482 matches
-
Stepa va cauza monotonie, vise nelămurite, dar muntele va influența neatârnarea de caracter. Cât privește izvoarele etnice ale sufletului românesc se știe că de la daci am moștenit vioiciunea și ingeniozitatea dar și duplicitatea și viclenia, disprețuirea morții, tenacitatea dar și șiretenia, iar de la romani voința energică, prudența, ordinea și rigoarea, elocința dar și asprimea și perfidia. Cu acest fond ne-am retras În munți când au venit năvălirile barbare. Creștinismul a prins și s-a răspândit la noi Încă din vremea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
tăcut, sfinția ta, am tăcut cum tace un mormânt, că știu că degeaba mi-aș fi întinat sufletul cu vânzarea lor, preț nu luam, soarta mea este pecetluită. Prea multă ură era în Damad Ali Pașa, ca să nu-i citesc șiretenia. Pe mine mă are, vroia ca să-i aibă de la mine și pe ei. Dacă o să mă pot răscumpăra de la turci cu aur... Cum este vrerea Celui de Sus. De vândut n-am pe nimeni de vândut! — Măria ta, acum cred
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scrisorile răvășite, cărțile scoase din scoarțele lor cu o furie nebună. Este adevărat, găsiseră pungile cu aurul pe care i-l încredințase doamna Marica în cele trei sau patru zile cât fuseseră Brâncovenii eliberați și stătuseră la Vlah serai, o șiretenie a lui Damad Ali Pașa, ca să-l facă pe domnitor să se autodivulge. În dezastrul provocat de ienicerii din garda de la Ediculé, căci ei făcuseră percheziția, printre fulgi, bucăți de stofă, petice de hârtie și mobile răsturnate, preafericirea sa, singur
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
compensație adusă tristeții orașului, sâmbăta. Nu mai văzusem niciodată un așa mare număr de evrei adunați laolaltă, și a fost un motiv să-i cercetăm de aproape; există câteva fizionomii frumoase printre ei; ar fi și mai multe, dacă deprinderea șireteniei și a lăcomiei nu le-ar brăzda frunțile cu riduri timpurii și nu i-ar imprima gurii acest rictus de neșters specific rasei. La femei acest semn e imperceptibil; frumusețea tipului lor oriental nu e alterată de el; ea se
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Aspecte izbitoare ale moravurilor Femeia este disprețuită • Se răzbună • Demimondenele sunt în vogă • O Aspasie modernă • Absența virtuților și a spiritului de familie • Efectul divorțului • Jocul desăvârșește opera • Ruina bunurilor și a moravurilor • Nu există conversație, ci pălăvrăgeală • Ignoranță și șiretenie • Păzea la străin! Până aici nu a fost vorba decât de obișnuințe, de obiceiurile exterioare ale vieții române. Dacă veți dori să ne urmați, vom pătrunde mai adânc în viața interioară și vom căuta cauza deosebirilor care separă această societate
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
informată greșit, fie pentru că și-a deschis coloanele unor plângeri exagerate. Luptă fără măreție, din care cea mai mare parte fu reprezentată de intrigă; luptă de influențe locale și de interese private unde se folosiră, de o parte, toate resursele șireteniei bizantine, iar de cealaltă, amenințările neputincioase ale unei mânii sterile! Prințul, după obicei, fu lipsit de recunoștință față de cei care îl puseseră pe tron. Boierii nu-i iertară că se lipsea de ei anulându-le puterea. În locul unui instrument docil
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
qu'il y eut jamais". Da, dar n-a bănuit că ceea ce i se părea lui că aduce rău, morala, nu venea de la morală ci tot din om, din natura lui, fiindcă nimeni n-a crezut vreodată că fățărnicia, minciuna, șiretenia, perfidia sub care se ascundea, după el vampirismul preoților, ar veni de la Cristos. Toate acestea capătă o eternă mască, și puțin interesează denumirea ei. Obsesia sa de a distruge valori care numai în aparență erau legate de morala vampirică (creștinismul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dar sticloși, pleoapele roșii, riduri sub pleoape. Nas mare, de delfin, cu nările oblice, retrase. Botul mic, mofluz. Început de gușă, sub bărbia cândva dreaptă. Înfățișare oarecare, simplu înveliș, una din ipotezele disimulării ? Nu se vedeau rănile, vinovăția, egoismul, renunțările, șiretenia adaptabi lității, resemnarea. Nu era încă desfigurat, cum s-ar fi cuvenit ? Acest cap putea fi împrumutat unei păsări, unui pește bizar, semănând prea bine cu omul, sau cârtiței pământii ? Ticul buzelor se tot accentua, tremur continuu. Își vârî obrazul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înfuriat, se sculă în picioare, gata-gata să-l alunge. Paul Vidor însă se apropie jovial, cu mâna întinsă și-i ură bun sosit în casa lui. Avea fața osoasă, cu zbârcituri multe sub ochii căprui, în care juca deșteptăciune și șiretenie, și niște mustăți puțin cărunte, dar groase și cu vârfurile ascuțite, cum le poartă țăranii unguri. Înfățișarea gazdei potoli scurt mânia locotenentului. Îi răspunse liniștit și chiar îl pofti să șază. Groparul se uită să vază dacă toate sunt în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
