397 matches
-
când lucrezi În poliție. E un mod de a cunoaște oameni care nu sunt În poliție, ei bine, care nu sunt neapărat În poliție. Uneori ai nevoie să-ți iei o pauză de ceilalți polițiști. Avem Înclinația să fim o șleahtă cam incestuoasă, turele, știi tu. Iar slujba poate fi cam extenuantă. Da... Îmi imaginez că vezi unele lucruri destul de tulburătoare. — Da, dar le faci față. E destinul pe care ți l-ai ales și trebuie să le arăți tuturor că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
tre să-și ție impulsurili În frâu, și mi-am zis că să dau cuminte ascultare la ordenu ăla, poa că fără voia lu maître d’hotel. Nici bine nu m-am tras, c-am și ginit pă bune că șleahta țalilor Îmi alipea masa la una mai baștană, iar statu major dân salon să Îndoia slugarnic În plecăciuni, pencă se-nfiripa alde Lagrange. Pă parola mea dă bărbat că nu-i tratează ca pă gunoaie. Prima, mi-a atras atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Unic. Nu ca să-i ia locul l-a împușcat Iliescu pe mai-marele său... Dar poate nici ca România să fie condusă de un „grup de indivizi interesați care parazitează finanțele țării” (e un citat din Iliescu). Și nici ca o șleahtă de cumetri și nași să taie și să spânzure în noua orânduire, „să ducă o viață de lux și, totodată, să cumpere pe nimic proprietatea publică” (alt citat). Capitalismul românesc e ca o nuntă la țară. Sau ca un ospăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
trăiește! Nu-l ascultați pe acel evadat de la închisoare. Nu există nici un decret al Senatului. Generalul Malet apăru în ușa imobilului, împingând în fața lui un omuleț fără veston și cu capul descoperit. Era ministrul de poliție. Savary realiză imediat că șleahta lui Malet era înconjurată din toate părțile. Prinse curaj și țipă ascuțit: ― Împăratul e viu, generale! O să dai socoteală în fața Consiliului de război. ― Nu-l ascultați! E doar o diversiune. Aduceți trăsura! Repede! urlă Malet. Apoi scoase pistolul și trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
arde să stăm afară și să mâncăm cârnați? — Mi-a trecut prin minte. — Nu, se împotrivi doamna Reilly, cu o hotărâre de om beat. Hai acasă. Or’cum, n-aș mânca nimic din cărucioarele alea slinoase. Vânzătorii ăștia sunt o șleahtă de vagabonzi. Dacă insiști, acceptă Ignatius îmbufnat. Deși mi-e destul de foame, iar tu tocmai ai vândut un memento al copilăriei mele pe treizeci de arginți, am putea spune. Continuară mica lor schemă de pași pe dalele umede de pe Bourbon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ar face bine să s-adreseze Fundurilor Unite, spuse Jones și aruncă un nor de fum peste pumnale. Avem ș-așa necazuri cu salariile. Milostenia trebe să-nceapă de-acasă. Cum? întrebă George. — Ăștia par să țin-acu’ la orfelinat o șleahtă de haidamaci, observă Darlene. Eu nu i-aș da nimic, Lana. Ăsta-i un bijnițar care-nvârte șantaje sau alte învârteli, după părerea mea. Dacă ăsta-i orfan, eu sunt regina Angliei. — Vino aici, îi spuse Lana lui George, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Pants e grădină de legume? Cine știe ce-o fi în capul lui! Vrea să-l dau afară pe cel care i-a răsturnat plantele și pe cel care i-a scrijelit anunțul. Spune că muncitorii din fabrică sunt o șleahtă de huligani, care n-au nici un respect pentru dânsul. Spune că sunt porniți împotriva lui. Merg deci în fabrică să-l găsesc pe Palermo, care, firește, nu-i acolo și ce găsesc în schimb? Muncitorii aduseseră cărămizi și lanțuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o naibii! croncăni Santa. Cum adică vânzător de crenvurști? Vrei să zici, afară pe stradă? — Afară, pe stradă, dragă, ca o haimana. — Chiar haimana, fetițo. Ba și mai rău! Am citit uneori prin jurnal note de la poliție. Toți sunt o șleahtă de vagabonzi! — Nu-i groaznic? — Cineva ar trebui să-i dea băiatului ăstuia un pumn zdravăn în nas. — Când s-a întors, Santa, m-a pus mai întâi să ghicesc ce fel de slujbă și-a găsit. Eu am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Claude. Maică Doamne, de unde naiba scoți tot timpu’ chestia asta cu comuniștii? — Le-o fi păcălit cineva pe maicile alea, își dădu cu părerea domnul Robichaux. — Ce groaznic! exclamă cu voce tristă doamna Reilly. Săracele maici! Să lucreze pentru o șleahtă de comuniș’! — Nu-mi pasă a cui e spitalu’, spuse Santa. E gratis și-i internează pe unii ca Ignatius. Acolo e locu’ lui. — Dacă începe Ignatius să vorbească cu oamenii ăia, s-ar putea să-i supere și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
