682 matches
-
în care timpul curge leneș și plictisul împăienjenește ritmul precar al unei vieți lipsite de orizont. Mici întâmplări pitorești, mai o bârfă, mai o ciorovăială colorează stins o ambianță deprimantă, care devine ucigătoare atunci când peste orășelul somnolent ploile de toamnă șiroiesc fără contenire. O adolescentă ftizică se stinge, un ins se sinucide absurd pentru o prostituată și în liniștea mortificantă abia dacă vibrează, în tremur vătuit, un duios acord de clavir. Un fior de prospețime aduce schița O stea din Carul
DUMITRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286909_a_288238]
-
părăsit localitatea, iar numeroase case erau de-a dreptul pustii. Cei care se molipsiseră mureau În general În a treia sau a patra zi și rareori se vindeca unul din douăzeci. Am văzut oameni cu umflături, cu buboaie și sânge șiroindu-le pe nas - Într-un cuvânt, am văzut tot ce-mi fusese dat să Întâlnesc În spitalul din Constantinopol. Tocmai de aceea nu mă Îndoiam că boala era una dintre cele mai violente. Într-adevăr, nu era același tip de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
în sensul infernaliilor expresioniste: „dâra asta de sânge dusă până/ la maximum va răci, fericiților, nisipul să/ îl puteți traversa, feriți, cu/ parfumurile voastre de mosc în bășici/ ermetice,/ închise în vase, fluviu/ urmărit de o fiară: în frunte, eu/ șiroind, purtând hainele/ luate de pe cadavre, ale celor de dinaintea/ mea, chircit, cu brizbrizuri// în direcția ochilor: mereu/ un fetus, de om îngâmfat,/ buzat,/ în recipient plin de gelatină: ce/ pustiu...”. Mitul nu este irevocabil abandonat, ci doar trecut sub carantină, pentru
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
alt matelot i-a întins o prăjină foarte lungă. Vîrînd această prăjină în găleată, Tashtego o coboară cu grijă în poloboc, pînă ce găleata dispare cu totul înăuntru; apoi, la un semn al lui, oamenii o trag afară, iar ea șiroiește întocmai ca donița cu lapte proaspăt a unei lăptărese și o lasă cu grijă în jos, pînă ce un matelot pregătit dinainte, o prinde și o deșartă grabnic într-o putină adîncă. După aceea, fiind ridicată din nou, găleata e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vîsla în mînă, peste bord, dar în așa fel, încît o parte din saula slobodă i se încolăci în jurul pieptului, căzînd odată cu ei în apă; iar cînd balena lovită o zbughi nebunește saula se întinse brusc și bietul Pip apăru șiroind de spumă, printre cavaleții ambarcațiunii, tîrît fără cruțare de saula ce i se încolăcise de cîteva ori în jurul gîtului și pieptului. Tashtego stătea la prova, ațîțat de vînătoare. El îl ura pe Pip, pentru lașitatea lui. Smulgînd din teacă cuțitul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
iar butoaiele coboară pentru ultima lor odihnă în adîncurile mării. După care, bocaporții se închid la loc, ermetic, aidoma ușilor unui cabinet secret. în vînătoarea de cașaloți, acesta este poate unul dintre cele mai remarcabile episoade. într-o zi, scîndurile șiroiesc de sînge și de ulei; sacrosancta punte de comandă e pîngărită de hartanele tăiate din căpățîna balenei; mari poloboace ruginite zac de jur-împrejur, întocmai ca-n curtea unei fabrici de bere; fumul cazanelor a înnegrit toate parapetele vasului; marinarii umblă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
strădaniile lor păreau zadarnice. Deși ridicată pînă-n vîrful gruelor, ambarcațiunea lui Ahab, cea mai expusă vîntului, nu putu scăpa. Un talaz uriaș, abătîndu-se peste copastia vasului ce se rostogolea, sfărîmă fundul ambarcațiunii, la pupa, lăsînd-o ca o sită prin care șiroia apa. Ă Urîtă treabă, domnule Starbuck, spuse Stubb privind dezastrul. De, marea își face mendrele. Stubb, unul, n-o poate opri. Vezi, domnule Starbuck, un talaz își ia avînt de departe înainte de a sări! face ocolul lumii și p-ormă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
