1,046 matches
-
dramatice, iar Leonard Paukerow descrie O vizită la maestrul George Dima. Este publicat și un interviu cu Tiberiu Brediceanu, Doine, cântece, balade, a cărui concluzie este că „tot satele noastre sunt izvoare bogate de inspirație”. Revista include și informații privind șezătorile literare din București, dar mai cu seamă din zonă. C.A.
CULISELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286571_a_287900]
-
periodice. A tradus și a prelucrat din Jean Aicard, Louis Albert, Roberto Bracco, Edmondo de Amicis, Gabriele D’Annunzio, Luigi Capuana, Chateaubriand, Fr. W. Förster, Jack London, Giovanni Papini, dar și din alți autori incluși în cărțile destinate „orelor de șezătoare”. A scos, singur sau împreună cu alți confrați, o metodică, manuale școlare, cărți cu profil pedagogic, scrieri conținând „cunoștințe folositoare”, antologii. Pentru uz didactic, C. întocmește culegeri de „bucăți de citire” - de parcurs, eventual, în „ora de șezătoare” -, preluate (și uneori
CULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286567_a_287896]
-
destinate „orelor de șezătoare”. A scos, singur sau împreună cu alți confrați, o metodică, manuale școlare, cărți cu profil pedagogic, scrieri conținând „cunoștințe folositoare”, antologii. Pentru uz didactic, C. întocmește culegeri de „bucăți de citire” - de parcurs, eventual, în „ora de șezătoare” -, preluate (și uneori tălmăcite) din autori români și străini; anumite texte sunt potrivite pe înțelesul celor mici, iar maniera narativă (și aici, și în unele lucrări de popularizare) are pe alocuri o turnură de basm (Istoria românilor în ilustrații, 40
CULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286567_a_287896]
-
de muncă, voința și răbdarea. Romancierul de circumstanță mizează pe o pedagogie a exemplului cu prestigiu livresc. SCRIERI: Însemnări din cultura Italiei, București, 1914; 40 povești cu animale și păsări, Chișinău, 1920; Daruri pentru copii, București, 1921; Literatura copiilor și șezătorile cu copii, București, 1923; Suspinele stejarului, București, 1924; Șezătorile copiilor, București, 1924; Când Isus a fost pe pământ, București, [1924]; Din viața oamenilor întreprinzători, București, 1928; Poveștile primăverii (în colaborare cu I. Nisipeanu), București, 1933; Șezători de seară, București, [1935
CULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286567_a_287896]
-
pe o pedagogie a exemplului cu prestigiu livresc. SCRIERI: Însemnări din cultura Italiei, București, 1914; 40 povești cu animale și păsări, Chișinău, 1920; Daruri pentru copii, București, 1921; Literatura copiilor și șezătorile cu copii, București, 1923; Suspinele stejarului, București, 1924; Șezătorile copiilor, București, 1924; Când Isus a fost pe pământ, București, [1924]; Din viața oamenilor întreprinzători, București, 1928; Poveștile primăverii (în colaborare cu I. Nisipeanu), București, 1933; Șezători de seară, București, [1935]; Aventurile lui Ion Runcan, ultimul naufragiat în insula lui
CULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286567_a_287896]
-
