381 matches
-
-i pierde, iar eu simt că n-am considerat jocul imoral decât după ce automatul mi-a înghițit ultimul dolar. Pe la trei noaptea, mă duc să mă culc, epuizat. 31 august Dimineață, văd pe fereastră că "Miraj" are o piscină uriașă, șerpuitoare. Nu voi putea să mă laud că am făcut o baie în ea. Ne grăbim să ne întoarcem la Los Angeles. Din mașină, constat că piramida "imperiului egiptean" arată mai puțin interesant acum. În lumina zilei, toate cocotele sunt dezavantajate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se întâmpla ceva - în port erau încărcate și ridicau ancora zilnic neobișnuit de multe corăbii. Corăbiile, fără excepție, navigau din zona de miazăzi a lacului, către miazănoapte. Și mii de baloturi de orez, transportate pe drumurile de uscat, cu convoaie șerpuitoare de cai și căruțe, urcau și ele, în susul coastei, spre nord. Ca întotdeauna, străzile din Azuchi forfoteau de circulația călătorilor și de venirile și plecările feluriților seniori. Nu trecea nici o zi în care să nu fie văzut câte un mesager
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
într-un fel, era diferit de cel pe care-l priviseră în trecut. Dar, când oamenii din Kai priveau enormul tezaur și rezervele de muniții mutate în noua capitală, odată cu palanchinurile și cu șeile aurii ale întregului clan și caravana șerpuitoare de care trase de boi întinzându-se pe nenumărate leghe, își recăpătau siguranța că au o provincie puternică. Aceleași sentimente de mândrie îi urmăreau de pe vremea când Shingen încă mai dăinuia printre soldați și chiar printre oameni de rând. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
situat chiar în mijlocul acestei câmpii deschise. În ochii lui Hideyoshi, plantațiile, orezăriile, terenurile de călărie și satele de pe acest șes plat erau deja scufundate. După cum vedea el lucrurile, malurile muntoase din cele trei lacuri puteau fi privire ca un șir șerpuitor de capuri și de plaje, iar Castelul Takamatsu, ca o insulă solitară, făcută de mâna omului. Hideyoshi îi înapoie harta lui Kyuemon, încredințat că planul putea fi pus în aplicare, și se urcă la loc, pe cal. — Se mergem! le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ton ce părea înverșunat, și-și goli ultima ceașcă. În mai puțin de-o oră, era pe cal. Sub un cer de stele palide, trei mii de oameni cu făclii în mâini părăsiră castelul de pe malul lacului, într-o coloană șerpuitoare, pentru a dispărea spre poalele colinelor din Shimeigatake. Era seara zilei de douăzeci și șase. De pe terasa castelului, Mitsuharu îi privea plecând. Avea să formeze un regiment compus numai din vasalii de la Sakamoto, pentru a se alătura armatei principale mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se lăsaseră amăgiți crezând că, deocamdată, n-avea să mai înceapă nici un război. — Însuși Seniorul Hideyoshi călărește în frunte. Au venit forțele lui Tsutsui, precum și armata Seniorului Niwa. Dar vocile de pe marginea drumului erau nedumerite cu privire la destinația acelei expediții. Coloana șerpuitoare de armuri și coifuri trecu foarte rapid prin Keage și se uni cu efectivele care așteptau la Yabase. Corăbiile de război încărcate cu trupe începură să despice valurile albe în formație strânsă, îndreptându-se spre nord-est, pe când armata pornită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre partea de miazănoapte din Omi. Lăsând campania din Ise în seama lui Nobuo și Ujisato, Hideyoshi își îndreptă armata spre Omi. În ziua a șaisprezecea, ajunse la Nagahama, iar, în cea de-a șaptesprezecea, trupele sale porniră pe drumul șerpuitor de pe malul lacului, spre nordul provinciei Omi. El, unul, se deplasa călare. Briza primăvăratică îi juca pe chip, în timp ce călărea sub stindardul de comandant cu tigve aurite. La granița cu Omi, în regiunea alpină Yaganase, zăpada proaspătă zăcea în vâlcele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
orașului? „Vom învinge. De astă dată, putem învinge.“ Astfel vedea Hideyoshi viitorul. În noaptea aceea, armata își instală tabăra la Hirakata și, în zorii dimineții următoare, cei treizeci de mii de oameni își continuară drumul spre răsărit, urmând o cale șerpuitoare, de-a lungul Râului Yodo. Când ajunseră în Fushimi, cam patru sute de oameni le ieșiră în întâmpinare la trecerea râului. — Ale cui sunt aceste drapele? întrebă Hideyoshi. Generalii își îngustară ochii, bănuitori. Nimeni nu putea identifica uriașele steaguri cu ideograme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
