1,260 matches
-
se regăsește într-un document din anul 1578, unde în contextul relatării răzvrătirii cazacilor în frunte cu Nicoară Potcoavă împotriva lui Petru Șchiopul sînt amintiți și „frații Simion și Grigore din Climăuți, aproape de Soroca”. Într-un act emis de Petru Șchiopul la 11 martie 1586, se arată că frații Simion și Grigore, boieri din Climăuți, au fost pedepsiți prin confiscarea averilor. Moșia lor a fost donată logofătului Andrei, pîrcălab de Soroca. La 20 mai 1665 Climăuții pe Nistru sînt pomeniți ca
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
Feredeni este un sat în comuna Deleni din județul Iași, Moldova, România. Este situată la aproximativ 10 km de orașul Hârlău, județul Iași. Își are originile în a treia domnie a lui Petru Șchiopul (17 octombrie 1583 - 29 august 1591). Acest domnitor pune stăpân pe Hatmanul Andrei peste satul Feredeni din ținutul ocolului Hîrlăului în anul 1590. Acesta este anul de atestare. La Feredeni se pot vizita: Situată la aproximativ 10 km de orașul
Feredeni, Iași () [Corola-website/Science/301277_a_302606]
-
de cretă caucazian” de Bertolt Brecht, „Andora” de Max Frisch, „Opera de trei parale” de Brecht, „Sinucigașul” de Nikolai Erdman etc. În concedii fără plată luate de la Teatrul din Haifa, Bodo a jucat în producții comerciale de succes, precum „Fișke șchiopul” (după un roman de Mendele Moher Sfarim), la Teatrul „Hasdera”, Moise Ventilator la „Teatron Haamamí” (Teatrul popular) (director:Avraham Pashanel), la Teatrul Lilakh -„Nebun pe acoperiș”, „Un israelian în America” de Eli Saggi și showul monolog „Votați-l pe Bodo
Yaakov Bodo () [Corola-website/Science/336332_a_337661]
-
Reginald I (n. 1255 - d. 9 octombrie 1326, Monfort) a fost conte de Geldern din 10 ianuarie 1271 până la moarte. Reginald a fost fiul contelui Otto al II-lea cel Șchiop de Geldern cu Filipa de Dammartin. În 1276, Reginald a fost căsătorit cu Ermengarda de Limburg, fiica unică și moștenitoarea ducelui Waleran al IV-lea de Limburg. În 1279, el a devenit duce-consort de Limburg, iar când Ermengarda a murit
Reginald I de Geldern () [Corola-website/Science/328687_a_330016]
-
7742 ha. În cadrul acestuia sunt incluse ca arii naturale protejate: Rezervația "Polița cu Crini" (370 ha), Cascada Duruitoarea (1 ha) și s-a creat o zonă de cercetare științifică, cu o suprafață de 5830 ha, cuprinsă între Complexul Lespezi, Piciorul Șchiop și Scaunele Zeilor - Ocolașul Mare, la sud. Baba Dochia care a avut un fiu, pe numele său Dragobete care s-a căsătorit împotriva dorinței ei. Pentru a-și necăji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat acesteia
Masivul Ceahlău () [Corola-website/Science/297115_a_298444]
-
XVI-lea un numar de 24 de ținuturi: Bârlad, Tecuci, Tigheci, Lăpușna, Vaslui, Orhei, Soroca, Hotin, Cernăuți, Suceava, Iași, Fălciu, Covurlui, Horincea, Putna, Adjud, Tutova, Trotuș, Bacău, Român, Neamț, Cârligătura, Hârlău și Dorohoi. "Catastiful de câșle" (1591) al lui Petru Șchiopul menționează numai 22 de ținuturi, ținutul Horincea fiind contopit cu ținutul Covurlui, iar ținutul Adjud cu ținutul Putna. Aflat la granița Moldovei, ținutul Covurlui avea menirea de a apăra Moldova de atacurile turcilor și tătarilor. Pe aici treceau soliile moldovene
Ținutul Covurluiului () [Corola-website/Science/335503_a_336832]
-