1921; Literatura copiilor și șezătorile cu copii, București, 1923; Suspinele stejarului, București, 1924; Șezătorile copiilor, București, 1924; Când Isus a fost pe pământ, București, [1924]; Din viața oamenilor întreprinzători, București, 1928; Poveștile primăverii (în colaborare cu I. Nisipeanu), București, 1933; Șezători de seară, București, [1935]; Aventurile lui Ion Runcan, ultimul naufragiat în insula lui Robinson, București, [1947]; Un marinar povestește. Isprăvi de pe ape, București, f.a. Antologii: Antologia Dobrogei, București, 1928 (în colaborare cu Al. Lascarov-Moldovanu). Traduceri: Anatole France, L.N. Tolstoi, [Proză
CULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286567_a_287896]
-
speță, suprarealismul), din perspectiva structurilor formale care, după redactorii C.l. și a., sunt ininteligibile pentru publicul larg, al cărui interes revista își propune să-l susțină. În articolul Între scriitor și public (1924) Cezar Petrescu remarcă, profitând de ocazia unei „șezători” a Societății Scriitorilor Români, faptul că „arta e o funcție socială”. Preocuparea pentru o disociere corectă între falsa inovație în tehnica scriiturii (asimilată în general actelor imitative) și reala schimbare (cu impact direct în sensul evoluției) revine, în articolul Îndepărtarea
CUVANTUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286619_a_287948]
-
al Academiei Germane din München. A întemeiat și a condus revista „Banatul literar” (1934-1938). Debutează cu poezii mărunte și articole despre folclor în 1906, continuând să colaboreze susținut la un număr relativ mare de periodice, între care „Drapelul” (Lugoj), „Izvorașul”, „Șezătoarea”, „Foaia diecezană” (Caransebeș), „Tudor Pamfile”, „Neamul românesc”, „Conștiința națională” (Craiova). Publică, între 1925 și 1933, numeroase broșuri cuprinzând culegeri de folclor bănățean, dintre care majoritatea în colecția „Biblioteca folcloristică a Banatului”, al cărei director era. În zona acelorași preocupări se
COSTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
între 1884 și 1890 îi apar cele mai semnificative schițe și nuvele, continuând cu „Drepturile omului”, „Revista nouă”, „Adevărul”, „Lupta”,„Vatra”, „Adevărul ilustrat”, „Povestea vorbei”, „Lumea nouă literară și științifică”, „Adevărul de joi”, „Pagini literare”, „România jună”, „Noua revistă română”, „Șezătoarea săteanului”, „Sămănătorul”, „Viața literară”. A fost director și proprietar, împreună cu Zamfir C. Arbore, al revistei „Amicul copiilor” (1891-1895). I-au apărut în 1893 patru volume de Schițe și nuvele, iar în 1899 romanul Ovreiul, o bună parte din proza sa
CRASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]
-
Cântece poporane din Maramureș”, „Grai și suflet”, II, 1925, fasc. 1; N. I. [N. Iorga], O culegere de cântece din Maramureș, R, 1925, 2; V. Bogrea, Păr.[intele] I. Bârlea, „Cântece poporane din Maramureș”, DR, 1924-1926, 1927; A. G. [Artur Gorovei], Cronica, „Șezătoarea”, 1925, 3-4; Ovidiu Papadima, Ion Bârlea, „Literatură populară din Maramureș”, RITL, 1969, 2; Ion Taloș, Ion Bârlea, „Literatură populară din Maramureș”, „Jahrbuch für Volksliedforschung” (Freiburg), 1970, 196-197; Dumitru Pop, Folcloristica Maramureșului, București, 1971, 87-96, 269-297; Păcurariu, Dicț. teolog., 42. I.D.
BARLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285648_a_286977]
-
de începuturile operetei românești. Libretul are la bază o piesă franceză care a inspirat și nuvela lui N. Gane Două nebunii, dar prelucrarea este atât de iscusită, încât textul emană un incontestabil specific autohton, evident în intrigă și atmosfera de șezătoare. În 1893, a scris libretul pentru o nouă operetă, Insula florilor, pe muzică de M. Cohen-Lânaru. B.-D. a fost și un dramaturg prolific. Ca autor de piese originale, a debutat în 1871 cu O palmă la bal mascat, reușită
BENGESCU-DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285698_a_287027]
-
de redacție și, pentru un an, în 1904, director al publicației profesorilor din Bitolia, „Lumina”, unde îi apar multe încercări literare, schițe sau anecdote versificate. Mai scrie la „Sămănătorul” sub pseudonimul N. Macedoneanul, ales de N. Iorga (din 1902), la „Șezătoarea” din Fălticeni și la săptămânalul „Românul de la Pind”, pe care îl tipărea la București (1903-1904). „Deșteptarea” (Salonic, 1908) este ultimul periodic editat de B. în afara României. Împreună cu Marcu Beza mai tipărise în 1906-1907, la București, „Graiu bun”, al cărui director
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
de natura orală a comunicării, b. se definește ca o structură narativă de un tip deosebit, determinată de funcțiile lui, mai vechi și mai noi. Trebuie făcută, la început, distincția dintre actul povestitului, performarea, transmiterea b. în felurite ocazii (la șezătoare sau la clacă, la stână, în cabanele forestiere, la priveghi, la moară etc.) și b. ca atare, ca enunț, ca text, ca mesaj. În culturile arhaice, tradiționale, se atribuia povestitului, actului zicerii, spunerii, enunțării, o funcție magică, de protecție a
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
întemeiat, De care singur [Dumnezeu] m-am înspăimântat (32, p. 190). Analizând diversele variante ale tipului de colindă Furarea astrelor, surprinde un alt element din aceeași sferă de semnificații cu cel comentat anterior. Cu foarte puține excepții (12, p. 88 ; Șezătoarea, X, 10), nu Dumnezeu este cel care îl înfruntă pe Iuda pentru a restabili ordinea cosmică, ci unul sau mai mulți sfinți. Este un fapt în măsură să contrarieze. În definitiv, Dumnezeu este - pentru mentalitatea populară - cel care a creat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vorba de o construcție de cărămidă, față de una de lemn” ; cf. Paul H. Stahl, „Les crânes d’animaux dans les croyances et l’art populaire roumain”, în Buletinul Bibliotecii Române, vol. XIII, serie nouă, Freiburg, 1986, pp. 23-38. Vezi și Șezătoarea, vol. XXIV, nr. 5-7, 1928, p. 31. 104. De multe ori, la confecționarea „coloanelor cerului”, pentru păstrarea întregii energii magice conținute de arborii sacri, aceștia „nu erau dezrădăcinați, iar prelucrarea lor se făcea pe viu ; li se tăia numai coroana
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
numai toaca de paltin are această dublă calitate magică (de a aduna oamenii și de a alunga duhurile rele), ci orice instrument făcut din lemn de paltin (69). Într-o doină bihoreană, cu un fluier de paltin este adunată „toată lumea” (Șezătoarea, VII, p. 163). Într-un basm bucovinean (două variante, culese prin 1855), cele „trei zâne rele” sunt vrăjite de erou. Ele devin neputincioase la auzul fluierului făcut din „inima celui mai mare și mai gros jugastru” (38, pp. 36-39). În
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dar locuitorii evocă nostalgic și tradiții, obiceiuri care astăzi nu mai există în sat. Astfel, din cei 29,2% respondenți care sunt de acord că au existat în trecut obiceiuri care azi nu mai există în sat, amintesc printre acestea: * Șezătorile 14,7% * Hora de duminică 4,0% * Obiceiurile de nuntă 1,3% * Portul popular 1,3% Oamenii din Tălmăcel sunt conștienți de caracterul de unicitate al sărbătorilor de iarnă din satul lor. La întrebarea " Prin ce este satul dumneavoastră renumit
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