legătura și vin... Apostol ramase lângă birou, în picioare, până ce văzu pe Vidor intrând în odaia de dincolo, pe urmă trecu și el, fără șovăire, dregîndu-și puțin glasul, în mers. Pe fața groparului citi un fel de spaimă amestecată cu șiretenie. ― Bade, vorbi Bologa hotărât, mi-e dragă Ilona și vreau s-o iau de nevastă, dacă vrea și ea și dacă mi-o dai și dumneata! Groparul Vidor se uită lung în ochii lui, fără să clipească, și nu răspunse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ca într-o scoică, ceva din urletul disperat al lui Prometeu. Ciobanul își poartă universul alături de el pe măgar. Capodoperele par dictate de zei. Adam, Paris și Newton sunt principalii agenți publicitari ai mărului. Inteligența lui Faust nu putea învinge șiretenia Diavolului. Intră în mit talentele care mor repede, lăsând neconsumate speranțele investite în ei. Se pare că lumea contemporană nu mai poate crea decât mituri de carton. Ambrozia era rezervată zeilor, așa cum îndrăgostiții de astăzi au monopolizat șampania. Purtăm cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
peșteri. Omul este viețuitoarea care își respectă cu strictețe strămoșii. Pe unii i-a dus la muzeu, pe alții - în parcurile zoo. Deocamdată, omul este singura maimuță aproape integral epilată. Instinctele au mai pierdut din vitalitate. Au câștigat însă în șiretenie. Ferocitatea oamenilor este ereditară. Intoleranța este o cucerire a condiției umane. Ereditatea se erijează în ursitoare. Copii, aveți grijă de genele noastre! Drumul de la animal la om a fost parcurs în milioane de ani. Pentru retur, sunt suficiente câteva gesturi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
În iubire, înțelepciunea are iz de calcul. În iubire și în artă se află bibliografia marilor noastre speranțe. A existat întotdeauna și o iubire cu mercurial. Marile iubiri sunt condamnate la unicitate. Îndrăgostiții - acești sublimi autodidacți. Cochetăria e pentru nuntă, șiretenia pentru divorț. Există și o iubire a senectuții. Dar așa, cu batista pe țambal. O oră de plictiseală ar putea fi înlocuită cu 60 de minute de iubire. Pe Don Juan îl pune pe fugă timpul și aspirația spre absolut
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
oamenii liberi ai viitorului să nu reziste decât în rezervații. Puține popoare rămân tefere după ce li se aplică testul libertății. Găsim alibi de natură politică tuturor eșecurilor personale. Democrația tinde să devină laptele bătut al politicienilor. Politicienii împing inteligența spre șiretenie. Dacă politica mi-ar da pace, i-aș întoarce spatele. În politică internațională nimic nou. Marile puteri continuă să tragă de perciuni țările mici, cu aceeași voluptate de altădată. Liderii lumii pot avea minte mai puțină, dar să fie barem
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Nu știe însă cum să o facă și nici cu ce. Cu timpul, adevărul poate deveni prejudecată. Singurul adaos pe care îl datorez vârstei se referă la insomnii. Vârsta impune dreptul la respect, nu la ierarhie. Tinerețea are ceva din șiretenia sirenelor. O fi muntele nemuritor, dar furnica e vie ! Cu ochii pe trecut ori pe prezent lăsăm adesea prezentul neînfășat. Nu vă grăbiți ! Haosul oricum așteaptă. Încet - încet, timpul transformă trupul în șandrama, iar iubirea în ironie. La pensie ne
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ochi”. N-am zăbovit prea multă vreme și am plecat cu pas proaspăt spre Târgul Cucului, acolo unde ieșeanul sigur s-a înființat cu ultimul cântat al cocoșilor... Merg cu spor îmboldit și de răcoarea dimineții care se prelinge cu șiretenie pe șira spinării. Ca un făcut, am avut dreptate și de această dată. Dragul meu ieșean ședea cu ochii în soare așteptându-mă. Cine știe de când?... Ai venit mai devreme ca să ai timp să târguiești făină până ce ajung eu? Fosta
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Arcașul îi făcu semn să vină și bătrânul se apropie nehotărât de ei. Auta îi privi în ochi un timp, în tăcere. Întâi ferindu-se, Agbongbotile își arătă după aceea ochii, văzând că ai străinului nu au în ei nici șiretenie, nici răutate. - Iată, zise Auta în cele din urmă, stăpânii noștri vor să ia din alte ținuturi și de la voi robi care să muncească pentru ei. Cei doi băștinași schimbară câte o privire. - Să le paștem vitele? făcu Agbongbotile. - Nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
