KorAP: Find »[drukola/base=șobolan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...276 >

6,894 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301

consecință a acestei erori, Într-o zi a anului 1955, zece femele de șobolan complet neștiutoare primiseră cu brațele deschise În cuiburile lor un număr egal de axioni transformați protoplasmatic, ce acum semănau ca două picături cu odraslele naturale ale șobolanilor. Copiii axionilor și-au dat curînd seama că e o greșeală. Însă, după ce le-a trecut uimirea, au Încercat cu mult curaj, conduși de neînfricatul Alyak - să-și continue misiunea de a stabili contactul cu specia dominantă, care acum văzuseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Alyak - să-și continue misiunea de a stabili contactul cu specia dominantă, care acum văzuseră limpede că e reprezentată de rasa umană. Restul cărții reproducea descrierea amănunțită a morților lor cumplite, victime ale acestei specii necruțătoare, În ciuda faptului că adevărații șobolani, care Încă mai credeau că axionii sînt de-ai lor, făceau admirabile Încercări de a-i salva, chiar cu prețul propriei vieți. De fiecare dată cînd un axion era omorît pe pămînt, moartea lui era transmisă telepatic la capătul galaxiei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
au ajuns acolo, l-au transformat Într-o minge de foc. De aici orașele incendiate de pe copertă. În epilog, care se petrece În 1985, toți oamenii au pierit, Împreună cu toate celelalte carnivore mari, În timp ce, pe scoarța carbonizată a pămîntului distrus, șobolanul norvegian e stăpînul absolut. Am Închis Cuibul și m-am așezat pe el. Mai aveam puțin și izbucneam În lacrimi, și am adăugat, lîngă numele lui Jerry, cuvintele SUFLET PERECHE și SINGURĂTATE. Am Înțeles acum că avea nevoie de coșul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
adică totul, cu excepția monstrului din oglindă. CÎnd visez o frază ca „Muzica se stinse și, În tăcere, toți ochii se fixară asupra lui Firmin, care stătea demn și fără să clipească În pragul sălii de bal”, nu văd niciodată un șobolan subnutrit și fără bărbie În pragul unei săli de bal. Ar fi o cu totul altă poveste. Nu, de fiecare dată văd un tip care aduce destul de bine cu Fred Astaire : talie Îngustă, picioare lungi și o bărbie ca bombeul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Mi-a venit chiar ideea să mă arunc cu capul Înainte din Balon, doar ca să-i distrag atenția. Însă ceea ce voiam neapărat să fac, de fapt aproape că am și făcut, a fost să ies În viteză din Gaura de șobolan, să mă arunc la picioarele lui și să-i sărut ca un dement pantoful. Gestul meu avea să-l miște profund. Atunci cînd se muta de aici, avea să mă ia cu el. E cît se poate de interesant faptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Gestul meu avea să-l miște profund. Atunci cînd se muta de aici, avea să mă ia cu el. E cît se poate de interesant faptul că iluziile nu au niciodată sfîrșit. Ce ar crede cu adevărat Norman dacă un șobolan ar năvăli de după un seif și i s-ar agăța de pantof ? În lumea reală, există diferențe peste care nu poți să treci. Viața e scurtă, dar tot e posibil să Înveți cîteva lucruri Înainte de a da colțul. Unul dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Norman nu-și clătise cana. Pe fundul ei lîncezea un deget de lichid maroniu. M-am hotărît să mă duc să-l beau și jumătate am urcat, jumătate m-am prăbușit prin puțul de aerisire central, pînă la Gaura de șobolan. CÎnd am atins podeaua, am descoperit că gaura fusese parțial blocată cu o cutie mică de carton. A fost nevoie de toată forța mea ca s-o dau la o parte din fața deschizăturii. Era grea fiindcă era plină aproape pînă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Însă nicăieri „gustare delicioasă și sățioasă”. Scria, În schimb, „exterminare garantată, după o singură porție”. M-am Întrebat dacă cele vreo cîteva grăunțe pe care le Înghițisem fac oare cît o porție. Am citit mai departe : „Pentru exterminarea șoarecilor, a șobolanilor norvegieni și a celor de acoperiș din case, ferme și depozite de marfă”. Nu eram sigur dacă sînt norvegian sau de acoperiș, deși se pare că nu avea nici cea mai mică importanță. „A nu se păstra la Îndemîna copiilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
chipul zbîrcit, murind. Joyce murind la Zurich. Stevenson murind În Samoa. Marlowe murind, asasinat. Îmi părea rău că nu e nimeni să mă vadă. Fluturii cei frumoși aveau să-și strîngă aripile și eu aveam să mor, ca orice alt șobolan. Am dormit mult timp. Și, cînd m-am trezit, nu mă aflam În rai, În afară de cazul În care raiul nu este un loc prăfuit dintre două grinzi de lemn. Încă mă mai simțeam slăbit, Însă nu-mi mai sîngerau gingiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
neînțelegeri, pentru care doar eu eram vinovat. Se dovedise a fi doar un alt personaj din visurile mele, la fel de imaterial ca și poetul damnat care, cu o săptămînă În urmă, bătuse la ușa lui Sarah Bernhardt. Eram distrus. Otravă de șobolani, sau o iubire trădată. Toate lucrurile pe care le crezusem bine lipite și sigure se desfăcuseră din Încheieturi, și totuși, În mod ciudat, mă simțeam În egală măsură renăscut. Eram gata, cum se spune, să dau pagina. Acum, că Pembroke