an la an. Nu în fiecare an e la fel. Depinde și de leat, de ambiția băieților. Anul ăsta (n.n. 2003) o fost numa' un car. Mai demult erau două care, câte zece cai..." (C. B., 45 de ani, Tălmăcel) Șezătorile. În lunile de iarnă, începând cu postul Crăciunului se organizau șezători, prilej de petrecere a timpului împreună, de a reasculta repertoriul specific satului. Astăzi obiceiul s-a pierdut în mare parte. Cercetarea noastră a relevat faptul că, dintre cei chestionați
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și de leat, de ambiția băieților. Anul ăsta (n.n. 2003) o fost numa' un car. Mai demult erau două care, câte zece cai..." (C. B., 45 de ani, Tălmăcel) Șezătorile. În lunile de iarnă, începând cu postul Crăciunului se organizau șezători, prilej de petrecere a timpului împreună, de a reasculta repertoriul specific satului. Astăzi obiceiul s-a pierdut în mare parte. Cercetarea noastră a relevat faptul că, dintre cei chestionați, doar 9,4% consideră că în satul lor se mai organizează
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
prilej de petrecere a timpului împreună, de a reasculta repertoriul specific satului. Astăzi obiceiul s-a pierdut în mare parte. Cercetarea noastră a relevat faptul că, dintre cei chestionați, doar 9,4% consideră că în satul lor se mai organizează șezători. Motivele pentru care acestea nu se mai organizează sunt diverse răspunsurile de mai jos sunt date la o întrebare deschisă): * Nu mai este timp 11,7% * Au apărut discotecile, barurile, televizorul 10,4% * S-a pierdut obiceiul 9,06% * Nu
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
3% * Nu mai vor oamenii să se întâlnească (stă fiecare la casa lui) 3,2% * Oamenii sunt mai ocupați, au serviciu, alte preocupări 2,34 * Nu știu 13,4% Femeile din sat evocă nostalgic vremea când participau la astfel de șezători: "Ș-apăi atunci, de când începea postul Crăciunului se făceau șezători, se strângeau fetele și femeile și lucrau lucru de mână....da' acum-i cu totul altceva." (O.I., 75 de ani, Tălmăcel). "...acum au apărut discotecile. Era frumos pe vremea noastră la
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
fiecare la casa lui) 3,2% * Oamenii sunt mai ocupați, au serviciu, alte preocupări 2,34 * Nu știu 13,4% Femeile din sat evocă nostalgic vremea când participau la astfel de șezători: "Ș-apăi atunci, de când începea postul Crăciunului se făceau șezători, se strângeau fetele și femeile și lucrau lucru de mână....da' acum-i cu totul altceva." (O.I., 75 de ani, Tălmăcel). "...acum au apărut discotecile. Era frumos pe vremea noastră la șezătoare, iarna. Ne adunam cu săptămâna, o săptămână la
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Ș-apăi atunci, de când începea postul Crăciunului se făceau șezători, se strângeau fetele și femeile și lucrau lucru de mână....da' acum-i cu totul altceva." (O.I., 75 de ani, Tălmăcel). "...acum au apărut discotecile. Era frumos pe vremea noastră la șezătoare, iarna. Ne adunam cu săptămâna, o săptămână la mine, veneau fetele, băieții și fiecare aducea ce are de lucru și după aia la altcineva. Și eram curioase să vedem, vin băieții, nu vin, pe la uși, pe la ferestre. No, ș-apăi începeam
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
sunt încă cunoscute deși mai puțin practicate obiceiurile de căsătorie: tocmeala între părinți pentru a stabili zestrea, hora din curtea bisericii, petrecerea ce dura de obicei două zile, cinstea mirelui și a miresei, obiceiurile legate de nași (Ciobănel, 2002: 267). Șezătorile, foarte apreciate în sat, erau atât un prilej de muncă pentru femei, cât și unul de distracție. Astăzi, prea puține din aceste obiceiuri s-au păstrat, motivele fiind complexe și nelegate de voința oamenilor de aici. Cercetarea noastră, realizată în
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
răspunsurile la aceste întrebări în mod comparativ pe cele două sate, relevând diferențe mari între acestea). 52,1% din ludoșeni spun că au existat în satul lor tradiții care azi nu mai există (30,9% nu știu), amintind printre acestea: șezătorile (10,6%), hora de duminică (5,8%) și cetele (care nu mai sunt cum erau) (5,8%), obiceiurile de nuntă (5,3%), cântecele și jocurile populare (2,6%). Doar 8% din ludoșeni afirmă că există în satul lor obiceiuri care
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]