924 matches
-
La ora asta? Pentru ce? ― Pentru că nu pot să-l sufăr și voiam ca el să știe asta, m-am răstit, de parcă Maria avea vreo vină În toată povestea. ― Ce? Mi-am dat ochii peste cap la auzul glasului ei șocat. De ce toată lumea Îl credea perfect pe Victor? ― Pentru că, am Început, accentuând furioasă fiecare cuvânt, am aflat adevărul. Victor și cu mine am avut accidentul pentru că ne certam și el nu era atent la drum. Și ne certam pentru că el mă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
vreau să-l discut. ― Știu, spuse Maia. Întrebarea mea - sau ar trebui să spun a Elizei - este dacă te-ar deranja ca el să iasă cu alte persoane. Eliza se făcuse mică În scaunul ei, În timp ce eu o priveam complet șocată. Era imposibil ca ea să...să vrea să... ― Deci? Întrebă Maia, clipind din genele ei dese. ― Nu mă interesează ce face, am spus eu rece, cu ochii În continuare la Eliza. ― Nu te superi? șopti ea când văzu că o
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
asta. Se vede pe fața ta. Acum, fii bună și explică-mi. Ea chicoti. ― Păi, e posibil să mă fi dus să vorbesc cu Angela ieri. De fapt, chiar asta am făcut ieri, după testul acela dezastruos. ― Ce? am Întrebat șocată. Și cum ai convins-o? ― Pur și simplu am făcut-o să Înțeleagă. Iam spus cât de important este pentru tine, câte eforturi ai făcut și cât de bună ești la ceea ce faci așa cum știam amândouă. Știi că am o
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ușurat. Are douăzeci și trei de ani, locuiește În Franța, Îi plac pisicile și are un milion de iubiți, râse el. Și mă sună foarte rar, așa că a trebuit să răspund. Mi-era foarte dor de ea. ― Oau, am spus, șocată. Franța... ― Mda, a plecat când avea vreo nouăsprezece ani. Îi merge foarte bine acum. De fapt, mi-a propus de nenumărate ori să mă mut cu ea. ― Și de ce n-o faci? ― Știu că sună tentant, dar am prea multe
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
calm și nonșalant, de parcă ar fi anunțat că avea să plouă. ― Bine, am spus eu. Promit să stau În camera mea și să fiu invizibilă. ― Nu vreau să fii invizibilă. Vreau să stai cu noi. M-am uitat la ea șocată. ― Oricât de mult m-ar tenta să vă văd sărutându-vă ore În șir, mă văd nevoită să refuz. În plus, am avut antrenamente la dans În după-amiaza asta. Sunt foarte obosită. ― Te rog, n-o să mori dacă petreci un
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
din cauza spectacolului? Întrebă el. E săptămâna viitoare, corect? ― Da. Coregrafiile sunt gata, dar pur și simplu nu mă pot concentra. Am făcut o mulțime de greșeli azi. Presupun că sunt doar...distrasă. ― Din cauza acelui Damian? M-am uitat la el șocată. ― La cât de multe Îți povestește Maria, mă mir că nu ți-a spus Încă ce desuuri port. Un zâmbet viclean Îi apăru pe chip. ― De fapt, am auzit că-ți place negrul. L-am stropit cu toată apa rămasă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
de grozavă am fost, părând sincer impresionat. Au urmat o serie de chipuri mai mult sau mai puțin familiare, flori, bomboane, laude, zâmbete, un amalgam de emoții, o imensă doză de bucurie. Bianca fu printre ultimii. Arăta ori speriată ori șocată, ori amândouă, nu mi-am putut da seama. Oricum nu era o expresie prea drăguță. ― Atât de rău a fost? am vrut eu să știu. ― E aici, a șoptit ea. M-am Încruntat la ea. ― Cine? ―Damian, murmură repede, aproape
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pe tata. Asta fiindcă văd că te pricepi grozav să-mi dai toată viața peste cap. —Margaret o să rezolve problema asta cu Brigit, a răspuns tata. —O să rezolve? Mă așteptasem ca problema apartamentului să-l dea gata pe tata. Eram șocată să-mi dau seama că luase deja în calcul și aspectul ăsta. Cu toții se comportau de parcă ceva era într-adevăr în neregulă cu mine. O să-i plătească lui Brigit chiria pe câteva luni ca să aibă timp să găsească pe altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vinde, îi explică săritoare Helen. —Mary, mai las-o încolo de folie de aluminiu! a zis tata în timp ce se chinuia să găsească un plan pentru reabilitarea mea. După care a întors brusc capul către Helen. — Ce face? a zis el șocat. între timp, mama se înfuriase. —S-o las încolo? a izbucnit ea. Ție îți convine să-mi spui s-o las încolo. Doar nu ești tu ăla care trebuie să pună curcanul la cuptor și să-l învelească în folie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
