586 matches
-
pentru ce venise. Nu trebuie să rămâi, nu ai voie să te găsești aici, îi repetă ea. Îl aștepți pe George? Nu, dar poate să pice oricând. Un minut pot să rămân? Diane, cam nesigură pe picioare, se așeză pe șezlong și își mai turnă un pahar de vin. — Vrei o picătură de whisky? Turnă puțin vin în celălalt pahar, stropind masa. Tom își scoase pălăria și pardesiul lui Greg și luă paharul cu vin. Descoperi un scaun cu o plantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
duceau, toate, de-a dreptul în iad. Se întreba întruna dacă nu cumva, după plecarea lui, George o strangulase în tăcere pe biata femeie. Vedea parcă trupul ei micuț, cu fusta franjurată și pateticele cizme de lac, zăcând neînsuflețit pe șezlong, în timp ce George se uita în jos la el, cu zâmbetul acela radios, dement. Pe Tom îl dureau umerii în locurile în care se înfipseseră degetele lui George. Și avea senzația că fusese zvârlit pe scări cu un picior în fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
până unde voi reuși să ajung astăzi. Imi propun să ajung la Noli, adică vreo 30 de km. Mă simt minunat la începutul acestei noi zile, admir din tren marea în dreapta mea, plajele încă lipsite de persoane, dar pline de șezlonguri și umbrele, iar în stânga localitățile cu blocuri de câteva etaje, într-un ambient pietros, nu prea înalt și plin de verdeață; ieri am inspirat din plin parfumul florilor de oleandru. Mă întreb acum, așa cum m-am întrebat de multe ori
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
dacă eu aș avea răbdarea pe care mai ales mamele o au cu acești copii zbenguiți sau cu diferite mofturi și capricii. Ii văd apoi cum se joacă pe plajă, în nisip, cu jucăriile lor, iar părinții stau întinși pe șezlonguri, sub umbrele, sau sunt în apa atât de curată de culoare albastru-verzui. Până pe la 9.30, plajele sunt goale, apoi în scurt timp se umplu și devin foarte animate. Apreciez și faptul că nicăieri nu aud muzică ce te asurzește
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
m-am așezat pe o bancă pentru a savura roșiile lui Nando. Sunt foarte gustoase, cu pâine proaspătă. Soarele dimineții îmi scaldă fața, oglindindu-se în apa ce se zbate neîncetat cu malul. Tinerii angajați de pe plajă fac curățenie, iar șezlongurile și umbrelele îi așteaptă pe vechii sau abia sosiții ”clienți”. In spatele meu este strada deja zgomotoasă și plină de mașini. Începe o nouă zi. Sunt în suflet cu cuvintele lui Nando despre rolul și importanța bisericii, scăldat de soare
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
avem ținută, e lucru știut, murdăria ne ține țepeni, înainte de a ne duce în insulele grecești ar trebui sa ne spălăm din cap până-n picioare. Acolo aerul e cast, marea și plăcerea curate. Iar noi... Să ne așezăm pe aceste șezlonguri. Ce pâclă! Rămăsesem, cred, la carceră. Da, o să vă spun îndată despre ce-i vorba. După ce m-am zbătut în fel și chip, după ce-am scos tot ce se putea scoate din atitudinea mea impertinentă, descurajat de atâtea eforturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
chema ea la masa lor, Îi era tare milă cînd Îl vedea În costum de golf și totuși fără să semene a jucător, cine i-o fi vîndut tricoul ăsta? După ce stăteau la masă, se odihneau cîtva timp tolăniți În șezlonguri și plecau din nou să lovească mingea albă și micuță, să continue arcul acela larg marcat de optsprezece gropi, pe care-l Începuseră dimineața. Susan Îi Însoțea și ea, În tovărășia cîtorva prietene, soții de diplomați și de oameni bogați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un sedativ pentru durerea de cap și pentru amorțeala din picioare. Se simți cuprins de mînie cînd se Întîlni nas În nas cu Lester și Santiago, care citeau liniștiți reviste ilustrate, zîmbitori sub uriașii lor ochelari de soare, Întinși În șezlonguri și nescoțînd la iveală nici un semn de proastă dispoziție. N-avea nici cea mai mică Îndoială: trecuseră prin orgie, prin chiolhanul acela, calculînd totul și evitînd excesele, astăzi se sculaseră puțin mai tîrziu, renunțaseră la haletere pînă mîine, fiindcă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și simplu de inteligență intuitivă sau rutină. -Orice om inteligent este un clarvăzător. A plecat apoi în dormitor. După câteva ore se întoarse. În fața noastră se întindea marea și cerul cu stele, un întreg univers. Ne-am așezat apoi în șezlonguri, lăsându- ne ușor pe spate. El insistă să-i vorbesc neapărat despre viața mea. Eu refuzam să-i dau amănunte, iar el încerca mereu să mă descoase. Mă întrebă apoi de calculatoare, de rețele informaționale, de hackeri și de cât