poate că din pricina câmpiei gurilor lui Hapi, Verdeața cea Mare. Armata lui Puarem avea nevoie de odihnă. Dacă străbaterea deșertului n-a ridicat în drum piedici grele, n-au fost însă ușoare luptele pentru aur și robi în Ta Kemet. Șiretenia lui Puarem, ajutată de sfaturile înțeleptului preot Tefnaht, era bună, dar ea nu putuse cruța și sângele câtorva sute de soldați care au rămas să dea ajutor cu leșurile lor zeului Hapi la îngrășarea pământului localnic. Și de n-ar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta, în vreme ce Ntombi stătea în picioare, uluită și îngrijorată și se vedea bine după ochii și după gura ei că de nu s-ar fi aflat alături de bărbatul ei, ar fi țipat de frică și poate ar fi fugit. - Este șiretenia și înțelepciunea mea! răspunse fălos băiatul, căutând să scape de întrebări și, văzând că nimeni nu se mai uită la el, o zbughi spre capătul maidanului și se pierdu pe după ziduri. Abia atunci deschise gura și Mai-Baka. - Uite, Ntombi! zise
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Diavolul, Satan(a) sau Lucifer înaltul înger căzut își ascundea chipul sub o formă mincinoasă; căci, o minciună implicită poate fi descoperită în această mascare de identitate, știut fiind faptul că în esență șarpele era asociat cu simbolul înțelepciunii 12. Șiretenia diavolului poate fi identificată cu cea dintîi prezență a răului, înșelăciunii, păcatului și minciunii în spațiul edenic. Această primă și diavolească viclenie a înșela implicit fără să minți explicit constituie un exemplu de referință pentru viitoarea ideologie cazuistă, care, analizînd
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
aici, a minciunii). Căci, fără a fi cu adevărat o falsificare, întrebarea poate fi o insinuare a ei. Un exercițiu de (socio)logică a minciunii se derulează în continuarea scenariului biblic. Puterea de ocultare a limbajului simbolic, dublată de "dialectica șireteniei" (reservatio mentalis), este utilizată de Satan pentru a ascunde: • semnificația adevăratei morți a omului moartea spirituală pe care ruperea de Dumnezeu o presupune, semnificație infirmată de șarpe printr-o "nevinovată" și aparent adevărată constatare: Atunci șarpele a zis către femeie
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că fără de înșelăciunea primordială nu am fi fost nici acum conștienți de noi înșine, că am trăi încă într-o dulce stare edenică sau poate am fi încă în stadiul animalității lipsite de frămîntări psihice. Să ne amintim că, fără șiretenia lui Ulysse de a folosi celebrul cal de lemn, războiul troian ar mai fi durat cine știe cîți ani, după cum fără de înșelarea pretendenților cu pînza-i mereu neterminată Penelopa nu și-ar mai fi putut aștepta soțul, că fără de minciuna "pîinii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
aceste categorii de instrumente. 3.3.1. Puterea înșelătoare a limbajului Să ne amintim, urmărind experiența edenică a ființei umane, că cel dintîi instrument de "putere mincinoasă" a fost cuvîntul. Iată cum dialectica "recesivității" a înzestrat cuvîntul, printr-o subtilă șiretenie, atît cu resurse constructive, dacă ne gîndim la faptul că lumea însăși este un rezultat al desfășurării Cuvîntului Creator, cît și cu resurse deconstructive, dacă ne amintim că păcatul originar și căderea ce i-au urmat sînt un rezultat al
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și a creativității, a inventivității și talentului etc., pusă atît în slujba binelui (să ne amintim de cîte ori eroii pozitivi nu sînt obligați să înșele), cît și a răului. Pentru homo ludens, cum notează Huizinga, pentru omul care luptă, "șiretenia a devenit ea însăși, la rîndul ei, ca să spunem așa, o temă competițională și o figură de joc. Trișorul, după cum am mai spus, nu este un om care strică jocul. El se preface că respectă regulile jocului și continuă să
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de patruzeci de ori pe zi". Totuși, un cap de familie "avea nevoie întotdeauna să se folosească de înșelătorie și minciună". Ca protector al familiei și a turmei sale de oi, el trebuia să aibă "capacitatea de a acționa cu șiretenie și îndemînare". El "trebuia să mintă în permanență". Într-adevăr, Campbell (1964: 278-283) spune: "oamenii mint din obișnuință și din principiu, pentru a-i induce pe ceilalți în eroare". În această privință, șefii familiilor din Sarakatsani și decanii academici ai
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]