612 matches
-
tunet, amplificat de hăurile văzduhului. - Ooo! Blestemul tău, Durere, de ce m-ajunse și mă cuprinse? De ce m-ai blestemat, Durere? De ce îmi răscolești mânia? De ce mă faci să explodez și să ard tot Universul? Dă drumul lacrimilor tale să curgă șiroaie, să-mi stingă furia și să mă liniștesc! Se porni o ploaie torențială care stinse pârjolul și inundă grădina. Slujitorii reveniră la Soare-Împărat, iar căpitanul Foc Nestins îndrăzni cu o întrebare: - Și acum ce facem, Majestate? - Luați-i pe cei
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
Acasa > Versuri > Iubire > IUBIRE ÎN FURTUNĂ Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Iubirea mea singuratică străbate sălbatică pustiul așternut peste urmele tale pierdute pe calul sorții înspumat curg șiroaie sudorile din nemărginirea durerii nări fremătânde par vulcani fumegoși la orizont turmele de nori negrii, lânoși se bulucesc înspăimântați peste apus mânați de biciul de foc al păstorului ceresc gem cu voce de tunet ruinele pădurii sub copitele lor se
IUBIRE ÎN FURTUNĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378775_a_380104]
-
ți-ar arde calde pleoape Nu te-aș lăsa s-aluneci în genune Iubirea mea, te-aș apăra de toate. De-mi plâng copacii dezgoliți de frunze Și-mi ard câmpiile ca-ntr-un blestem Pe piept de-mi curg șiroaiele de sânge Tot aș veni atuncea când mă chemi. Cutremurat de gândul c-ai plecat Lovită-n suflet de cuvânt lumesc M-apuc să ard cu jar întregul sat Să înțeleagă toți că te iubesc. Ai suferit destul și pe
SĂ ÎNȚELEAGĂ TOȚI CĂ TE IUBESC! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378801_a_380130]
-
negre-verzi, se înălțau ochii de fereastră spartă a unei case veche, a cărei streașină de șindrilă era putredă și acoperită cu mușchi... Treptele erau putrede și negre... El trecu prin hățișul grădinei și prin zaplazurile năruite... Pereții erau negri de șiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod și-un mucegai verde se prinse de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi și gratiile erau rupte, numai rădăcinile lor ruginite se iveau în lemnul putred. În colțurile tavanului cu grinzi
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
colonade, Într-o frumoasă rînduiala; de-acolo nouri dulci suiau și aburi 85 Rătăcind chiar pîn' la Cuburile de lumină 86 și căldura, însorite, 255 Căci multe ferestrui împodobite cu súave podoabe Dădeau spre a lui Tharmas Lume, unde-n șiroaie necurmat Talazurile-i se rostogolesc, unde dihanii hoinăresc pe căile-nspumate. Pe nori Fiii lui Urizen priviră Ceru-n jur zidit; Ei cumpănit-au și pus-au ordine în totul, si mîngîiat fu Urizen să vadă 260 Lucrarea minunată cum
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-ndurarea sînt una pentru mine; Uitîndu-mă la tine, Chip de ape stinse, mă dau napoi De la mînia-mi fioroasa spre chipul tău care-i părere. Enion, revino. De ce se stinge biata-ți față precum un nor de ploaie 200 Topindu-se, șiroi de lacrimi care cad, lacrimi și altceva nimic! Enion, Fără substanță, fără glas, plîngînd, pierit-ai, lacrimi și altceva nimic! Enion, Pierit-ai pe vecie din fața ochilor de apă ai lui Tharmas? Mînie, Mînie din sînu-mi nicicînd nu se va
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și-o groază tuturor celor ce privesc, 430 Pentru că nimeni să nu facă-n viitor așa cum noi în cer făcut-am. Astfel e starea noastră; nici nu ne mîntui-va Fiul Domnului, ci ne va prăpădi". Astfel vorbi Enitharmon tremurînd, în șiroaie de lacrimi. Los ședea-n Golgonooza, în Poarta lui Luban acolo unde Multe încăperi el înălțase în locul unde Tainicul copac ramuri dădea, 435 Unde Spectralii morți se jeluie; și astfel suspinînd vorbi lui Enitharmon: "Dulce-ncîntare-a Oamenilor, Enitharmon, umbros refugiu în fața
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
năuce din țărâna Încă umedă. La mai puțin de doi pași, o pojghiță de gheață mai stăruie să țină captive un șomoiog de fire din iarba anului trecut. Zăpada de pe acoperiș se topește Încet-Încet, iar timpul este măsurat de prelingerea șiroaielor de pe streașină. Îmi plec uimit capul Într-o parte și privesc copilărește la acest spectacol fascinant. Mă las În genunchi și Întind degetele spre una dintre gâze. Dă să urce și nu prea. Simt În tâmplă căldura soarelui ca pentru
