975 matches
-
albastră / zorii murmură un dor / singur răsăritul / mai sărută o dată / talpa incendiată / a unui asfințit” (Feerie). Că nimic nu e simplu și că poetul și-a asumat un destin de Sisif, reiese limpede din următoarele versuri: “viscolesc umerii goi / spaime șerpuiesc în artere / clipele înghesuie / cuburi de gheață în sufletul gol / fluturi orbi bat geruri în călcâiul ei / dar nici atunci nu oprește / îți mușcă buzele / până simte pulsul durerii / rostogolit în copite / se smulge iernii / și-o rupe la fugă
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PROMISIUNEA DE JOI (XI) Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 861 din 10 mai 2013 Toate Articolele Autorului Vântul porni să sufle din senin. Ursache urcă dealul, urmărind mașinile care se îndepărtau. Poteca șerpuia prin desișul de aluni, forfecându-i pașii. Se ținea cu mâna dreaptă de brusturii crescuți în voie, lăsând bățul să zgârie pământul, și urca. Ajunse pe zare. Obosit, se așeză pe iarbă. Trebuia să mai străbată încă două dealuri și
PROMISIUNEA DE JOI (XI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344728_a_346057]
-
strămoșilor. Acolo sălbăticiunea este îmblânzită Și greșelile iertate. Pe obrajii rumeni se vede tihna raiului. În satul cocoțat printre nori Se aude liniștea. Stăpânul râde liniștit. În munte stă Lumina, Iar în brazdă sfințenia. Poiana Omului e plină de cântec. Șerpuind printre țarcuri imense și căpițe de fân, Ajungi la Casa Sufletului. CRUCEA Betoane în loc de lemn, Piatră în loc de suflet, Deznădejde în loc de credință. Aripi schingiuite de ghimpii răutăților. Undeva, în visul tău, Iisus coboară pe scara de ceară, Cu tălpile spălate de
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
nu este cum se aștepta el ... timpul. Te plimbi fără țintă, cu mâinile in buzunarele hainei. Ridici gulerul, frigul umed iți pătrunde trupul, scuturat de frisoane. Nu știi de unde vii, te îndrepți către nicăieri. Cauți să deslușești tâlcul vieții. Aleile șerpuiesc in labirinturi, nu mai recunoști drumul spre casă. Hațișurile destinului îți intind capcane. Îți freamătă în minte frânturi de șoapte și imagini rupte din întâmplări trăite ... cândva. Hoinar in firul sorții, te pierzi in inima orologiului ... tic-tac. Se apropie Clipa
HOINAR... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359455_a_360784]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN - CAP 11 Autor: Ioan Lilă Publicat în: Ediția nr. 348 din 14 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului 11 PATIMA ANCESTRALĂ Drumul spre mal era ca o beție, o vrajă, un miracol, șerpuia miraculos printre case și grădini, strecurîndu-se pe sub umbrele grase ale prunilor, pietrele mi se rostogoleau sub tălpi, mergeam desculț, îmi simțeam mușchii coapselor încordați de efort, Thomas povestea ceva și Licurișca rîdea în hohote, dar nu eram atent la ei
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
Amour et Pshyche”!, de exemplu, statuetă cumpărată de la bîlci cu două-trei hîrtii colorate, echivalentul a două pachete de Kent sau al unei cutii cu Dero. Cînd am ajuns pe culme, m-am întors și am privit valea, acoperișurile caselor, șoseaua șerpuind printre livezi, stîlpii de telegraf, firul de apă care se strecura printre dealurile împădurite. Ce frumos! Ce minune! Dar miracolul abia acuma urma să mi se desfășoare în fața ochilor. Îi așteptam însă pe cei doi prieteni ai mei, care urcau
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
