1,139 matches
-
atât de frumoasă! Aveți "drăguțul meu", cum se spune în Maramureș, de ce să spuneți "gagic"? Zău, dragele mele, de ce să batjocoriți așa limba?" O, ce vremuri idilice! Ce s-ar fi făcut Noica, astăzi, cu tinerii care ascultau în extaz șlagărul "Ce p...a mea"? El care numea actul sexual "o îmbrățișare", iar când devenea mai îndrăzneț, "o îmbrățișare activă"... 8 ianuarie Astăzi la 12, înmormîntarea lui Bibi Cajal la Cimitirul Evreiesc de la Filantropia. Fiind soția șefului Comunității Evreiești din România
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
delațiune. Câtă rea-credință sau prostie îți trebuie ca să vrei să cauți continuitatea între "interbelicul romînesc" și această bolgie istorică? Vreți cu adevărat să simțiți ruptura? Pentru că în materie de stilistică nu e loc de demonstrații, ascultați, de pildă, Zaraza. Apoi șlagărul anilor '50, Macarale argintii râd în soare. E prea puțin, veți spune. Citiți atunci Jurnalul lui Sebastian. Apoi Fenomenul Pitești, Jurnalul fericirii, închisoarea noastră cea de toate zilele. Noua modă politically correct legată de Ceaușescu: nu comunismul lui ne-a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
niciodată ― 82 de ani. Am fost astă seară să-i văd și, ca de obicei la sosire, a avut loc ritualul schimbului de daruri. Cadoul meu e "retro", un frumos album în sepia cu Bucureștiul vechi și CD-uri cu șlagăre românești interbelice. Virgil vrea să asculte de îndată câteva și în scurtă vreme, în livingul din Francois Pinton tapisat cu câteva mii de piese de muzică clasică, răsună Mână birjar, Iubesc femeia, Adio, doamnă... Monica și Virgil încep să schimbe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
își ridică cu o mână fusta și cealaltă o întinde cu palma deschisă) FOTZI: Vă rog bani pentru muzică. (Karli îi bagă mâna între picioare mârlănește, și îi dă o monedă. Fotzi țopăie spre tonomat și comandă. Se aude un șlagăr german. După o jumătate de minut Cârciumăreasa dă un picior tonomatului care amuțește. Fotzi se apropie de Jürgen țopăind și își ridică rochia) FOTZI: Și cât trebe să-ți arăt ca să primesc un cârnat numai pentru mine? JÜRGEN: Fotzi dragă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mințit pe d-l inspector școlar că Schweindi al meu vrea să se joace cu puțicile puștanilor ăștia criminali. FOTZI (țopăie până la Schweindi): Rog bani pentru muzică. (Schweindi se uită plictisit la pântecul lui Fotzi îi dă o monedă. Același șlagăr și același joc al Cârciumăresei) HASI: Și când colo, Schweindi al meu nu o iubește decât pe Hasi și mâncarea bună și viața frumoasă cu totul, care trăiește în corpul lui Schweindi. SCHWEINDI: Da, Hasi, o să avem copii adevărați, și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
amplasat la Începutul unei cărți, unui capitol, sau gravat pe frontonul unei clădiri sau al unui monument (n. tr.) Cântăreț, actor și regizor belgian (1929-1978), celebru În anii ’50-’60. A jucat În Riscurile meseriei, Vestul Sălbatic etc. A lansat șlagăre ca Ne me quitte pas. Multe din cântecele lui au fost reluate de Neil Diamond, Frank Sinatra, David Bowie și alții. (n. tr.) Citat din fabula lui La Fontaine „Musca și căruța poștei” (În franceză, „Le Coche et la Mouche
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
ca și în lumea de azi, calul își estompează imaginea și devine un animal aproape fabulos. Glasul personajelor din tren Noi stăm pe loc, doar trenul pleacă. Ion Minulescu Glasul roților de tren stârnește nostalgii indicibile. Cântecul intitulat astfel devine șlagăr, apoi se întoarce În gările cu firme albastre, cântate de Minulescu, prin megafoane, în calitate de semnal al plecării. Trenul intră pufăind spectaculos nu numai în Gara Saint-Lazaire a impresioniștilor francezi, ci și în literatură. Chiar și într-a noastră. Trenurile lui
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Cărtărescu e unul dintre puținii autori de la noi care a dedicat o povestire unui cântec și unor cântăreți reali, atribuindu-le o aventură palpitantă și a creat-o pe Zaraza-femeia, o plauzibilă victimă a iubirii. Tot Cristian Vasile a cântat șlagărul Iubesc femeia care poate i-a sugerat scriitorului titlul faimoasei sale justificări: De ce iubim femeile. Zaraza înseamnă în spaniolă cit, material specific rochiilor și fustelor. Versurile lui Tagle Lara s-ar traduce precum că „mă țineam în urma unei fuste, în urma
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
