7,108 matches
-
fantomele pe care/ nimeni nu le așteaptă,/ pe care niciodată nimeni nu le-a văzut în umbrele străine/ în căutarea umbrelor noastre ne rătăcim’’ (Tăciunele nopții - p. 38), Luna, Moartea, Trandafirii negri lucioși, cu strălucire stinsă (,,un sărut, un râset/ șoapte, ceață deasupra florilor din vază/ și mirosul de mort/ care pătrunde în frăgezimea clipei’’, Omul - p. 32), sau Dragostea ,,pantera înțepenită între rădăcinile trupului/ pantera ce roade cărarea pădurii/ ghearele ei înfipte în arcadele mele’’ Această noapte de dragoste - p.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
dacă nici un președinte sau prim-vicepreședinte de Uniune nu-i dă și lui un premiu pentru opera-omnia?!... Cum o să se descurce dacă, oricât s-ar încasa acest timbru, el se cheltuiește tot pentru propunerea unora la „Nobel”; chiar și în șoapte mai puțin auzite de membrii de rând, pe care nu-i încălzește cu nimic timbrul!... În vreme ce, nouă, ni se alungă bruma de cititori, prin tentativa acestor accize umflate, ca și cum cartea se vinde ca benzina și poate suporta oscilația prețurilor artificial
Corneliu LEU – BUGETUL PERSONAL AL SCRIITORULUI ȘI FOAMEA PE CARE VOR ALEȘII SĂ I-O TIMBREZE [Corola-blog/BlogPost/92771_a_94063]
-
supărarea-i nu-i șterge nădejdea fierbinte, Dar nici zefirul spulberă cderii cenușă ori fumul. Bătrânul cal se ia la harță cu hamul. E prea strâns și prea grea-i povară din spate. Nici mângâieri pe coama-i, nici suavele șoapte Nu-i sunt îndeajuns, chiar dacă își schimbă stăpânul. Mai se-ntoarce o dată adierea pe urmele șterse, Mai cânta o dată simfonia puterii, în vale! Bastonul își încearcă din nou norocu e cale, Calu-și privește povară, icnind printre genele ninse. O
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
ascunse în nisip tihnit, eu, smintit, mă scald cu tine în fiecare dimineață, am sentimentul că mai ești în astă tristă-mi viață, cai roșii aleargă pe cerul care arde în noapte, sânii tăi se zbat în frământările cuvintelor în șoapte, tu ești femeia mea iubită, indiferent de anotimpuri, ești armonia valsurilor vieneze peste timpuri, și pleci în valuri fără mine, năluca mea marină, eu, marele nebun, mai, cred c-o să mai vină... Mai bine părăsit decât uitat în burgul de
NĂLUCA DIN MARE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381618_a_382947]
-
ce le-ai avut odată. Vrei să adormi pe petale albastre de ploaie, Și să mi te trezești în brațele mele floare, Mai târziu, să îmbobocești în palmele mele, Deschizându-ți petalele să-ți etalezi staminele. Arzi de nemurire cu șoaptele pline de iubire, Gândind mereu la mine, aștepți zile senine, Să-ți dezmierd trupul cu degetele mele moi, Și un sărut dulce ce-ți v-a închide sub gene ploi. Chat-Poezie, cu o frumoasă doamnă! Referință Bibliografică: Te simt în
TE SIMT ÎN INIMA MEA..... de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381632_a_382961]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > TOAMNĂ, CU OCHII-MI TRIȘTI Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului TOAMNĂ, CU OCHII-MI TRIȘTI Mă pierd în noapte cu amețitoare șoapte Cad frunze și vise printre ramuri de gând, Prin ochii mei te-am ascuns în noapte Rătăcind cu tine în adâncul lor oftând. Ochii-mi triști se unesc cu zâmbete de Lună Cu șoapte de timp ce s-au scurs
TOAMNĂ, CU OCHII-MI TRIŞTI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381630_a_382959]
-
Mă pierd în noapte cu amețitoare șoapte Cad frunze și vise printre ramuri de gând, Prin ochii mei te-am ascuns în noapte Rătăcind cu tine în adâncul lor oftând. Ochii-mi triști se unesc cu zâmbete de Lună Cu șoapte de timp ce s-au scurs demult Flămânzi cerșesc nopți, clipele-npreună Mușcând frânturi din mine... un vis ce s-a dus. În valuri amintiri, doruri își pierd pasul Ce curg în ploi, se frâng adânc în noi, Azi magigianul scoate
TOAMNĂ, CU OCHII-MI TRIŞTI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381630_a_382959]
-
Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Haicu Aș vrea să uit de mine, contopindu-mă în Tine. Doamne,fă-mă asemenea Ție! ***** Inscripție Stând în parcul viu de vorbă cu Tine; privind natură, ascultând Izvorul, percepând șoaptă Duhului Sfânt, ce se coboară în suflet,șoptind. Simțind extazul plinătății, a împlinirii divine. ***** Va fi o oră când morții vor strigă viilor să moară. Da,morții vor strigă viilor să moară. Muriți față de voi înșivă, fiți vii ptr.Cer