se strecoră ca veninu-n inimioară. Iubirea - gingașă floare o primim și o dăruim cu ardoare, cât trăim, celor pe care-i iubim. Iubirea-i atemporală - auroră boreală ce viața-nfrumusețează și o binecuvantează. Iubirea-i vâltoare-n limpezi ape curgătoare șerpuind unduitoare, scăldate-n raze de soare. Iubirea este furtună, vifor sau văpaie, este jarul ce mocnește, nu-i un foc de paie. Iubirea-i torentul care ne prinde-n al lui șuvoi și ne duce în ispită, în păcat, pe
IUBIREA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360354_a_361683]
-
îngrădite de banal. îi dăruim un strop... de alb real. voi lăsa în palmele tale câte o filă. una va fi iubirea, alta va fi tăcerea. să-mi spui care din ele este lizibilă. eu văd doar zece degete înfrigurate, șerpuind prin geometria aerului, rănindu-l. când brațele zvâcnesc, mimând îmbrățișare, degetele conturează aripi, și inimă, și pasăre, și... scara dorințelor, și opturi... multe opturi până când umbra prea înaltă a mâinilor se prăbușește în poale. mâinile plâng atunci, prinzându-se una
TĂCERE, GHEAŢĂ. GÂNDURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360599_a_361928]
-
alea jacta est, ca și când ne-am mai hrăni cu niște rădăcini de latinitate într-un mod cu totul obscur. Orașul mic tace, ascuns în amărăciunea șomajului, cu căsuțe scorojite lipite uneori de vile impunătoare sau case de secol XIX. Străzile șerpuiesc senin și se întind să cuprindă teresele de vară, unele chiar moderne, în care oamenii se grăbesc să intre ca la o binevenită relaxare. Mă întrebam unde sunt tinerii. Cum unde sunt? Spania, Italia... Împrăștiați prin lume, risipiți de spaima
ORAŞUL PIERDUT de FLORENTINA UDEANU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360707_a_362036]
-
strămoșilor. Acolo sălbăticiunea este îmblânzită Și greșelile iertate. Pe obrajii rumeni se vede tihna raiului. În satul cocoțat printre nori Se aude liniștea. Stăpânul râde liniștit. În munte stă Lumina, Iar în brazdă sfințenia. Poiana Omului e plină de cântec. Șerpuind printre țarcuri imense și căpițe de fân, Ajungi la Casa Sufletului. Crucea Betoane în loc de lemn, Piatră în loc de suflet, Deznădejde în loc de credință. Aripi schingiuite de ghimpii răutăților. Undeva, în visul tău, Iisus coboară pe scara de ceară, Cu tălpile spălate de
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]
-
de grinda inimii. un orb îmi schița pagini cu săgeți de cântec. într-o zi le voi răsuci dincolo de masca dintre maluri și le voi trimite peste prăpăstii. de acolo pornesc corăbiile spre oceanul de niciunde. între timp, ziduri înțelepte șerpuiesc pentru cetatea în care vom fi trăit, și eu, și tu, în desișul luminii... Referință Bibliografică: în hohot să ardă / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1320, Anul IV, 12 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gina
ÎN HOHOT SĂ ARDĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360129_a_361458]
-
că renunță și tranversează strada, răsuflă ușurat și pornii după Radu. Dintr-o altă parte a pieții și Costel îl urmărea pe Radu, ce mergea agale cu geanta sa de voiaj pe umăr printre puținii trecători de pe stradă. Drumul lui șerpuia printre case, după care intră pe niște străduțe mai înguste și pustii, nu era mai nimeni pe acolo. În spatele lui mergând prin locurile cele mai întunecoase îl urmau Costel și Chinezul, nefăcând nici cel mai mic zgomot înțelegându-se între
UN OM SINGURATIC de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359775_a_361104]
-
de El, ci pentru că îi oferea mai multe variante pentru încheierea socotelilor cu lumea. Putea să-și dea drumul de pe oricare din cele trei poduri care traversau defileul, dacă alegerea ar fi fost să fie apa adâncă și verzuie care șerpuia bolborosind printre stânci, sau putea pur și simplu să pășească peste marginea tăiată drept în peretele stâncos, înalt de peste treizeci de picioare. Își adună părul în vârful capului, privindu-și umbra alungită care îi încurca pașii. Vocile care se apropiară