următoarea: ca să scape de acuzații, Fard a acceptat să părăsească Detroitul o dată pentru totdeauna. Și așa ajungem În mai 1933. Și la Desdemona, care Își ia rămas-bun de la Grupa de Instruire și Cultură Generală pentru Fetele Musulmane. Basmalele Încadrează chipuri șiroind de lacrimi. Fetele trec Încolonate pe lângă ea, sărutând-o pe Desdemona pe ambii obraji. (Bunicii mele Îi va fi dor de fete. Ajunsese să țină foarte mult la ele.) ― Mama mea Îmi spunea că În vremuri grele viermii nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cravata. Simți cum Îl ia brusc amețeala. Febra jocurilor de noroc care Îl posedase timp de douăzeci și șase de luni Îl părăsi, trimițându-i un ultim val de căldură prin piele, și dintr-o dată Întregul corp Începu să-i șiroiască de sudoare. Ștergându-și sprâncenele, Lefty ieși din bancă și se Îndreptă spre o bătrânețe săracă. Strigătul asurzitor pe care l-a scos bunica mea când a aflat de dezastru nu poate fi redat În scris. Țipătul a continuat, prelungindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să frunzărească revista. ― Sau uită-te la gura ăsteia. Ai putea să-ți bagi tot capul Înăuntru. Eu Încercam să-mi mai iau un cappuccino. Chelnerii, În uniformele lor austriece, mă ignorau, așa cum ignoră pe toată lumea, iar afară teii galbeni șiroiau și picurau. ― Sau ce zici de Jackie O.? Întrebă Julie, Încă pledând. Avea ochii atât de Îndepărtați că erau practic așezați pe marginile capului. Arăta ca un pește-ciocan. Încerc să pregătesc prin rândurile de mai sus propria mea descriere fizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că mi-e greață și nu voiam să mă gândesc deloc la ceea ce se Întâmplase. La duș am Încercat să spăl toată experiența, curățându-mă metodic, cu fața sub jetul de apă. Aerul era plin de aburi. Oglinzile și ferestrele șiroiau. Prosoapele se umeziseră. Am folosit toate felurile de săpun pe care le aveam la Îndemână: Lifebuoy, Ivory, plus o marcă rustică, locală, care era ca șmirghelul. M-am Îmbrăcat și am coborât scările În liniște. Traversând sufrageria, am observat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mâne neputincioasă pe scaun. Corpul nu i mai răspunde la comenzi. Uzura minții e extremă. — Asinius Pollio, își umflă Maternus vocea din plămâni, care s-a străduit să creeze instituții trainice pentru a servi culturii și slujitorilor ei... Lacrimi îi șiroiesc nestingherite pe obraji. Obosită, Agrippina se așază la loc și-i ia mâna într-ale ei ca s-o liniștească. Dar emoția e prea puternică. Pollio a fost singurul, în afara buni cului, care a înțeles-o. Și el credea în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
s-a apucat să declare cu patetism de la înălțimea rostrelor din for că neglijarea cultului strămoșesc este un simptom de degradare morală. Așa că și-a sacrificat propria fiică. Ochii i se umezesc. În zadar s-a tânguit Vipsania. Cu lacrimi șiroindu-i pe obraji a căzut în genunchi și a îmbrățișat picioarele împăratului în văzul întregii Curți. Degeaba. Atât Augustus, cât și bărbată-său au rămas de neclintit. Pur și simplu i-au smuls copila din brațe. Biata de ea și-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-ntoarse să-i strângă mâna lui Macomber. În timp ce-și strângeau mâinile rânjindu-și, se auzi urletul sălbatic al băiatului și-l văzură ieșind din tufiș cu pași laterali, rapid ca un crab, și bivolul se repezi la ei, șiroind de sânge, cu fălcile Încleștate, cu botul Întins În față; ataca, privindu-i cu ochii lui mici, ca de porc, injectați. Wilson, care era În față, Îngenunche și trase, iar Macomber trase și el, zgomotul carabinei sale fiind acoperit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pământ, o parte din Muntele Suhardului, de calcar, se năruie. Ruinele lui stăvilesc apele limpezi ale pâraielor tinere de la izvoarele Bicazului. Așa a luat naștere un lac, în mijlocul munților, în care se adună Pârâul Cailor, Pârâul Oilor, Pârâul Suhardului, ce șiroiesc din toate părțile. Farmecul noului peisaj este astfel îndeplinit: munte, oglindă de apă, brazi, pocladă verde de pășune, s-au adunat într-un cadru restrâns, născând un tablou unic, în fața căruia, de piatră să-ți fie inima și tot nu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
frică oarbă. în mijlocul curții, abatele îi spuse lui Wisichart: — Sunteți siguri că sunteți urmăriți? Crezi că ne aflăm în mare pericol? Burgundul își turnă pe față toată apa dintr-un burduf din piele de capră, apoi, scuturându-și părul ce șiroia de apă, aruncă burduful țăranului căruia îi aparținea și ridică din umeri. — E greu de zis. Lupta a fost dezastruoasă. Am rezistat cât am putut, dar erau cel puțin de două ori mai numeroși și ne-au învins. Acum suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sus. Deodată, însă, încremeni, lăsă buzduganul să cadă și, clătinându-se, își duse o mână la coastă. Războinicul cu cap de lup, care îl lovise sub omoplat, își împinse și mai adânc sabia