729 matches
-
Instrucția din ziua aceea durase cam patru ore. Soarele arzător al miezului verii bătea chiar deasupra capetelor. Caii și soldații, leoarcă de nădușeală, mergeau Înainte. Miasme rău-mirositoare se Înălțau din mlaștini; cosașii verzi săreau pe drum, cu țârâind ascuțit. Sudoarea șiroia pe chipurile palide ale oamenilor. Nobunaga se ștergea pe față cu cotul. Treptat, culoarea Îi reveni, Împreună cu firea sa imprevizibilă și capricioasă. — Cine-i făptura aia caraghioasă care fuge pe-acolo? Ochii lui Nobunaga păreau să se afle pretutindeni. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cu o lance Însângerată alături. — Cine ești? — Maeda Inuchiyo, stăpâne. — Inuchiyo? Ei, treci la treabă! Luptă! Ploaia răpăia pe cărările noroioase, iar vântul mătura solul. Crengile copacului de camfor și brazii din jur se frângeau, prăvălindu-se la pământ. Apa șiroia de pe ramuri, peste coiful lui Yoshimoto. — Stăpâne, pe-aici! Încoace! Patru sau cinci vasali ai lui Yoshimoto formară un zid de protecție În jurul lui și Începură să-l treacă grăbiți dintr-un cort În altul, Încercând să evite un dezastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Hanbei refuză să mă primească, am hotărât să mă spintec. Oh, sunt sigur că Maestrul Hanbei cunoaște mai bine ca oricine greutățile clasei războinicilor. Vă rog... dacă ați putea pune o vorbă bună pentru mine. Sub stropii de ploaie care șiroiau violent de pe acoperișul spart, Hideyoshi Îngenunche și-și făcu cererea. Se pare că acest lucru fu Îndeajuns Încât să o miște pe impresionabila domnișoară. — Vă rog să așteptați un moment, spuse ea cu blândețe și dispăru În casă. Când reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
oricât de des ați veni aici, nu vă primește. Îi displace să stea de vorbă cu oamenii și refuză și acum să o facă. — Așa, deci? Hideyoshi coborî privirea, cu vădită dezamăgire, dar nu mai insistă. Ploaia de pe streșini Îi șiroia pe umeri. Nu mai e nimic de făcut. Ei bine, voi aștepta până e mai bine dispus. Și, punându-și pălăria, plecă dezamăgit prin ploaie. Urmând cărarea din pădurea de brazi, ca Întotdeauna, tocmai ajunsese dincolo de zidul de pământ, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Nene, cu spatele Îndoit de greutate, glumea cu doamnele din suită: — Ascultați, toată lumea, unde să-l pun pe călătorul ăsta prăfuit pe care l-am cules din drum? Doamnele erau atât de amuzate, Încât se țineau de burtă, cu lacrimile șiroindu-le pe obraji. Apoi, ca petrecăreții În jurul unui car alegoric, Îl Înconjurară pe omul cules de Nene și se distrară toată noaptea, În camera ei. Asemenea momente erau rare. Diminețile, foarte adesea, Nene avea impresia că rolul ei era acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
el văzu În zare, Hideyoshi dădu pinteni calului, fără să mai ia deloc În seamă grijile Însoțitorului său. Intrarea principală În castel forfotea de ajutoare ale vasalilor care aflaseră despre trădarea lui Murashige și veneau la castel, precum și de mesageri șiroind din provinciile Învecinate. Hideyoshi și Ranmaru se Îmbulziră prin mulțime, până În citadela interioară, unde aflară că Seniorul Nobunaga era În toiul unei consfătuiri. Ranmaru intră, vorbi cu Nobunaga și se Întoarse repede, spunându-i lui Hideyoshi: — Vă roagă să așteptați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
dram de putere pentru a-l susține. Căzu cu fața pe podea; o băltoacă de sânge se Întinse pe rogojină, ca o petunie roșie desfăcându-și petalele. Hideyoshi se repezi Înainte și cuprinse capul lui Hanbei, astfel că sângele care șiroia acum Îi Înroși poala și pieptul. — Hanbei! Hanbei! Mă lași singur? Pleci numai tu? Ce-am să mă fac pe câmpul de luptă, fără tine, de-acum Încolo? strigă el, vărsând șiroaie de lacrimi, fără să-i mai pese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
vorbă, trupul lui Hanbei. În cameră era Întuneric ca Într-o peșteră, dar nu fu aprinsă nici o lampă. Așternutul alb de sub mort arăta ca zăpada din fundul unei râpi. — Kanbei, spuse Hideyoshi, În sfârșit, sunând de parcă durerea i-ar fi șiroit din tot trupul, e jalnic. Mă așteptasem să fie greu, dar... Kanegasaki nu putu spune multe ca răspuns. Părea să fie, și el, amețit. — Of, pur și simplu nu Înțeleg. Acum șase luni, era bine. Și-acum, uite. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