de care ar trebui să se ocupe comunitatea și cea în cauză, grija principală este tot a peticuțelor cu care trebuie să se împodobească și a mesei mari la care să poftească tot pe cele sătule, ignorând pe cei „orbi, șchiopi, flămânzi, bolnavi și care n-au cu ce răspunde, dându-ți înapoi masa ta”. Așa încât am amânat „marele eveniment” pe care vulgul și vulgaritatea îl vulgarizează. Cu Slutica mea socotesc că nu s-a făcut nimic. Rog să cereți înapoierea
Însemnări despre prozatoarea Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3465_a_4790]
-
-n buzunar prin port, am să mă duc pe peninsula ceia îngustă până la capăt, să ascult geamandura, am să mănânc 300 de guvizi fripți și 1000 de crevete, ș-am să-mi bat joc de Marea Neagră în versuri Albe, foarte șchioape, dedicate lui Ovidiu - și pe urmă am să mă întorc la Iași să vă scriu isprava de la distanță și-o să vă fie ciudă. Exact, așa o să fac. La Constanța nu mă cunoaște nimeni, pot să-mi fac de cap și
George Topîrceanu și confrații săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6212_a_7537]
-
Trușești este o așezare veche; documentar, numele așezării este menționat în vremea lui Alexandru Lăpușneanu la 15 februarie 1568. În harta Moldovei lui Dimitrie Cantemir, care întregește lucrarea „Descripțio Moldaviae” satul Trușești nu figurează, pentru că, în vremea lui domnitorului Petru Șchiopul, satul fusese distrus de către tătari și cazaci. Pe veremea Movileștilor satul s-a reconstruit cu oameni aduși din părțile Bacăului. În timpul domniei lui Vasile Lupu satul este înzestrat cu heleștee și cu mori în apa Jijiei. Comuna Trușești datează din
Comuna Trușești, Botoșani () [Corola-website/Science/299261_a_300590]
-
Vaslui și Huși. Drumul comercial ce trecea pe valea Bârladului a devenit drum domnesc în timpul domniei lui Iliaș Rareș (1546-1551). În valea Docolinei a avut loc în vara anului 1577 o luptă pentru ocuparea tronului Moldovei, între oastea lui Petru Șchiopul, care venea dinspre sud și cea a lui Ioan Potcoavă, care cobora dinspre nord. Confruntarea de la Docolina dovedește existența unui pod în această zonă. Satul a fost dăruit la începutul secolului al XVII-lea boierului Mihai Furtună, această danie fiind
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
societatea românească contemporană, rău pe care oamenii încearcă să-l combată prin cântare. De altfel, mai întotdeauna cântecele se sfârșesc cu victoria celui „dușmănit” și cu biruința lui asupra vrăjmașului. Din mulțimea de jocuri, distincte de altădată - „"brâul”", „"târcolul”, „ungurica”", „"șchioapa"”, „"rustemul"”", „bordeiașul”", „"frunza”"... - gorjenii le-au păstrat astăzi doar pe cele mai populare și cu circulație mai extinsă: „"hora de mână”" și „"sârba”". Hora este legată de actele rituale din cursul nunții, dar și de alte ocazii în care comunitățile
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
, Tamerlan, („Timur cel Șchiop”) (persană: تیمور لنگ, sau Timur-e Gurkăni, تيمور گوركانى, din mongolă "kürügän" „ginere”, aluzie la căsătoria cu o prințesă din clanul lui Ginghis Khan, n. 8 aprilie 1336 - d. 18 februarie 1405) a fost un cuceritor mongol, întemeietorul unui imperiu cu
Timur Lenk () [Corola-website/Science/298666_a_299995]
-
lungă durată. În afară de multe distrugeri și suferință nu a lăsat prea multe în urma lui. Numele său, "Timur" (sau "Temür, Temir, Demir" în limbile turcice), înseamnă "„de fier”, „ca fierul”". Numelui îi este atașată porecla "lenk", "lang" și "aksak", cu semnificația "șchiopul", "ologul". Versiunea latinizată a numelui este "Tamerlan". Timur era șchiop din cauza aderențelor de la nivelul rotulei genunchiului drept cauzate de o tuberculoză osoasă, diagnostic stabilit în 1941, când cercetători sovietici i-au exhumat cadavrul. Mai avea o pareză la umărul drept