caute pe Angelo la secție și să-i spună să se ducă să vadă ce învârtești tu pe St. Peter Street. Te-am auzit când ai dat adresa taximetristului. Ce isteață! Mă gândeam că mergi să te-ntâlnești cu o șleahtă de comuniști. N-am avut dreptate. Angelo a spus că te-a văzut cu niște tipi deocheați. — Cu alte cuvinte, ai pus să mă urmărească, țipă Ignatius. Tu, propria mea mamă! — Atacat de o pasăre! exclamă plângând doamna Reilly. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
oamenii cu toane ajung fie (mici) Napoleoni, fie se pierd în incoerența propriilor universuri pline de intersecții. Cezar Ivănescu s-a comportat, însă, mai tot timpul, napoleonian! În jurul lui roia, încă de pe vremea "Luceafărului", adică de la începutul anilor '80, o șleahtă de închipuiți, de troglodiți, de mediocrități, ca un fel de locotenență, care învățase cântatul în strună până la a prinde sunetele cele mai subtile. La Iași, acolo unde s-a mutat don' Cezar după 1990, meteahna a rămas aceeași, doar mediocritățile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să citească dar văzând afișele au recunoscut figura Prințesei și nu atât figura ei că se schimbase mult în anii ce trecuseră, cât salba ce-i înfrumuseța imaginea stârnind discuții și comentarii. În ziua specatocolului, la ora afișată, a apărut șleahta de țigani. Cei de la casa de bilete n-au vrut să-i lase la spectacol. — Ce dom’le, banii noștri nu-s ca și-ai voștri? Hai, hai, valea!erau respinși. — Da-i Prințăsa noastră, domnule. Ne ducem la ăla
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Îmblă moartea de-a călare,/ Leahu n-are de mâncare, clamau străjerii satului. Odată cu venirea cailor bine hrăniți și hodiniți ai coroanei, neînfricatul rege și-a abandonat oștirea și a dispărut într-un miez de noapte împreună cu o câtime de șleahtă apropiată, lăsând poruncă pentru cei rămași ca fiecare să se salveze după putință. Toate pușcile cele mari și tunurile să fie îngropate la locul ce se cheamă Strâmba Ropcii, ghiulelele și obuzele să dispară în bulboanele Siretelui, iar caii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
chiar mâine începe un nou cazan și mi-a spus că eu voi ciocăni mai mult, pentru că el are și alte lucruri de făcut. - Bine, atunci... bine, bine, repetă bulibașa de câteva ori. Acum du-te la joacă, te așteaptă șleahta ta, nu auzi cum te mai strigă! Vișinel plecă. Bătrânul îl urmări o vreme. Băiatul acesta poate ajunge în șatră într-o zi un baro1 e mai isteț decât tatăl său, gândi starostele în sinea sa. Dar imediat se întunecă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
veți fi de acord, să procedăm În următorul mod. Au fost, cu toții, cei de față, de acord. Mai apoi, au mai fost de acord, și alții. Și, În noaptea cu pricina, pe la cântatul cocoșilor, Dan sosi acasă, cu o Întreagă șleahtă de derbedei. Și derbedeauce. Unii și unele - sub imperiul lui Bachus, dezlănțuit. Cu mare gălăgie. Când au ajuns aproape de casă, unii au rămas uimiți, alții, nici nu au băgat de seamă, iar, Dan cel Mic, mai treaz decât toți dintre
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Sau Pelaghia a lui Avtornic, care cu toate că aduse pe lume nouă băieți și nouă fete, și trebuia să Împartă așternutul cu un bărbat ce călca pe-alături, trăise ca o sfântă, stingându-se, În noaptea de Înviere, Înconjurată de o șleahtă de nepoți și strănepoți, la venerabila vârstă de o sută șase ani? Cine o Îmbrăcase ca pe o târfă, atârnându-i de gât o mulțime de mărgele sclipitoare și-i pusese În mână și un evantai? Oare nu cumva bunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acte și mâncare la căpătâi (inițial vru să se Întindă pe birou, dar acesta se dovedi a fi prea bicisnic pentru trupul său atletic) și adormi de-ndată. Visă, după cum, de altfel, era și de așteptat, că descinsese cu Întreaga șleahtă de hamali la el la bucătărie, iar nevastă-sa, neașteptat de bine dispusă, Îi Îndopa pe toți cu blinele și scrumbii. Lacomi din fire, musafirii, ca de altfel și stăpânul casei, mâncaseră atâta, Încât li se făcuse rău, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Extraterestrul, indicând cu un gest larg cu mâna o arătare ciudată ce se ivise lângă ei ca din pământ. Sophia scoase din marsupiu un teanc de bancnote și i le Întinse Mașei. Nu se ițise singură, era Însoțită de toată șleahta de șobolănași Înveșmântați În odăjdii de apostoli, inclusiv de Increat. În spatele ei, proaspăt pieptănat și pomădat, Ippolit Subotin. - Pentru găzduire, preciză Extraterestrul, făcându-i semn să nu refuze. - Nu am nevoie, spuse Mașa, trăgându-se cu doi pași Înapoi. - Luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