banii? Nu știu... Încă nu m-am gândit. Trebuie să vorbesc cu... cu ea. Poate o să călătorim. Sper să fie totul bine. ...Lucian aprinde o lumânare. Vântul culcă flacăra și o stinge. O dâră subțire de fum urmează grăbită calea șerpuitoare a vântului. O aprinde din nou. Vântul tresare plin de viață... În căsuță au rămas capetele de lumânare de la vizitele anterioare. O aprinde și pe cea de-a doua și închide ușița. DRAGOȘ ȘI SEXUL FRUMOS Delia Cu destul de mulți
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
el, am răspuns. Da? — V-a telefonat cineva după-amiază, domnule. Caduta Massi?... E chiar Caduta Massi? — Una și aceeași... A lăsat vreun mesaj, ceva? — Nu, domnule. Nici un mesaj. — În regulă. Mulțumesc. — Mhm. Am pornit-o spre sud, îndreptându-mă spre șerpuitorul Broadway. Ce-i toată prostia asta cu mhm? Am trecut printre duhurile mâncătoare emanând din gurile de metrou. Am auzit mugetul răgușit al sirenelor, soneriile bicicliștilor și ale celor pe skateboard-uri, drogați, țâncii din cărucioare, windsurferi. Am văzut mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în cabina 4A. Au pus gagica pe spate, au strâns-o ca pe un burduf și i-au înfipt o bâtă de baseball în spatele genunchilor îndoiți. Apoi au supus-o unor șocuri electrice. Părea foarte real. Era real? Vedeai linia șerpuitoare a fulgerului alb, în timp ce fata urla și se zbătea cu adevărat. M-am roit înainte de a-i fi făcut și clisma, așa cum era anunțat pe hârtia cu porcării prinsă pe ușă. Dacă fata ar fi arătat mai bine, dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de pe Upper West Side, despre care probabil că ai citit. Până de curând, Blithedale era un fel de azil. Încă mai seamănă cu o stație terminus din Londra sau cu o închipuire medievală despre ultima navă de război, ancorată la șerpuitorul, frântul Broadway. Anul trecut, un geniu într-ale proprietății a scos bătrânii pe scara de incendiu, și acum păstaia asta burtoasă a fost tăiată de-a curmezișul în patru felii mari și prospere. Mă simt tânăr și mic în locul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mare, un sul care, cu siguranță, zăcuse uitat ani de-a rândul, fiindcă, izbit de masă, ridică nori mari de praf. Îi scoase învelitoarea și întinse prima porțiune cu mâinile lui bătrâne, îndemânatice; în locul unei scrieri, Gajus văzu niște linii șerpuitoare de-a latul foii. De marginea laterală a acesteia era lipită alta și, pe măsură ce Iginus desfăcea și întindea sulul, Gajus vedea că liniile mergeau mai departe, pe celelalte foi lipite una în continuarea celeilalte. Ici-colo se vedeau cercuri negre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai repede, ba mai încet ca șirul, purtându-și cu emfază zalele chitinoase. Când o furnică se prăvălea pe spate, furnicoiul cobora până în dreptul ei și aștepta până când frunza se înălța din nou semeață în aer și se integra șirului șerpuitor. Povârnișul părea să nu se mai termine, până când, la un moment dat, se prelungi cu un perete aproape vertical de stâncă, cu găuri din loc în loc, bordate cu un strat străveziu de mușchi sau ierburi uscate. Baza era alcătuită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Ceva se întâmpla în acel oraș și nu pricepeam ce. Exista un secret sau un blestem pe care nu reușeam să-l dezleg în nici un fel până ce, deodată, printre pietrele bombate cu care era pietruită strada am văzut licărind limbile șerpuitoare ale unui foc verde care urca prin pământul îmbibat de ploi. Iarba creștea cu o putere uimitoare, ca un incendiu care se pregătea să cuprindă porțile, gardurile, casele, totul. Și nu numai iarba. Arbuștii, copacii, întreaga vegetație părea cuprinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de-i poți ridica cinci într-o mână, n-are talent! La UNIVERSITAS, chiar și portăreasa Cenaclului poseda cel mai uriaș talent dintre toate portăresele din București. Ieșea din ghereta ei cu lampă de gaz și trântea zăvorul greu și șerpuitor după ei. În încăperea de sus, de la etajul patru, a Cenaclului, zăboveau, după fiecare ședință mai importantă, șase, opt, chiar zece 319 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Găuri, cu o sulă, cele patru noi sfârcuri. Și, de data aceasta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Vuietul crescu și mai tare, tot mai tare. — Nu știu, domnule Jones, spuse el, sfîrșit. De ce poartă un irlandez trei... Ceva îi împăienjenea vederea. Virgil părea la un kilometru distanță. Brațul acestuia se întinse peste ani-lumină ca un tentacul lung, șerpuitor. Vultur-în-Zbor se feri instinctiv și căzu. Simți un fior în oase. Fruntea îi era acum de gheață. Vuietul îl lăsă practic surd la vocea tunătoare a domnului Jones. — Nu-ți face griji! striga Virgil. Un pic de febră a Dimensiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sentimentul nou, de maximă eliberare. O forță necunoscută și nevoia de a trăi sentimentul acesta la nesfârșit mă Împing Înainte, risipind În mine un val de senzații nebănuite. O dorință aprigă. Cu spinarea Încordată, mă apropii de bucătărie furișându-mă șerpuitor pe lângă pereți, privind iscoditor spre lucrurile care-mi afișaseră cu nonșalanță o răceală care m-a durut ca o trădare, Încercând să nu fiu surprins. O rază de lumină din soarele după-amiezii poposește o clipă pe umărul meu, aurindu-l