extrem de neplăcut. —OK, din când în când iau droguri, am recunoscut eu. —De care? m-a întrebat ea. —Ei, știi și tu! Nu știu. —Ei, ăăăă, poate o linie-două de cocaină... —Cocaină! a spus mama cu răsuflarea tăiată. Părea absolut șocată, iar eu am simțit că-mi vine s-o pocnesc. Nu înțelegea. Făcea parte dintr-o generație care se cutremura de oroare doar atunci când auzea pomenindu-se cuvântul „droguri“. —E mișto? m-a întrebat Helen, dar am ignorat-o. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și locuri din astea, mi-a răspuns el cu o inocență contrariată în priviri. Dar n-am văzut niciodată așa ceva. —Desigur. — Și ce-au făcut măicuțele? Mai întâi, au trecut prin tot autocarul și-au tras perdelele. —Glumești! Luke părea șocat. — După care... am spus eu rar, n-o să-ți vină să crezi ce s-a întâmplat după asta! — Ce s-a întâmplat? —Sora Canice s-a așezat pe culoar și cu un ton foarte ferm a anunțat: „Așa, fetelor, Dureroasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la petrecerea din seara aia! Brațele lui Luke mă înconjurau, iar pielea sensibilă de pe ceafă, de sub păr, se înfiora de dorință sub mângâierea degetelor lui. Mi-am coborât mâinile pe talia lui și l-am tras pe Luke către mine. Șocată, mi-am dat seama dintr-odată că chestia aia tare de pe pântecele meu era penisul lui în erecție. Am simțit că plutesc și am știut imediat că nu mi se păruse. Luke mă dorea la fel de mult pe cât îl doream și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mamei ieșeau întotdeauna zbârciți și uscați. Doctorul Billings a ridicat din umeri. —Și de unde o să-mi iau proteinele? Eram surprinsă că nu părea îngrijorat. —Ai la dispoziție ouă, lapte și brânză. Pește mănânci? Nu, am spus eu, cu toate că mâncam. Eram șocată fiindcă doctorului nu părea să-i pese nici cât negru sub unghie de situația mea. Billings se prefăcea a nu băga de seamă nedumerirea mea, deși era cât se poate de evidentă. —O să te descurci, mi-a spus el zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
recoltă. Cândva petrecusem o vacanță în Galway, așa că știam ce spun.) Josephine i-a dat înainte, punând întrebări din ce în ce mai obraznice. —Ai fost vreodată îndrăgostit? Pentru ca în final să-l întrebe: —Ți-ai pierdut virginitatea? Toată lumea a tras aer în piept, șocată. Cum putea să-l întrebe așa ceva? Și exista oare posibilitatea să mai fie încă virgin? Un bărbat de vârsta lui? Dar John Joe tăcea mâlc. Se uita cu încăpățânare la pantofi. — Să mă exprim altfel, a insistat Josephine. Ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
explicația asta mi se părea destul de neconvingătoare. Eram obișnuită să cred că toate telenovelele aveau un deznodământ. —Ei, haide..., am spus în batjocură, dar vorbeam deja singură. M-am enervat descoperind că Mike se apropiase de John Joe care părea șocat și foarte tulburat. 11tc "11" Si acum ce se întâmplă? m-am întrebat nerăbdătoare. Acum mergem la masaj? I-am urmărit cu atenție pe ceilalți, în timp ce emoția așteptării îmi zgândărea nervii. Așteptam să văd unde se duc. Pe coridor, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ton profesoral. —Ai grijă la celulita aia, Rachel. La vârsta ta nu-ți poți permite s-o ignori. Roșind până în albul ochilor, m-am vârât în pat. —Vorbește cu Durm’t, mi-a zis ea. Te aranjează el. —POFTIM? Eram șocată! Ce fel de femeie era asta care se oferea să-și lase bărbatul să-i rezolve unei străine problemele cu celulita? —Durm’t conduce un salon de frumusețe, m-a lămurit ea. Asta explica multe. Cu siguranță, explica faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și am aruncat-o la coș. —Așa, am spus cu un zâmbet sclipitor, asta ca să nu te mai obosești tu. Luke era în pat, rezemat cu spatele de perete. Mișto piept, mă gândeam vag. Pentru un idiot nenorocit. Părea complet șocat. — La revedere, am spus eu zâmbind din nou și răsucindu-mă pe călcâie. Simțeam că durerea îmi secera