HAICU de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381687_a_383016]
-
pe nisip, la amiază, Și adormii vegheat de-un șarpe și-o barză, Iar trezirea îmi fu fără șuier de val, Dar și fără durluit de caval, Căci aurul la mine iarăși se-ntoarse, Să-mi piardă și visul cu șoaptele-i arse. LA CUMPĂNA CEASULUI-AN (1) Se uită mama lung spre vale, Cu ochii ei de azur sfânt, Cu dorul ce-a bătut cărare De-atâta zbucium în privit. Nici astăzi fata mea nu vine! La ce-ar veni? La
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
cititori / articol - date despre autor: nu exista inca- toate articolele: VIZUALIZARE - articole publicate:articole- numar total de accesări:accesari- numar total de voturi:voturi- numar total de cititori:cititori->accesari / articol->accesari / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. CRISTINA OPREA - ȘOAPTELE TRĂIRII (POEME), de Cristina Oprea, publicat în Ediția nr. 2310 din 28 aprilie 2017. TE PREȚUIESC M-am transformat într-o albă păsaruică și mi-am găsit cald locaș în căușul palmelor tale care-mi ocrotesc fiecare trăire. Miraculoasa-ți
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]
-
se șterge cu o sarma?... XXXI. NATURA TIMPULUI DIN STEA, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2187 din 26 decembrie 2016. Era o lumină aparte și dincolo de ea, se afla o cupă de stea îmbrăcată de o iluzie de șoaptă. Candoare, te rog...! Neînțelesul privea la nedumerire într-un loc de pace și unire doar frânghia realului s-a rupt peste capul unui prinț de lut și doar întâmplarea, ea, a tăcut ca un fulg de nea. Complicate balanțe... timpul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
cu privirea unui șoim miop. Și, și... nu există consolare pentru fiecare stare se naște ceva, ceva, natura timpului din stea. Citește mai mult Era o lumină aparteși dincolo de ea,se afla o cupă de stea îmbrăcatăde o iluzie de șoaptă.Candoare, te rog...! Neînțelesul privea la nedumerireîntr-un loc de pace și uniredoar frânghia realului s-a ruptpeste capul unui prinț de lutși doar întâmplarea, ea,a tăcut ca un fulg de nea.Complicate balanțe...timpul răsare și apuneflux, reflux,marea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
din stea.... XXXII. ÎN UITARE IUBIREA ADUNATĂ, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016. Unind în hornul drept a lor bătaie când toate inimile bat a sărbătoare, auzi prin aer rece, acolo de sus prin șoapte de mătase, acuș, acuș, auzi prin vuietul ce fierbe cântul lor, inimi imberbe, ce au plecat pentru un crez al libertății miez de legi. Astăzi cuvintele ne plâng și râd când totul se arată... în uitare iubirea adunată! Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
libertății miez de legi. Astăzi cuvintele ne plâng și râd când totul se arată... în uitare iubirea adunată! Citește mai mult Unind în hornul drept a lor bătaiecând toate inimile bat a sărbătoare,auzi prin aer rece, acolo de susprin șoapte de mătase, acuș, acuș,auzi prin vuietul ce fierbecântul lor, inimi imberbe,ce au plecat pentru un crezal libertății miez de legi.Astăzi cuvintele ne plâng și râdcând totul se arată...în uitare iubirea adunată!... XXXIII. ORICÂT, de Petru Jipa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016. Lumina se arată iară peste o zi ea dă să-apară, vuiește codru chiar a vânt peste luciri de negru din pământ. Departe parcă, mai departe, se strâng dorințele prin șoapte, apar hrănite de-amintiri cu trecătoarele iubiri, ca un ocean îndepărtat doar prin iluzie răsfățat tărâmuri albe mișcătoare în pacea lor liniștitoare. Un unu se împarte azi cu doi și îndoit de vremurile noi, se rupe patru, cinci, din cât
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
vai ce cuvânt, vai ce cuvânt? Tot repetând pierdut; oricât! Citește mai mult Lumina se arată iarăpeste o zi ea dă să-apară,vuiește codru chiar a vântpeste luciri de negru din pământ.Departe parcă, mai departe,se strâng dorințele prin șoapte,apar hrănite de-amintiricu trecătoarele iubiri,ca un ocean îndepărtatdoar prin iluzie răsfățat tărâmuri albe mișcătoareîn pacea lor liniștitoare.Un unu se împarte azi cu doiși îndoit de vremurile noi,se rupe patru, cinci, din cât...vai ce cuvânt, vai ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