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
din ziare INSTITUTUL EUROPEAN 2009 Cuprins Cuvânt înainte / 9 Partea întâi. MARAFETURI EPICE / 11 Comisia de împăciuire / 13 Și replica ei în actualitate... / 15 Magazia de lemne a poetului a fost și ea agresată / 17 Între timp poetul stă în șezlong / 19 În excursie cu societatea civilă / 23 Meșteșugita amestecare a regimului ficțional cu acela al non-ficționalului / 27 Campanie electorală în lumea lui hanți și gredli / 31 V-aaliniați! / 35 Îmi vine să mă râd / 39 Iluzii / 43 Femeile țărănci erau tinere
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
fi trecut de la penticostali la secta obscură a năzăricușilor, un ceva neclar și fără templul bine zidit al bisericii penticostale din care duminică de duminică se revărsau în triluri iscusite de mandolină cântările de preamărire. Între timp poetul stă în șezlong Și ce mai citește din boțita-i hârtie junele de cartier? Păi tot din poezia aceea citește, nu mă lasă nicidecum, îmi pune la încercare toată știința și toată iscusința. Ce să-ți spun, fecior de Ferentari? Hai să o
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cotețe folosind, ce altceva dacă nu aceleași uluci din gardul familiei. În cele din urmă, și cu mare greutate, gardurile au rămas oarecum în picioare datorită unor proptele puse la timp. În vara lui 1955, poetul este scos afară pe șezlong, stă la soare, vecinii vin cu gălețile la cișmea, trec pe lângă șezlong și copiii lor nu se pot stăpâni și fură fructe din livadă. Pe urmă un june de cartier din acea vreme le fură cazanul de aramă pentru spălat
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cele din urmă, și cu mare greutate, gardurile au rămas oarecum în picioare datorită unor proptele puse la timp. În vara lui 1955, poetul este scos afară pe șezlong, stă la soare, vecinii vin cu gălețile la cișmea, trec pe lângă șezlong și copiii lor nu se pot stăpâni și fură fructe din livadă. Pe urmă un june de cartier din acea vreme le fură cazanul de aramă pentru spălat rufe. Iată fragmentul pentru cei care mai au îndoieli: "Într-o zi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
an. Nu poate avea și onoarea unei împrejmuiri a locuinței sale? Nu poate avea onoarea de a nu fi zilnic asediat de porci, cai, câini, hoți, care ne umplu de neliniște și enervări?" (p. 118). Între timp poetul stă în șezlong, la soare, vecinii trec pe dinaintea lui la cișmea, copii lor jefuiesc livada, cutare cal se scarpină de ulucă, o autoritatea a statului tocmai s-a oprit în fața șezlongului, îl privește și-l aude spunând următorul vers din poemul Verset divagat
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
umplu de neliniște și enervări?" (p. 118). Între timp poetul stă în șezlong, la soare, vecinii trec pe dinaintea lui la cișmea, copii lor jefuiesc livada, cutare cal se scarpină de ulucă, o autoritatea a statului tocmai s-a oprit în fața șezlongului, îl privește și-l aude spunând următorul vers din poemul Verset divagat: "Nu eu să dirig lumea..." și pentru că volumul vocii poetului este cam mic s-a aplecat mai marele spre șezlong ca să priceapă. Pricepe. S-a luminat autoritatea și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
autoritatea a statului tocmai s-a oprit în fața șezlongului, îl privește și-l aude spunând următorul vers din poemul Verset divagat: "Nu eu să dirig lumea..." și pentru că volumul vocii poetului este cam mic s-a aplecat mai marele spre șezlong ca să priceapă. Pricepe. S-a luminat autoritatea și dă din mână amuzat: "nu vă faceți griji, tov Bacovia zice, "nu dumneavoastră trebuie să dirigați, avem noi grijă să dirigăm", așa-i spune și pe când dă să plece se oprește crucit
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
