391 matches
-
rămâne în relație de subordonare față de susținătorii săi ruși. Confederația de la Bar din 1768 a fost o revoltă a "șleahtei" îndreptată împotriva Rusiei și regelui Poloniei, cu scopul de a conserva independența Poloniei și de a susține cauzele tradiționale ale șleahtei. Ea a fost înăbușită și urmată în 1772 de prima împărțire a Uniunii, cedarea teritorială forțată către Imperiul Rus, Regatul Prusiei și Austria Habsburgică. „Sejmul Împărțirii” în condiții de presiune a ratificat împărțirea ca "fait accompli", dar în 1773 a
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
poloneze, cu Cracovia fiind capitala țării de la mijlocul secolului al XI-lea până în 1596. Nobilimea sa a condus Polonia atunci când regina Jadwiga era prea tânără pentru a comanda statul, iar Uniunea din Krewo cu Marele Ducat al Lituaniei fost ideea șleahtei din Polonia Mică. Polonia Mică se întinde între Munții Carpați la sud și râurile Pilica și Liwiec la nord. Teritoriul Poloniei Mici se întinde în principal în regiunea de podiș a Platoului Malopolon. În fapt, voievodatul Polonia Mică, care a
Polonia Mică () [Corola-website/Science/309996_a_311325]
-
nemulțumirile hatmanului generate de „afacerea Cz.....”. Acest roman a fost scris cu intenția declarată de revigorare a spiritului național în Polonia împărțită de puterile vecine și prezintă povestea cazacilor răzvrătiți și a lui Bogdan Hmelnițki din punctul de vedere al șleahtei (nobilimea) poloneze. De aceea, polonezii sunt prezentați ca niște eroi, în vreme ce cazacii sunt demonizați. Această poziție se deosebește de cea a istoricilor polonezi, mult mai echilibrată. Astfel, istoricul Ludwik Kubala îl compară pe Hmelnițki cu Oliver Cromwell. Astfel, istoricii consideră
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
angajat să le apere „pentru toată vremea ce va veni în numele libertăților Poloniei”: libera alegere a regelui; dreptul la "liberum veto"; dreptul de a renunța la fidelitatea față de rege și de a se revolta împotriva acestuia ("rokosz"); dreptul exclusiv al șleahtei de a deține pământ și funcții oficiale; și dreptul de viață și de moarte al unui proprietar de pământ asupra țăranilor săi. Astfel, toate privilegiile nobilimii prin care sistemul politic al Uniunii („Libertățile de Aur”) devenise neguvernabil au fost garantate
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
școli în orașe și sate, s-au tipărit manuale în format unic, au fost pregătiți învățători și profesori, iar elevi săraci au primit burse. Armata Uniunii a fost modernizată. S-au introdus reforme economice și comerciale, inițial considerate neimportante de șleahtă, și s-a încurajat dezvoltarea industriei. Țăranii au primit unele drepturi și un nou minister de interne a încercat să combată corupția. S-au făcut reforme de la rețeaua de drumuri până la închisori. S-a înființat un nou organism executiv, Consiliul
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
răspunzători în fața Sejmului, ar fi pus clerul și finanțele bisericești sub supravegherea statului, și ar fi privat nobilii fără pământ de multe dintre imunitățile lor legale. Codul legal progresist al lui Zamoyski, cu elemente de reformă constituțională, a întâmpinat opoziția șleahtei conservatoare și a puterilor străine și nu a fost adoptat de Sejm. Evenimentele din lume au luat un curs favorabil reformiștilor. Vecinii Poloniei erau prea ocupați cu războaiele — Prusia cu Franța, Rusia și Austria cu Imperiul Otoman — și cu propriile
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
18 aprilie 1791, pe care Constituția o integra în corpusul său prin articolul III—securitatea personală, dreptul la a deține proprietăți imobiliare, și dreptul de a ocupa poziții de ofițeri în armată, funcții publice și cel de apartenență la nobilime (șleahtă). Actul Guvernamental a pus țărănimea din Uniune „sub protecția legii și guvernului național”—un prim pas spre abolirea iobăgiei și spre acordarea de drepturi acestei categorii sociale foarte mari și oprimate. Constituția din 3 mai stipula că Sejmul se întrunește
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
militari polonezi, ca și eroii naționali ai vremii, cum ar fi generalul Tadeusz Kościuszko și principele Józef Poniatowski își prindeau cocarde naționale albe de pălărie. Patrioții catolici fervenți, membri ai Confederației de la Bar din 1768-1772 au adoptat carminul - simbol al șleahtei (nobilimii) polone - și albastrul - simbolul fecioarei Maria - drept culori reprezentative. Acestea, împreună cu albul și roșul, au fost considerate culori naționale în timpul Marelui Sejm din 1788-1792. Albul și roșul au fost utilizate pentru prima oară drept culori naționale de către civili la
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