între coline, mângâind vântul, Și prin cânt nostalgic și-atât de plin de hâr, Ne împărtășea curajul, puterea, cuvantul. Se făcea că eram iar mică, azi-noapte, Alergând după fluturi, pe aceleași coline Îmbrățișate în surâs de stejar și cântec de șoapte Și nu mă obosi fugă pe cărări de secetă pline. Văzui veverițe și-o vrabie, jucându-se-n ramuri, Țesând veșmânt pentru ale prăpastiei margini, Un scrânciob de vis, firav ponton peste vai de epoci, măsuri țărm pașnic pentru cei
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
teme, având în vedere legătură care este între ele. MESAJUL MEU ESTE DE ÎNCURAJARE. ... X. MAMEI, de Daniela Popescu, publicat în Ediția nr. 1664 din 22 iulie 2015. Iar zorii sfetnici și pășesc departe, Către un rug aprins din neuitate șoapte. Strâng flori la piept și simt parfum de ape Și-atâția vulturi prind în inima să-mi sape Conturul nesfârșit al unui dor preasfânt: Un dor albastru, ce iernile-mi alunga, Ce știe a face zăpezile să plângă Și să
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
tresalte în patru zări uimirea. Sunt ochii mamei ce străbat nemărginirea, Să-mi pună-n palmă flori de tămâioara, Să nu mă tem pe drumul către seară. Iau luna sfetnic și pășesc în noapte Către un rug aprins din neuitate șoapte. Sparg nuci în mâini și simt miros de toamnă Și-n suflet simt un glas care mă cheamă Către albaștri ochi ai mamei, Ce vin spre mine-n raze mici de luna, Să-mi fie sfetnici, să nu-mi fie
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
mamei, Ce vin spre mine-n raze mici de luna, Să-mi fie sfetnici, să nu-mi fie teamă Pe drumul care duce către toamnă. Citește mai mult Iar zorii sfetnici și pășesc departe,Către un rug aprins din neuitate șoapte.Strâng flori la piept și simt parfum de apeși-atâția vulturi prind în inima să-mi sapeConturul nesfârșit al unui dor preasfânt:Un dor albastru, ce iernile-mi alunga,Ce știe a face zăpezile să plângăși să tresalte în patru
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
să tresalte în patru zări uimirea.Sunt ochii mamei ce străbat nemărginirea,Să-mi pună-n palmă flori de tămâioara,Să nu mă tem pe drumul către seară.Iau luna sfetnic și pășesc în noapteCătre un rug aprins din neuitate șoapte.Sparg nuci în mâini și simt miros de toamnăși-n suflet simt un glas care ma cheamăCătre albaștri ochi ai mamei,Ce vin spre mine-n raze mici de luna,Să-mi fie sfetnici, să nu-mi fie teamăPe drumul care
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
ciob de cântec, de pe-o rază de soare... Știi cât doare? Fluierul a adormit pe margini de cărare și-o lacrimă-n rugăciune, știi cât spune? Sunt visul dintr-o noapte albă, sunt dor de glasul tău, sugrumat în șoapte... Știi de toate?! Ascunde-mă lângă tine, să-ți fiu versul, fluierul... visul... Știi?! Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: ȘTII? / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1949, Anul VI, 02 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Gomboș
ŞTII? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381766_a_383095]
-
Ardelean este o speranță a grupării Asociației Scriitorilor Hunedoreni, gândindu-mă că nu ne va înșela năzuințele. De câteva zile, port sub priviri cartea ei și îmi dau seama că versurile și metaforele zvâcnesc ca niște înălțimi fragede, ca niște șoapte sau de ce nu, ca albul unui ghiocel deschis în dimineața unei primăveri. Mai vreau să spun despre Camelia un lucru esențial, și anume că este încrezătoare în faptul că are ceva de spus în poezie, că tot ce ne spune
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]
-
neuitați. Poezia ei pare smulsă dintr-o altă lume, din acel vis de dragoste, al blândeții și al simțirii sufletești, fiind construită pe imaginație și pe visul trăit în gingașa și dreapta frumusețe. Este o realitate ideală, o realitate a șoaptelor provocatoare, a sensibilității gândului, a sufletului încărcat de frumusețe și de năzuințele mărețe. Poezia Cameliei Ardelean are un interior frumos și curat, fiind mai degrabă o lacrimă în colțul ochiului. Lumina cu care ea scrie este o lumină adevărată, pornită
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]
-
-te la fața ! Iubind ipocrizia, adeptul ei vei fi! Sau mă înșel,iubite, necunoscându-ți față? Dezvăluie-ți identitatea! Mi-e dor de puritatea, ce nu am întâlnit-o, mi-e dor de-un suflet tandru, de mângâieri feline și șoapte de iubire, ce-mi spun:iubita dragă, ești cea mai strălucită! Citește mai mult "Orice om are în el dublă nostalgiea superiorității intelectuale și a purității morale.În orice spirit două aripitind să se deschidă:geniul și sfințenia"(Ibid)Lui
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]