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Într-un concert În direct la televiziunea națională mai multe zeci de minute. Vă dați seama ce Însemna asta pe atunci? Pentru noi, bineînțeles! Mi-l Înfățișez În continuare pe profesorul Gheorghe Ghițun radios, dar și cu fața plină de șiroaie, mulțumit că i-a ieșit o partitură, dar și puțin crispat că unele lucruri nu s-au Împlinit, generos când era vorba despre laude, dar și tăcut când ceva nu Îi era pe plac. Iar din hăul timpului adie și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
aurită e de soare Ce cu văpaia-i albă, frumoasă, orbitoare Împrăștie în neguri subțiri din juru-i norii, Ca la minune cată la dânsul călătorii. Dar iată că apusul se lumină de-o ploaie, Se lumină, căci raze, sclipiri curgeau șiroaie, Pe șesurile limpezi... ploaia cădea cu soare, Împlind întreaga lume de-o stranie splendoare. Un colb de diamante părea că se lățește În ceață preste lume, de scânteie și crește, Și lacuri și pârâie ardeau sub acea ploaie Încungiurați de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
PSAMIS) Ai răbdare... el plătește pentru toate. PSAMIS (încet) Da LAIS Și pleci? ARIOBARSANES Da, îți zic "rămîi cu bine" și cu bine să petreci. Domni iubiți, rămâneți numai. Despărțirea dintre noi Se va face fără patos, fără lacrimi în șiroi. {EminescuOpVIII 450} LAIS O, desigur! (aparte) Câtă scârbă mie-mi fac a lui batjocuri! ARIOBARSANES În curând, iubiți prieteni, părăsesc aceste locuri. (leapădă lanțul de la gât și brățarele sale; cătră LAIS) Drept aducere aminte ia podoabele aceste Și în schimb
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
curgea o sudoare rece pe fața-i. Văzui că aice nu puteam face nemica și trăsei clopoțelul spre a chema pe servitoriu. Acesta veni, palid și plâns. - Ian caută, zise contele râzând sălbatec, ian caută, părinte! Toată noaptea a vărsat șiroaie de lacrimi și a îndrugat la neghiobii numai și numai pentru că i-am arătat prostului că nu aveam neci eu, neci el suflet... că nu esistă neci rău, neci bine!!... da' toarte comici mai sunteți haha! hahaha! ca niște oi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ar fi fost spăimântat de ceva. - Vuuu! zise el, și privirea-i iritată se rătăcea prin casă, era așa de mult sânge, așa de mult venin care curgea pe pământ și șerpi pătați cu alb se târâiau {EminescuOpVIII 573} în șiroaiele de sânge, eu însă stam sus și priveam cum se înghițeau unii pe alții. O turturică albă zbura deasupra pământului; însă un șerpe-și ridică capul din adâncime și apucă pe turturica albă. Ea fâlfâia, sărmana mititică, însă o parte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
căci al nostru e viitorul și... republica. Regișorii Moldovei și ai Țării Romînești? Basarabi și Mușatini? Ce sunt toți aceștia pentru noi, ce ne pasă cine au fost sau cum au trăit? Ce ne pasă nouă de sângele vărsat în șiroaie cu care e udat orice palmă a acestui pămînt? Moșiile voastre voim s-avem dreptul de-a le cumpăra noi, noii români, românii " Romînului"; restul e o lungă poveste care nu ne privește întru nimic. și 'ntr-adevăr de ce reamintirea acelei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
familiilor în dimineața zilei de 24, zi neagră pentru alegerea colegiului III, bătăușii înarmați cu ghioage plumbuite stâlceau pe cetățeni în curtea localurilor de alegere, pe stradă și chiar în domicilii, spărgîndu-le capul sub ochii agenților poliției, cari stăteau impasibili. Șiroaie de sânge curgeau din capetele cetățenilor și în masă s-au dus alegătorii la primul procuror, arătîndu-i capetele. Toată noaptea de 24 spre 25 bătăușii au cutrierat suburbiele cu ciomegele în mâini aruncând groază în cetățeni. Înșiși membrii biuroului definitiv
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și se proclamară niște închipuiți aleși ai colegiului III. Numele cetățenilor cu deosebire stâlciți de bătăuși plătiți sunt următoarele: 1. Tudor Mihail are capul spart drept în creștet. 2. Haralamb Dobrea are capul spart de șapte centimetre și sîngele-i curgea șiroaie. 3. Tudor Mihăilescu are piciorul zdrobit și umflat. 4. Vasile Tudor are la spate și picioare răni mai mari decât pumnul. 5. Mihail Teodor este zdrobit la ureche și umărul stâng al obrazului. 6. Ștefan Ivan este stâlcit la spate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