intră, neanunțat, În camera lui Hideyoshi. Nu peste mult, cei doi conversau bucuroși. Glasurile lor aproape păreau să se ia la Întrecere. Cred că va fi greu, spuse Hideyoshi. Tăcură un moment, ascultând sunetul trist al ploii de vară timpurie șiroind de pe streșinile colibei Înjghebate În grabă. — E o problemă de timp, Începu Kanbei. O a doua ofensivă cu toate forțele ar fi un risc prea mare. Pe de altă parte, ne-am putea resemna cu o campanie lungă, asediind castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-ți faci și tu seppuku. Roagă-te pentru sufletul tatălui tău prin ceea ce vei Înfăptui pe câmpul de luptă. Ne-am Înțeles? Încheie el, bătându-l cu blândețe pe spate. Tânărul plângea fără a se ascunde. Începu ploaia. Torente albe șiroiau În lacul mocirlos, din norii groși, care coborau Încet. Era noaptea celei de-a douăzeci și doua zile din Luna a Cincea, seara de după sosirea trupelor clanului Mori la frontieră. În Întuneric, doi oameni Înotau ca niște pești ciudați prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
tu acela care refuză să vorbească? Nu numai soarta clanului Akechi depinde de ceea ce spui acum, ci tot viitorul națiunii. — Ce vrei să spui, Mitsuharu? Când mă gândesc că tu, tocmai tu, te gândești să comiți infamia asta. Cu lacrimile șiroindu-i pe obraji, Mitsuharu se apropie de Mitsuhide și-și lipi ambele palme de podea, rugător. — Niciodată n-am Înțeles firea omenească mai puțin decât În noaptea asta. Când amândoi eram tineri și studiam Împreună În casa tatălui eu, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În timp ce cu stânga Îl zgâlțâia pe Mitsuharu cu o forță Înspăimântătoare. — Sau e da? De fiecare dată când Mitsuhide Îl scutura pe Mitsuharu, capul acestuia se zguduia Înainte ca și cum n-ar mai fi avut nici un os În grumaz. Fața Îi șiroia de lacrimi. — În momentul ăsta, nu mai contează dacă e da sau e nu. Dar nu știu ce s-ar fi Întâmplat dacă-mi spuneai Înainte de a-i informa pe ceilalți, stăpâne. — Atunci, accepți? Acționezi alături de mine? — Tu și cu mine, stăpâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În trei companii a câte trei steaguri fiecare. Atacând intrarea Străzii a Șaptea, năvăliră prin porțile orașului, una după alta, invadând capitala cât ai clipi. Armata clanului Akechi se repezi prin porțile străzilor a Cincea, a Patra și a Treia, șiroind În oraș. Ceața era Încă deasă, dar o auroră roșie ca focul Începuse să infiltreze cerul de peste munți și, ca de obicei, porțile de răchită erau deschise pentru ca trecătorii să circule Încoace și-ncolo. Oamenii se Înghesuiau prin porți, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Începură să deschidă ușile pictate dinspre curte. Chiar În acel moment, Însă, auziră un zgomot neobișnuit, care provenea din direcția templului principal exterior, urmat de reverberația unor pași furioși alergând spre curtea interioară. Nobunaga se răsuci În loc, cu părul Încă șiroind de apă, și spuse nervos: — Du-te să vezi ce e, Bomaru. După ce dădu ordinul, continuă să-și frece viguros fața cu un prosop. Unul dintre paji spuse: — S-or fi Încăierat paznicii de la templul exterior sau așa ceva. Nobunaga nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
aștepta pe Nobutaka să-i Întindă mâna, Hideyoshi veni, pe neașteptate, spre el și i-o strânse cu putere. — Stăpâne Nobutaka! Nu spuse decât atât. Nici unul dintre ei nu adăugă nimic, dar În ochi li se citeau multe. Lacrimile le șiroiau pe obraji. Prin acele lacrimi, Nobutaka putea să-și exprime toate sentimentele pentru tatăl său decedat, față de un vasal al clanului. Iar Hideyoshi Înțelegea ce se Întâmpla În inima tânărului. Într-un târziu, eliberă mâna pe care o ținuse atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
desfundate din cauza torentelor, roțile erau înfundate în noroi până la butuc, caii refuzau să-și facă datoria și nu ne scoteau dintr-un făgaș decât pentru a ne băga în altul; surugii erau orbiți de fulgere și de grindină; apa ne șiroia pe corp și se aduna în diligență; uraganul ne ridica vehiculul și amenința să ni-l poarte în râpe, aceasta a fost situația noastră timp de trei ore nesfârșite. Ajungem în sfârșit la poșta din Berhegiu*. Printr-un noroc nesperat
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
lui Mihnea. Țineau amândoi ochii închiși și palmele lui Mihnea strângeau cu putere palmele lui Brian de parca i-ar fi fost frică să nu se ridice cu adevarat de la pământ. Zburau tăcuți, cu Gina lângă ei. Picăturile de apă le șiroiau pe obraji.// - Vezi vârfurile copacilor?// Brian dădu din cap și același zâmbet blând i se așternu pe chip.// - Atunci e bine. Și oceanul? Vezi oceanul? Dincolo de el e tot un ocean. Și tot așa, bătrâne, la nesfârșit. Pământ, apa, lumină
The American Dream și alte zboruri by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5347_a_6672]
-