picioarele. Stai puțin, a strigat el. Ce mai e acum? m-am întrebat. Probabil voia un sărut de adio. Putea să vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să cred ce auzeam. Să minți în legătură cu cantitatea de alcool e una, însă eram oripilată de ororile de care Emer îl acuzase pe Neil. Neil a privit-o pe Emer în timp ce aceasta stătea pe scaun și suspina. Toată lumea arăta la fel de șocată pe cât mă simțeam și eu. M-am răsucit în scaun simțindu-mă cât se poate de aiurea - nu numai pentru că alesesem unul dintre cele mai proaste locuri - dar și pentru că jocul de-a psihoterapia nu mă mai amuza. La început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de sticlă de votcă pe zi. —O sticlă întreagă, l-a întrerupt Emer, mult mai curajoasă acum. O sticlă de-un litru. Și vin și bere și orice fel de cocaină îi cădea în mână. Cocaină, m-am gândit eu șocată. El? Uitându-te la Neil nici nu-ți puteai închipui c-ar ști ce era aia cocaină. Trebuia să-l întreb de unde se poate cumpăra cocaină în Dublin. —OK, Neil, a zis Josephine cu răbdarea unei femei care a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în urma unui val real de durere. — Nimeni nu ne poate face să simțim nimic, m-a întrerupt Clarence. Sentimentele noastre sunt propriile noastre responsabilități. în cameră s-a lăsat tăcerea. Toți s-au întors către Clarence și l-au privit șocați. —CUM? a întrebat Eddie a cărui față era așa de roșie și de boțită de furie și surpriză c-ai fi zis că e constipat. Sentimentele noastre sunt..., a repetat Clarence ca un papagal. —Idiot nenorocit, a tunat Vincent. Vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înfundat în scaun, cu groaza înscrisă pe chip. Arăta de parcă ar fi fost pus la zid, înconjurat de niște pitbulli sălbatici, care-l lătrau. Nu, s-a văitat el. Nu-i adevărat! Ochii lui exprimau groază. Privindu-l, am realizat șocată că Neil chiar credea că nu-i adevărat. Atunci și acolo, pentru prima dată în viață, am înțeles ce însemna termenul ăla la modă, în jurul căruia se făcea mare tam-tam și care fusese arhiutilizat: negare. Mi s-a strâns stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pus să intru înăuntru, după care a început să-i scârțâie ceva, în spaniolă, lui Carlos, pentru ca în final să-mi zică „Rămâi la ăia de-un soi cu tine“. — Rămâi la ăia de-un soi cu tine? am întrebat șocată. Ca în Poveste din Cartierul de Vest? —Exact, mi-a dat dreptate Brigit, a cărei față, era un adevărat studiu al furiei. Și nu vreau să rămân la ăia de-un soi cu mine. Irlandezii sunt niște nenorociți. Și stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
anormal, a spus Josephine învăluindu-mă într-o privire plină de afecțiune. Tocmai de asta, în cele mai multe cazuri, persoana care suferă de o formă de dependență neagă această realitate. Dar aici, la Cloisters, ai să înveți alte răspunsuri. Răspunsurile normale. Șocată și nedumerită, am deschis gura ca s-o pun la punct, dar Josephine trecuse deja la alt subiect. Logic, știam că era o curvă cretină și că nu era nimic în neregulă cu tine dacă aveai o viață socială sănătoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ca și cum abia se dăduseră jos din pat. Oare nu mi se părea? mă întrebam îngrijorată. însă fețele lor erau atât de apropiate, încât parcă intrau una într-alta. Apoi am văzut cum li se ating coapsele. în timp ce eu îi priveam șocată, Luke și-a trecut mâna peste spătarul scaunului ei și i-a atins umerii subțiri și totuși musculoși. Știusem tot timpul că era atras de Anya, mă gândeam plină de resentimente. Știusem foarte bine. Și el care-mi îndrugase toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
exersat, a zis ea supărată. Și nici că mi-ar fi păsat, însă nici măcar nu era vreo companie aeriană mai de Doamne-ajută, era una din nenorocitele alea de companii de chartere, Air Paella, care angajează pe oricine. Cu excepția mea. Eram șocată că dezamăgirea lui Helen era atât de profundă. întotdeauna obținuse tot ce-și dorise. Helen și-a ascuns fața în palme într-un gest de disperare care m-a înfricoșat. — Nu mi-ar fi păsat, Rachel, dar tot restul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]