cazaco-tătare a transformat întreaga zonă a graniței de sud polono-lituaniene într-o zonă de război mocnit, sau a dus la declanșarea unor războaie. Numărul cazacilor a crescut neîncetat prin primirea în rândurile lor a iobagilor fugiți de pe moșiile polono-lituanienilor. Încercările șleahtei de transformare a cazacilor în șerbi a slăbit și mai mult loialitatea acestora față de Rzeczpospolita. Dorința cazacilor de a li se recunoaște un statut egal cu cel al șleahtei nu a fost satisfăcută niciodată, iar planurile pentru transformarea „Uniunii statale
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
primirea în rândurile lor a iobagilor fugiți de pe moșiile polono-lituanienilor. Încercările șleahtei de transformare a cazacilor în șerbi a slăbit și mai mult loialitatea acestora față de Rzeczpospolita. Dorința cazacilor de a li se recunoaște un statut egal cu cel al șleahtei nu a fost satisfăcută niciodată, iar planurile pentru transformarea „Uniunii statale polono-lituaniene” în „Uniunea statală polono-lituaniano-ruteană” nu au fost niciodată finalizate. Cazacii aveau legături istorice puternice cu Bisericile ortodoxe răsăritene, ceea ce ducea și la apariția unor tensiuni religioase cu restul
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
Tensiunile dintre cele două părți a crescut și mai mult, odată cu schimbare politicii religioase a statului, care fusese destul de tolerantă, ceea ce i-a transformat pe cazaci în anticatolici hotărâți, atitudine care în acele timpuri echivala cu a fi antipolonez. Aroganța șleahtei și nesupunerea cazacilor au dus la izbucnirea la începutul secolului al XVII-lea a mai multor revolte căzăcești împotriva Uniunii statale polono-lituaniene. Refuzul polonezilor de a accepta cererea cazacilor pentru extinderea „registrului cazacilor” a fost scânteia care a aprins rebeliunea
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
poloneză. Sub conducerea lui hatmanului Bogdan Hmelnițki, cazacii zaporojeni, aliați cu tătarii din Crimeea și cu țărănimea locală, au luptat într-o serie de bătălii cu forțele armate și cele paramilitare ale statului polono-lituanian. Urmarea răscoalei a fost încetarea controlului șleahtei poloneze și a arendașilor lor (unii dintre ei evrei) cât și a bisericii catolice în Ucraina. Răscoala a început ca o rebeliune a cazacilor, dar în curând, lor li s-a alăturat și țărani, burghezi și mici nobli ortodocși din
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
controlul puternicii „Republici” nobiliare - „Rzecz Pospolita”. În 1569, Uniunea de la Lublin stabilea că Marele Ducat al Lituaniei controla Rutenia, Galiția - Volînia, Podlasie, Podolia, în timp ce Coroana Regatului Poloniei aveau controlul asupra Kievului. Deși nobilimea locală a primit drepturi egale ce ale șleahtei din Rzeczpospolita, asimilarea ei culturală a îndepărtat-o de localnicii săraci. Șleahticii locali, împreună cu magnații polono-lituanieni exploatau fără milă rutenii săraci, deseori prin intermediul unor arendași evrei. În plus, în regiune a avut loc o puternică mișcare misionară contrareformistă, iar biserica
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
cap la cap toate informațiile cu privire la situația din țară și după ce s-a sfătuit cu consilierii săi, hatmanul a ajuns la concluzia că toate acestea nu fac decât să creeze condițiile necesare pentru obținerea autonomiei. Deși resentimentele lui Hmelnițki împotriva șleahtei poloneze și a magnaților au ajutat la radicalizarea poziției sale, ambiția sa de a deveni conducătorul rutenilor a fost cea care a făcut ca el să transforme o simplă rebeliune într-o mișcare de eliberare națională. Hmelinițki și-a unit
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
mic de cazaci făceau parte din categoria celor „înregistrați” - între câteva sute și câteva mii. Numărul lor varia în timp, crescând în general în timpul războaielor. Acest fapt ducea la apariția a numeroase tensiuni sociale și politice, dar fiind faptul că șleahta (nobilimea poloneză și ucraineană) încerca neîncetat să-i reducă pe cazaci la statutul de țărani, în vreme ce cazacii cereau continuu creșterea numărului celor cuprinși în „registru”. Conflictul cazaci-șleahtă era agravat de sprijinul tradițional pe care cazacii îl ofereau regelui, care era
Cazac înregistrat () [Corola-website/Science/317593_a_318922]
-
îi asigurau pricipelui domnia în două ducate desprinse din teritoriul Marelui Ducat al Lituaniei. Aceste ducate erau trecute sub suzeranitatea Suedeză prin așa numita Uniune de la Kėdainiai. Regele polono-lituanian Ioan Cazimir al II-lea nu se bucura de simpatia nobilimii (șleahta) datorită simpatiilor sale față de Austria absolutistă și a disprețului său deschis față de „sarmatismul” nobilimii. În 1643, Ioan Cazimir devenise membru al Societății lui Iisus și primise titlul de cardinal. Cu toate acestea, Ioan Cazimir a revenit în Polonia în 1646
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