multe trofee de mare prestigiu internațional. Nordicii au răspuns din nou cu argumente științifice, dar cine să le mai ia în seamă când pe toate meridianele se auzea doar duetul dintre Marele Mincinos și Contesa Matilda, duet ce a devenit șlagărul deceniului, menținându-se pe primul loc în toate clasamentele de audiență. De când lumea, când arta a devenit politică lucrurile au luat-o razna. De când lumea! Nici în cazul textelor descoperite în situl cu cei mai vechi străbuni lucrurile n-au
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
ne întâlni laolaltă băieți și fete, de a ne cunoaște mai bine, de a se înfiripa prietenii și idile. Aproape după fiecare repetiție încheiată cu rezultatele așteptate, domnu’ Pavel ne oferea cam o oră de dans, cântându-ne la vioară șlagăre din acea vreme (tangouri, valsuri și hore) în ritmul cărora dansam cu mare plăcere. Dar aceste momente distractive, oferite de către neuitatul domn Pavel ca recompensă pentru participarea noastră, cu interes, la repetiții, nu satisfăceau decât o mică parte din apetitul
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
multe trofee de mare prestigiu internațional. Nordicii au răspuns din nou cu argumente științifice, dar cine să le mai ia în seamă când pe toate meridianele se auzea doar duetul dintre Marele Mincinos și Contesa Matilda, duet ce a devenit șlagărul deceniului, menținându-se pe primul loc în toate clasamentele de audiență. De când lumea, când arta a devenit politică lucrurile au luat-o razna. De când lumea! Nici în cazul textelor descoperite în situl cu cei mai vechi străbuni lucrurile n-au
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
veșnice, păstrez o frumoasă amintire acestui profesor pentru sprijinul moral pe care mi l-a acordat în acele vremuri. In 1990 d-na prodecan de la Chimie Industrială de atunci, căreia studenții îi spuneau “mama Leone “, după o melodie care era șlagăr la acea vreme, mi-a mărturisit că n-ar fi vrut să mă trimită și pe mine să dorm la cămin după revolta studenților. Știa că am copil mic pentru că mă abordase când eram gravidă. Cum eu umblam cu un
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
afirmație, el rezonează din plin cu "superstiția literară" a lui Whitehead. Există puține subiecte mai "populare" decât matematica. Foarte mulți oameni au o oarecare apreciere pentru matematică, în același fel în care mulți alți oameni se pot bucura de un șlagăr plăcut; și, probabil, există mult mai mulți oameni interesați cu adevărat de matematică decât de muzică. Aparențele sugerează contrariul, dar faptul este ușor de explicat. Muzica poate fi folosită pentru stimularea emoției maselor, în timp ce matematica nu poate; și, dacă recunoaștem
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
regret unele ocazii când te întrebam “ce necazuri ai, poate te pot ajuta cumva” și tu tăceai. Eu făcusem cândva niște cursuri extrașcolare de canto clasic. Aveam, acum e târziu pentru a mai cânta (și totuși, câteodată mai fredonez vreun șlagăr agățat demult acolo, în mintea mea) o voce de tenor liric, destul de lucrată. Tu, Gică, nu ai avut nevoie de așa ceva, pentru că erai un om practic: “la ce-mi ajută asta, doar n-am să mă fac cântăreț!”, spuneai. Totuși
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
i-am lustruit, de-ți făceai musteața în luciul lor. De ce vă spun chestia asta? O să vedeți imediat. De alături se auzea vocea spartă și afonă a vecinului meu. Se îmbătase iar și, în sinea lui, cânta „Opriți timpul”, acel șlagăr cântat atât de frumos de Corina Chiriac. Cânta de parcă comanda o trupă de soldați; „opriți timpul” și atât, căci atâta știa din cântec. Mă cam agasa, căci de fiecare dată când bea, și bea cam des, nu zbiera decât acest
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Nu în locul lui. Dintr-un maestru țâșnesc discipolii precum ciupercile după ploaie. Ceasul rău este, de regulă, și deșteptător. Tineretul de astăzi învață cum să-și protejeze sexul, nu și sufletul. Zestrea genetică apropie popoarele. Gradul de educație le diferențiază. Șlagăr didactic : un tânăr maltrata o poezie. Școala are nevoie de manuale inteligente, nu doar alternative. Educația trebuie să transforme inteligența în caracter. Dacă pământul este un Infern, de ce pregătim copii pentru Paradis? Dresura în educație duce spre țarc, nu spre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dus-o mai bine... parcă nici nu era război. Aveau flotă maritimă, avioane, chiar și două submarine; sovieticii nu îndrăzneau să se apropie de oraș să-l bombardeze însă acum sunt mulți, foarte mulți soldați. Nu mai au nimic doar șlagărul de Dendrino, pe care nu-l suportă rușii, îngânat în surdină, ‘’A plecat la vânătoare Agarici A plecat să vâneze bolșevici’’ Cei doi bărbați vorbesc în șoaptă... parcă nici nu vin sfintele sărbători. Nu auzi copiii cântând colinde, orașul este