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În suflețelul său mici cutremure, ori de câte ori animăluțul Își mișca vioi capul sau codița neastâmpărată iar când acesta Îi părăsea privirea, pe fața lui Va se Întipărea o tristețe sinceră. Aceasta nu ținea mult, fiind ștearsă ușor, când de o holbură șerpuitoare, cu tulpina de ață verde și cu frunze dese și cărnoase mai mici decât florile alb-roze, farfurioare În care roua Își lăsa prinosul de răcoare, când de o tufănică de troscot verde și suculent. Rupea câte o floare, o mirosea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pieptul lui. CÎnd văzu că și-a revenit, o poziționă cu brațele Înainte și calmă valurile din jur, ca ea să-și poată relua bătaia. Porni odată cu ea, Înotînd alături și zîmbind cînd șoldurile ei rotunjite Își recăpătară siguranța mișcării șerpuitoare. Nu m-am putut abține să comentez: — Impresionant. De fapt cine-i omul ăsta? — Nici Bobby Crawford Însuși n-ar ști să-ți răspundă. PÎnă la micul dejun, are deja trei identități diferite. În fiecare dimineață Își scoate personalitățile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să rupă burlanele, nu alta. Tabla cîrciumaruhii duduia de bătăile cotoilor. Începeau pândele. Luna răsărea pe la opt, ruginită și mâncată. Peste tinicheaua caselor cădea o zăpadă de lumină subțire. Din găurile podurilor, se înălțau sforăielile motanilor. Pe luminatoare, săltau gheme șerpuitoare. Răspunsul era prelung, un mieunat adânc. 211 Jos, în umbră, lângă butoaiele cârciumarului, ceata adulmeca. Dulăii stăteau nemișcați, cu gâtul întins la lună. Doar colții ascuțiți ca bricele aveau un luciu șters, de sidef. Cotoiul vărgat al lui Stere se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de pe autostradă și să facă dreapta la următoarea. Era un drum îngust, de munte, iar Kishon fu nevoit să facă față unei curbe și unei încetiniri bruște. Dar se descurcă. Spre ușurarea lui, nu se afla decât el pe drumul șerpuitor de țară, cu o singură bandă. A mers o vreme pe acel drum îngust, după care a intrat din nou pe autostradă. Însă atunci l-a zărit iarăși, silueta lui neagră apărându-i în oglinda retrovizoare, cu farurile aprinse. BMW
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ruka mi se părea că aparține lumii jucăriilor, a veselelor cărți de colorat și a cireșilor Încărcați cu fructe negre lucioase; unchiul transformase În seră o Întreagă livadă dintr-un colț al moșiei lui, separată de a noastră de râul șerpuitor. În timpul verii, trăsura lui era văzută aproape zilnic, la ora prânzului, traversând podul și gonind apoi spre casa noastră, pe lângă un gard viu din puieți de brad. Când aveam opt sau nouă ani, mă lua Întotdeauna pe genunchi după dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
iarbă verde sau săteni veseli - Îl scoteau din minți pe venerabilul nostru pădurar Ivan, scrijelind cuvinte obscene pe bănci și porți. Procesul de dezintegrare continuă Încă, Într-un sens diferit, căci atunci când Încerc În prezent să urmez În memorie potecile șerpuitoare de la un anumit punct la altul, observ alarmat că există multe goluri, datorate uitării sau ignoranței, asemănătoare acelor zone de terra-incognita pe care cartografii de odinioară le numeau „frumoasele din pădurea adormită“. Dincolo de parcuri erau câmpuri pe care sclipeau permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mondenă pe atunci), În schimb fuseseră atât de meschini Încât s-o trimită pe Colette Împreună cu cățelul și guvernanta ei cu un tren cu vagoane obișnuite. Câinele era o femelă de fox-terrier cu clopoței la zgardă și un fund foarte șerpuitor. Lipăia apa sărată din găletușa Colettei numai ca să-și manifeste bucuria. Îmi amintesc pânza de barcă, apusul de soare și farul, Înfățișate pe acea găletușă, dar nu-mi pot aminti numele câinelui, ceea ce mă enervează. În răstimpul celor două luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]