Timur Lenk () [Corola-website/Science/298666_a_299995]
-
prea multe în urma lui. Numele său, "Timur" (sau "Temür, Temir, Demir" în limbile turcice), înseamnă "„de fier”, „ca fierul”". Numelui îi este atașată porecla "lenk", "lang" și "aksak", cu semnificația "șchiopul", "ologul". Versiunea latinizată a numelui este "Tamerlan". Timur era șchiop din cauza aderențelor de la nivelul rotulei genunchiului drept cauzate de o tuberculoză osoasă, diagnostic stabilit în 1941, când cercetători sovietici i-au exhumat cadavrul. Mai avea o pareză la umărul drept, urmare a unei răni produse de o săgeată. Timur provine
Timur Lenk () [Corola-website/Science/298666_a_299995]
-
22 - 30 august 1974 în R.D.G.: la Königstein (inclusiv Fortăreața Königstein), Krielstein și Quedlinburg. O parte din cadre au fost filmate la Castelul Bran și la Cetatea Râșnov. Scenariul inițial prevedea și rolul unui luptător cu picior de lemn, Ionică Șchiopul, care făcea parte din foșții războinici ai lui Mihai Viteazul ce se întorceau în Țara Românească. Rolurile erau deja împărțite actorilor, iar Ionică Șchiopul urma să fie interpretat de Alexandru Herescu, interpretul rolului Cotyso din "Dacii". Sergiu Nicolaescu a modificat
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
și la Cetatea Râșnov. Scenariul inițial prevedea și rolul unui luptător cu picior de lemn, Ionică Șchiopul, care făcea parte din foșții războinici ai lui Mihai Viteazul ce se întorceau în Țara Românească. Rolurile erau deja împărțite actorilor, iar Ionică Șchiopul urma să fie interpretat de Alexandru Herescu, interpretul rolului Cotyso din "Dacii". Sergiu Nicolaescu a modificat însă textul, fără să-l anunțe pe Herescu. Actorul s-a supărat atât de tare, că s-a îmbolnăvit de hepatită. Una dintre secvențele
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
derivă de la „botușu” ce se întrebuințează la altoire sau mlădiță de vie. Prima atestare documentară a localității datează din 3 iulie 1575. Într-un document din culegerea "„Documente privind istoria României”", Vol. III, p. 55-56, se spune că domnitorul Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579 și 1583-1591) a întărit moștenirea urmașilor lui Luca Arbore; la acea dată, satul Botoșeni aparținea fiicei lui Luca Arbore, Odochia. La 25 octombrie 1615, domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615 și 1621-1623) a cumpărat de la Anastasia, fiica
Biserica de lemn din Botoșana () [Corola-website/Science/317077_a_318406]
-
de o mulțime de copii, care începură a striga "a murit sfântul", iar după cinci zile a fost dus și înmormântat în oraș cu mare alai. Sicriul cu moaștele sfântului a fost în ziua aceea izvor de vindecări. Toți orbii, șchiopii și cei ce sufereau de alte boli s-au vindecat numai atingând Sicriul Sfântului. După moartea Sfântului Anton, minunile au continuat și s-au înmulțit; așa că de abia trecu un an de la moartea lui slăvită, că deja Papa Grigoriu al
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
Petreștilor și dintre satul Băbicanilor”. La fel, într-un document din 15 martie 1509 era amintit un anume Marcu din Petrești. Satul Mășcăteni, numit în vechime și Măcicăteni, Moșcoteni sau Mășcățeni este atestat documentar la 1 august 1583, când Petru Șchiopul a întărit un schimb de sate între mănăstirea Galata din Iași și boierul Gavril Albotă cu rudele sale. Satul Albești este menționat pentru prima dată într-un act din 24 mai 1602, când Ieremia Movilă întărește fiilor vornicului Cârstea Balș
