeles, simțit din greu, Scrâșnind din dinți, luptam cu disperarea, Dar m-a luat în brațe Dumnezeu. Și arătându-mi calea sprea Lumină, Mi-
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Am renăscut la umbra veșniciei. Citește mai mult Cine sunt eu... mă-ntreb adeseori,Grăunte de lumină încolțitPe-un bulgăre de viață în ninsori, Pierdut printre genuni, în albul infinit. Am strâns în palme lacrima luminiiTot alergând desculță după viațăși șchiopătând prin iedera minciuniiAm exersat căderi fără speranță.Când m-au rănit — am cunoscut trădarea,Păcat neînțeles, simțit din greu,Scrâșnind din dinți, luptam cu disperarea,Dar m-a luat în brațe Dumnezeu.Și arătându-mi calea sprea Lumină,Mi-a
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
-a Omul cel Veșnic întristat și-o mantie de iarnă-acoperi Colinele. El spuse, "O Tharmas, înalță-te! și O Urthona!" Atunci nălțatu-s-au Tharmas și Urthona de la ospățul cel de Aur, sătui 775 De Rîs și Bucurie: Urthona, de la căderea-i șchiopătînd, se sprijini de Tharmas, Ciocanu-n mîna-i dreapta. Tharmas își ținea cată de cioban Cu aur smăltuita, din aur erau podoabele-ntocmite de fiii lui Urizen. Apoi Enion, Ahania, Vala și soața-ntunecatului Urthona De la ospăț se ridicară, urcînd cu bucurie la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să-l tempereze. Veselia și distracția continua până în momentul în care bătrânul Conte Monterone își face apariția în sala de bal. Fiica sa fusese sedusa de Duce și el a venit să denunțe insultă și să condamne libertinajul Ducelui. Rigoletto, șchiopătând, se strecoară lângă bătrân și îl abordează în bătaie de joc. Vehemență lui Monterone îl obligă pe Duce să dispună arestarea acestuia. Bătrânul îi reproșează Ducelui lașitatea, iar bufonului îi aruncă blestemul unui tată. Rigoletto este înspăimântat de deznodământ în timp ce
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și surzi pe ritmurile acuzelor solitare. Fiind liberi, nu mai suntem solidari. Nici măcar față de necesitatea organică de a extirpa răul comun. O amnezie malignă ne moleșește luciditatea. Nu mai punem întrebări, nu mai căutăm răspunsuri. Ne-am obișnuit să mergem șchiopătând și nu ne miră deloc că nu mai putem alerga. În cele din urmă, am ajuns în ipostaza anihilantă în care verdictul asupra delațiunii să nu mai aibă semnificație. Cred cu tărie în judecata morală. Lucidă, asumată, rațională. Fără călăi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de rând, ca și deschiderea porților templului pentru toată lumea. Nu! strigă Brummell izbind cu pumnul În masă, nu, nu toate picioarele sunt chemate să poarte În același fel o cizmă sau un pantalon... Nu, milords. Oare nu există oameni care șchioapătă, care sunt sluți sau mizerabili pentru toată viața? Și nu ar trebui să prefacem În axiomă acea cugetare pe care am rostit-o de mii de ori de-a lungul vieții: XII Nimic nu seamănă mai puțin cu omul decât
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
bine făcută, e strâmbă, cocoșată sau șchioapă trebuie să se străduiască, din politețe, să reducă defectele trupului ei; Însă ar Însemna să nu fie femeie dacă și-ar Închipui că reușește să creeze cea mai mică iluzie. Domnișoara de La Vallière șchiopăta cu grație și numeroase sunt femeile cocoșate care știu să-și ia revanșa prin farmecul minții sau uimitoarea strălucire a unei inimi pline de pasiune. Nu știm când va sosi clipa În care femeile vor Înțelege că un defect le
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o chemau să moșească mai des decât pe Dichtlin. Un al treilea bărbat a declarat că, cu opt-nouă ani Înainte, porcii săi au intrat În curtea lui Dichtlin și ea a blestemat-o pe nevasta lui, care a Început să șchiopăteze la scurt timp (În realitate, se pare că Dichtlin spusese doar niște fraze ambigue). De asemenea, el o văzuse pe Anna stând În râu și Împroșcând apa cu picioarele. Ea Îi spusese că pescuiește, dar, imediat după aceasta, a avut
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este Arcadii Avercenko. Din alte literaturi realizează, singur sau în colaborare, versiuni ale unor scrieri de Hervey Allen, Martin Andersen Nexö, Krishan Chandar, Upton Sinclair. Deși li s-a reproșat că păstrează întorsături de frază din originalul rusesc sau mai șchioapătă în folosirea timpurilor, versiunile lui D. au meritul fidelității și o anume acuratețe. A mai tradus cărți de muzicologie, arhitectură, pedagogie, medicină. Traduceri: Upton Sinclair, Iubire, ed. 2, București, 1926; Arcadii Avercenko, Povestirile unui cinic, București, 1937, Manual pentru leneși
DONICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286828_a_288157]
-