ARIPI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359834_a_361163]
-
refăcută din memorie și repovestită de interpretul Benone Sinulescu zugrăvește dejucarea unei drame pe care o puteau trăi. „Călătoream”, povestește Benone Sinulescu, „într-un turneu, printr-o localitate din Bucovina. Eu și Ion Drăgoi eram în față, lângă șofer. Mașina șerpuia la un moment dat printre niște serpentine în pantă abruptă, când șoferul a izbucnit în disperare, țipând din toate puterile că nu ține frâna. Cu o prezență de spirit și un profesionalism salvator, el a reușit să scoată mașina din
BENONE SINULESCU. O VIAŢĂ RETRĂITĂ ESTETIZAT, ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359893_a_361222]
-
ies puii, care la eclozare au 16-19 cm. Principalul mijloc de apărare este fuga. Se mișcă repede, refugiindu-se în găuri, crăpături ale solului sau în găurile de la rădăcinile arborilor. Surprins lângă mal, se refugiază în apă. Înoată bine, șerpuindu-se cu capul ridicat la suprafața apei. Dacă nu se poate ascunde, ia o atitudine de intimidare, strâns colac, șuierând puternic și umflându-și capul, ca în cele din urmă să își lovească adversarul cu botul, fără a mușca. Luat
PLAN DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296511]
-
deplasează prin tracțiune cu ajutorul brațelor până la capătul acesteia, ocolește în viteză fanionul și se deplasează la propria echipă predând ștafeta următorului coechipier, după care se deplasează la capătul șirului alcătuit de propria echipă. În Varianta 3, alergarea este șerpuită printre repere urmată de deplasare în echilibru pe banca de gimnastică, cățărare pe banca înclinată cu ajutorul brațelor și a picioarelor după care se ocolește în viteză fanionul și se deplasează la propria echipă predând ștafeta următorului concurent, după care
ANEXE din 20 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296594]
-
de viteză - rezistență în regim de îndemânare • Mobilitatea articulară coxofemurală și scapulohumerală 3. Elemente și procedee tehnice de bază PROCEDEE TEHNICE a) în atac - însușirea unor noi procedee tehnice și consolidare celor cunoscute • mișcarea în teren: - alergare de viteză - alergare șerpuită printre apărători - alergare cu schimbări de direcție - deplasări în direcții diferite: - înainte - lateral - oblic - înapoi - sărituri cu bătaie: - pe un picior - pe ambele picioare • ținerea mingii cu o mână prin apucarea și ducerea ei în diferite planuri • pasarea mingii: - zvârlită
ANEXE din 20 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296594]
-
111? Pauză. Urologia? Tot înainte și la stânga. Vă mulțumesc! Mă uit în jur și mă gândesc la moarte, zac trează pe bancă și privesc intens într-un alb nesfârșit, dându-mi seama că toți am început deja să murim Mă șerpuiesc printre oameni, cărucioare, asistente, studenți, mături, automate cu cafea la 1 leu. Ajung la secția de Urologie. De la secretariat tocmai iese o doamnă cu părul roșu, mă uit la ea, încuie ușa, iar eu plec în căutarea dragonului 111. De ce
Am intrat în spital ca un om sănătos, am ieșit neom () [Corola-blog/BlogPost/338264_a_339593]
-
bogată activitate în cadrul organizațiilor și asociațiilor românești din afara granițelor. „De acum să-mi spui unchiule, iar eu îți spun nepoate” Închisoarea Panciova din Iugoslavia a fost locul de unde viața lui nea Mitică a început să-și schimbe cursul și să șerpuiască sinuos pe cărările necunoscutului... Aici l-a întâlnit pe Nichita Tomescu, un avocat din București care reușise să scape din ghearele comuniștilor și pornise în lumea largă pentru a-și făuri o nouă viață. De cum l-a remarcat pe nea