amînat de vară, în care pămîntul era întunecat și cerul o explozie de culori. Trecu șchiopătînd de poarta căminului, asfaltul tare rănindu-i picioarele, și se duse spre bungalow-ul administratorului mergînd pe două poteci drepte. Maică-sa stătea într-un șezlong pe pajiște și tricota. Alături, taică-său privea alene, cu o săpăligă, buruienile dintr-o grădiniță alpină. Cînd Thaw se apropie, doamna Thaw îi strigă cu reproș: — începusem să ne facem griji din cauza ta! Avusese de gînd să nu spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uită pe fereastră. Camera e curată, cu niște acuarele reprezentînd lacul Lomond, care atîrnaseră cîndva pe pereții livingului din Riddrie. Recunoaște și biblioteca, biroul și un vas de tutun din lemn în formă de bufniță. Taică-său citește într-un șezlong lîngă o sobă caldă. Pe o măsuță, la cotul lui, e un ceainic cu o acoperitoare, cîteva cești, un zaharniță din sticlă, o cană cu lapte și o farfurie cu biscuiți. Pe canapeaua de vizavi stau două femei. Una e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de la vânătoare. Statura ei mi se părea acum firească, nu mă neliniștea. Pe urmă, Spiritul-Femeie a coborât, m-a ocolit fără să-mi dea atenție și a ieșit din cabană. Afară și-a lepădat sandalele. S-a așezat pe două șezlonguri, la soare. Pe unul dintre ele, desfăcut, cu prelungitor, și-a întins picioarele. Cineva, dintr-o odaie de sus, deschisese aparatul de radio. Se auzea o muzică ritmică. Ea ședea pe șezlonguri și asculta. Cu vârful degetelor goale de la picioare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a lepădat sandalele. S-a așezat pe două șezlonguri, la soare. Pe unul dintre ele, desfăcut, cu prelungitor, și-a întins picioarele. Cineva, dintr-o odaie de sus, deschisese aparatul de radio. Se auzea o muzică ritmică. Ea ședea pe șezlonguri și asculta. Cu vârful degetelor goale de la picioare încerca să urmărească ritmul. Ieșisem după ea. Stăteam respectuos, deoparte, așa cum se cuvine, și măsurăm diferența dintre ritmul marcat de ea și cel pe care îl băteam eu însumi. Ca să parcurgă distanța
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ureche până la vârfurile degetelor ei ritmul avea nevoie de o frântură de secundă în plus. La mine devenea mișcare de cum îmi atingea urechea. Am stat acolo până s-a înnorat din nou. Era cam răcoare. Spiritul-Femeie s-a ridicat de pe șezlonguri, și-a încălțat sandalele și s-a întors în cabană. Eu am plecat, bătea vântul. Am străbătut un fel de pustiu acoperit cu ierburi aspre și neliniștite, vorbeau de ploaie, apoi s-a pornit o burniță rece, îmi simțeam pielea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se deschise și intră cea mai frumoasă femeie pe care o văzuse, în viața lui. Era personificarea eleganței: cam treizeci de ani, înaltă, zveltă, îmbrăcăminte europeană, tocuri nu prea înalte. Sexy, dar stăpână pe sine. Brad se aplecă în față șezlong și își trecu mâna peste barbă, pe care o simți aspră. Îmi pare rău, zise el. Nu așteptam vizitatori ... — Sunt trimisă de unchiul dumneavoastră, dl. Watson, spuse femeia, îndreptându-se direct spre el. Brad se ridică repede. — Mă numesc Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o nuanță de „viață cunoscută pe viu“, precum Charles Lindbergh, care Își povestea cu precizie peripețiile zborului deasupra Atlanticului. Nu s-a mai auzit nimic despre mobilele cele noi care, dacă Îi dădeam crezare tatei, trebuiau să umple casa: un șezlong făcut de Le Corbusier, o masă proiectată În Italia de un tînăr arhitect care restaurase o mînăstire, mobilă nouă de bucătărie, de fabricație daneză... Tatei Îi plăcea mobilierul modern. Visa să avem așa ceva. A fost toată viața un visător, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-mi pasă, sunt doar niște pantofi, nu mă atașez de lucruri. Credeam că femeile sunt Înnebunite după pantofi. — Eu nu. — Asta e destul de neobișnuit! Strânseră masa, puseră vasele În mașina de spălat și se Întoarseră În grădină, unde Își așezară șezlongurile pe peluză, lângă piscină. Spre prânz, soarele de ianuarie era suficient de puternic ca să te poți bronza. — Cu ce te ocupi la New York? Întrebă el cu ochii Închiși. Era ciudat că abia acum vorbeau despre lucrurile normale la o Întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
iubea mai mult decât Își iubea moștenirea. De aceea am fost atât de rănită. Inima Îmi era sfâșiată, mă simțeam jignită, nu voiam să-i mai văd nici pe el, nici pe-ai lui, niciodată, zise ea ridicându-se din șezlong și Îndreptându-se spre iarba proaspăt cosită, inspirându-i prospețimea. Matthew tăcea din nou. Kitty intră În bucătărie câteva clipe, apoi se Întoarse și se așeză din nou. Nu putea uita noaptea aceea din Varesse, de lângă Lago Maggiore, din vila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]