putea participa la alegerile pentru tronul de la Varșovia. El a fost ales rege în 1648. O parte a nobilimii îl considerau însă pe regele Suediei Carol Gustav (vărul lui Ioan Cazimir) drept moștenitorul legitim al tronului polono-lituanian. Numeroși membri ai șleahtei, (precum cancelarul-adjunct Hieronim Radziejowski și marele trezorier al Coroanei, Bogusław Leszczyński), îl considerau pe Ioan Cazimir drept un rege slab și l-au încurajat pe Carol Gustav să pretindă tronul Poloniei. Când armatele suedeze au invadat Polonia, voievodul de Poznań
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
că Polonia a căzut pradă iacobinismului, astfel, trimițând forțele ruse să invadeze Comunitatea în 1792. În războiul Apărării Constituției, armară Imperiului Rus invitată de alianță mangaților conservatori polonezi pro-ruși (Confederația Targowica), a luptat împotriva forțelor poloneze, susținând Constituția. Nobilimea conservatoare (șleahta) era de părere că rușii ar putea ajuta la restaurea libertății lor de aur. Abandonați de aliații prusaci, susținătorii Constituției polonezi, care erau depășiți numeric, au luptat sub prințul Józef Poniatowski într-un război de apărare aparent de succes, însă
A doua împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/318193_a_319522]
-
vot de 4-2. Rămânând numai foști membri ai tribului Tăgi , Kelly și Sean se simțeau vulnerabili. Kelly a declarat că nu are încredere în Rich, fiindcă el a încercat să organizeze eliminarea ei. Sean declară că restul tribului e o șleahta de conspiratori. Spiritele s-au încins pe plajă și Kelly și Susan s-au certat fiindcă Kelly nu a votat alături de alianță a doua oară la rand și Sue a spus că Kelly îi consideră pe restul niște idioți. Richard
Survivor: Borneo () [Corola-website/Science/320577_a_321906]
-
ales cu majoritatea voturilor. În această perioadă scrie un tratat politic despre această nouă procedură electivă ("Modus electionis"). A fost prietenul lui Mikołaj Sienicki și Hieronim Ossolinski, devenind în scurt timp liderul facțiunii care reprezenta interesele nobilimii mici și mijlocii (șleahta) al cărei obiectiv era de a reforma sistemul politic al țării, pentru a pune bazele unei noi puteri executive (pol. "egzekucja praw, egzekucja dóbr, popularysci, ruch egzekucyjny") și prezervarea unei sistem constituțional și parlamentar de guvernare care va inaugura "Era
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
Pacta conventa (în latină "„Articolele înțelegerii”") a fost o înțelegere contractuală care a fost în vigoare între 1573 și 1764 între națiunea polonă, înțelegând prin acest termen doar nobilimea (șleahta) care avea drepturi depline și regele nou ales al Uniunii polono-lituaniene, după libera alegere (pol. "wolna elekcja") a acestuia la tron. Documentul a fost redactat de Sejm-ul convocat în 1573, la stingerea dinastiei Jagellone, pentru libera alegere a unui nou
Pacta conventa (Polonia) () [Corola-website/Science/328140_a_329469]
-
(1599 - 16 februarie 1665) un Hatman de câmp al Coroanei și membru al șleahtei (aristocrației) Uniunii statale polono-lituaniene. El este considerat unul dintre cei mai de succes comandanți militari și un erou național al Poloniei. El și-a adus o contribuție marcantă la luptele din timpul Răscoalei lui Hmelnițki, Primul Război Nordic și a
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
o serie de caracteristici care o făcea să fie unică printre statele epocii sale. Sistemul politic al uniunii, numit deseori „democrație nobiliară” sau „Libertatea de Aur” a fost caracterizat prin reducerea puterii monarhului prin legi de către Seim (parlament), controlat de către șleahtă (nobilime). Acest sistem a fost un precusor al conceptelor democratice moderne și ale monarhiei constituționale.Cele două state ale uniunii erau egale din punct de vedere legal, deși în realitate Polonia era membrul dominant al Rzeczpospolitei. O caracteristică importantă a
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
Alături de ei călătorea pe calea apelor un mic număr de mercenari germani. O unitate de 5.000 de soldați a rămas sub comanda hatmanului Mikołaj Potocki. El a încercat recruteze soldați din rândurile armatelor private ale nobililor locali sau a șleahtei mărunte Forțele lui Stefan au ajuns primele la punctul de întâlnire. Se presupune că polcovnicul Kricevski a luat legătura cu Hmelnițki încă în timpul deplasării. Cei doi erau prieteni, Kricevski fiind cel care îl ajutase pe Hmelnițki să scape și să
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
de polonezi în 1505 a transferat puterea legislativă de la rege la regim. Acest eveniment a marcat începutul perioadei cunoscut sub numele de "Democrație" sau "Comunitatea Națiunilor nobilare" (Rzeczpospolita szlachecka). Statul era condus de către nobilii polonezi "liberi și egali" sau de șleahtă, cu toate intensele și desatabilizarile competiției cu Jagiellonii și apoi cu regii numiți prin alegeri. Uniunea de la Lublin din 1569 a constituit Comunitatea polono-lituaniana, o unire mult mai strânsă a uniunii personale deja existentă a Coroanei Poloniei și a Marelui
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]