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
pădure, aproape de acel misterios schit al Hadâmbului. Era o toamnă târzie din câte îmi aduc aminte. La ora patru toți eram în picioare și ne-am “îmbarcat” în căruța unui localnic destoinic trasă de doi cai, obisnuiți cu acele poteci șerpuite prin desișul pădurii. O noapte rece umedă și...neagră ca păcura ne-nvăluia. Drumul spre Domnița era de pământ, noroios și plin de hârtoape și rădăcini. Avea și o porțiune fără pădure, dar în rest circa cinci-șase kilometri șerpuiau numai
O povestire adevărată și un…tablou! () [Corola-blog/BlogPost/340047_a_341376]
-
poteci șerpuite prin desișul pădurii. O noapte rece umedă și...neagră ca păcura ne-nvăluia. Drumul spre Domnița era de pământ, noroios și plin de hârtoape și rădăcini. Avea și o porțiune fără pădure, dar în rest circa cinci-șase kilometri șerpuiau numai printre stejari și arboret. Nu foloseam lanternele pentru că ne-ar fi trădat prezența de departe. Trebuia să ne bazăm doar pe dibăcia căruțașului și instinctele cailor. - Nu vă fie teamă, ne-a asigurat săteanul, caii se descurcă, numa’ să
O povestire adevărată și un…tablou! () [Corola-blog/BlogPost/340047_a_341376]
-
sau în oraș așa că în momentul în care am ajuns la Bălăbănești am simțit că mă întorc în timp cu cinzeci de ani. Să auzi cum curg șiroaie mici, venind de undeva din vârf de deal, să mergi pe poteci șerpuite printre bâlii, să te așezi dimineața de mai sau iunie sub sălciile Frumoasei și să auzi concertul privighetorilor... este cu adevărat minunea lui Dumnezeu revărsată peste oamenii acestui sat. Oamenii sunt și buni - și răi, și credincioși - și necredincioși, .... ca
De la manșă la altar – un interviu memorabil cu părintele Petru Moraru () [Corola-blog/BlogPost/340028_a_341357]
-
în câmp. Până la Brașov au fost coborâți toți, în afară de mine și Opriș, care am fost depuși la Sinaia, la un spital destinat frontului... -Care să fi fost acela? -Am văzut scris pe clădire, deasupra intrării principale, „Păltiniș”, și pe lângă el șerpuia un pârâu; era un fel de sanatoriu pentru timp de război. Aici am fost consultați de doi medici specialiști în oase, unul german, unul român, ultimul părându-mi că mirosea a băutură. În privința mea, germanul s-a pronunțat pentru amputarea
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
orele prânzului. Până mâncară și mai turnară câteva ulcele de vin pe gât, ca să le treacă durerea de cap, se făcură ceasurile amiezii. În cele din urmă, câțiva călăreți se furișară pe drumeagul din pădure către munți, urmară poteca ce șerpuia printre stânci și ajunseră pe firul unei ape repezi și zgomotoase ce se prăvălea furioasă la vale. O traversară când pe o parte, când pe alta, apoi, fiindcă râușorul era străjuit de pereții abrupți, înaintară prin vad. Pesemne, iscoada rătăcise
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
-ți scuture tăcerea din pleoape cea stângă îți învelește coșmarul în care ucizi lebăda. La amiază eu sunt gând în gândul tău îl pândesc, îl aștept îl simt mai sus de genunchi în curbura dintre gât și umăr apoi coboară șerpuind peste sâni înfiorând așteptările. Seara eu sunt dragostea însăși cu fluturii acunși sub piele să nu-i vezi și să îi ucizi cu râsul tău, râsul acela care mă acoperă ca o lavă ce-și croiește drum spre adâncul din
EU ŞI TU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341331_a_342660]