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
prea mari, prea grele. CÎnd ești mic de statură, nu e suficient să fii un geniu. Chiar dac-aș fi putut apăsa pe taste, poate sărind pe ele de la Înălțime, n-aș fi putut niciodată să bag coala pe tambur - șobolanii nu sînt prea buni la manevrat butoane - sau să acționez brațul metalic ce făcea carul să revină cu un zdrăngănit În poziția inițială. Aflasem din filme că o mașină de scris emite, de fapt, un soi de muzică, și știam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Înconjura Întreaga Grădină Publică. M-am uitat afară și am văzut lume care se plimba, Îmbrăcată În haine frumoase. Clopotele bisericilor sunau. Aveam un sentiment ciudat, parcă nu mai aparțineam acestui trup, de parcă m-aș fi văzut de sus. Un șobolan care ar fi trebuit să fie mort nu era mort. Slăbit și murdar, Însă cîtuși de puțin mort, era cît se poate de viu sub un tufiș, și avea un plan. M-am uitat la lumea care se plimba, m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
spate. Una dintre femei a Început să scoată un sunet precipitat, ca un soi de icnet, ah ah ah, poate că rîdea, după care fetița a Început să țipe, după care am pierdut șirul exact al evenimentelor. Unii oameni strigau „Șobolan, șobolan !” O voce de bărbat a zis „Evident că nu-i veveriță”, o altă voce a spus „E turbat”, și o a treia a zis „Rabie”, și au Început să vorbească toți odată. A venit un bărbat cu un baston

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Una dintre femei a Început să scoată un sunet precipitat, ca un soi de icnet, ah ah ah, poate că rîdea, după care fetița a Început să țipe, după care am pierdut șirul exact al evenimentelor. Unii oameni strigau „Șobolan, șobolan !” O voce de bărbat a zis „Evident că nu-i veveriță”, o altă voce a spus „E turbat”, și o a treia a zis „Rabie”, și au Început să vorbească toți odată. A venit un bărbat cu un baston și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
mai tîrziu, Jerry și-a adus Înăuntru și bicicleta, și a Înghesuit-o și pe ea În mijlocul harababurii generale. N-am văzut În viața mea un om care să trăiască În condiții atît de asemănătoare cu cele În care trăiesc șobolanii. A deschis o ușă de lîngă rafturi și a scotocit Într-o debara, scormonind cu brațele, icnind și aruncînd diverse lucruri pe podeaua din spatele lui - haine, ghete, un pick-up parțial stricat, un prăjitor de pîine, o groază de reviste Life