joc luară foc. Amestecate cu bancnotele, zburau Învârtindu-se În aer. Purtându-le În cioc, berzele le duceau de pe un acoperiș pe altul, așezându-se pe hornuri, pe cupole. În curând, tot satul era Învâluit În vâlvătăi. Extraterestrul, urmat de șleahta lui ciudată, cântând din fluier, Înainta pe mijlocul uliței. Din fiecare casă ieșeau sosiile lui și i se alăturau din mers, strângându-se Încet-Încet În trupul său, care la fiecare pas creștea, luând proporții uriașe. Învăluită Într-un nor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sau la gară, cei ce-și fac nevoile gândesc la fel...” Noimann Își scutură prepuțul cu grijă, ca să nu-și păteze pantalonii fini, deschiși la culoare. Încheindu-și prohabul, se Întrebă: „În general, ce caut eu aici, Înconjurat de această șleahtă de pierde-vară care beau și pălăvrăgesc despre orice vrute și nevrute, fără să-și bată prea mult capul cu ziua de azi sau cea de mâine...” Afară, aerul părea să se mai fi răcorit. Apa din havuz susura liniștit. Câteva vrăbii țopăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aur, se dezlănțui în voie. Sorbindu-l din ochi, cântă, acompaniindu-se cu armonika lui personală, pe care o adusese, înainte de Revoluție, din republicile baltice, intonând mai întâi nemuritoarea Katiușa și continuând cu alte și alte șlagăre, cunoscute de întreaga șleahtă de prieteni zurbagii, care se dedau cu frenezie momentului de animație artistică și de fericire. Vladimir, român din provincie, se trezise, fără să știe cum, în acea frăție de pahar, majoritatea fiind localnici, provenind de pe întinsul Bărăganului, mulțime de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să nu vii cu prea multe pretexte. Vreau să spun că, În momentul acela, bărbatul se Înșela cu privire la ceea ce-și dorea cu adevărat. — Conferința a avut un mare succes. Succes În sensul că am reușit să fiu pe placul șleahtei de la Camera de Comerț și Industrie. Prostul meu obicei de a mă lua În râs s-a dovedit a fi numai bun pentru adunătura aia de provinciali; s-au distrat de minune. N-am avut parte de un public entuziast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Mai că mă gândisem că uitase și ea. Numai atunci când am văzut lacrima din colțul ochilor ei mi-am dat seama că îi era cu adevărat frică. 18 Miercuri, 26 octombrie — Nu pricep, zise Korsch. Cum rămâne cu Streicher și șleahta lui? Îi mai investigăm sau nu? — Da, i-am răspuns. Dar până când supravegherea Gestapoului nu ne aruncă ceva interesant, nu prea avem ce face în direcția aia. — Și ce vreți să facem noi în timp ce dumneavoastră aveți grijă de văduvă? interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
amintim clar. În afara lingăilor din presă, care erau un vârf de aisberg, exista o armată de lingăi amatori și gratuiți, cei cărora le funcționa limba oficială ca un reflex condiționat. Vezi, de aceea mi-e uneori așa de silă de șleahta de demagogi ai integrării europene. Habar n-au cum stăm, nu măsoară nici o distanță față de reperele europene, nu știu ce înseamnă real aquisul comunitar și îi dau înainte cu „lupta de clasă”. Diriginta Ioanei le-a spus părinților de copii de clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fac, ce diferență e între mine și bou, cine naiba mi-s io? Dacă nu au înțeles ce au zis monseurii Kant, Jaspers, Heidegger, Epicur, Foucault, madamele de Beauvoir, Gilligan sau Yris Young despre toate astea e fiindcă noi ca șleahtă i-am ținut departe de ei și de noi. Miroseau a bălegar, a fum, a șaibă, a cocs, a umezeală de subteran. Mai bine ne-am jucat în „categorii”. Asemenea cailor verzi, nici conceptele nu au nevoi. Cratița șlehtei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]