i-au rămas întipărite și acum în minte. "Cutremurul din Turcia a fost un coșmar. Au murit peste 20.000 de oameni. Am văzut atâta moarte! Atâta durere! Am văzut femei care își smulgeau părul din cap, iar sângele le șiroia pe față pentru că și-au văzut copiii morți. Pentru că nu mai era loc în morgi, cadavrele erau așezate pe gheața din patinoare. Am fost pe un asemenea patinoar. Am văzut groaza din ochii celor care încercau să-i identifice pe
Vedetă de la Pro TV a făcut declarații șocante: "E cumplit" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/60744_a_62069]
-
și încrezătoare. Și o bătaie a inimii poate fi treaptă și o zbatere a pleoapei, pe înalta spirală! Din glezne pornește abisul luminii, rugina sorilor morți, legănarea de val a genezelor. Ci, după multa suire, iată pereții fântânii, marile ghizduri șiroind de întuneric: ești în adânc, zidit până la stele - atât de departe e timpul de afară! Ciutura spânzură în ocheanul fântânii, și nimeni nu s-a născut s-o coboare. Sintagma din Neguțătorul de săbii: Atunci fugi în alt popor" va
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
între el și soția mea, care deja avea capul spart și o ureche tăiată de la lovitura încasată cu halba, nenorocitul voia să mai dea o dată în ea... Atunci m-a atacat pe mine. Am simțit o căldură și sângele cum șiroia pe mine. A vrut să-mi taie gâtul ca la porci! A vrut să mă omoare! Nici acum nu pot să uit sunetul acela groaznic care s-a auzit când scandalagiul i-a spart halba-n cap Mirelei", rememorează tatăl
Tatăl lui Huidu nu își revine după atac. Agresorul: Vă dau foc la casă by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77666_a_78991]
-
senzație de a fi sclav, ascultă trupul trosnind, întinzându-se, prelungindu-se, rătăcind printre obiecte îndepărtate, strecurându-se fără durere sub ele, încredințându-se nepăsării somnului. Ascultă oribila forfotă a zilei în toate țările unde se vorbește omenește, falsificarea cuvintelor șiroind din ziare, lumea ireală a notariatelor pentru care proprietatea este un uriaș tort decorat cu flori, băncile malaxând suav costul trestiei de zahăr, constelația de furnici și de profitori ai uzufructului, poezie proastă, roman prost, indivizi slăbănogi ce cred că
Carlos Drummond de Andrade - Mari poeme by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/4904_a_6229]
-
mișcările, nu le puteau și armoniza, orice întâlnire semănând cu o ciocnire, cu un scurt circuit sau cu o mică explozie. Folosind același vocabular, dar într-o manieră diferită și asociind mișcărilor și o ploaie de picături de apă, care șiroiau continuu, ca o perdea, în partea din față a scenei, în cea de a doua piesă, Through the Bottle Neck, pe un colaj din muzică de Jiri Jakl și Ondrej Urban, cele două coregrafe și interprete au zugrăvit exact opusul
Explore Dance Festival by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11547_a_12872]
-
a înroșit cu sânge de get chiar mâna ta, Egissosul o spune..." Pe urmă au venit turcii și grecii cu negustorii și pirații lor în nisipurile Caraormanului... Străduțele Tulcei albăstrii de bazalt coboară cele șapte coline, când plouă pe ele șiroiesc ape roșii de la minereurile cărate... Fațadele caselor negustorești au ancadramente, cu frontoane, orientale... "Sub coloane", după modelele bazarelor din Turcia, se numește centrul urban, când Tulcea era raia, reședință a pașalelor. înăuntrul caselor cu odăi întunecoase, largi, obloane grele, deasupra
Delta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8187_a_9512]
-
scoase pe Flora din minți a fost atunci cînd unul dintre docheri îi cedă o valiză enormă - aproape un cufăr - unei genoveze înalte și puternice, dar cu o sarcină avansată. Înconvoiată, cu greutatea pe umăr, femeia înainta icnind, cu transpirația șiroindu-i pe fața congestionată de efort, spre diligența care aștepta pasagerii. Docherul îi întinse douăzeci și cinci de centime. Și cînd femeia, într-o franceză stîlcită, îi ceru restul de douăzeci și cinci de centime, începu s-o amenințe și s-o înjure. Flora
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
fixa. "Cine e Ambrosius?" - am întrebat-o în șoaptă pe Matata. N-a avut timp să-mi răspundă sau poate nici nu mă auzise, căci ușa se deschidea și o doamnă cu părul alb, cu ochi mari albaștri din care șiroiau lacrimile se arunca în brațele ei, cu mici țipete bucuroase de fetiță. Îmbrățișate, cele două doamne râdeau și plângeau în același timp. Rămăsesem pe prag, în urma lor. De acolo am zărit în penumbra holului, coborând treptele unei scări interioare de
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]