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Corporation) care mai tîrziu își va schimba numele în British Airways. // Se reintroduce cenzura în presă. // Apare romanul Finnegan's Wake al lui James Joyce. Michael Tippett termină Concerto for Double Strings Orchestra. Ross Parker și Hugh Clark lansează popularul șlagăr There'll Always be An England. 1940. Sînt mobilizați 2 milioane de britanici (ianuarie). // Ger năpraznic. Tamisa îngheață (ianuarie). // Începutul inflației. Timbrul poștal de 1 penny este înlocuit de timbrul de 21/2 penny (valoarea cea mai mică). Apar cartelele
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de tot felul, biblii, tablouri din acelea mari, înrămate în rame aurii, cu sticlă, Cina cea de taină, roșii, ardei, un întreg aprozar, pe-un grătar se frig mici, bere, casetofoane cu muzică, big mistake, hituri la modă, dar și șlagăre religioase de-o proveniență îndoielnică, colo sus în veșnicii se cântă, un foc de tabără, se frige slănină, suc rece, într-o oală uriașă plină cu bucăți mari de gheață înoată sticle de suc, coca-cola, fanta, cappy, de-aș avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
duseseră în plimbare până la pensiune ca să se schimbe pentru masa de prânz. Noi, copiii, căscam gura prin fața standurilor care se îmbulzeau în stradă ca niște nori de marfă colorată, ne ademeneau la căruciorul de înghețată să ascultăm cele mai noi șlagăre și semnul de pe sarcofag - arcul de deasupra ochiului care se pierdea în pleoapa de jos într-o linie paralelă - îl găsisem pe chipul unei fete din Florența. Era subțire, avea ochi de culoare închisă și mă privea pe sub bretonul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
focuri. Se spune că noaptea, în pădure, e bine să fluieri. Eu n-am fluierat. Ceva, poate mama mea din depărtări, mi-a poruncit să cânt. Fără să caut ceva cantabil printre cântecele de marș exersate - de exemplu Erika - și șlagăre știute din filme, pe care le cântase nu cu mult timp în urmă Marika Rökk - Cui i-ar plăcea să fie singur, noaptea... -, mi-a venit pe buze aproape fără voia mea un cântec pentru copii adecvat situației. Am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de război, zi de zi se reunea o orchestră de muzicuțe, repeta cu sârg în aer liber și apărea în fața publicului, chiar și în prezența unor ofițeri americani și a unor jurnaliști veniți de peste ocean. Internaționala tuturor soldaților, Lili Marleen, șlagăre foarte populare, dar și piese de concert precum Plimbare cu sania în Petersburg și Rapsodia ungară provocau aplauze. În plus, mai existau și cercuri vocale și, curând, un cor a capella care, duminica, fericea un grup de melomani cu motete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prevăzător, lucrând în ultima iarnă la dotarea cu personaje a carelor pentru carnaval: șpăcluiți cu ghips pe plasă de sârmă și pânză de sac, pe carul nostru se legănau braț la braț Adenauer și Ulbricht, o pereche pentru întreaga Germanie. Șlagărul pe atunci îndrăgit al carnavalului îmi sună și acum în urechi: „Cine plătește asta, cine are bani...“ În principal, însă, îmi câștigam siguranța pecuniară cu montarea de plăci de calcar și travertin pe fațade. Parapeții din piatră naturală de la ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zone de ocupație vestice se depunea praf de piatră. Dar atunci când cădea zăpada, aerul berlinez, asemenea adevăratului aer berlinez, cum era el cântat în melodii, părea să fie cu totul lipsit de praf; radioul gazdei mele, aflat în bucătărie, lălăia șlagărul nemuritor: „Așa este aerul, aerul, aerul, în Berlin...“ Abia peste un deceniu am scris poemul lung Marea femeie a ruinelor vorbește, în care ultima strofă spunea: „...împrăștiat zace Berlinul. / Praful se ridică, / apoi iar acalmie. / Marea femeie a ruinelor este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o jigodie care făcea pe sfânta“ am râs amândoi la unison. Ce a fost înainte, ce a fost după? Ceapa nu e prea exactă cu succesiunea întâmplărilor. Uneori, pe foile ei sunt înscrise numere de case, alteori texte stupide de șlagăre care-ți tot sună-n urechi și titluri de filme, de pildă Păcătoasa sau numele unor fotbaliști legendari, dar rareori date și zile precise. De aceea, de îndată ce e vorba de timp, trebuie să admit că multe lucruri care au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]