în trupul său, ca să o scotă apoi șiroind de sânge, în vreme ce hunul cădea fără veste peste roman. Dându-l jos de pe el, Sebastianus căută zadarnic să distingă fața burgundului, căci coiful cu apărătoare pentru nas și cu obrăzare late îl masca aproape complet. Cu toate acestea, îi păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și îi zâmbi și e, făcându-i cu mâna un semn de salut. în momentul acela ajunse lângă el, în galop, Odolgan care, ca întotdeauna, îi comanda pe cercetași: Am văzut tabăra, anunță el, mângâindu-și pe gât calul ce șiroia de sudoare, în vreme ce oamenii săi rămăseseră în așteptare la câțiva pași mai în urmă. La nu mai mult de șase-șapte mile romane; e foarte mare. Când m-am întors, Utrigúr deja sosise. Toată armata se concentrează acolo. Cu privirea ațintită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nimic nu ești. MI-E DRAG CODRUL ȘI-L IUBESC Iubesc codrul că-i fălos, Mi-e drag codrul că- i umbros, Toate câte-n el domnesc Testament e strămoșesc. Multe-n el sunt așezate, Flori și păsările toate, Râuri șiroind agale Trec neobosite-n vale. Mi-e drag codrul când foșnește, Cerul prin el se zărește, Toate-mi par că îmi vorbesc, Codrul, leagăn strămoșesc. Mi-e drag codrul când adie, Iar când plouă toate - învie, Oxigenul lumii este Vitamină
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
în același timp, total distinctă și diferită. Tang-li ne divulgă, când la nouăzeci și trei de ani e lăudat în față pentru înțelepciunea și caritatea lui, că hemoroizii îl dau gata. Un alt și ultim exemplu, Ko-huang observă, cu lacrimi șiroindu-i pe obraji, că răposatul lui maestru era complet lipsit de maniere când lua masa. (Există întotdeauna riscul de a fi puțin prea crud față de cititorul din Vest. În Jurnalul lui Kafka este un pasaj - unul dintre multele pasaje kafkiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de roșu la față, Bessie își ținea buzele strânse de nici nu i se mai vedeau, iar frățiorul Waker - care avea pe atunci, conform datelor mele, exact nouă ani și paisprezece ore -stătea lângă pian, în pijama, desculț, cu lacrimile șiroindu-i pe față. Primul meu impuls, într-o situație de familie de genul ăsta, a fost să-mi iau tălpășița, dar cum Seymour nu părea deloc doritor să se îndepărteze, am rămas și eu pe loc. Les, reținându-și înfierbântarea, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
din toate Încheieturile, de parcă ar fi mers nu prin aer, ci pe arătură. Privind prin hublou, Mașa Își făcea mereu În gând semnul crucii, rugându-se de Dumnezeu s-o aibă În pază. Broboane de sudoare mari cât niște mătănii șiroiau pe fața ei Încremenită de așteptare. Golurile de aer prin care trecea avionul se suprapuneau cu golul din viscerele sale și cu teama ce-i paralizase toate Încheieturile. Genunchii Îi tremurau, Îi tremurau și mâinile, iar buzele se albiseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
folosesc la gătit. Vrei Marsala, Barbara? — Sigur. Dar vă rog, nu vă deranjați... — O, a țipat Sheba, arătând spre picioarele mele. Eși rănită... M-am uitat în jos și, fără să mă înșel câtuși de puțin, am văzut că-mi șiroia sângele pe glezna stângă; aproape îmi intrase în piele bareta de la porcăria aia de sanda. — Biata de tine, a zis Sheba. Sunt noi? Stai să mă duc să-ți aduc un plasture... Nu, nu, nu te deranja... Nu te prosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a rămas esențial un copil în veșnică mișcare și foarte instabil emoțional. Andrei suprapune încă maturizarea cu cinismul. Că este extrem de relativist și postmodern conversațional și prea alba-neagra atitudinal. Aseară mi s-a făcut tare dor de ei. Mi-a șiroit un lung șir de lacrimi amare și chiar am avut senzația că vreau să fug de aici, iar am privit nostalgic Shuttle pentru aeroportul din Indianapolis. Mă întorc la Thanksgiving. Desigur, am migrat și noi în această zi însemnată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sesizând sarcasmul: — Și cu cine vrei să vorbești de fapt? Am deschis gura, am tras adânc aer în piept, cu un tremur care a dat într-un hohot de plâns. Cu soțul meu. Soțul meu a murit. Deodată lacrimile îmi șiroiau pe față. Cu el vreau să vorbesc. Am scotocit prin geantă după un șervețel, în timp ce Morna își apăsa iar tâmplele. — Îmi pare rău, a zis. Nu primesc nimic. Dar există un motiv pentru asta. Mi-am ridicat capul instinctiv. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]