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
micul dejun bucățele de pîine prăjită și orice mînca el și era de părere că mi-ar plăcea, de pildă orez, pe care Îl fierbea, sau cremă de porumb, pe care o scotea dintr-o cutie. Am descoperit Împreună că șobolanilor nu le plac deloc murăturile. Era destul de mult timp plecat, uneori ziua și alteori noaptea, uneori la biblioteca publică din Piața Copley și alteori la barul Flood din colț, Însă cel mai adesea În locuri necunoscute. Întotdeauna cînd ieșea Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
legănam În ritmul muzicii, arătam exact ca Fred Astaire, și chiar și cîntam ca el. Sigur, știu că asta era adevărat doar dintr-un anume punct de vedere, și că tot ce ajungea la Jerry era un chițăit strident, de șobolan. Însă lui Îi plăcea, chiar și așa. Prima dată cînd am cîntat pentru el, la pian și cu vocea, a rîs pînă i-au dat lacrimile și au Început să i se prelingă pe obraji. Parcă aș fi preferat altă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
făcut mereu tot ce-a depins de mine ca să-l scot din ele. Am făcut tot soiul de trucuri ca să-l distrez - am cîntat chițăit, am atacat un ritm de boogie-woogie la pian, m-am strîmbat, am interpretat numărul cu șobolanul epileptic, toate lucrurile care, În alte condiții, l-ar fi făcut să izbucnească În hohote de rîs - Însă el părea să nici nu mă bage În seamă. Apoi, sigur ca răsăritul soarelui, după două sau trei zile, se ridica brusc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
există nimic de acest gen. Singura gaură substanțială, dacă substanțială e cuvîntul potrivit, era o mică crăpătură din jurul țevii de scurgere de la chiuvetă, suficient de mare pentru un șoarece dolofan, Însă, poate, total insuficientă fie și pentru cel mai firav șobolan. Însă eu, demn urmaș și ucenic al strămoșilor mei ce săpaseră la Pembroke, nu m-am simțit deloc intimidat și Într-o zi, cînd Jerry era plecat, am Început aventura de a transforma o crăpătură minusculă Într-una mare. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
cea mai de sus, a pus-o pe podea și a Început să scoată din ea cărți, pe care le-a așezat În căruț. Am apucat să zăresc coperta cu roșu și galben a Cuibului, dinții uriași și Însîngerați ai șobolanului uriaș, Însă erau și foarte multe exemplare ale unei alte cărți, una cu copertă simplă cartonată și pagini dezlipite. A Încărcat În cărucior exemplare și dintr-una, și din cealaltă, după care l-a ridicat În brațe, cu cărți cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
mi se adreseze cu limbajul cu care se vorbește bebelușilor, Încercînd să mă convingă să fac scamatorii, de parcă aș fi fost vreo maimuță. Unul dintre ei, tembel de-a binelea, mi-a Întins creionul și a zis : „Ia, mușcă ăsta, șobolanule, mușcă ăsta.” Să aud așa ceva din partea unui puradel care probabil că nu știa nici măcar cum se scrie Dick și Jane a fost teribil de umilitor. Am rămas acolo aproape toată ziua, pînă după ora de vîrf, și am avut astfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
să fii un pic țicnit, atîta vreme cît nu exagerezi. Oricum, eu de părerea asta sînt. Și, pînă la urmă, Jerry chiar a reușit să vîndă cîteva exemplare din Cuibul. Cred că lumea era atrasă de imaginea intens colorată a șobolanului uriaș. Ori de cîte ori cineva cumpăra o carte, Jerry Îi dădea autograf pe ea, Îi dădea cadou un exemplar din cealaltă carte și cartea lui de vizită, drept bonus. Pe cartea lui de vizită scria : E. J. Magoon „Cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
aici un mare centru de cercetare, doar ca să studieze piramida, Însă n-a reușit niciodată să-și dea seama care fusese rostul ei. Povestea asta nu mi-a plăcut la fel de mult ca și Cuibul, poate fiindcă nu era cu nici un șobolan. Însă Îmi plăcea saga atîtor generații și felul În care neamul Hunterilor, ale căror creiere fuseseră distruse de putere și radiații, a slăbit tot mai mult pe măsura trecerii timpului și pînă la urmă a Înnebunit. Era un mesaj care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
micul dejun, am citit un lung articol din Globe, despre Adolf Eichmann. Arăta imagini cu vagoane Întregi pline cu oameni Înfometați ce-și Întindeau brațele scheletice printre șipcile vagoanelor de animale, și mormane de cadavre În putrefacție - aveau chipuri de șobolan - și Jerry a zis că, privindu-le, i se face rușine că e om. Asta era o idee nouă pentru mine. Am ajuns să-mi placă foarte mult cafeaua, și apoi vinul, Însă nu consumam niciodată vin dimineața, și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
acum au Început să-mi placă și chestii mai moderne. Puneam Întruna un disc ce se chema No Sun in Venice, era atît de ca lumea și de trist, cu Milt Jackson la vibrafon. CÎnd auzeam vibrafonul, Îmi Închipuiam un șobolan singuratic rătăcind pe o stradă pustie a unui oraș din sticlă, cu lăbuțele lui atingînd ritmic caldarîmul, un sunet limpede, acut și cît se poate de Însingurat, ce ricoșa În zidurile clădirilor. Uneori, tîrziu În noapte, Întins În cutia mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]