acel lucru și apoi urmăriți rezultatele. Cei mai mulți oameni de afaceri se simt mulțumiți dacă lucrurile se îmbunătățesc. Totuși, acesta este cel mai slab model de testare, indiferent dacă intervenția dumneavoastră a fost responsabilă sau nu de vreo schimbare. Această abordare șchioapătă deoarece nu aveți nici o linie de bază în funcție de care să evaluați intervenția (vezi figura 13.1). Reluări ca procent din activitățile încheiate Procentul reluărilor Săptămâni Figura 13.1. Modelul B Modelul AB Acest model necesită culegerea informațiilor de bază referitoare
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
10 ani. În general, este pus la sfârșitul adolescenței sau în tinerețe (DSM-IV-TR). La copii și adolescenți, tulburarea atinge apogeul, de obicei, în timpul gimnaziului. Un fenomen curent la preșcolari este tendința acestora de a dezvolta o pseudopareză sau de a șchiopăta timp de câteva ore sau chiar zile după o rănire minoră (Fritz și colab., 1997). Cea mai viabilă explicație a continuării acestui comportament pare să fie atenția obținută ca și beneficiu secundar. Cea mai frecventă formă de tulburare de conversie
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
făină cu altul la găină, apoi umblă cu ei pe la negustorii de vechituri de le cumpără antereie întocmai ca ale lui, pentru ca niciunul să n-aibă nuri deosebiți de-ai lui. El și cu mosafirii păreau una ș' aceeași caricatură, șchiopătând în șapte chipuri, încît, când porniră din piață, se luară cânii după ei, iar lumea râdea țiindu-se de inimă. Femeia, când [î]i vede, i se păru că visează, că i se năzare bărbatu-tău de șapte ori înaintea ochilor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să nu poată redobândi Alsacia - lorena? Și iarăși se aruncă miliardele în gura militarismului, încît astfel opiniunea publică ezită a alege între dorința de pace și cea de răzbunare. Himera alianței rusești aprinde și la zelul războinic, deși această alianță șchiopătează din toate punctele de vedere. Cât despre Rusia, unele indicațiuni vor ajunge a determina starea în care se află. Din banii ei de hârtie se afirmă că a șasea parte ar fi bani falși, pentru că funcționarii emit și cheltuiesc din
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
colibă o mulțime de documente despre care își aducea aminte că bunicul său le căpătase de la un moșneag ciudat, care susținea că este ultimul membru al unei societăți religioase secrete care se opunea Abației. Povestea era învăluită în mister și șchiopăta în multe locuri, dar vorbea despre un fel de frăție milenară al cărei scop era zădărnicirea uneltirilor Abației, care rezerva omenirii un sfârșit dramatic. Severus susținea că toată moștenirea acestei societăți se afla în coliba bunicului său uitată de vreme
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu ei, păreau ca suferă enorm din cauză că nu se pot desprinde de planeta lor. - Ei vezi, aici e problema! De unde știa Dumnezeul lor că mai există și alte locuri care pot să îi adăpostească? Undeva, povestea asta a genezei zeților șchioapătă, dar nu mi dau încă exact seama unde. Există o fărâmă de competiție, deși ei neagă asta, dar deocamdată nu pot să pun degetul pe ea. Nu-ți bate însă capul, Amel. Cred că avem măcar încă două decenii înainte de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
scenei sub forma unui raport auctorial. A doua propoziție prezintă deja o situație narativă personală. Gîndurile părintelui Conmee despre misiunea sa împreună cu asociațiile libere sînt redate în mod direct. Apoi părintele Conmee întîlnește un marinar cu un singur picior, care șchioapătă pe străzi, cerșind și care va fi întîlnit și de alte personaje în acest capitol. (Acest cerșetor invalid este unul dintre coordonatorii care fac vizibil sincronismul întîmplărilor de pe parcursul a nouăsprezece segmente mari din acest capitol.) Vocea naratorului auctorial nu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
circulau fără tuburi de aer comprimat. Dubla sursă sau natură este resortul oricărui așezămînt temporal, ateu sau nu. Spuneți-mi, privind în jurul vostru, dacă durerea instituției ecleziale, care constă în vulgarizarea sublimului, nu este împărtășită de nu știu care instituție seculară, compromis șchiopătînd mereu între spirit și timp, întoarcere la principiile fundamentale și abandon față de compromiterile germinative. În jargonul forumului: între sectarism și oportunism. Remarcați pur și simplu că Biserica romană, "una, sfîntă, catolică și apostolică", este cea mai veche, mai stabilă și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pe acest traducător foarte exigent și realist ca fiind oarecum sceptic cu privire la reușită întreprinderii sale. E vorba, credem, de insatisfacția oricărui traducător onest care s-a luptat cu textul precum Iacob cu îngerul și l-a biruit, dar a rămas șchiopătând (cf. Geneză 32, 24-32). Fiind vorba de o carte sacra ce a fost scrisă și îndelung comentată într-o limbă și o cultură atât de diferită de a noastră, transferul de semnificații nu are cum să nu fie parțial, sacrificând
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]