impactul care le înghiți, două dintre nave traseră însă o salvă de rachete spre plajă. În momentul acela quinții scoaseră lamele de accun și făcură exact ceea ce se așteptase Kasser să facă. Bătrânul împărat aproape că le văzu traiectoria, urmărind șiroaiele groase de sânge care țâșniră din trupurile soldaților, care rămâneau fără cap unul după altul. Din ascunzătoarea lor începură și ei să tragă, dar focurile răzlețe, marcate de străfulgerările scurte ale razelor laser, nu făcură decât să adauge mai mult
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
chiar și așa, e cît se poate de clar. Luke și cu mine o să avem un fiu! — Bună, zic cu glas tare ecranului, cu glasul ușor spart. Bună, băiețelule! Iar acum nu-mi mai pot stăvili lacrimile ce-mi curg șiroaie pe obraji. O să avem un băiețel absolut minunat! O să-l Îmbrac În salopețele haioase, o să-i cumpăr mașinuță cu pedale, iar Luke o să joace crichet cu el, și o să-i spunem... O, Doamne. Cum o să-i spunem? Mă Întreb dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
asistente a alergat Într-un suflet la magazie și mi-a cumpărat propriul meu blocnotes Basildon Bond) și Încep să mă apropii de miezul problemei. Partea În care Îl implor să mai dea o șansă căsniciei noastre. Lacrimile Îmi curg șiroaie pe obraji și trebuie să mă tot opresc din scris, pentru a-mi sufla nasul. „CÎnd mi-ai jurat crednță, mi-ai promis să mă iubești toată viața. Știu că tu crezi că nu mă mai iubești. Știu că mai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
rană de apus”. Totul pare un pustiu nemărginit: „Târziu era, pluteam în fum / în scăpătatul cenușiu / se spulberase orice drum / în cer și pe pământ: pustiu!”. Ce îl animă e mișcarea stihiilor, care transformă pustiul în haos: „Vântul în valuri/ șiroaie de ploaie / învăluie dealuri / codrii despoaie”. Haosul e cutreierat de „un dor fără sațiu” („În haos se plimbă / un dor fără sațiu / ce soarbe și schimbă / spațiu cu spațiu”), însă obiectul dorului, absolutul, rămâne cufundat în tenebre: „În tot mai
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
a lovit tare cu buzduganul pe acel episcop [Mitrofan al Buzăului], culcându-l la pământ, făcându-i câteva răni în cap, călcându-l în picioare; în sfârșit, i-a scos patru dinți și l-a lăsat așa, ca mort, în șiroaie de sânge), pe marii boieri, care „și-au lepădat dregătoriile” și l-au reclamat (lucrurile se petreceau prin anul 1611, când pe tronul Moldovei se afla Constantin, fiul lui Ieremia Movilă) Doamnei Elisabeta: „Ca să vezi și tu, Doamnă, ce face
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Prinț” zdrențăros al boemei lirice bucureștene, S. a scris cea mai autentică poezie românească a condiției de paria. De paria „genial”, trebuie specificat numaidecât. Atribuind, integral, eului liric propria biografie, poetul îi conferă implicit și calitatea de „stelar”: „Vântură vântul șiroaie,/ Stelaru merge în ploaie./ I-e foame!”. „Stelarul” cară geamantane, cufere, saci de ciment, așa cum Iisus își ducea crucea („Vom porni în Gara de Nord tremurând,/ Strecurându-ne, urmăriți, pe lângă porți./ Alături de hamali vom duce bagaje...”; „Sunt hamal în portul Constanța./ Car
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
grajd. Cei doi cai stăteau unul lângă celălalt, era liniște. Se apropie de cel tânăr, luând peria în mână să-l curețe, poate chiar de păcate. -Luminosule, ai fost rău azi, m-am supărat pe tine, și lacrimile îi porniră șiroaie. Cât team iubit Luminosule... și tu să lovești pe unchiul meu! ... de ce ai făcut Luminosule? nici nu mai pot să-ți spun astfel... nu mai ești luminos... acum ești doar un cal obișnuit, pe care trebuie să-l iubim, dar
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mașinii. Era unul din indicatoarele pe care Milton nu le mai văzuse până atunci. Știa ce indică. În acel moment Milton Începu să plângă. Dintr-o dată, fața i se umezi și și-o atinse, smiorcăindu-se, cu lacrimile curgându-i șiroaie. Se lăsă pe spate și, cum acolo nu era nimeni să-l vadă, deschise gura și-și revărsă tot amarul care-l copleșea. Nu mai plânsese din copilărie. Sunetul pe care-l scotea vocea sa gravă plângând Îl surprinse. Aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-l vedeam că s-a oprit lângă un copac, cu prosopul pe care-l lega de talie În jurul gâtului. Mă-ntorceam lângă el și scotea din buzunar o coardă, Începând apoi să sară În plin soare, cu transpirația curgându-i șiroaie pe față și el tot sărind coarda În praful alb și coarda vâjâind, vâjj, vâjj, vâjj, și soarele era tot mai fierbinte, iar el se muncea și mai tare, În sus și-n jos, pe peticul ăla de șosea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]