Comuna Albești, Botoșani () [Corola-website/Science/310245_a_311574]
-
localitatea din punct de vedere istoric, Bogdan Lăpușneanu, domnul Moldovei, face cunoscut faptul că Ana, fiica vistiernicului Eremia a vândut Agafiei satul Vălcești, pe Siret. După moartea Agafiei, la data de 23 noiembrie 1577, urmașii ei vând satul domnului Petru Șchiopul pentru 3000 de zloți tătărăști, care la rândul lui dăruește satul Vălcești mănăstirii Galata. Din documente, reiese faptul că locuitorii se ocupau cu agricultura, cultivând plante (orz, ovăz, bob), crescând animale (oi, porci, cai), ocupându-se de asemenea și cu
Bucecea () [Corola-website/Science/299346_a_300675]
-
mănăstirii Galata. Din documente, reiese faptul că locuitorii se ocupau cu agricultura, cultivând plante (orz, ovăz, bob), crescând animale (oi, porci, cai), ocupându-se de asemenea și cu albinăritul. Pe Siret, în satul Vălcești existau 5 mori. Urmașii lui Petru Șchiopul vor întări satul Vălcești mănăstirii Galata. Asemenea documente sunt datate la 5 ianuarie 1600 de Ieremia Movilă, la 16 noiembrie 1607 de Mihail Movilă, 11 mai 1603 de Constantin Movilă. O nouă confirmare a satului Vălcești mănăstirii Galata o dă
Bucecea () [Corola-website/Science/299346_a_300675]
-
lui Ștefan cel Mare, vând meleagurile Cajvanei lui Luca Arbore, portarul de Suceava, iar după moartea năprasnică a hatmanului vor fi moștenite de una din fete, Marica Călugărița. Prima atestare documentară este datată 3 iulie 1575, când domnul Moldovei, Petru Șchiopul hotărăște împărțirea moșiilor fostului portar al Sucevei, prilej cu care Cajvana și satul vecin Hrincești (astăzi cătunul Codru) revenea uneia din cele 6 fete ale sale, Marica Călugărița, la bătrânețe. În anul 1615 satul și teritoriile sale sunt cumpărate de
Cajvana () [Corola-website/Science/299254_a_300583]
-
îl arată a fi printre ultimii copii ai lui Vladimir. O altă posibilitate este o legătură extraconjugală a lui Vladimir, după divorțul de Rogneda și căsătoria cu Anna Porfirogeneta. Iaroslav apare în saga-urile nordice sub numele de Jarisleif cel Șchiop, handicapul său, probabil datorat unei răni de săgeată, a fost confirmat de examinarea rămășițelor. În tinerețe, Iaroslav a fost trimis de tatăl său să guverneze ținuturile din nord, la Rostov dar a fost transferat în 1010 la Novgorod, după cum se
Iaroslav I cel Înțelept () [Corola-website/Science/309087_a_310416]
-
într-o dispută violentă cu vărul său, Henric al XVI-lea "cel Bogat", duce de Bavaria-Landshut și, după ce a constituit obiectul interdicției atât papale, cât și imperiale, în 1439, a întâmpinat opoziția propriului său fiu, Ludovic al VIII-lea "cel Șchiop". Acesta din urmă se împotrivea favorii acordate de tatăl său unui alt fiu, ilegitim. Ca urmare, în 1443, cu sprijinul markgrafului de Brandenburg, cu care intrase într-o alianță matrimonială, a reușit să impună abdicarea lui Ludovic cel Bărbos. Doi
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
favorii acordate de tatăl său unui alt fiu, ilegitim. Ca urmare, în 1443, cu sprijinul markgrafului de Brandenburg, cu care intrase într-o alianță matrimonială, a reușit să impună abdicarea lui Ludovic cel Bărbos. Doi ani mai târziu, Ludovic "cel Șchiop" a murit, și întregul ducat cu reședința la Ingolstadt a trecut în posesia lui Henric "cel Bogat" din Bavaria-Landshut. După moartea lui Frederic I din 1393, ducatul Bavaria-Ingolstadt a trecut în posesia fiului său, Henric al XVI-lea "cel Bogat
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]